Decizia nr. 3505/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3505/R/2012
Ședința publică din data de 5 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta I. L.-M. împotriva sentinței civile nr. 4195 din 23 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA, având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. Labo L. F. și reprezentantul pârâtei intimate consilier juridic J. C., lipsă fiind reclamanta recurentă.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 august
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosarul cauzei din partea pârâtei intimate întâmpinare.
Reprezentantul pârâtei intimate depune la dosar împuternicire. Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar un set de acte, precizând că se află și la dosarul instanței de fond, respectiv statul de funcții și situația personalului, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea în totalitate a sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată pentru considerentele expuse pe larg în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată de judecată doar în ceea ce privește fondul cauzei.
Reprezentantul pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică conform motivelor invocate în întâmpinare.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 4195 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă acțiunea formulată de I. L. M. împotriva pârâtei S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Pârâta, prin decizia de concediere nr.3A(...)/(...) a decis încetarea contractului individual de muncă al reclamantei pentru motive ce nu țin depersoana salariatului, ca urmare a concedierii colective, începând cu data de (...) având în vedere dispozițiile art. 58, art.65 și art.68 din L. nr. 53/2003 republicată, prevederile programului de restructurare și reorganizare a C. M., aprobate prin H. AGA nr.8/(...) și faptul că angajatorul și-a îndeplinit obligațiile în ce privește informarea, consultarea și notificarea măsurilor de restructurare, reorganizare și concediere colectivă atât a organizațiilor sindicale cât și a I.T.M. și a agențiilor teritoriale de ocupare a forței de muncă.
Motivele de fapt ale concedierii colective au fost determinate de situația economico-financiară a societății care a impus măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, măsuri care au fost concretizate prin programul de restructurare și reorganizare a cărui aplicare a avut drept consecință desființarea postului reclamantei.
Decizia de concediere cuprinde criteriile prioritare și criteriile minimale avute în vedere la luarea măsurii concedierii, precizează că au fost desființate toate posturile de natura celui ocupat de către reclamantă din cadrul S.ui program, analiză, dispecerat, că nu mai sunt posturi vacante în unitate corespunzătoare pregătirii profesionale a reclamantei și că aceasta beneficiază de salarii compensatorii.
Reclamanta a fost angajată pe postul de economist I în cadrul S.ui financiar din S. T..
Din statul de funcții al acestei sucursale cu aplicare de la data de (...) în cadrul respectivului serviciu erau angajați un număr de 3 economiști I.
Din statul de funcții al C. Z. de M. C. - S. T. cu aplicare din data de (...) rezultă că în cadrul acestei sucursale există S. financiar-contabil, Compartiment financiar-salarizare și urmărire contracte, care are ca angajat un singur economist I.
Prin H. AGA nr.8 din (...) pârâta a luat o serie de măsuri concretizate în programul de reorganizare și restructurare care a avut la bază concluziile și recomandările trimise M.ui T.urilor și Infrastructurii de către B. M. privind eficientizarea companiilor publice și limitarea pierderilor companiilor monitorizate, măsuri care constau în reorganizarea sucursalelor prin desființarea unor compartimente, birouri și servicii sau prin comasarea acestora, deoarece nu mai era posibilă susținerea materială a unui număr mare de angajați.
Comparând cele două state de funcții, instanța ajunge la concluzia că S. financiar existent anterior datei emiterii deciziei de concediere în care erau angajați 3 economiști I, printre care și reclamanta, a fost reorganizat după data respectivă în S. financiar-contabil, Compartiment financiar-salarizare și urmărire contracte, care are încadrat un singur economist I, iar postul deținut de către reclamantă a fost desființat.
Desființarea postului a fost determinată de pierderile financiare înregistrate de către C. M. la sfârșitul anului 2010.
Din interogatoriul pârâtei rezultă că aceasta a avut în vedere faptul că reclamanta îndeplinește condițiile pentru pensionare anticipată parțial la data de
(...) ca și criteriu de stabilire a ordinii la prioritatea de concediere.
