Decizia nr. 2441/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2441/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul G. Ș. DE P. M. C. N. împotriva sentinței civile nr. 1475 din 13 februarie 2012 pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta A. P. R. având ca obiect contestație împotriva deciziei de modificare unilaterală contract de muncă.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta recurentei - director S. S. A. asistată de avocat B. M. din cadrul Baroului C. și reclamanta intimată A. P. R. personal și asistată de avocat P. G. din cadrul
Baroului C.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta recurentei depune la dosar copia cererii formulată de reclamantă, adresată recurentei, înregistrată sub nr. 289/(...) și prezintă spre vedere originalul acesteia, precum și procesul verbal din data de (...).
Față de prezentarea în original a cererii cu nr. 289 reclamanta arată că semnătura de pe aceasta îi aparține. Întrebată fiind, reclamanta arată că nu îi aparține semnătura de la rubrica „Am luat la cunoștință"; de pe decizia nr. 51 din
8 martie 2011 aflată la fila 23 din dosarul de fond și precizarea că este vorba de scriptul depus ca anexă de către pârâtă la întâmpinarea înregistrată.
Reprezentanta recurentei, respectiv directorul unității școlare învederează instanței că toate documentele depuse la dosar sunt semnate de reclamantă. Nu își poate imagina că altcineva ar fi putut să semneze în locul ei, reclamanta însă are mai multe semnături.
Avocat B. M., pentru recurentă, prezintă spre vedere instanței mai multe înscrisuri semnate de reclamantă respectiv cererea de angajare, actul adițional cererii nr. 487/(...) și semnătura de pe contractul individual de muncă, toate acestea fiind recunoscute de către reclamantă ca aparținându-i.
Reprezentanta reclamantei arată că sarcina probei cu privire la dovada datei la care a fost comunicată decizia nr. 51/(...) revine angajatorului, iar decizia prezentată de instituție nu poartă data comunicării ei și nici o semnătură care să corespundă celorlalte înscrisuri. Practic decizia nr. 53 aflată la fila 23 din dosarul de fond nu atestă o anumită dată de la care să curgă termenul pentru contestarea ei. În schimb decizia anexată cererii de chemare în judecată este datată 30 mai 2011.
Reprezentanta recurentei arată că decizia se emite în două exemplare din care unul rămâne la instituție, iar celălalt la persoana vizată, condiții în care reclamanta avea posibilitatea să completeze ce a dorit pe exemplarul său.
1
Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta unității școlare solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea sentinței pronunțate de prima instanță în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată. Data comunicării deciziei nr. 51 este data de (...), salariatul a semnat de primire și a avut posibilitatea de a face obiecții pe documentul respectiv.
Directorul unității școlare arată că reclamanta a uzat de diferite concedii și dorește să primească niște bani care nu i se cuvin.
Reprezentanta reclamantei solicită respingerea recursului ca nefondat arătând în esență că data de 30 mai 2011 este data comunicării deciziei, iar contractul individual de muncă al reclamantei a fost modificat unilateral.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...), reclamanta A. P. R. a chemat în judecată pârâtul G. Ș. de P. M. C.-N., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se constate nulitatea absolută a actului adițional din data de (...) si a Deciziei nr. 51/(...), să se dispună reintegrarea sa pe postul deținut anterior, obligarea pârâtului la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de (...) până la reintegrarea efectivă și obligarea la plata cheltuielilor de judecată.
In motivarea cererii reclamanta a arătat că a fost încadrată la pârât pe perioadă nedeterminată începând cu luna ianuarie 2008, in martie 2009 a născut un copil si a fost în concediu pentru creșterea si îngrijirea acestuia până în martie 2011, lună în care la întoarcerea la serviciu a aflat că postul său numai există și nu trebuie să se mai prezinte la serviciu, însă la data respectivă nu a primit nivio decizie de încetare a raporturilor de muncă. Reclamanta a mai arătat că a formulat cerere de a i se reda postul de muncitor necalificat însă pârâtul a informat-o că respectivul post nu mai există și i-a oferit postul de îngrijitor curățenie pe perioadă determinată până la data de (...).
