Decizia nr. 681/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 681/R/2012
Ședința publică din data de 14 februarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamantul T. D. T. împotriva sentinței civile nr. 4816 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe intimata S. N. SA C. N., având ca obiect obligație de a face.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 7 februarie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4816 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) a fost respinsă acțiunea formulată de reclamantul T. D. T., domiciliat în C.-N., str. Bună Ziua nr.25C, ap.6, jud. C. cu domiciliul procesual ales în C.-N., str. Moților nr.28, jud. C. - Societatea de avocați B. & P. în contradictoriu cu pârâta SC N. SA, cu sediul în C.-N., C. B. nr.4, jud. C. și a fost respinsă cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențional SC N. SA în contradictoriu cu reclamantul pârât- reconvențional T. D. T.
S-a luat act de renunțarea la judecată a petitului 3 al acțiunii introductive.
A fost obligat reclamantul la plata sumei de 15804,13 lei, cheltuieli de judecată în favoarea pârâtei.
Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut că reclamantul a fost angajatul pârâtei începând cu data de (...) până la data de (...), perioadă în care a ocupat postul de referent economist în comerț și marketing, așa cum rezultă din contractul individual de muncă 82996/(...). În această calitate, a promovat inițial produsele N. iar, ulterior produsele F. C. R., respectiv marca M. și D..
În luna martie 2010, Consiliul de administrație al pârâtei a hotărât prin H. nr.1489 desființarea activității de marketing, respectiv a întregului departament de marketing din cadrul SC N. SA începând cu data de (...).
La data de (...) pârâta l-a informat pe reclamant în legătură cu motivele pentru care a fost luată H. nr.1489 și i-a propus pachetul de relocare compus din creștere salarială, contribuție pentru închiriere locuință, bonus de relocare, plata transportului bunurilor și bilete de avion pentru reclamant și familie.
Reclamantul a răspuns acestei oferte la data de (...) în sensul că este de acord cu propunerea formulată. În răspunsul la interogator, reclamantul a confirmat această acceptare, precizând că aceasta a fost acceptată tot timpul.
După acceptarea acestei oferte, directorul administrativ al SC C. F. N. R. și Ungaria a fost informat că reclamantul a avut probleme cu supervizorul de zonă. Reclamantul a solicitat o întrevedere cu acest domn director, în cadrul căreia i-a spus că nu mai poate lucra cu d-na E. Șerban
- șeful D. marketing.
Domnul director administrativ i-a spus reclamantului că nu vrea să-l piardă ca și angajat și că va încerca să medieze relația cu respectiva doamnă pentru a găsi un teren comun, însă reclamantul a afirmat că „. s-a spart";. Practic, reclamantul a spus că nu mai poate să lucreze în departamentul marketing cu respectiva doamnă și l-a rugat să-i găsească o altă funcție în D. marketing-comercial-vânzări.
Din declarația martorului N. C. D., director resurse umane al pârâtei, rezultă că oferta în ce privește noua angajare pentru activitatea desfășurată la B. a venit din partea SC F. R., că reclamantul a acceptat oferta la data de (...) și că între reclamant și marketing managerul pe F. R. au apărut niște discuții pe care pârâta a încercat să le medieze, însă fără rezultat.
Acest aspect al propunerii privind desfășurarea activității la B. venită din partea SC F. C. R. și divergențele dintre reclamant și respectiva doamnă marketing manager sunt confirmate și de către martorul P. I.
La data de (...) pârâta a emis D. nr.205 prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului începând cu data de (...) în temeiul art.65 al.1 C. muncii, ținând seama de D. C. de administrație al societății nr.1489/(...) care a aprobat relocarea activității de marketing la B., măsură în urma căreia s-a desființat locul de muncă din cadrul D. marketing de la C.
În urma emiterii acestei decizii, reclamantului i s-au plătit 4 salarii compensatorii, așa cum prevede art.47 din Contractul colectiv de muncă din cadrul societății.
Conform prevederilor art.65 alin.2 C. muncii, desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
În opinia instanței de fond, creșterea eficienței și eficacității societăților care au ca acționar majoritar SC F. C. R. SA în vederea îmbunătățirii continue a poziției pe piață, este o cauză serioasă în ceea ce privește desființarea D. marketing de la SC N. SA C.-N., societate care face parte din grupul de firme SC F. C. R., ca societate distinctă, cu personalitate juridică proprie, iar faptul că reclamantul în calitate de angajat al pârâtei a desfășurat activități pentru mărcile M. și D. aparținând SC F. C. R. este o cauză reală, în ceea ce privește desfacerea contractului de muncă al acestuia.
D. de marketing din cadrul SC N. SA C.-N. a fost desființat în urma Hotărârii nr.1489 iar activitatea de cercetare și marketing, care inițial se desfășura la T. și la C.-N., se desfășoară in prezent la B., unde departamentul respectiv are o altă structură iar persoanele angajate au alte atribuții și se află in componența SC F. C. R. SA.
