Decizia nr. 2447/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
D. CIVILĂ NR. 2447/R/2012
Ședința publică din data de 15 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. R. D. împotriva sentinței civile nr. 1129 din 6 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat SC REMAR(...)RUARIE SA C.-N., având ca obiect contestație decizie de concediere.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 9 mai 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1129 din 6 februarie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a respins acțiunea formulata de către reclamantul G. R. D. împotriva pârâtei SC REMAR(...)RUARIE SA C.-N.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că reclamantul a fost angajat pe perioada nedeterminata în funcția de inginer. La data de (...), pârâta a emis decizia nr. 735 prin care a decis desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul art. 65 alin. 1 C.muncii, începând cu data de (...).
Potrivit prevederilor art. 76 din Codul Muncii republicat, decizia de concediere se comunica salariatului in scris si trebuie sa conțină in mod obligatoriu motivele care determina concedierea si durata preavizului.
Analizând conținutul deciziei, instanța a constatat ca aceasta întrunește cele doua condiții prevăzute de lege si prin urmare aceasta este legala.
Desființarea postului reclamantului s-a datorat dificultăților economice înregistrate in primele 4 luni ale anului 2011 si a rezultatelor financiare negative din acesta perioada, mai precis datorita scăderii drastice a numărului de comenzi de contracte comerciale ale societății, care a ajuns in imposibilitatea de a mai susține un colectiv extins si neproductiv. Din situația financiara a societății pe primele 4 luni ale anului 2011 rezulta ca deficitul suferit de aceasta in primul semestru al anului a fost de - 4162349 lei si se observa o scădere a cheltuielilor din exploatare care a fost rezultatul acordării unor zile fara salariu angajaților si respectiv intrarea unei parți din salariați in șomaj tehnic. Pârâta a încercat remedierea acestei situații financiare deficitare, iar reorganizarea activității in sensul desființării unor servicii/posturi aferente acestora a fost dispusa ca ultima soluție. Reclamantului i s-a oferit un loc de munca similar pregătirii sale profesionale în cadrul unei societăți din grup cu care a încheiat contract individual de munca.
Scăderea drastica a numărului de comenzi si contracte comerciale ale societății, care a ajuns in situația de a nu mai putea susține un colectiv extins si neproductiv si pentru a evita starea de incapacitate de plata sunt cauze reale si serioase de desființare a contractului individual de munca al reclamantului.
Sub acest aspect, decizia contestata este temeinica.
Reclamantul afirma ca măsura concedierii a fost dispusa cu încălcarea prevederilor art. 24 din contractul colectiv de munca la nivel de unitate aplicabil, articol care prevede ca la reducerea efectiva de personal se vor avea in vedere competenta si alte criterii stabilite de patronat si sindicat, calificarea sau perfecționarea pregătirii profesionale a angajatului, materializate prin încheierea unui act adițional la contractul individual de munca si obligația ca lista personalului nominalizat sa fie vizata de reprezentantul sindicatului de la atelier/compartiment.
S-a avut în vedere că este vorba despre o concediere individuala si nu de una colectiva la care se refera articolul anterior, astfel ca prevederile acestuia nu sunt aplicabile reclamantului.
S-a mai reținut că reclamantul nu este îndreptățit să primească contravaloarea a 50 l combustibil solicitată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. R. D. solicitând admiterea recursului, rejudecarea cauzei, anularea deciziei de desfacere a contractului de muncă, repunerea părților în situația anterioară, obligareaintimatei la plata tuturor drepturilor salariale indexate, majorate și reactualizate precum și a celorlalte drepturi de care ar fi beneficiat de la concediere și până la reintegrare.
În motivarea recursului, reclamantul a arătat că hotărârea instanței este nelegală. Faptul că actul scriptic respectă ca formă normele impuse de lege nu face să fie legală concedierea. Simpla menționare a dificultăților economice ale societății, precum și că postul este desființat nu înseamnă că este efectivă și reală. Factorul care determină legalitatea deciziei fiind existența efectivă a acestor cauze, nu doar expunerea lor scriptic în forma cerută de lege.
Mențiunile instanței referitoare la situația financiară a societății, susținută de altfel și de intimată în întâmpinare nu a fost dovedită. La dosarul cauzei nu există niciun act care să cuprindă si să dovedească susținerile societății referitoarea la situația sa economică. Societatea nu a dovedit susținerile din decizia de concediere referitoare la motivul real și serios (situația economică precară a societății) al desființării postului ocupat de către reclamant, ca urmare decizia de concediere este nelegală.