A mai arătat că în data de (...) i s-a comunicat decizia nr. 51/(...), că nu a semnat un act adițional la contractul individual de muncă și că actul adițional prin care pârâtul a dispus în mod unilateral modificarea duratei contractului din perioadă nedeterminată în perioadă determinată și meseria deținută este lovit de nulitate absolută.
In drept reclamanta a invocat prev. art. 17, art. 41, art. 278 alin.1 si art. 269 din C. M. republicat.
Prin precizarea de acțiune depusă la data de (...) reclamanta a solicitat, în subsidiar, obligarea pârâtului la plata contravalorii ajutorului de șomaj de care nu a putut beneficia, deoarece nu a primit Decizia nr. 51/2011 în termen.
Prin întâmpinare pârâtul a solicitat respingerea cererii reclamantei, motivând că postul pe care a fost încadrată provizoriu la cantina căminului scolii s-a desființat ca urmare a reorganizării instituției și că ulterior i s-a oferit postul de îngrijitor pe durată determinată, pe care aceasta l-a acceptat și la care nu s-a prezentat niciodată datorită concediilor medicale sau pentru îngrijirea copilului.
Prin sentința civilă nr. 1475/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată și precizată de către reclamanta A. P. R., în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. de P. a M. C.-N. și în consecință:
2
S-a constatat nulitatea absolută a actului adițional la contractul individual de muncă din data de (...) și a Deciziei nr. 51/(...).
S-a dispus reîncadrarea reclamantei pe postul avut anterior, acela de muncitor necalificat.
A fost obligat pârâtul la plata unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate, precum și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat, începând cu data (...) și până la reintegrarea efectivă.
A fost respinsă cererea reclamantei privind obligarea pârâtei să-i acorde despăgubiri echivalente cu indemnizația de șomaj
A fost obligată pârâta la plata sumei de 800 lei - cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Conform Contractului individual de muncă încheiat între părți, reclamanta a fost angajata pârâtului pe perioadă nedeterminată începând cu data de (...) cu normă întreagă în meseria de muncitor necalificat.
Prin Adresa nr. 448/(...), pârâtul aduce la cunoștința reclamantei că începând cu data de (...) postul de muncitor necalificat bucătărie pe care aceasta a fost încadrată nu mai există ca urmare a sfârșitului de an școlar si închiderii bucătăriei și că la nivelul scolii există un post vacant de îngrijitor și îi adresează rugămintea de a comunica in termen de 3 zile dacă este de acord să treacă pe acest post iar în caz contrar contractul individual de muncă va înceta pe temeiul art. 65 din C. M..
Reclamanta a acceptat postul de îngrijitoare la data de (...).
La dosarul cauzei există actul adițional la contractul individual de muncă încheiat si înregistrat sub nr. 259/(...) în registrul general de evidență al salariaților din care rezultă că se modifică durata contractului individual de muncă în perioadă determinată, salariatul urmând să continue activitatea începând cu (...) până la data de (...) în meseria de îngrijitor curățenie, act nesemnat de către reclamantă.
La data de (...) pârâtul emite Decizia nr.51 prin care decide desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei începând cu data de (...) conform prevederilor art. 56 lit.j C. M..
Instanța a apreciat cererea reclamantei cu privire la nulitatea absolută a actului adițional din data de (...) si a Deciziei nr. 51/(...) ca fiind fondată, pentru următoarele considerente:
Potrivit prevederilor art. 41 alin.1 din C. M. republicat, contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților. M. contractului individual de muncă se referă la oricare dintre următoarele elemente: durata contractului și felul muncii (cazul în speță), așa cum prevede alineatul 3 al aceluiași articol.