Decizia atacată este semnată de către d-na P. L. S., care are calitatea de împuternicită să semneze o asemenea decizie și poartă ștampila unității emitente, astfel că nu este un motiv de anulare a acesteia.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamanta I. L. M., solicitând modificarea în totalitate sentinței civilă atacată, în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului recurenta consideră sentința atacată ca fiind netemeinică și ne legală, fiind pronunțată cu aplicarea greșită a prevederilor legale și pe baza unei interpretări superficiale și eronate a probelor existente la dosarul cauzei.
Astfel, raportat la motivele invocate în acțiune și la considerentele hotărârii atacate, precizează următoarele:
Nu este real că au fost desființate toate posturile de E. 1 din subunitatea în care a lucrat și nici că din 3 posturi a rămas 1.
Așa cum rezultă atât din compararea statelor de funcții - cel existent anterior concedierii colective și cel ulterior -, precum și din răspunsurile pârâtei la interogatoriu, în cadrul S.UI F. (C.) au existat: 1 post de șef serviciu, 1 post de economist I - ocupat de recurenta - și 4 posturi de economist II, iar în cadrul compartimentului financiar, salarizare, urmărire contracte actual există: 1 post economist I și 3 posturi economist II (răspunsurile 2 și 3 la interogatoriu). Prin răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu pârâta precizează că a preluat cei 4 economiști din actualul Compartimentului F., Salarizare, Urmărire Contracte dintre cei care lucrau în vechiul S. F..
Din aceste probe administrate în cauză rezultă că anterior restructurării la
S. F. (C.) exista 1 post de economist 1, iar în noua structură compartiment financiar, salarizare, urmărire contracte (C.) există de asemenea 1 post de economist 1.
Prin urmare, postul ocupat de recurentă, acela de economist I, nu a fost desființat, ci se regăsește în noul stat de funcții.
Ceea ce nu se mai regăsește în noul stat de funcții este postul de șef serviciu și 1 post de economist II. A. au fost desființate. Având în vedere desființarea postului de șef S. F., era normal să fie concediată pentru acest motiv persoana care ocupa acest post. În loc să procedeze așa, pârâta a concediat-o pe și a încadrat-o pe d-na C. D. pe postul de economist 1, pe care îl ocupase aceasta anterior.
Pe de alta parte, pârâta nu a aplicat criterii de performantă pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere.
Pornind de la ipoteza că s-au desființat o parte dintre posturile de natura celui ocupat de aceasta, așa cum se arată în decizia de concediere, instanța de fond a constatat că potrivit prevederilor Codului muncii și Contractului colectiv de muncă la nivel de unitate valabil pentru 2011, pârâta trebuia să aibă în vedere performanța profesională ca prim criteriu de departajare între angajați, în cazul în care doar o parte dintre posturile de același fel au fost desființate. Cu toate acestea, Tribunalul Cluj a considerat întemeiată apărarea pârâtei, care a pretins că nu a avut timpul necesar pentru stabilirea acestor criterii de performanță profesională și introducerea lor în cadrul Regulamentului intern pentru că art. 69 al. 21 din Codul muncii, care prevede prioritatea criteriilor de performanță față de orice alte criterii, ar fi intrat în vigoare abia (...).
În primul rând consideră că ipoteza desființării unei părți din posturile de natura celui ocupat de salariat poate fi avută în vedere doar subsidiar, pentru situația ipotetică în care pârâta ar fi procedat la selectarea economiștilor care să ocupe cele 4 posturi din noua structură compartiment financiar, salarizare, urmărire contracte dintre toți economiștii încadrați atât în vechiul serviciu financiar, cât și în vechiul compartiment urmărire contracte. Acest lucru nu s-a întâmplat însă, pârâta arătând prin răspunsul la întrebarea 3 din interogatoriu că a preluat toți cei 4 economiști din vechiul S. F..