Chiar dacă reclamantul a acceptat in luna aprilie oferta făcută de SC
F., acesta nu s-a deplasat niciodată la B. datorită neînțelegerilor cu d-na E. Șerban și a acceptat desfacerea contractului individual de muncă, semnând decizia de concediere și primind cele 4 salarii compensatorii.
Afirmația reclamantului cu privire la faptul că a avut loc un transfer al unei părți din SC N. la SC F. C. R. SA nu poate fi primită, întrucât în speță nu a existat o preluare propriu-zisă a unei părți din societatea N., văzută ca o entitate juridică ce deține un patrimoniu format din active și elemente de pasiv și care are obligații de respectat în cadrul unui contractindividual de muncă, ci s-a urmărit eficientizarea muncii de marketing și cercetare pentru SC F. C. R. și celelalte societăți distincte din acest grup, printre care și pârâta în scopul arătat în conținutul deciziei nr.1489 și desfășurarea efectivă a muncii de către personalul care promova produsele SC F. în aceeași locație.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul T. D. T.solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței prin care s-a respins contestația reclamantului de anulare a D. nr.205/(...) emisă de N. SA și admiterea contestației formulate, respectiv anularea D. nr.205/(...) prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă și repunerea reclamantului în situația anterioară încetării contractului de muncă.
În motivarea recursului a arătat că a fost angajat în cadrul N. SA, în baza contractului individual de munca încheiat pe o perioada nedeterminată, înregistrat la N. sub nr. 5424/(...) și înregistrat la ITM C. sub nr. 82996/(...), la D. de M. ca și B. M. - responsabil de brandul D., respectiv conducerea activității de marketing pentru marca de produse D. în toată
R.. Acesta este o marcă de produse alimentare aparținând companiei multinaționale FIRESLAND C..
Atât în cazul reclamantului cât și a multor alți angajați de la N. (inclusiv din D. M.), sfera de activitate în cadrul raporturilor de muncă la N. nu se referea doar a produse ale firmei N. ci și la restul produselor din portofoliul F. C. sau uneori exclusiv la produse din portofoliul F. C. care nu erau ale N..
În R., pentru toate firmele din grupul F. C., activitatea era organizată teritorial astfel: tot D. Financiar pe R. se afla la S.-M. tot D. Vânzări - Comercial pe R. se afla la B. tot D. M. pe R. se afla la C.-N., în această situație din urmă fiind și reclamantul.
In primăvara anului 2010 au fost anunțate o serie de modificări în structura D. de M. la nivelul grupului F. C. pe R. (N. fiind de asemenea inclusă în aceste modificări).
În luna Martie 2010 a primit un document din data de (...) prin care i s-a adus la cunoștință decizia de relocare în B. a D. M. pe grupul F. C., începând cu luna Noiembrie. Acea adresă era semnată de D. G. al N. și al F. C. R. SRL, dl. K. M.
Prin acea adresă i s-a făcut o " ofertă, în baza aprecierii nivelului profesional și personal". Acea ofertă menționa explicit că " ... dorința și propunerea noastră este de a continua acest drum împreună, apreciind și fiind convinși deja de calitățile tale profesionale și personale" și i s-a solicitat acordul pentru relocarea reclamantului la B. împreună cu mutarea D. de M.
Tot în cadrul ofertei privind relocarea locului de muncă al reclamantului, mi se solicita ca răspunsul la ofertă să fie dat până la sfârșitul lunii aprilie 2010.
Anterior expirării termenului de răspuns la ofertă, la începutul lunii
Aprilie 2010 a răspuns afirmativ la propunerea de relocare (inițial verbal către șefii ierarhici) și apoi a confirmat și în scris plecarea la B. prin email- ul transmis la data (...) către șefii ierarhici C. N. - Director R. U. și Razvan Orbulescu - D. D. M. de la acea vreme.
Din august 2010 s-a ocupat de sub-brandul M. L. si de categoria L.
In data de 10 A. 2010 a avut o discuție personală cu șeful ierarhic E.
Șerban - M. M. ocazie cu care i-a prezentat punctul de vedere cu privire lamodul de desfășurare a activităților în cadrul D. M. și problemele sesizate cu privire la colaborarea din cadrul departamentului și a firmei.
Pe această temă a discutat și la întâlnirea din 12 A. într-un cadrul mai larg, ocazie cu care și-a susținut punctul de vedere în fața colegilor de departament, M. G. P. S., D. de R. U. C. N. si a M. de M. E. Ș.
A fost momentul de cotitură în urma căruia pentru reclamant, în calitate de membru al D. M. și deținător al unei funcții de conducere în departament, au început problemele și reacțiile negative venite din partea sefului direct, E. Ș.