Contractul individual de muncă încheiat între părți prevede ca elemente durata nedeterminată si meseria de muncitor necalificat.
M. unilaterală a acestui contract prin actul adițional înregistrat sub nr. 259 cu privire la modificarea duratei contractului - din perioadă nedeterminată în perioadă determinată - și a felului muncii, muncitor necalificat bucătărie în îngrijitor curățenie nesemnat de către pârâtă este contrară prevederilor legale arătate anterior, urmând a fi sancționată cu nulitatea absolută a acestui act.
In situația în care postul de muncitor necalificat bucătărie s-a desființat ca urmare a reorganizării instituției prin închiderea bucătăriei, pârâtul era obligat să emită reclamantei o decizie de încetare a contractului individual de muncă din motive care nu țin de persoana salariatului, așa cum prevede art. 65 din C. M..
Dacă reclamanta si-a manifestat interesul si acordul de a accepta postul de îngrijitoare pe perioadă determinată, pârâtul avea obligația de a încheia un nou
3 contract individual de muncă cu reclamanta în formă scrisă si anterior începerii raporturilor de muncă, așa cum prevede art. 16 din același cod si cu menționarea elementelor contractului individual de muncă printre care durata si felul acesteia, așa cm prevede art. 17 din același cod.
Demersul pârâtului de a emite adresa nr. 448/(...) prin care aduce la cunoștință reclamantei reorganizarea instituției, existența unui post vacant de îngrijitor si sancțiunea unei eventuale neacceptări se situează în afara prevederilor legale.
Decizia nr. 51/(...) prin care pârâtul decide desfacerea contractului individual de muncă al reclamantei, îngrijitor începând cu data de (...) conform art. 56 lit. j din C. M. este lipsită de efecte deoarece între părți nu a existat un contract individual de muncă pe perioadă determinată.
Față de cele arătate anterior, tribunalul a conchis că își produce efecte contractul individual de muncă încheiat între părți prin care reclamanta este încadrată pe perioadă nedeterminată începând cu data de (...) în meseria de muncitor necalificat cu normă întreagă și nu actul adițional la acest contract si
Decizia nr. 51/2011.
Consecința admiterii celor două capete de cerere este aceea a obligării pârâtului să dispună reîncadrarea reclamantei pe postul avut anterior, acela de muncitor necalificat și să îi plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate, precum si celelalte drepturi de care ar fi beneficiat începând cu data de (...) până la reintegrarea efectivă, așa cum prevede art. 80 alin.1 și alin.2 C. M. republicat.
Cererea reclamantei din precizare a fost respinsă întrucât având calitatea de angajat nu este îndreptățită să obțină ajutorul de șomaj.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul G. Ș. de P. M. C.-N.,solicitând modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiuniiintroductive.
În motivarea recursului recurentul a invocat excepția prescripției dreptului la acțiune prin raportare la dispozițiile art. 283 alin. 1 lit. a din L. nr. 5. - C. M., arătând că Decizia nr. 51 din (...) a fost comunicată reclamantei la aceeași dată, salariata semnând de luare la cunoștință.
Lipsa de reacție a acesteia raportat la data la care a luat la cunoștință de decizia de încetare a contractului de muncă face ca prezumția bunei credinței în ceea ce privește exercitarea dreptului material la acțiune să fie răsturnată, cererea de chemare în judecată fiind înregistrată la data de 29 iunie 2011 după ce, în prealabil, salariata a adăugat pe exemplarul deciziei care i-a fost înmânată data luării la cunoștință.
Susținerea potrivit căreia salariata a luat la cunoștință despre conținutul
Deciziei nr. 51 la data de (...) se probează și cu adresa reclamantei, înregistrată la pârât sub nr. 289 din (...) prin care aceasta arată că "la data de (...) m-am prezentat la serviciu, din motive necunoscute mi s-a spus că eu am fost angajată pe perioadă determinată, ceea ce nu este adevărat, pentru că eu sunt pe perioadă nedeterminată" .