Așa cum reiese din extrasele din Contractele colective de muncă la nivel de unitate, depuse la dosarul cauzei, încă din 2009 era prevăzută obligația angajatorului de a departaja angajații în cazul concedierii colective în primul rând pe criterii de performanță profesională - art. 61 al. (5) și (6) din CCM pe 2009-
2011, art. 60 al. (5) și (6) din CCM pe 2011 - și abia apoi pe baza altor criterii.
În aceste condiții, este evident că pârâta avea la dispoziție suficient timp pentru a elabora aceste criterii de performanță profesională și a le aplica în cadrul concedierii colective, dar nu a făcut acest lucru.
Criteriul 1 c de departajare pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere i s-a aplicat în mod nelegal. Instanța de fond nu a analizat înscrisul depus la dosarul cauzei, din care reiese că recurenta nu îndeplinește condițiile pentru pensionarea pentru limită de vârstă, nici argumentele privitoare la interpretarea acestui criteriu și nici susținerea sa referitoare la faptul că în cazul în care este concediată pe acest motiv anterior vârstei legale de pensionare și este practic obligată să ceară pensionarea anticipă parțială, este supusă unei discriminări pe criterii de vârstă, interzisă de lege.
Decizia de concediere nu cuprinde motivele de fapt care au determinat desființarea posturilor de economist din cadrul subunității în care a lucrat și desființarea postului nu este efectivă.
Deși instanța de fond a reținut că pârâta a avut dificultăți economice care au impus măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și al veniturilor, care au determinat concedierea colectivă, nu a sesizat că această motivare este una generică, care nu explică desființarea unui anumit post sau a posturilor de o anumită natură, astfel încât să se poată constata dacă aceasta are o cauză reală și serioasă. Instanța de fond nu a luat în considerare nici măcar faptul evident că dacă anterior restructurării a existat 1 post de economist 1, iar după restructurare tot 1 post de economist 1, înseamnă că nu a intervenit o desființare efectivă a postului pe care l-a ocupat.
În privința daunelor morale, recurenta arată faptul că respingându-i-se acțiunea pe motiv că decizia de concediere este legală, instanța de fond a respins și cererea privind aceste daune morale.
A formulat această cerere pentru că măsura concedierii nelegale a afectat-o foarte puternic. În primul rând a fost discriminată pe criteriul vârstei, fiind ignorate atât competența sa, cât și performanțele profesionale și capacitatea acesteia de muncă. Prin decizia de concediere nelegală, angajatorul pentru care a muncit mulți ani, îndeplinindu-și exemplar atribuțiile de serviciu, a tratat-o cu totală desconsiderare, apreciind că deși mai are 5 ani până la pensionare nu mai are ce căuta printre persoanele active și că ar trebui să trăiesc dintr-o pensie mai mică cu 45% decât cea pe care o va obține când va îndeplini condițiile pentru pensionarea pentru limită de vârstă.
În timpul activității a obținut cel mai înalt grad profesional - economist I-și am fost recunoscută și de superiorii și de colegii acesteia ca o persoană foarte competentă, ocupând și postul de șef birou timp de 10 ani, în perioada 1999-
2009 - așa cum a recunoscut și pârâta la interogatoriu. C.-o nelegal, în condițiile în care postul pe care îl ocupa nu a fost desființat, angajatorul a vădit un dispreț total față de întreaga sa muncă, ceea ce a afectat și prestigiul ei profesional.
Consideră că și pentru soluționarea acestei cereri instanța de fond nu a făcut de fapt nicio analiză a situației, concluzionând superficial că nu a dovedit "existența prejudiciului material" - a solicitat repararea unui prejudiciu moral - și că "aplicarea criteriului privind îndeplinirea vârstei de pensionare nu poate determina acordarea respectivelor daune".
Având în vedere toate aceste motive, consideră că instanța de fond a pronunțat o hotărâre netemeinică și nelegală și solicită admiterea prezentului recurs, cu obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, recurenta a invocat prevederile art. 68-80 din Codul muncii; art. 61 din CCM valabil în 2009- 2011, art. 60 din CCM în 2011; art. 1 lit. j și art. 6-8 din Ordonanța Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, aprobată prin L. nr. 4., art. 253, art. 266 șiurm. din Codul muncii, art. 304 pct.7 și 9 și art. 3041 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 17 august 2012 (f.13-16) pârâta S.