Ulterior, prin D. nr. 205 din (...) angajatorul N. SA a decis încetarea contractului individual de muncă a reclamantului începând cu data de (...), în baza dispozițiilor art. 65 alin.l C. Muncii, pentru motivul că postul pe care îl ocupa ar fi fost desființat în urma relocării activității de marketing la B.
D. este nelegală în raport cu dispozițiile imperative ale art. 65 alin.2 din C. Muncii, decizia fiind lovită de nulitate absolută în temeiul prevederilor art. 76 C. muncii pentru nerespectarea procedurii/condițiilor prevăzute de lege.
Conform art. 65 alin 2) din C. Muncii "desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă".
In cuprinsul deciziei atacate angajatorul se limitează să menționeze că măsura concedierii este luată în baza unei Decizii nr. 1489/(...) a C. de A. al societății, prin care s-a hotărât relocarea activității de marketing la B. și că în urma acelei relocări s-a desființat postul pe care îl ocupă.
În realitate, ceea ce s-a dispus prin decizia invocată de pârâtă a fost (expresis verbis) relocarea (simpla mutare) a D. M. din cadrul grupului F. C. R. de la C.-N. la B. În schimb nu s-a realizat o desființare efectivă a locului de muncă ci doar o mutare a acestuia în alt oraș, așa cum rezultă din actele emise de intimata-angajator.
Evident că nu se mai poate acum susține că a existat o desființare efectivă a locului de muncă al reclamantului, în condițiile în care actele emise chiar de intimata-angajatoare dovedesc că în realitate este vorba doar de o mutare/relocare a D. M. din cadrul grupului F. C. R. de la C.-N. la B.
D. este nelegală în raport cu regulile cu valoare de principiu aplicabile raporturilor juridice în materia ofertei și acceptării ofertei.
Luând în discuție doar aspectul juridic al ofertei făcute reclamantului privind locul de muncă din D. de M. din cadrul F. C. R. de la B., trebuie reținut aici faptul că reclamantul a răspuns afirmativ la ofertă anterior expirării termenului până la care trebuia să dau răspunsul la ofertă.
La data de (...) oferta a fost considerată ca acceptată de reclamant iar ofertantul a primit acest răspuns pozitiv înăuntrul termenului în care oferta a fost valabilă.
Tot în acest sens, nu a existat nici un act comunicat reclamantului prin care acea ofertă să fi fost retrasă înăuntrul termenului de valabilitate si anterior acceptării din partea mea a ofertei angajatorului.
Având în vedere toate aceste aspecte, după ce a comunicat ofertantului acceptarea ofertei acea ofertă a devenit efectivă și împlinită, devenind opozabilă ambelor părți și producând efecte juridice prin întâlnirea celor două acorduri ale părților.
Mai arată că decizia este nelegală în raport cu dispozițiile imperative ale art. 169 alin.3 din C. Muncii, decizia fiind lovită de nulitate absolută în temeiul prevederilor art. 76 C. muncii pentru nerespectarea procedurii/condițiilor prevăzute de lege.
Raportat la acest text de lege, coroborat cu faptul că, în realitate nu a existat decât o mutare (transfer, în accepțiunea C.ui Muncii) a D. M. din cadrul grupului F. C. R. de la C.-N. la B. consideră că angajatorul N. SA, a încălcat prevederile exprese ale C.ui Muncii prin care se menționează în mod expres și imperativ că un astfel de transfer al unui departament al societății nu poate constitui motiv de concediere.
Pârâta SC N. SA C.-N. prin întâmpinare (f.18-24) a solicitat respingerea recursului și menținerea ca legală și temeinică a hotărârii instanței de fond cu cheltuieli de judecată.
În motivarea apărării s-a arătat, în esență, că în luna martie 2010,
Consiliul de administrație al societății N. SA a decis desființarea departamentului de marketing de la nivelul societății, aspect care a fost adus la cunoștința salariaților în data de (...), iar reclamantului i s-a propus relocarea în B. ca angajat al F. C. R. SA. A. ofertă a fost făcută în îndeplinirea obligației legale prevăzute de art. 67 C. muncii, fiind o măsură activă de evitare a șomajului d-lui. T.. Deși inițial domnia sa a acceptat să își desfășoare activitatea în B., la alt angajator, ulterior a comunicat conducerii societății că nu mai dorește să continue activitatea la B., astfel încât, având în vedere că postul pe care îl ocupa s-a desființat societatea a procedat în mod legal la emiterea deciziei de concediere.
În mod corect și legal, Tribunalul Cluj a respins contestația d-lui. T. cu motivarea: că în cauză a avut loc o desființare efectivă a postului ocupat de reclamant în cadrul N. SA; cauza desființării a fost una reală și serioasă; în speță nu a avut loc un transfer al întreprinderii, unității sau unei părți a acesteia.