Referitor la locul de munca similar oferit reclamantului in cadrul unei societăți din grup, respectiv SC R. L. SRL învederează ca acest contract a fost încheiat pe perioada determinata de o luna si a încetat la data de -(...), și salariul era mult sub salarul avut anterior in cadrul SC R. 16 F. SA, diferind in același timp si încadrarea in munca.
Susține că serviciul în care a fost încadrat a adus suplimentar în societate suma de 1.271.557 lei.
Organigrama depusă în probațiune nu are înscrisa pe ea o dată însoțită de o semnătură care să evidențieze data la care acea organigrama a fost aprobată, nu constituie proba pertinenta și concludenta referitoare la redistribuirea sarcinilor avute de reclamant putând fi o simpla hârtie neoficială, mai ales că nu a fost depusă organigrama anterioară desființării postului reclamantului pentru a se putea face o reală si corectă apreciere a desființării efective a locului de munca. D. nr. 1/(...) prin care se susține ca s-a aprobat organigrama menționată de către C. de administrație nu a fost depusă în probațiune. Ca urmare, consideră că desființarea contractului de muncă nu a avut o cauză reală și serioasă în sensul art. 65 alin. 2 C.muncii.
Actele emise de societate afirmă existența unor dificultăți financiare, însă nu fac dovada acestei situații, și nu justifică concedierea masivă de personal ce a avut loc în luna mai 2011.
S-a mai arătat că potrivit prevederilor art. 24 alin 4 din CCM la nivel de unitate "L. personalului nominalizat pentru concediere va avea si viza reprezentantului sindicatului de atelier/compartiment", iar potrivit art. 25 din același CCM care prevede ca "sindicatul are dreptul sa verifice modul de aplicare a prevederilor art. 24, in ipostaza in care doua sau mai multe persoane salariate sunt in aceeași situație, disponibilizarea se face cu consultarea sindicatului. "
Din prevederile mai sus menționare reiese că acestea se aplică în cazul în care față de două sau mai multe persoane se ia măsura disponibilizării, și nu se aplică doar concedierilor, motiv pentru care se prevede expres numărul minim de salariați supuși disponibilizării care fac ca aceste clauze să devină eficiente: 2 salariați. Ori, reclamantul a fost disponibilizat in luna mai 2011 alături de încă
28 de angajați.
În capitolul 2 al CCM la nivel de unitate care prevede încheierea, modificarea, suspendarea și încetarea contractului individual de muncă, s-au făcut referiri la concedierile colective doar în cadrul art. 20, restul articolelor referindu-se strict la concedierile individuale.
Atâta vreme cât Codul Muncii prevede doar drepturile minimale acordate părților și permite ca CCM să prevadă mai multe drepturi în favoarea salariaților, aceste două articole ale CCM la nivel de unitate fac aplicarea acestui principiu, conferind o garanție în plus salariaților disponibilizați. Este firesc să fie așa, câtă vreme societatea are sute de angajați, putând prin nerespectarea acestor dispoziții să facă disponibilizări lunare la limita legii (29 de angajați) fără să consulte sindicatul care este garantul respectării drepturilor salariaților.
Lipsa de informare a sindicatului reiese din răspunsul Sindicatului depus la dosarul cauzei. în care se prevede expres că Sindicatul nu a fost consultat și nici nu și-a dat avizul scris conform CCM în legătură cu concedierea recurentului.
Față de cele de mai sus recurentul consideră că instanța a interpretat greșit actele deduse judecății - documentele depuse în probațiune și C. colectiv de muncă și a schimbat natura ori înțelesul lămurit și vădit neîndoielnic al acestuia, hotărârea fiind pronunțată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii.
Intimata pârâtă SC REMAR(...)RUARIE SA prin întâmpinare (f.23) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Potrivit prevederilor art. 65 alin. 1 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia, iar așa cum rezultă din cuprinsul art. 65 alin. 2, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În speță, prin D. nr. 7. emisă de intimată în temeiul art. 65 alin. 1 Codul muncii, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al recurentului începând cu data de 26 mai 2011 ca urmare a desființării postului de inginer, motivul concedierii reprezentându-l, în esență, așa cum s-a menționat în cuprinsul deciziei, dificultățile economice înregistrate ca urmare a diminuării activității de producție prin scăderea portofoliului de comenzi începând cu trimestrul II al anului 2011, fiind avute în vedere rezultatele financiare in perioada (...) - (...) raportul de venituri-cheltuieli si profitul estimat, evoluțiileestimate pentru perioada următoare, numărul de salariați indirect productivi existenți, gradul de încărcare ale acestora, ponderea cheltuielilor acestora în total costuri salariale pe societate, suprapunerea din perspectiva atribuțiilor si a sarcinilor efectiv îndeplinite a anumitor posturi din cadrul societății și concluziile referatului nr. 128/1279 din care rezulta ca postul de inginer urmează sa fie desființat si decizia consiliului de administrație nr. 1/(...).