N. DE T. F. DE M. „. M. S. a solicitat respingerea recursului formulat caneîntemeiată și menținerea sentinței atacate ca fiind legală și temeinică.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este fondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Din cuprinsul deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...), ce formează obiectul contestației deduse judecății, rezultă că reclamanta a fost concediată în temeiul dispozițiilor art. 65 C.muncii, pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective.
Se menționează în conținutul actului de concediere motivele de fapt care au determinat concedierea colectivă, acestea fiind dificultățile economice, reorganizarea și restructurarea societății, astfel cum rezultă din Programul de restructurare și reorganizare a C. M. SA, aprobat prin H. AGA nr. 8/(...) precum și faptul că în urma aplicării programului de restructurare, angajatorul nu dispune de posturi vacante de natura celui ocupat de salariat în aceeași unitate. Totodată s-a menționat în cuprinsul actului de concediere faptul că salariaților concediați, ca urmare a măsurilor de concediere colectivă, li se acordă suma de
670 lei lunar pe o perioadă de 6 luni, având în vedere prevederile CCM al C. M. și dispozițiile art. 1 din HG nr. 1193/2010.
De asemenea la art. 4 din decizia contestată se precizează criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, fiind menționate criterii prioritare și criterii minimale, dintre care, pentru situația reclamantei, s-a făcut aplicarea, potrivit art. 5 din decizia de concediere, a criteriului menționat la art. 4 pct. Ic, acela conform căruia măsura concedierii afectează cu prioritate „salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor";.
Potrivit dispozițiilor art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu motivele care determină concedierea iar, în cazul concedierilor colective, și criteriile de stabilire a ordinii de priorități, conform art. 69 alin. 2 lit. d C.muncii.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii,
„criteriile prevăzute la alin. 2 lit. d se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță";.
Prin urmare, astfel cum rezultă din textul legal anterior menționat, unitatea angajatoare avea obligația de a face aplicarea, cu prioritate a unui criteriu obiectiv, ce ține de evaluarea competențelor profesionale ale fiecărui salariat, dintre cei care ocupă funcții similare vizate de măsura desființării postului și, doar în subsidiar, de a proceda la departajarea salariaților în funcție de alte criterii prevăzute de lege sau de contractul colectiv de muncă pentru a stabili ordinea de prioritate la concediere.
Este firesc să fie așa, întrucât primul criteriu este unul obiectiv și presupune departajarea salariaților în funcție de competențele profesionale, urmând a rămâne pe post, în urma aplicării procedurii concedierii colective, acei salariați care sunt cei mai bine pregătiți din punct de vedere profesional și, doar în subsidiar, în situația în care rezultatele evaluării ar fi egale, ar urma să se dea eficacitate celorlalte criterii, menționate în conținutul deciziei de concediere, și care prezintă un caracter social.
Aceasta cu atât mai mult cu cât reclamanta a contestat aplicarea corectă a criteriului avut în vedere de recurenta pârâtă, arătând că nu îndeplinește condițiile legale de pensionare.
Nu pot fi primite susținerile intimatei pârâte în sensul că, în cauza dedusă judecății, nu-și găsesc aplicabilitate prevederile art. 69 alin. 3 C.muncii, întrucât procedura concedierii colective a fost declanșată anterior modificărilor aduse codului muncii prin prevederile L. nr. 4..
Este adevărat că alin. 3 al art. 69 din C.muncii a fost introdus ca urmare a modificărilor aduse acestui act normativ prin L. nr. 4., care a intrat în vigoare la data de (...), însă, este de observat faptul că reclamanta a fost concediată prin aplicarea procedurii concedierii colective ca urmare a aplicării Programului de restructurare și reorganizare a C. M. SA ce a fost aprobat prin H. AGA nr. 8/(...), deci ulterior intrării în vigoare a modificărilor aduse codului muncii. Mai mult decât atât, în conținutul Hotărârii nr. 8 din (...) se face trimitere expresă la dispozițiile codului muncii, astfel cum acesta a fost modificat prin prevederile L. nr. 4..