Din coroborarea celor două date, rezultă fără nici o îndoială că reclamanta avea cunoștință de conținutul deciziei de încetare a contractului individual de muncă și, în consecință, ar fi trebuit sa procedeze la atacarea acestei decizii in termenul legal prevăzut de art. 283 al. 1 lit. a. De altfel, însăși rațiunea comunicării deciziilor emise de angajatori este posibilitatea atacării acestora, determinarea datei de la care se calculează termenul pentru înregistrarea contestației făcându-se prin stabilirea momentului când cel interesat a luat la cunoștința de măsura dispusă de angajator.
4
Consideră recurenta că dreptul material la acțiune al reclamantei este exercitat în mod abuziv, aceasta nefăcând altceva decât să urmărească obținerea pe o cale nelegală a unor venituri nemuncite.
- Cu privire la fondul cauzei, recurenta arată că, deși actul adițional la contractul individual de munca nu a fost semnat de reclamanta, datorita unei împrejurări de ordin administrativ, și având in vedere faptul ca L. nr. 5. - C. M. nu reglementează o anumită formă pentru întocmirea actelor adiționale, apreciază că înscrisul înregistrat sub nr. 448/(...), prin care reclamanta este înștiințată despre desființarea postului de muncitor bucătărie și oferirea unui alt post vacant de îngrijitor, precum si de modificarea perioadei, poate fi asimilat unui act adițional, cu atât mai mult cu cat acest înscris a fost semnat și însușit de reclamanta in data de (...).
In opinia recurentei, înscrisul cu nr. 448/(...) nu cuprinde o sancțiune care urma sa se aplice in eventualitatea neacceptării postului vacant oferit, ci doar o informare asupra situației economice existente in cadrul instituției pârâte si o alternativă pentru reclamantă, având în vedere că măsura reorganizării unității are o cauza reala si serioasa.
De asemenea, C. M. nu cuprinde nici o prevedere în sensul că în urma desființării unui post ca urmare a reorganizării instituției angajatorul trebuia sa emită o decizie de încetare a contractului de munca din motive care nu țin de persoana salariatului, cu atât mai mult ca cat angajatorul de buna credința fiind, i-a oferit un alt loc de munca, motiv pentru care au înțeles sa procedeze la o modificare a contractului de munca inițial.
Menționează recurenta că întreaga atitudine a reclamantei denota "frica de munca", având un comportament total necorespunzător pentru un salariat, încă de când a fost angajata, preocupându-de mai mult de propriile afaceri. Apreciază de rea credința atitudinea reclamantei, căreia i s-a oferit un alt post, fiind plătită din veniturile proprii ale instituției, a înțeles sa sfideze obligațiile prevăzute de fisa postului si sa absenteze in mod repetat de la locul de munca, prin obținerea unor concedii medicale mai mult sau mai puțin adevărate.
Consideră ca au fost respectate toate prevederile legale privind modificarea contractului de munca in ceea ce privește funcția si durata, astfel încât considera ca ar fi nelegal sa fie sancționată pe aspecte de forma in ceea ce privește întocmirea actelor adiționale si total inechitabil sa i se impună sa plătească reclamantei despăgubiri, în condițiile în care întreaga sa atitudine a adus prejudicii instituției.
În drept, recurentul a invocat dispozițiile art. 304 pct.9 C.proc.civ.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curtea de A. reține următoarele:
Curtea reține că excepția tardivității formulării contestației, invocată de recurentă prin primul motiv de recurs, nu este întemeiată, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 283 alin. 1 litera a din codul muncii (art. 268 alin.
1 litera a din codul muncii republicat) "Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: a) în termen de 30 de zile calendaristice de la data in care a fost comunicata decizia unilaterala a angajatorului referitoare la incheierea, executarea, modificarea, suspendarea sau incetarea contractului individual de muncă.";
Pe de altă parte, se reține că dispozițiile art. 56 alin. 2 instituiau în sarcina pârâtului, în calitate de angajator, obligația de a comunica reclamantei, în termende 5 zile lucrătoare, decizia prin care s-a constatat practic încetarea de drept acontractului individual de muncă al acesteia.