În mod corect s-a reținut de către instanța de fond că desființarea postului de inginer ocupat de către reclamant a fost efectivă, deoarece acest loc de muncă a fost suprimat efectiv din structura societății, neregăsindu-se în organigrama întocmită la data de 23 mai 2011, depusă la dosarul cauzei (f. 65 fond) și aprobată prin decizia nr. 1/(...) a consiliului de administrație al societății, datată
și semnată de conducerea societății (f. 64 fond), rezultând astfel fără nici un dubiu desființarea acestuia.
Într-adevăr pârâta nu a depus organigrama anterioară desființării postului deținut de reclamant, însă pârâta a făcut proba desființării acestui post și prin statele de funcții din 1 mai 2011 (f. 44 - 48 dosar recurs) și din data de 23 mai
2011 (f. 49 - 52 dosar recurs), din care rezultă că întreg Serviciul C.L.U.E. în care și-a desfășurat activitatea a fost desființat, aspect ce a fost recunoscut chiar de către reclamant prin cererea de chemare în judecată, ceea ce confirmă caracterul efectiv al acestei desființări.
Văzând că în cuprinsul deciziei de concediere au fost arătate pe larg considerentele de ordin economic ce au impus reorganizarea activității societății prin desființarea postului ocupat de reclamant, care se coroborează cu situațiile financiare de puse la dosar (f. 59 - 63 fond și f. 33 - 34, 40 recurs), Curtea apreciază că nu se poate conchide că reorganizarea respectivă nu ar fi avut o cauză reală și serioasă, așa cum nefondat s-a susținut prin cererea de recurs.
Prin reorganizarea societății, în baza art. 65 Codul muncii, se înțelege inclusiv orice modificare a structurii interne a angajatorului, precum și orice măsură de ordin organizatoric vizând creșterea performanțelor în activitate, sens în care nu poate fi negat dreptul angajatorului de a-și reorganiza activitatea în scopul eficientizării acesteia, chiar și prin reducerea cheltuielilor, inclusiv a cheltuielilor de personal prin reducerea numărului de salariați, astfel încât nu se poate reține că măsura concedierii a avut în vedere premise subiective, legate de persoana reclamantului.
Deși s-a invocat de către recurent prin cererea de recurs că nu se justifica desființarea postului întrucât societatea a încasat suplimentar sume de bani prin activitatea serviciului din care a făcut parte, Curtea reține că singura îndreptățită să decidă și să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune este doar societatea, prin organele sale de conducere, în speță interesul legitim al acesteia pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității.
Chiar dacă dificultățile economice în care se află societatea nu sunt atât de grave, pentru a se reține cauza reală și serioasă a reorganizării este suficient ca angajatorul să urmărească eficientizarea propriei activități în scopul utilizării cu randament maxim a resurselor umane și financiare, fiind atributul exclusiv al angajatorului de a hotărî asupra modalității în care își organizează activitatea.
Recurentul a mai susținut că i s-a oferit un loc de muncă similar în cadrul unei societăți din grup, respectiv SC R. L. SRL, dar contractul a fost încheiat pe perioada determinata de o lună si a încetat la data de (...), salariul și încadrarea fiind diferite, însă Curtea reține că această împrejurare nu este de natură să conducă la nelegalitatea măsurii concedierii, deoarece societatea pârâtă nu avea obligația de a-i oferi un alt loc de muncă, o atare obligație revenind angajatorului doar în situația prevăzută de art. 64 raportat la art. 61 lit. c și d din C.munciirepublicat, respectiv în cazul în care se constată inaptitudinea fizică și/sau psihică a salariatului, fapt ce nu permite acestuia să își îndeplinească atribuțiile corespunzătoare locului de muncă ocupat sau în cazul în care salariatul nu corespunde profesional locului de muncă în care este încadrat.