Pe de altă parte, obligativitatea aplicării cu prioritate, în cazul concedierilor colective, a unui criteriu obiectiv de departajare a salariaților în funcție de competențele profesionale, rezultă și din prevederile art. 61 alin. 5 din CCM
2009-2010 a C. M. potrivit cărora „angajatorul va stabili criterii de apreciere a competențelor profesionale și a disciplinei, pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își reduce activitatea";. Mai departe la alin. 6 al aceluiași articol sunt prevăzute criterii subsidiare care devin incidente „în condiții de competență egală";.
Prin urmare, Curtea apreciază că pârâta nu se poate prevala de existența unor motive obiective care să justifice neaplicarea prioritară a criteriului privind evaluarea competențelor profesionale, cum ar fi timpul insuficient pentru adoptarea Regulamentului intern care să conțină procedura de evaluare.
Nerespectarea prevederilor art. 69 alin. 3 C.muncii și ale art. 61 alin. 5 din
CCM 2009-2010 a C. M., echivalează cu neîndeplinirea unei cerințe obligatorii prevăzută prin dispozițiile legale pentru ca decizia de concediere să fie valabilă.
Întrucât normele referitoare la forma și conținutul deciziei de sancționare sunt norme juridice imperative, încălcarea lor fiind sancționată cu nulitatea absolută de art. 78 din C.muncii, constatând că decizia de concediere are un caracter formal, lipsa mențiunilor obligatorii pe care decizia de concediere trebuie să le cuprindă neputând fi complinită prin alte înscrisuri administrate în acest sens, Curtea apreciază raportat la prevederile art. 76 alin. 1 lit. a și c din C.muncii și art. 78 din C.muncii, că decizia de concediere este nulă, soluția primei instanțe impunându-se a fi modificată în sensul anulării acestei decizii cu consecința repunerii părților în situația anterioară potrivit dispozițiilor art. 80 alin. 1 C.muncii.
În ceea ce privește motivul de recurs ce vizează soluția pronunțată de instanță asupra capătului de cerere având ca obiect obligarea pârâtei la plata daunelor morale, Curtea constată că în cauză nu s-a probat îndeplinirea condițiilor răspunderii civile contractuale pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială a angajatorului în condițiile art. 269 C.muncii.
Astfel, referitor la prejudiciul reclamant ca urmare a emiterii deciziei de concediere ce formează obiectul contestației deduse judecății, Curtea apreciază că anularea acestei decizii, cu consecința repunerii părților în situația anterioară, reprezintă în sine o reparație suficientă și nu se justifică în plus acordarea unor despăgubiri bănești.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, fiind incident motivul de recurs prevăzute de art. 304 pct. 9 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1-3 c.pr.civ.,
Curtea va admite recursul declarat, cu consecința modificării în parte a sentinței atacate potrivit dispozitivului prezentei decizii.
În temeiul dispozițiilor art. 274 C.pr.civ., va obliga pe intimata S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. să plătească recurentei suma de 800 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond, reprezentând onorariu avocațial, în limitele în care au fost admise pretențiile deduse judecății, reținând faptul că în recurs nu au fost solicitate cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Admite recursul declarat de reclamanta I. L. M. împotriva Sentinței civile nr. 4195 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta I. L. M. în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. și, în consecință:
Dispune anularea Deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...) emisă de pârâtă. Dispune reintegrarea reclamantei pe postul deținut anterior concedierii, respectiv E. I și obligă pârâta să plătească acesteia o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la reintegrarea efectivă.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Obligă pe intimata S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. să plătească recurentei suma de 800 lei cheltuieli de judecată parțiale la fond.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond:P. U.
| ← Decizia nr. 1901/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 977/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