Arată că desființarea locului de muncă al contestatorului a avut o cauză reală și serioasă. Măsura a fost efectivă începând cu data de (...) departamentul de marketing din cadrul societății N. SA a fost desființat. De la acea dată societatea nu mai deține nici un angajat cu atribuții de marketing.
Având în vedere că principalii vectori media de promovare a brandurilor societății, principalii parteneri de afaceri și cea mai mare piață de desfacere este în B., desființarea acestei activități din C.-N. este perfect justificată.
Măsura desființării departamentului de marketing nu l-a vizat doar pe contestator ci a vizat toți angajații acestui departament, aspect dovedit de organigramele anterioare și ulterioare desființării posturilor. O parte dintre foștii salariați, dl. P., D-na. Iureș au acceptat oferta RF. C. R. SA și s- au mutat la B. ca angajați ai acestei societăți iar alții au fost concediați.
Vânzarea tuturor produselor N., INDUSTRIALIZAREA LAPTELUI MUREȘ și F. C. R. SA se face exclusiv de către F. C. R. SA. A., această societate este singura care are acum interes să deruleze activități de marketing pentru promovarea produselor pe care le vinde.
Calitatea de angajator în contractul de muncă al domnului T. a avut- o N. SA și raportat la această societate se impune analiza condițiilor privind desființarea efectivă a postului pe care domnia sa l-a ocupat.
Activitatea de marketing nu a fost relocată în cadrul aceleiași societăți
N. SA ci a fost desființată la nivelul angajatorului cu consecința desființării postului ocupat de contestator.
F. C. R. SA i-a oferit un nou loc de muncă recurentului, însă a refuzat acest loc de muncă.
În această situație, societatea N. SA, titulara contractului de muncă a contestatorului a emis preavizul legal pentru concediere. A. afirmație (arevocării acceptului de relocare) a fost de altfel recunoscută și în cadrul unei întâlniri formale avute cu directorul societății, cu directorul de resurse umane al N. SA și cu coordonatorul juridic al societății în luna mai 2011.
În cauză nu a avut loc un transfer al întreprinderii, al unității sau a unei părți ale acesteia, în sensul art. 169 din C. Muncii precum și în sensul L. nr. 6.. Motivul concedierii nu a fost "transferul întreprinderii sau a unei părți din aceasta".
Potrivit prevederilor art. 1 și 4 din legea, salariații beneficiază de prevederile L. nr. 6. atunci când următoarele condiții sunt întrunite cumulativ: suntem în prezența unui transfer de întreprindere, unitate sau părți ale acestora; transferul este făcut către un alt angajator, respectiv întreprinderea, unitatea sau părți ale acestora trece din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului; scopul transferului este continuarea activității principale sau secundare, indiferent dacă se urmărește sau nu obținerea de profit (art. 4 lit. d); transferul către un alt angajator este rezultatul unei cesiuni sau fuziuni potrivit legii.
Raportat la condițiile cerute de legea specială nr. 6., la starea de fapt mai sus prezentată, relocarea departamentelor marketing și vânzări la B. nu constituie un transfer al unei părți a întreprinderii, pentru următoarele motive: în speță nu este vorba de un transfer urmare al unei cesiuni sau fuziuni; în speță nu este vorba de un transfer de proprietate al unei întreprinderi sau părți de ale acesteia, făcut în scopul de a continua activitatea principală; obiectul relocării îl constituie două departamente din cadrul unității, fără să fie vorba de o "entitate economică, de un ansamblu organizat de persoane și elemente care permit exercitarea unei activități economice care urmărește un obiectiv propriu."
Activitatea de marketing derulată de F. C. R. SA este organizată într- un departament cu o cu totul altă structură decât cel existent pe N. SA. N. din baza materială a departamentului existent la C.- N. nu a fost transferat la B. în beneficiul F. C. R. SA.
Dacă pârâta ar fi avut cea mai mică intenție de disimulare a acestei concedieri în altceva decât ceea ce a fost și anume desființarea postului recurentului: nu ar fi făcut demersuri pentru oferirea de locuri de muncă de către F. C. R. SA și nu ar fi desființat un întreg departament numai pentru a concedia 1 sau 2 persoane (respectiv cele care au contestat măsura).
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilor formulate, Curtea, deliberând, reține următoarele:
Pentru a se verifica aplicarea legii de către prima instanță, este necesar a se stabili mai întâi situația de fapt.
Curtea reține în acest sens că reclamantul a fost angajat în cadrul societății pârâte SC N. SA, în baza contractului individual de muncă nr.
5424/(...), îndeplinind funcția de brand manager. Conform fișei postului, reclamantul recurent avea ca și principală activitate alcătuirea și implementarea planurilor de marketing, analiza ocaziilor de piață și evoluția FDD și a concurenței, participa la stabilirea obiectivelor și strategiei de brand, propunând linia de acțiune în linie cu această strategie.
