Decizia nr. 2438/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 2438/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M., P. M. B. M., C. LOCAL B. S. și P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 117 din 24 ianuarie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați I. Ș. J. M., Ș. CU C. I - V. P. D. B. M., Ș. CU C. I - V. C., Ș. CU C. I - V. C. LA T., Ș. CU C. I - V. N. 2 B. S., C. LOCAL C., P. C. C., C. LOCAL C., P. C. C. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că au depus la dosar întâmpinare: Ministerul Finanțelor Publice, prin D. M., la data de 13 aprilie 2012 și S. L. din Î. M. la data de 2 mai 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea recurenților, a intimatului Ministerul Finanțelor Publice și a reclamantului, de judecare a cauzei și în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea civilă înregistrată la data de (...), reclamantul S. L. din Î. M. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții Ș. cu cls. I-V. „P. D."; B. M., Ș. cu cls. I-V. C., Ș. cu cls. I-V. C. la T., Ș. cu cls. I-V. nr. 2 B. S., C. Local B. M., I. P. M. B. M., C. Local C., I. P. comunei C., C. Local C. la T., I. P. comunei C. la T., C. Local B. S., I. P. orașului B. S., Ministerul Finanțelor Publice, ca, prin hotărârea pe care o va pronunța în cauză, să oblige pârâtele unitățile școlare să acorde membrilor de sindicat menționați în cerere, reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării de 25% prevăzută de L. nr. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu, plata diferenței dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv
1 încasată pentru concediul de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
S-a solicitat obligarea celorlalți pârâți la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor ce vor rezulta din calculul solicitat.
Pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin întâmpinare, a invocat excepția lipsei calității sale procesuale pasive învederând că nu are raporturi juridice cu reclamanții, iar pe fond, a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată.
P. orașului B. S. și C. local B. S. au invocat excepția lipsei calității procesuale pasive întrucât nu au raporturi juridice de muncă cu reclamanții.
Prin sentința civilă nr. 117/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de P.orașului B. S. și C. Local B. S.
S-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de Ministerul
Finanțelor Publice.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a admis în parte acțiunea civilă formulată de S. L. din Învățământ M., în numele membrilor de sindicat: D. E., S. I., G. R., B. M., C. D., B. T., B. K., T. A., T. M., R. T., F. E., H. R., B. A., R. L., P. G., B. M., K. I., J. F., B. F., S. M., T. L., M. T., C. A., B. C., N. M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. „Petru D."; B. M., Ș. cu clasele I-V. C., Ș. cu clasele I-V. C. la T., Ș. cu clasele I-V. nr. 2 B. S., C. Local B. M., P. municipiului B. M., C. Local C., P. comunei C., C. Local C. la T., P. comunei C. la T., C. Local B. S., P. orașului B. S. și în consecință:
A fost obligată Ș. cu clasele I-V. „Petru D."; B. M., Ș. cu clasele I-V. C., Ș. cu clasele I-V. C. la T. Ș. cu clasele I-V. nr. 2 B. S. la:
1) calcularea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului școlar
2009-2010 în cuantumul integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzute de
L. 1., în conformitate cu prevederile legale în vigoare cu 10 zile anterior plecării în concediu
2) plata diferențelor dintre indemnizația astfel calculată și cea efectiv încasată pentru concediul aferent anului școlar 2009-2010 actualizată cu indicele de inflație la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. Local B. M., P. municipiului B. M., C. Local C., P. comunei C., C. Local C. la T., P. comunei C. la T., C. Local B. S., P. orașului B. S. la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., instanța a reținut că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.
De asemenea, instanța a avut în vedere și Decizia nr. 10/2011 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție într-un recurs în interesul legii.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de P. și C. local B. S., tribunalul a constatat că excepția este neîntemeiată întrucât potrivit art.167 din L. nr. 84/1995 și a Legii nr. 1/2011 cu modificările și completările ulterioare, C. local este finanțatorul unităților de învățământ preuniversitar. C. local, la propunerea primarului (ordonator principal de credite) are obligația de a aproba eliberarea sumelor necesare executării. Conform art. 4 pct. O.G. nr.
22/2002 cu modificările și completările ulterioare „ (1) Ordonatorii principali de credite bugetare au obligația să dispună toate măsurile ce se impun, inclusiv virări de credite bugetare în condițiile legii pentru asigurarea din bugetele proprii
2
și al instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare pentru efectuarea plății sumelor stabilite prin titluri executorii";.
Pe fondul cauzei tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt cadre didactice, la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul
2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit art. 103 lit. a din L. nr. 128/1997, personalul didactic beneficiază de „. anual cu plată, în perioada vacanțelor școlare, respectiv universitare, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile și sărbătorile legale.";
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin.3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei plecării în concediu.