Este adevărat că în C. colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate, s-a prevăzut la art. 24 alin. 4 faptul că „lista personalului nominalizat pentru concediere va avea și viza reprezentantului sindicatului de la atelier/compartiment";, iar la art. 25 faptul că „sindicatul are dreptul să verifice modul de aplicare a prevederilor art. 24, iar în ipostaza în care două sau mai multe persoane salariate sunt în aceeași situație, disponibilizarea se face cu acordul sindicatului";, însă considerentele instanței de fond potrivit cărora acest aceste dispoziții se aplică doar în cazul concedierilor colective, se dovedesc a fi corecte.
Având în vedere modul de redactare a C. colectiv de muncă la nivel de unitate, o interpretarea sistematică și teleologică a textelor art. 24 și 25, care au în vedere „lista personalului nominalizat pentru concediere"; și „două sau mai multe persoane salariate"; cu referire la prevederile art. 20 - 23 și 26 din același contract, duce concluzia că numai în cazul concedierii colective este necesară viza reprezentantului sindical și consultarea sindicatului, iar nu și în cazul concedierii individuale cum este cazul de față, motiv pentru care se constată a fi nefondate susținerile recurentului.
Ținând seama de aceste considerente și văzând că criticile din cererea de recurs nu au vizat soluția de respingere a petitului de obligare a pârâtei la plata a
50 l combustibil, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
C.proc.civ. să respingă, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 304 pct.
7 și 9 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. R. D. împotriva sentinței civile nr. 1129 din 6 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 15 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
Cu opinie separată însensul admiterii recursului
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P.U.
G. C.
GREFIER
Motivarea opiniei separate a judecătoru lui C. M.
Consider că recursul formulat de reclamantul G. R. D. este fondat, pentruurmătoarele considerente:
I. Înc ălc are a pr inc ip iulu i con tr ad ic tor ial ităț ii ș i a drep tulu i l a ap ăr are la
judec are a c auze i în p r imă ins tanț ă .
Din considerentele sentinței rec urate rezultă că prima instanță și -a format
convingerea respectării de către angajator a disp.art.65 alin.2 din Codul muncii
republicat, în sensul că desființarea locului de muncă al reclamantului a fost
efectivă și a avut o cauză reală și serioasă, luând în considerare înscrisurile
înaintate tribunalu lui de către S. „REMAR(...)RUARIE"; S. , cu adresa
nr.106/23/(...) și primite, astfel cum rezultă din rezoluția de la fila nr.58 dosar de
fond, după închiderea dezbaterilor în cauză.
Astfel, înscrisurile necomunicate reclamantului, pe care practic angajatorul
avea obligația de a le depune până la prima zi de înfățișare, conform art.272
Codul muncii republicat-acestea făcând parte din documentația ce a stat la baza
concedierii contestate în cauză -sunt următoarele:
-evoluția cantitativă și valorică a producț iei și previziunile pe semestrul I al
anului 2011, din care rezultă evoluția cifrei de afaceri a societății;
-situația realizării producției pe luna iunie 2010 și cumulat pe 6 luni 2010
și comparativ situaț ia realizării producț iei pe luna iunie 20 11 și cumulat pe 6 luni 2011;
-decizia C.ui de administrație nr.1/(...), având atașată organigrama
societății.
Mai mult, până la data închiderii dezbaterilor asupra fondului era depusă
la dosar o singură organigramă, c e poartă mențiunea că ar fi fost aprobată de
către consiliul de administrație, depusă la fila nr.28 dosar de fond, fără a se
cunoaște la ce dată era valabilă această structură organizatorică, dacă aceasta
era anterioară sau u lterioară desființării locului de muncă al reclamantului, astfel
încât nu exista nici posibilitatea de a se verifica caracterul efectiv al desființării
locului de muncă.
După închiderea dezbaterilor s-a depus decizia nr.1/(...) a C.ui de administrație, prin care s-a aprobat această organigramă valabilă de la data de
(...), fără a se depune însă și vechea organigramă a societății.
Printre garanțiile procedurale conținute în primul paragraf al art.6 din Convenția EDO se află egalitatea armelor, principiul contradictorialității și respectarea dreptului la apărare, care în cauză au fost încălcate prin sentința recurată.
Astfel, în Cauza Kerojarvi contra Finlandei, Hotărârea din 19 iulie 1995,
Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut încălcarea art.6 din Convenție, întrucât instanța internă a omis să comunice reclamantului anumite acte primite de la diverse autorități.