La data de (...) Consiliul de A. al SC N. SA , având în vedere eforturile de creștere a eficienței și eficacității societăților care au ca acționar majoritar SC F. R., faptul că societățile în cauză necesită, în acest sens, o coordonare unitară a strategiei de marketing precum și acela că o parte din angajații SC N. SA desfășoară activități pentru mărcile F. R. a decis desființarea, începând cu data de (...) a întregului departament de marketing din cadrul SC N. S.A. Subsecvent, în executarea obligației de alua măsuri active de combatere a șomajului, societatea urma să înainteze solicitări către conducerea SC F. R. SA, pentru ca această din urmă societate să ofere locuri de muncă în cadrul propriului departament de marketing.
Curtea reține în continuare că la data de (...) recurentul a fost notificat prin email despre modificările ce vor surveni la nivelul departamentului de marketing din care face parte, în urma acestei hotărâri. În esență, societatea pârâtă i-a comunicat că a decis ca departamentul comercial și de marketing să își desfășoare activitatea într-un singur loc, și anume B., decizie luată în vederea creșterii eficienței și eficacității companiilor din grupul F. R..
Prin același mesaj, pârâta și-a exprimat în mod deschis " dorința și propunerea de a continua împreună"; și, conștientă că aceasta generează " o schimbare majoră, atât pe plan profesional, cât și personal"; a oferit reclamantului un pachet de relocare. T. pentru acceptarea ofertei urma să expire la sfârșitul lunii aprilie 2010.
Oferta, făcută printr-un înscris ce poartă antetul pârâtei SC N. SA, a fost semnată de domnul K. M., managing director al F. R..
La data de 28 aprilie 2010 reclamantul și-a exprimat acordul cu privire la această ofertă.
Din malurile depuse la dosar, rezultă că reclamantul și-a continuat activitatea în cadrul societății SC N. SA, iar din luna august 2010 au survenit o serie de neînțelegeri în raporturile dintre acesta și noul manager M. al F. R., doamna Elenei Ș.
Prin decizia nr. 205 din (...) societatea pârâtă dispune desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului, în temeiul art. 65 alin.
1 din C. muncii. Motivul care a stat la baza măsurii, conform celor inserate în acest act, îl constituie " decizia consiliului de administrație al societății nr. 1489/(...), prin care s-a aprobat relocarea activității de marketing la B., măsură în urma căreia s-a desființat locul de muncă din cadrul departamentului de marketing C..
Chestiunea esențială ce trebuie tranșată în cauza de față, contestată de cele două părți, este aceea de a stabili dacă desființarea postului reclamantului s-a făcut în cadrul unui transfer de întreprinderi.
Instanța de fond a îmbrățișat opinia pârâtei, potrivit căreia afirmația reclamantului , cu privire la faptul că a avut loc un transfer al unei părți din SC N. la SC F. R. SA nu poate fi primită, întrucât în speță nu a existat o preluare propriu zisă a unei părți din societatea N. văzută ca o entitate juridică ce deține un patrimoniu propriu format din active și pasive și care are obligații de respectat în cadrul unui contract individual de muncă, ci s- a urmărit eficientizarea muncii de marketing și cercetare pentru SC F. C. R. S.A. și celelalte societăți distincte din acest grup, printre care și pârâta.
Curtea notează că instanța de fond a tranșat această problemă în urma unei analize extrem de succinte, ce nu a permis relevarea, în mod real și în profunzime, a relațiilor dintre cele două întreprinderi, pornind de la situația de fapt reținută în cauză și cu aplicarea normelor legale interne și europene incidente.
Ca atare, Curtea va proceda ea însăși la o astfel de analiză, pornind de la condițiile prevăzute de lege pentru a exista un transfer de întreprindere.