5
Recurentul susține că termenul pentru formularea contestației împotriva deciziei de încetare a contractului individual de muncă nr. 51/(...) a început să curgă de la data de 8 martie 2011, susținând că la data respectivă ar fi comunicat salariatei această decizie.
În acest sens recurentul a invocat faptul că semnătura de pe decizia depusă la fila 23 din dosarul de fond, aplicată la rubrica „Am luat la cunoștință";, ar aparține salariatei și că această semnătură ar confirma faptul că reclamanta a luat cunoștință de decizia respectivă chiar la data emiterii, respectiv (...).
Reclamanta intimată a contestat acea semnătură, susținând că nu îi aparține și a solicitat verificarea de scripte pentru a dovedi această susținere.
Instanța de recurs consideră însă că nu sunt necesare verificări sub acest aspect întrucât, chiar dacă semnătura ar aparține reclamantei, acest aspect nu ar fi suficient pentru a face dovada datei la care a fost comunicată decizia către salariată.
Obligația impusă de legiuitor angajatorului de a comunica salariatului decizia de încetare a contractului individual de muncă are și scopul de a stabili termenul de la care începe să curgă termenul prevăzut de lege pentru eventuala contestare a deciziei respective.
Cum potrivit dispozițiilor art. 287 din codul muncii sarcina probei în conflictele de munca revine angajatorului, Curtea reține că pârâtul avea obligația, și interesul în același timp, de a proceda la o comunicare legală a deciziei de încetare a contractului de muncă și de a procura și conserva dovezile în acest sens, inclusiv sub aspectul datei comunicării, pentru a se putea apăra cu succes de o eventuală contestare a deciziei după împlinirea termenului prevăzut de lege.
Cum în decizia invocată de recurent nu este înscrisă nici o mențiune referitoare la data comunicării deciziei către reclamantă, Curtea nu poate presupune că această decizie a fost comunicată reclamantei la data emiterii, respectiv la data de (...).
De altfel, astfel cum rezultă din probele administrate, contractul individual de muncă al reclamantei a fost suspendat începând cu data de (...), avându-se în vedere cererea acesteia de acordare a concediului pentru îngrijirea copilului până la 2 ani. Din susținerile părților rezultă că acest concediu a încetat la data de (...) și din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că reclamanta s-a prezentat la unitatea de învățământ angajatoare în data de (...), reclamanta afirmând în cererea introductivă că s-a prezentat la locul de muncă la data de (...).
În lipsa altor dovezi privind data comunicării deciziei și având în vedere că reclamanta a precizat că decizia contestată i-a fost comunicată la data de 30 mai
2011, Curtea reține că aceasta a formulat în termenul legal contestația împotriva acestei decizii, contestația fiind înregistrată la data de 29 iunie 2011 la Tribunalul Cluj.
Curtea apreciază însă ca fiind fondate criticile formulate de recurent pe fondul cauzei, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 16 alin. 1 din codul muncii (în forma în vigoare în perioada derulării raporturilor juridice dintre părți) „Contractul individual de munca se incheie in baza consimtamantului partilor, in forma scrisa, in limba romana. Obligatia de incheiere a contractului individual de munca in forma scrisa revine angajatorului.";
Pe de altă parte, art. 80 alin. 2 din codul muncii prevede că, contractul individual de muncă pe perioadă deteminată se poate încheia numai în formă scrisă, cu precizarea expresă a perioadei pentru care se încheie.
În ce privește modificarea contractului individual de muncă, art. 41 alin. 1 din codul muncii prevede, de asemenea, că acesta poate fi realizată numai prin
6 acordul partilor, excepțiile de la această regulă fiind reglementate la alin. 2 al aceluiași articol, acestea nefiind incidente în cauză.