D. adeverința nr. 59/(...) (fila 13) rezultă că membrii de sindicat au început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de (...), iar plata indemnizației de concediu s-a efectuat ulterior intrării în concediu fiind diminuată cu 25%.
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin.4 din Contractul colectiv de muncă unic la nivelul I. școlar al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu
25%.
Potrivit art. 1 din L. nr. 1., „cuantumul brut al salariilor/soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de U. a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
L. nr. 1. a fost publicată în Monitorul Oficial nr. 441/(...), data intrării în vigoare a acesteia fiind 0(...).
În condițiile în care plata indemnizației de concediu pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr.1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de
25%.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat întemeiată cererea reclamantului și a admis-o așa cum a fost formulată.
1. Prin recursul formulat, pârâții P. orașului B. S. și C. Local B. S. au solicitatmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii în contradictoriu cu acești pârâți.
În motivarea recursului recurenții au arătat că atât C. Local B. S., cât și I.
P. orașului B. S., nu au obligația de a asigura din bugetele proprii decât
3 cheltuielile complementare ale unităților de învățământ aflate în raza de activitate administrativ teritorială.
Fondurile necesare asigurării salarizării precum și altor drepturi aferente salariilor, personalului didactic sunt asigurate de către bugetele de stat, sume alocate ulterior Consiliilor Locale, de unde, sunt repartizate instituțiilor de învățământ acestea fiind în final, cele ce justifică, contabilizează și gestionează sumele astfel dobândite, fiecare unitate de învățământ întocmindu-și bugetul propriu.
Consideră că nu pot fi obligați la plata acestor sume, din bugetele proprii, aceste fonduri (privind drepturile de natură salarială) fiind alocate bugetelor locale anual, de la bugetele de stat, repartizarea acestor sume, către reclamant fiind condiționată în totalitate de alocarea sumelor, de la bugetul de stat. Ca urmare hotărârea instanței, de obligare a recurenților la plata sumei la valoarea actualizată, în funcție de rata inflației, nu are temei legal deoarece, obligația de alocare a acestor sume aparținând M. F. P., instituția recurentă fiind responsabilă doar de repartizarea sumelor și nu poate fi considerată ca fiind în culpă procesuală, pentru plata cu întârziere a acestor sume.
Astfel, conform art.167 al 1 din L. Î.ului 84/1995 cu modificările și completările ulterioare finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se face descentralizat, prin bugetele consiliilor județene sau locale, pe baza metodologiei elaborate de Ministerul Educației și Cercetării, aprobate prin hotărâre a guvernului și asistența tehnică a inspectoratelor școlare. Fiecare unitate de învățământ are obligația de a întocmi bugetul propriu, de a fundamenta cheltuielile, pe bază de indicatori fizici și valorici. De asemenea fiecare unitate de învățământ preuniversitar de stat, are obligația de a fundamenta sumele necesare, conform normelor metodologice pentru elaborarea proiectelor de buget, emise de Ministerul Finanțelor Publice, care înaintează la C. N. pentru Finanțarea Î.ului Preuniversitar de S., care propune spre aprobare M. E. și C., criteriile și standardele de finanțare, costurile anuale orientate după consultarea Federațiilor sindicale semnatare ale contractului colectiv de muncă și le comunică inspectoratelor școlare, în vederea stabilirii necesarului de fonduri
(art.33 H.G. nr. 2192/2004, cu completările și modificările ulterioare).
În limita fondurilor bugetare alocate prin bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale, veniturilor extrabugetare și bugetele fondurilor speciale, ordonatorii principali de credite repartizează sumele destinate cheltuielilor salariale în vederea realizării serviciilor programate.
Gestiunea sistemului de salarizare din învățământ se asigură de fiecare ordonator principal de credit, cu încadrarea în resursele financiare alocate anual și în numărul de posturi stabilit prin legile privind bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale precum si in limita posturilor aprobate (L. Salarizării care reglementează drepturile de natura salariala ale personalului din învățământ, art.2)
Recurenții mai invocă faptul că raporturile de drept procesual nu pot lua naștere decât între titularii dreptului ce rezultă din raportul de drept material dedus judecății, respectiv, raportul de muncă. Având în vedere faptul că pentru membri de sindicat menționați în acțiune, calitatea de angajator aparține respectivei unități de învățământ prin director, acesta instituție este cea care are calitate procesuală în cauza de fața.
Ca urmare, în conformitate cu prevederile art.169 al. 1 din Codul Muncii angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat, în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral, din culpa acestuia, în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
4
Recurenții au mai invocat și practica judiciară a C. de A. C., prin care a fost admisă excepția lipsei calității procesuale pasive.
In drept, art.167 al. 1 din L. 84/1995 cu modificările și completările ulterioare, art.33 H.G. nr. 2192/2004 cu completările și modificările ulterioare, art.11 alin 5 din L. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, art.169 al. 1. din Codul Muncii, art.10 și 14 din Codul Muncii.