Articolul 4 din Legea nr. { H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\smisan\sintact%203.0\ca che\Jurisprudenta\temp67568\00091408.htm" |6.} defineștetransferul ca fiind o trecere din proprietatea cedentului în proprietatea cesionarului a unei întreprinderi sau părți a acesteia, având ca scop continuarea activității principale sau secundare. Definiția transferului, astfel cum este prevăzută în { H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\smisan\sintact%203.0\ca che\Reviste\temp133110\00091408.htm" |Legea nr. 67
Comparând cele două definiții, Curtea de A. subliniază că transpunerea directivei în dreptul intern s-a făcut într-o manieră destul de imprecisă, ceea ce impune ca interpretarea și aplicarea condițiilor aplicabile transferului să se facă mai larg, ținând cont de obiectivele D. nr. { H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\smisan\sintact%203.0\ca che\Reviste\temp526308\12018341.htm" |2.} menționate în preambulul acesteia, precum și de jurisprudența C. de Justiție a C. E. (C.), în special în raport de cele reținute de C. în cauza Dietmar Klarenberg împotriva Ferrotron Technologies GmbH. În raport de cele statuate în această decizie, se reține ca și condiție esențială a transferului de întreprindere aceea de a exista o preluare propriu-zisă a unei părți de întreprindere văzută ca entitate juridică, care deține un patrimoniu format din active și elemente de pasiv și care are obligații de respectat în cadrul unor contracte individuale de muncă. Pornind de la aceasta. Curtea va purcede în cele ce urmează la analiza punctuală a acestor condiții. 1. Existența unei entități economice Conform jurisprudenței constante a C. de Justiție a C. E., pentru ca D. 2., și, implicit, Legea 67-2007 să fie aplicabilă, transferul trebuie să aibă ca obiect o entitate economică organizată în mod stabil, a cărei activitate nu se limitează la executarea unei lucrări determinate (a se vedea H. din 19 septembrie 1995, Rygaard, C-48/94). Noțiunea de entitate face trimitere, astfel, la un ansamblu organizat de persoane și de elemente ce permite exercitarea unei activități economice care urmărește un obiectiv propriu (a se vedea H. din 11 martie 1997, Süzen, C-13/95 ). Un departament de marketing al unei întreprinderi îndeplinește, în opinia C., aceste condiții. Din organigrama depusă în cauză, Curtea reține că departamentul de marketing al SC N. SA era organizat ca o structură cu autonomie funcțională, cu structură ierarhică stabilită, avea un scop economic stabil, distinct si bine identificat - promovarea produselor firmei, analiza pieței concurențiale etc. -, ce nu corespunde unei lucrări determinate, limitate în timp. Ca atare departamentul de marketing al societății pârâte poate fi asimilat unei părți de întreprindere, în sensul actelor normative invocate. Legat de acest aspect, Curtea subliniază că, dacă transferul activelor patrimoniale face parte din criteriile în lumina cărora trebuie să se efectueze aprecierea globală a operațiunii, absența acestuia nu permite, potrivit jurisprudenței constante a C., ca astfel de operațiuni să fie exclusedin domeniul de aplicare al directivei, cu condiția să nu fie vorba de întreprinderi care își desfășoară activitatea în sectoare „în care elementele corporale contribuie în mod semnificativ la exercitarea activității";. A., o entitate economică este capabilă să își desfășoare activitatea, în anumite sectoare, fără a dispune de elemente de activ corporale sau necorporale semnificative, astfel încât menținerea identității unei asemenea entități după efectuarea operațiunii care o afectează nu poate, prin definiție, să depindă de transferul unor astfel de elemente. În cazurile în care activitatea se bazează mai ales pe forța de muncă, o colectivitate de lucrători care desfășoară în mod durabil o activitate comună poate corespunde unei entități economice. O asemenea entitate poate să își mențină identitatea după ce a fost transferată atunci când noul angajator nu doar continuă activitatea în cauză, ci preia de asemenea o parte esențială, în ceea ce privește numărul și competența, a efectivelor de personal pe care predecesorul său le aloca în mod special pentru această sarcină, ipoteză în care noul angajator dobândește un ansamblu organizat de elemente care îi va permite desfășurarea activităților sau a anumitor activități ale întreprinderii cedente într-un mod stabil (hotărârile C. din Cauzele C-463/09 și C-151/09). Activitatea de marketing răspunde cu prisosință unor asemenea cerințe, fiind vorba de un domeniu în care contează în primul rând calitățile profesionale și expertiza salariaților. Or, acest element a fost esențial în cauză: oferta de realocare a privit întreaga echipa de marketing, care a fost preluată ca atare, cu majoritatea salariaților, de către societatea SC F. SA. Ca atare, lipse unor elemente corporale transferate este irelevantă din acest motiv. 