Curtea constată că în mod greșit a apreciat instanța de fond că demersul pârâtului de a emite adresa nr. 448/(...) se situează în afara prevederilor legale.
Astfel cum rezultă din adresa nr. 448/07.07.208 emisă de pârât (fila 19 dosar fond), prin acest înscris angajatorul a adus la cunoștința salariatei A. P. R. desființarea postului de muncitor bucătărie pe care aceasta îl ocupa, precum și faptul că în unitate există un post vacant de îngrijitor, solicitând salariatei ca în situația în care este de acord să treacă pe acest post, să îi comunice în termen de
3 zile de la primirea înștiințării respective.
În aceeași adresă s-a menționat că în caz contrar, începând cu data de (...), activitatea salariatei va înceta conform art. 65 din codul muncii.
În raport de mențiunile din acest înscris Curtea reține că, în situația în care reclamanta nu ar fi acceptat propunerea angajatorului, acesta avea valoarea juridică a unui preaviz, impus de prevederile art. 73 din codul muncii, astfel că nu se poate considera ca fiind emis în afara prevederilor legale.
Pe de altă parte, chiar dacă, în raport de prevederile art. 64 din codul muncii, în situația desființării locului de muncă al reclamantei angajatorul nu avea obligația de a propune acesteia un alt loc de muncă vacant în unitate, Curtea reține că pârâtul, dând eficientă pricipiului bunei credințe în derularea raporturilor de muncă cu reclamanta, prin adresa menționată a propus acesteia un post vacant care exista în unitate și continuarea raporturilor de muncă pe durată determinată, respectiv până la data de (...).
Conform mențiunii efectuate sub semnătură de către reclamantă pe înscrisul respectiv, aceasta a acceptat oferta angajatorului, astfel că acordul de voință al părților în sensul modificării contractului individual de muncă, sub aspectul postului (felului muncii) și al duratei, s-a realizat.
Totodată, se reține ca fiind îndeplinită și condiția formei scrise impusă de prevederile art. 80 alin. 2 din codul muncii, din moment ce acceptul reclamantei a fost dat în formă scrisă, chiar dacă nu sub forma unui „act adițional la contractul individual de muncă";, în sensul înscrisului care cuprinde toate mențiunile specifice unui asemenea act.
Faptul că respectivul acord a fost exprimat în scris la data de 10 iulie 2008, iar actul adițional a fost încheiat cu data de 1 iulie 2008 nu este de natură a conduce la aplicarea sancțiunii nulității acestui act adițional, întrucât nu afectează valabilitatea consimțământului expres exprimat de reclamantă, atât sub aspectul noului post propus de către angajator, cât și al datei încadrării pe acest nou post.
Afirmația reclamantei în sensul că i s-ar fi impus de către angajator să facă mențiunea respectivă pe o hârtie albă nu este dovedită prin nici o probă administrată în cauză.
În raport de aceste considerente Curtea constată că în cauză este dovedit faptul că părțile au convenit modificarea contractului individual de muncă al reclamantei cu privire la cele două elemente menționate mai sus, iar acordul de voințe al părților în acest sens îmbracă forma prevăzută de lege, fiind îndeplinite cerințele art. 41 alin. 1 și art. 80 alin. 2 din C. muncii, astfel că se apreciază că hotărârea instanței de fond prin care s-a constatat nulitatea actului adițional la contractul individual de muncă este nelegală și netemeinică.
Chiar dacă actul adițional nr. 259/(...) nu poartă semnătură reclamantei, acest aspect nu este de natură a atrage sancțiunea nulității acestui act, câtă vreme înscrisul respectiv a fost întocmit ulterior, doar pentru a da forma necesară înregistrării la instituțiile abilitate a modificării intervenite cu privire la cele două elemente ale contractului de muncă al reclamantei.