De asemenea, în Cauza Niederost-Huber contra Elveției, Hotărârea din 18 februarie 1997, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că nu se justifică renunțarea la contradictorialitatea procedurilor pe motivul accelerării acestora.
II. În c auz ă se impune a supl ime n tare a prob ator iulu i pen tru a se pu te a verif ic a în concre t d ac ă măsur a a fost sau nu lu ată de f ap t de c ătre ang ajator î n cadrul unei proceduri de concediere colec tiv ă, f ăr ă resp ec tare a nor melor ce
regle men te az ă o ase me ne a procedur ă.
Astfel, prin referatul privind necesitatea reducerii cheltuielilor la nivelul
capacității de produ cție a societății, înt ocmit la data de (... ) de către directorul general al societății,s-a arătat că se impune, pentru reducerea fondului de salarii fără a afecta muncitorii direct productivi, neces itate a desf iinț ăr ii „unu i nu măr de
29 de pos tur i d in c ad rul s truc tur ii T ESA";.
Deși la fila nr.30 do sar de fond există o listă cu 14 salaria ți care ar fi fost
concediați în perioada 03.05 -(...), printre care se află și reclamantul, din statele
de f uncții v al ab ile l a d atele de (...) și (...) , depuse la filele nr.44-52 dosar recurs,
rezultă că din schema de person al a so c ie tăț ii au d isp ăru t de f apt 38 de posturi,
situație în care con sider că se impune a solicitarea de la angajator a tuturor
deciziilor privind încetarea contractelor de muncă din inițiativa angajatorului, din
motive fără legătură cu persoana salariatului, emise în perioada de referi nță
prevăzută de art.68 din Codul muncii.
Consider că doar în condițiile în care angajatorul ar fi depus aceste înscrisuri, exista posibilitatea reală a verificării respectării de către acesta a procedurii prevăzute de legislația muncii în cazul concedierii reclamantului, având în vedere faptul că, potrivit art.78 din Codul muncii republicat, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
III. Neprob are a de c ătre ang ajator a c auze i re ale ș i ser io as e a de sf iinț ăr ii postului recurentului.
Prin decizia nr. 735/(...), s-a decis desfacerea contractului individual de munca al reclamantului, in temeiul art.65 alin. 1 Codul Muncii.
In cuprinsul acestei decizii, se arată ca desfacerea contractului individual de munca s-a datorat: „dificultăților economice înregistrate la nivelul societății ca urmare a diminuării activității de producție prin scăderea portofoliului de comenzi începând cu trimestrul II al anului 2011";, avându-se in vedere
„rezultatele financiare in perioada (...)-(...);"; „raportul de venituri-cheltuieli si profitul estimat aferent perioadei menționate";, „evoluțiile estimate pentru perioada următoare";, „numărul de salariați indirect productivi existenți, gradul de încărcare al acestora, ponderea cheltuielilor acestora in total costuri salariale pe societate";, „. din perspectiva atribuțiilor si a sarcinilor efectiv îndeplinite a anumitor posturi din cadrul societății";, concluziile referatului nr. 128/1279 din care rezulta ca postul de inginer urmează sa fie desființat si decizia consiliului de administrație nr. 1/(...).
Trebuie subliniat și faptul că, deși la punctul 5 din decizie s-a menționat că motivul concedierii îl constituie desființarea postului de inginer ocupat de către reclamant, conform propunerii superiorului său ierarhic formulate prin referatul nr.128/1279, din fișa postului depusă la fila nr.9 dosar de fond, întocmită la data de (...), rezultă că locul de muncă al reclamantului era cel de „. constatator"; în cadrul Serviciului Constatare, Lansare, Urmărire, Expediere.
În schimb, din cartea de muncă, fila nr.18 dosar de fond, poziția 79, rezultă că funcția ocupată de către reclamant până la data concedierii a fost cea deinginer.
Aceste contradicții e xistente în actele de puse de către angaj at or, având învedere și faptul că fișa postului fa ce parte integrantă din contractul individual de
muncă al reclamant ului, creează dificult ăți de verificare dac ă locul de muncă pe
care reclamantul îl ocupa în realitate a fost de fapt de sființat prin măsura
dispusă de către intimată.
Mai trebuie remarcat că, deși prin întâmpinarea formulată, angajatorul a
arătat că motivul desființării locului de muncă al reclamantului îl constituie
desființarea întregului serviciu CLUE din cadrul societății, aceste motiv nu a fost
invocat prin decizia contestată , cu toate că art.79 din Codul muncii republicat
prevede că în caz de conflict de muncă a ngajat orul nu poate invoca alte motive de
fapt și de drept decât cele indicate prin decizia de concediere.