2. Existența unei cesiuni sau fuziuni În analiza acestei condiții, Curtea pornește de la premisa că noțiunea de cesiune nu se limitează la transferurile clasice de entități economice, ca în ipoteza în care o companie înstrăinează o parte bine delimitată a afacerii sale unei alte companii, împreună cu salariații care deserveau activitatea aferentă sau ca în aceea în care o companie pur și simplu fuzionează prin absorbție cu o altă companie. Dimpotrivă, în realitate sunt frecvente situațiile oarecum atipice, precum cele în care părțile implicate nu încheie nici un contract în formă scrisă cu privire la transferul salariaților, cum este cazul în cauza de speță. Lipsa unui înscris care să probeze încheierea unui contract de cesiune nu poate înlătura aplicarea legii, în condițiile în care în speță există suficiente elemente care să releve un acord de voință al părților în acest sens. Pârâta susține că nu a existat nici o înțelegere între societate și SC F. C. R. SA cu privire la transferul unor salariați către această din urmă companie, și că oferta de angajare a venit ca urmare a obligației ce îi revenea de a lua măsuri active pentru combaterea șomajului, acest fapt rezultă din chiar cuprinsul deciziei consiliului de administrație ce a stat la baza desființării postului reclamantului. A. versiune nu este însă susținută de probele administrate în cauză. În primul rând, din nici un act depus în dosar nu rezultă vreo intenție a pârâtei de a renunța la activitatea de marketing pentru societatea sa. Dimpotrivă, scopul este acela al eficientizării acestei activității, prin desfășurarea sa în mod unitar la nivelul întregului grup de societăți ce face parte din holdingul F. R., ca urmare a preluării întregii activități în cadrul uneia singure dintre ele. Ca atare, societatea nu are în vedere o desființarea acestei activități, ci realocarea sa în cadrul unei alte companii, termenul de realocare apare în mod repetat în actele societății pârâte, inclusiv în decizia atacată. Curtea reține deci că scopul urmărit de cele două societăți a fost acela al mutării unui departament dintr-o societate în alta, operațiune ce presupune o activitate de predare-primire specifică unei cesiuni. Întreaga modalitate de derulare a procesului relevă acest lucru, cu deosebire relevantă în această privință fiind și declarația martorului P. I. N. ( fila 256 dosar fond). Acest martor, fost angajat al societății pârâte, învederează faptul că, în prezent, există un singur departament de marketing care lucrează pentru SC N. SA, SC F. R. SA și SC I.L. Târgu Mureș, activitatea se desfășoară la B. din luna noiembrie 2010, după realocarea activității de marketing din T. și C.. Trei din cele cinci persoane care au lucrat în departamentul de marketing la C. lucrează acum în B., toți cinci promiseseră însă oferta de realocare. Din cele expuse mai sus, rezultă cu suficientă claritate înțelegerea dintre cele două societăți în sensul cesiunii departamentului de marketing, contrar celor susținute de intimata pârâtă. 3. Păstrarea identitarii și continuarea activității de către partea de întreprindere cedată Potrivit unei jurisprudențe constante a C., D. 2. urmărește asigurarea continuității raporturilor de muncă existente în cadrul unei entități economice, independent de vreo schimbare de proprietar. C. decisiv pentru stabilirea existenței unui transfer în sensul acestei directive este, prin urmare, acela dacă entitatea în cauză își păstrează identitatea, ceea ce rezultă în special din continuarea efectivă a exploatării sau din preluarea acesteia (a se vedea în special H. din 18 martie 1986, Spijkers, 24/85, Rec., p. 1119, punctele 11 și 12, precum și H. din 15 decembrie 2005, Güney-Görres și Demir, C-232/04 și C-233/04). În interpretarea acestei condiții C. a subliniat că păstrarea identității entității transferate nu presupune menținerea „autonomiei sale organizaționale";, înțeleasă ca autonomie structurală, ci menținerea legăturii funcționale și de finalitate care există între diferiții factori transferați, care permite noului întreprinzător să îi folosească pe aceștia din urmă chiar dacă sunt integrați într-o structură organizațională diferită, având obiectivul exercitării unei activități economice specifice. Din probele administrate în cauză Curtea reține că, după mutarea la B., foștii salariați ai pârâtei și-au continuat activitatea în același mod în care o făceau anterior. Martorul P. I. N. a arătat în mod expres și neechivoc că :"; atribuțiile departamentului de marketing realocat la B. sunt aceleași ca și cele care erau la C. N., înainte de realocare";. De asemenea, deși "structura departamentului de la B. este diferită de cea care exista în C. N., principiile sunt aceleași."; În legătură cu acest din urmă aspect, Curtea notează că integrarea părții cesionate într-o structură unitară în cadrul societății cesionare nu echivalează cu pierderea identității entității transferate. Preluând un efectiv de personal dedicat special activității de marketing, SC F. SA a dobândit un ansamblu organizat de elemente care îi permite desfășurarea acestei activități preluat de la SC N. SA într-un mod stabil, lipsit fiind așadar de importanță faptul că acest efectiv a fost integrat într-o nouă structură. O interpretară contrară ar limita extrem de mult câmpul de aplicare a D. și implicit al legii naționale,în condițiile în care, în practică, transferul unei părți de întreprinderi este însoțit aproape întotdeauna de schimbarea superiorilor și, de multe ori, de redistribuirea competențelor. Or, o astfel de consecință nu poate fi primită, fiind contrară spiritul acestor reglementări. 