7
Ca urmare a celor reținute mai sus și având în vedere că termenul pentru care a fost încheiat contractul individual de muncă al reclamantei a expirat, Curtea constată că decizia pârâtului din data de (...) prin care s-a constatat încetarea acestui contract în temeiul prevederilor art. 56 lit. j din C. muncii este legală.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, raportat la art. 304 pct. 9 și art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul și va modifica în parte sentința, respectiv în ceea ce privește soluția pronunțată asupra cererii de constatare a nulității actului adițional la contractul individual de muncă și contestației formulate împotriva deciziei nr. 51 din (...), urmând a respinge aceste cereri ca neîntemeiate. Prin precizarea de acțiune depusă la data de (...) (fila 24 dosar fond) reclamanta a solicitat în subsidiar obligarea pârâtei la plata de despăgubiri echivalente cu indemnizația de șomaj de care a pretins că nu a putut beneficia din culpa pârâtei. Având în vedere că prima instanță, în raport de soluția pronunțată asupra cererilor principale, nu a cercetat pe fond capătul de cerere subsidiar formulat de reclamantă, Curtea apreciază că sub acest aspect sunt incidente dispozițiile art. 312 alin. 5 cod procedură civilă și se impune casarea în parte a sentinței și trimiterea spre rejudecare a acestui capăt de cerere aceleiași instanțe, în vederea cercetării pe fond a cererii respective. Chiar dacă, potrivit considerentelor de mai sus, în ce privește cererile principale instanța de recurs va modifica sentința în sensul respingerii acestor cereri, Curtea reține că dispozițiile art. 312 alin. 3 teza finală din C. de procedură civilă nu împiedică o asemenea soluție a casării în parte a sentinței, sub aspectul capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata despăgubirilor pretinse, având în vedere caracterul subsidiar al acestei cereri, care presupunea o analiză pe fond doar în situația respingerii cererilor principale. Scopul reglementării de la art. 312 alin. 3 teza finală din C. de procedură civilă este de a se asigura o judecată unitară, or nu se poate ajunge la un rezultat contradictoriu prin prezenta soluție, având în vedere că modul se soluționare a capătului de cerere subsidiar nu poate interfera cu soluția dată în cererile principale, raportat la obiectul acestora. Cum instanța de recurs a soluționat în sensul respingerii cererile principale formulate de reclamantă, se constată că se impune analiza pe fond a cererii subsidiare, iar în acest sens se impune trimiterea cauzei spre rejudecare pentru asigurarea respectării principiului dublului grad de jurisdicție. În baza dispozițiilor art. 274 alin. 1 cod procedură civilă, având în vedere că intimata reclamantă apare ca parte căzută în pretenții în raport de modul de soluționare a recursului cu privire la cererile principale, Curtea o va obliga pe aceasta să plătească recurentului suma de 1000 lei cheltuieli de judecată în recurs, reprezentând onorariu de avocat, urmând ca diferența de cheltuieli justificată cu acest titlu de către pârâtul recurent să fie avute în vedere de instanța de fond, în raport modul de soluționare a capătului de cerere trimis în rejudecare. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E 8 Admite recursul declarat de pârâta G. Ș. DE P. M. C.-N. împotriva sentinței civile nr. 1475 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care modifică în parte și în consecință respinge petitele din acțiunea formulată de reclamanta A. P. R. în contradictoriu cu pârâta G. Ș. DE P. M. C.-N. având ca obiect constatarea nulității absolute a actului adițional din data de (...) și a deciziei nr. 51/(...); reîncadrarea pe postul deținut anterior și obligarea la plata despăgubirilor aferente. Casează în parte sentința în ce privește petitul având ca obiect obligarea pârâtei la plata despăgubirilor echivalente cu îndemnizația de șomaj și dispune trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe, în limitele arătate. Obligă pe intimata A. P. R. să plătească recurentei suma de 1.000 lei cheltuieli de judecată în recurs. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. N. N. GREFIER Red.GLT/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: P.U. 9
| ← Decizia nr. 245/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2995/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