De asemenea, mai consider că, luând în considerare și înscrisurile depuse după închiderea dezbaterilor înaintea instanței de fond, angajatorul nu a reușit să probeze decât reducerea producției societății în anul 2011, comparativ cu anul
2010, nu și dificultățile economice, pierderile despre care amintește în mod generic în motivarea deciziei.
Deși angajatorul susține că a fost desființat întregul Serviciu CLUE, încadrat cu personal TESA care nu-și mai găsea utilitatea în actualul context economic, acesta fiind și motivul care a stat la baza desființării locului de muncă al reclamantului, din statul de funcții al societății la data de (...) se constată că acest serviciu avea 10 angajați, respectiv un șef de serviciu, 4 ingineri, un subinginer și 4 tehnicieni, ori din înscrisul depus de către angajator la fila nr.30 dosar de fond, privind salariații concediați în perioada 03.05-(...), rezultă că din
„Compartimentul SCLUE"; au fost concediați doar 6 angajați, respectiv 3 ingineri și 3 tehnicieni.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care
prestează o muncă l e este recunoscut d reptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta soci ală europeană rev izuită, pentru
concedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un m otiv întemeiat, legat
de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Orga nizația I nternațională a Muncii a statua t că lucrătorul
nu va fi concediat fără să existe un motiv va labil de concediere, legat de
aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pa ctul internațional cu privire la dreptur ile economice,
sociale și culturale prevede că: „Statele părți la prezentu l pact recunosc dreptul la
muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a obține posibilitatea să -și
câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau acceptată și vor lua măsurile
potrivite pentru garantarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are u n caracter obiectiv, aceasta poate fi constatată în mo d real și
prezintă o aseme nea însemnătate, încât să facă im posibilă continuare a
raporturilor de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestuia.
Consider că în cauză intimata a susținut, însă nu a și dovedit existența unei asemenea cauze care să facă imposibilă continuarea raporturilor de muncă dintre părți.
IV. Neconsul tare a org an iz aț ie i s ind ic al e de către ang ajator, în c adrul procedurii de concediere a reclamantului.
Din cuprinsul adresei nr.212/(...) a Sindicatului „16 F. C. -N.-fila nr.40dosar de fond- rezul tă că organizația sin dicală nu a fost con sultată și nu ș i-a dat
avizul în scris, conform contractului colectiv de muncă, în cazul concedierii reclamantului.
I ntimata arată că prin adresa nr.106/65/(...), depusă în re curs, consiliul
sindicatului ar fi fos t invitat la „. situați ei economice a unită ții și aprobare a unor
soluții pentru desfășurarea activității interne în funcție de situația actuală a
contractelor existente și previzionate pentru perioada următoare, aceasta fiind
însoțită de o informare privind necesarul de personal pentru semestrul I 2011.
Consider însă că dacă informarea despre care se face vorbire în adresa mai
sus menționată este cea înregistrată su b nr.103/659/(...), aceasta nu cuprinde
însă date concrete privind necesarul de personal și salariații care se urmează a fi
concediați, locurile de muncă care vor fi afectate de această măsură .
În recurs, reclamantul-recurent a depus și actul adițional nr.2 la C. C. de
M. nr.103/149/(...) la nivel de unitate, înregistrat la D. C. sub nr.(...)/110/(...) șiprocesul-verbal nr.100/599/(...), prin care partenerii sociali au convenit asupra
consul tăr ii ș i av izulu i S ind ic atulu i 16 F. î n c azul în c are s itu aț ia soc ie tăț ii imp une
ef ectu are a de d ispon ib il iz ăr i colec tive ș i/s au ind iv idu ale.
În c auz ă, ang ajatoru l nu a prob at av iz are a măsur ii conced ier ii recl aman t ului
de c ătre org an iz aț ia s ind ic al ă.
Pentru toate aceste motive, consider că în cauză se impunea admiterea recursului formulat de reclamantul G. R. D., modificarea în tot a sentinței recurate, anularea deciziei nr. 735/(...) emisă de către intimată, reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii și obligarea angajatorului la plata despăgubirilor prevăzute de art. 80 din Codul muncii republicat și a cheltuielilor de judecată suportate la fond și în recurs.
C. M.
Judecător,
| ← Decizia nr. 4048/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 681/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