2. Prin recursul formulat, pârâtul P. M. B. M. a solicitat modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î. M. față de acest pârât pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a P. M. B. M.
În motivarea recursului recurentul a arătat că potrivit prevederilor art. 77 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale, republicată, "P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumita primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale.
De asemenea, potrivit prevederilor art. 21 din L. nr. 215/2001 republicată,
„(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii. (2) În justiție, unitățile administrativ- teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean."
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
3. Recurentul C. Local al M. B. M. a solicitat modificarea sentinței atacate, însensul respingerii acțiunii intentate împotriva acestui pârât pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a C.ui Local al M. B. M.
În motivarea recursului a arătat, în ceea ce privește prima excepție, că în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul nr.
31/1954 și art. 21 din L. nr. 215/2001, republicată, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
Potrivit art. 20 din L. nr. 215/2001 republicată, unitățile administrativ- teritoriale sunt: comunele, orașele, municipiile și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează autorități ale administrației publice locale.
C. Local este, potrivit art. 23 din L. nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, cf. art. 36 din L. nr.215/2001, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție, (« ...pune în aplicare hotărârile consiliului local ...» conform art.61 din L. nr. 215/2001, republicată.
În consecință, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive recurentul arată că, C. local al M. B. M. a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit dispozițiilor art. 63 alin. 4 litera a din L. 215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute la art. 63 alin. 1 lit. c, exercită funcția de
5 ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al M. B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către primarul M. B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.
A mai susținut recurentul că pe fond, acțiunea este inadmisibilă. C. Local al M. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu, astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
În drept, recurentul a invocat prevederile art. 304 pct. 9 Cod Proc. Civ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâtul Ministerul Finanțelor Publice a solicitatmenținerea ca temeinică și legală a sentinței atacate.
S. L. al Î.ului Preuniversitar M. a depus întâmpinare (f. 32), solicitândrespingerea recursului și menținerea sentinței atacate.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curtea de A. reține că recursurile sunt nefondate, având în vedereurmătoarele considerente:
Astfel cum rezultă din cererea introductivă de instanță reclamantul a chemat în judecată pe pârâții recurenți solicitând ca aceștia să fie obligați la asigurarea sumelor necesare pentru plata diferențelor salariale pretinse potrivit primului capăt de cerere.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală pasivă a primarului și consiliului local în prezentul litigiu.
Astfel cum a reținut și instanța de fond, potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ- teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 a educației naționale, care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M. E. și C. și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
6
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurenții au atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică, cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea pârâților C. local al mun. B. M. și C. Local
B. S. s-a făcut tocmai în considerarea calității acestora de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță.
Având în vedere atribuțiile ce revin C.ui Local conform dispozițiilor art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și art. 36 alin. 6 pct. 1, potrivit cărora consiliul local asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația, Curtea constată că în mod legal a statuat instanța de fond că această autoritate poate sta în proces în calitate de pârât, calitatea procesuală pasivă a acestor pârâți fiind justificată în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată împotriva lor.
Calitatea procesuală pasivă a recurenților pârâți P. M. B. M. și P. orașului
B. S. este, de asemenea, justificată, prin prisma faptului că aceștia au fost chemați în judecată în calitate de ordonatori principali de credite ai bugetului municipiului, respectiv orașului, conform art. 63 alin. 4 lit. a din L. nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentanți ai unităților administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din L. nr. 215/2001 a administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unităților administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune, în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuie
7 plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Contrar susținerilor recurenților P. orașului B. S. și C. Local B. S., Curtea apreciază că actualizarea sumelor cuvenite reclamanților este justificată prin aceea că neacordarea acestora se analizează conform art. 40 alin. (2) lit. c din Codul Muncii, iar conform art. 161 alin. (4) din Codul muncii „ întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune-interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului";. Drept urmare, neacordarea drepturilor cuvenite la timp atrage obligația de a le plăti actualizate cu rata inflației, pentru a acoperi astfel prejudiciul produs reclamanților prin devalorizarea monedei naționale între momentul când dreptul era cuvenit și cel când se plătește efectiv. În caz contrar, nu s-ar produce o reparare totală a prejudiciului suferit.
Nici motivul lipsei de culpă nu poate fi reținut, având în vedere că lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale invocată de recurenți nu poate să justifice o reparare parțială a prejudiciului suferit de reclamanți prin neplata drepturilor stabilite prin hotărâre în favoarea acestora, drepturi necontestate prin motivele de recurs formulate.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondate recursurile declarate de pârâții P. orașului B. S. și C. Local B. S., C. Local B. M. și P. M. B. M.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M., C. LOCAL B. S. și P. O. B. S. împotriva sentinței civile nr. 117 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G.-L. T.
G.
N. N.
8
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.C.
9
| ← Decizia nr. 1339/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2552/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