4. Acordul salariatului pentru transfer A. condiție suplimentară, aplicabilă în cazul transferului de întreprinderi doar anumitor situații, rezultă din interpretarea art. 8 din Legea 6.. Potrivit acestei dispoziții, în cazul în care transferul implică o modificare substanțială a condițiilor de muncă în detrimentul salariatului, angajatorul este responsabil pentru încetarea contractului individual de muncă. Rezultă așadar că, pentru a-i fi aplicabilă protecția ce rezultă în cazul unui transfer de întreprinderi, era necesar ca reclamantul recurent să își fi exprimat acordul cu privire la acesta, în condițiile în care operațiunea implica o modificare substanțială a contractului său : mutarea locului de muncă de la C. la B. A. în condițiile în care acest acord nu ar fi existat, angajatorul putea dispune desfacerea contractului de muncă al reclamantului, ca urmare a desființării postului. După cum Curtea a reținut și în expunerea stării de fapt, la data de 28 aprilie 2010 reclamantul și-a exprimat acordul cu privire la această ofertă de transfer, acordul fiind exprimat în scris, în mod expres și neechivoc. Faptul că ulterior au apărut neînțelegeri între noua conducere și reclamant nu poate lipsi de efecte acordul inițial, așa cum în mod eronat sugerează intimata pârâtă. De altfel, odată ajunsă la destinatar, acceptarea unei oferte devine definitivă, nemaiputând fi revocată. În urma analizei făcute mai sus, concluzia ce se desprinde este aceea a îndeplinirii tuturor condițiilor impuse de lege pentru existența unui transfer a unei părți din întreprindere de la SC N. SA către SC F. C. SA, desfacerea contractului de muncă al reclamantului apărând în final ca un efect al acestei operațiuni. Ca rezultat al cesiunii unei părți a societății pârâte, conform { H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\smisan\sintact%203.0\ca che\pj\temp1050598\00091408.htm" l "art=1" |art. 1 din Legea 6.}, drepturile și obligațiile cedentului care decurg din contractele individuale de muncă și din contractul colectiv de muncă aplicabil, existente la data transferului, au fost transferate integral cesionarului ({ H. "file:///C:\Documents%20and%20Settings\smisan\sintact%203.0\ca che\pj\temp1050598\00091408.htm" l "art=5" |art. 5 din Legea 6.}).Aceste dispoziții sunt regăsite și art. 169 din C. muncii, alin. 3 al acestuia dispunând în mod expres că transferul întreprinderii, al unității sau al unor părți ale acesteia nu poate constitui motiv de concediere colectivă sau individuală a salariaților, de către cedent sau de către cesionar. Față de încălcarea acestor prevederi legale imperative, Curtea constată că se impune anularea deciziei nr. 205 din (...) emisă de pârâtă, motivele de recurs ale reclamantului invocate în acest sens apărând ca fondate. În raport de dispozițiile art. 78 C. muncii, anularea deciziei atrage în mod imperativ repunerea părților în situația anterioară, cu consecințele impuse de acest text legal - reintegrarea reclamantului și plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și actualizate și cu celelaltedrepturi de care ar fi beneficiat de la data concedierii și până la data reintegrării. Având în vedere dispoziția de anulare a deciziei de concediere, Curtea reține că se impune restituirea de către reclamant a salariilor compensatorii încasate de către acesta ca urmare a acestei măsuri, motiv pentru care acțiunea reconvențională formulată de pârâtă în acest sens urmează a fi admisă. Față de dispozițiile art. 274 C., având în vedere că nu poate fi reținută culpa procesuală a reclamantului, în condițiile în care admiterea acțiunii reconvenționale apare ca un efect al admiterii acțiunii principale, vor fi respinse pretențiile pârâtei reconvenționale privind obligarea reclamantului pârât reconvențional la plata cheltuielilor de judecată. În consecință, față de ansamblul considerentelor expuse mai sus, în temeiul art. 304 pct.9 raportat la art. 312 C., Curtea va admite recursul declarat de reclamantul T. D. T. împotriva sentinței civile nr. 4816 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va modifica în parte, în sensul dispozitivului prezentei decizii. În temeiul art. 274 C., reținând culpa procesuală a intimatei pârâte, Curtea o va obliga pe aceasta la să plătească recurentului suma de 3.100 lei cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE Admite recursul declarat de reclamantul T. D. T. împotriva sentinței civile nr. 4816 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite acțiunea formulată de reclamantul T. D. T. în contradictoriu cu pârâta SC N. SA și în consecință: Dispune anularea deciziei nr. 205 din (...) emisă de pârâtă și reintegrarea reclamantului pe postul deținut anterior concedierii. Admite cererea reconvențională formulată de pârâta reclamantă reconvențională SC N. SA în contradictoriu cu reclamantul pârât reconvențional T. D. T. și în consecință obligă reclamantul pârât reconvențional la restituirea către pârâta reclamantă reconvențională a celor patru salarii compensatorii încasate de acesta. Respinge cererea privind obligarea reclamantului pârât reconvențional la plata cheltuielilor de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii. Obligă pe intimata SC N. SA să plătească recurentului suma de 3.100 lei cheltuieli de judecată. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 14 februarie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. G.-L. T. Red.D.G. /2ex. GREFIER N. N.
| ← Decizia nr. 2447/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1909/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
