Decizia nr. 3581/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 3581/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 4608 din 03 mai 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat M. T. C., precum și pe pârâții intimați U. B. B. C. N. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. C., având ca obiect despăgubiri.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului intimat - avocat R. C., în substituire avocat C. C. din cadrul
Baroului Arad.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că Tribunalul Cluj a soluționat cererea de îndreptare a erorii materiale prin încheierea civilă nr. 990 din 7 septembrie 2012.
Reprezentanta reclamantului solicită acordarea unui nou termen de judecată întrucât încheierea de îndreptare a erorii materiale nu a fost comunicată părților și acestea nu au avut posibilitatea să-și exercite dreptul de atac.
Instanța, în urma deliberării, respinge cererea de amânare formulată pentru acest considerent având în vedere că prezentul recurs este formulat de
Guvernul României și nu are legătură cu cererea de îndreptare a erorii materiale.
Reprezentanta reclamantului arată că nu are cereri de formulat.
Nefiind formulate alte cereri în probațiune Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta reclamantului intimat solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4608 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată și precizată de către reclamantul M. T. C. în contradictoriu cu pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI B. și U. B. B. C.-N.
A fost respinsă acțiunea formulată și precizată, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice ca formulată față de o persoană fără calitate procesuală.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 27.772,52 lei reprezentând despăgubiri.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamantului suma de 1.279,3 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Prin notele de ședință, reclamantul a precizat acțiunea în sensul chemării în judecată, în calitate de pârât a U. B. B.
Potrivit carnetului de muncă și adeverinței de la dosarului (...), reclamantul a fost încadrat din (...) la U. B. B., iar în perioada (...) - (...) a ocupat funcția de lector universitar.
Prin O. nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., s-au dispus măsuri de creștere a salariilor cadrelor didactice și a personalului didactic auxiliar, începând cu data de (...), iar ca urmare a adoptării O. nr. 1., O. nr.151/2008, O. nr.1/2009, drepturile salariale prevăzute de O. nr. 1. nu au fost calculate și plătite reclamantului.
O. nr.1., O. nr.151/2008, O. nr.1/2009 au fost declarate neconstituționale prin deciziile C. C. nr.12., nr. 8., nr.989/2009.
Principiul supremației legii este un principiu fundamental, iar dreptul reclamantului la plata salariului prevăzut de lege este un element esențial al raportului său de muncă.
Obligația principală a pârâtei față de reclamant, pe parcursul derulării relațiilor de muncă, a fost cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege, iar în speță nu se reține existența vreunei astfel de situații.
Prin urmare, având în vedere prejudiciul material suferit de către reclamant prin neplata salariului, astfel cum era prevăzut de legea în vigoare în momentul în care acesta a prestat munca, se impune admiterea acțiunii, în conformitate cu art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii.
În consecință, în temeiul art. 154, art. 156 și art. 157 al. 2 Codul muncii,
OG nr. 1., aprobată cu modificări prin L. nr. 2., art. 157 al. 2 din Codul muncii, instanța a admis acțiunea, a obligat pârâții GUVERNUL ROMÂNIEI și U. B. B. la plata unor despăgubiri în cuantum de 27.772,52 lei, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantului în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 1., începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009.
În temeiul art. 274 al. 1 Cod Procedură Civilă, instanța a obligat pârâții
GUVERNUL ROMÂNIEI și U. B. B., aflați în culpă procesuală, la plata către reclamant a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 1279,3 lei, reprezentând onorariul avocațial.
Ca urmare a admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului S. R., instanța a respins acțiunea formulată și precizată, în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin Ministerul Finanțelor Publice ca formulată față de o persoană fără calitate procesuală.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI, solicitând casarea sentinței civile atacate și respingerea pe fond a acțiunii intimatului-reclamant.
În motivare s-a arătat că acțiunea introdusă potrivit art. 9 alin. (5) din L. nr. 554/2004 poate avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile create prin ordonanțe ale G..
Or, în speță nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de lege, întrucât nu s-a creat un prejudiciu.
Modificările aduse O. nr. 1. prin L. nr.2. au fost abrogate în mod expres prin art.4 din O. nr. 1., act normativ care a prevăzut, pentru perioada octombrie- decembrie 2008, o valoare a coeficientului de multiplicare 1,000 de 299,933 lei pentru funcțiile didactice și didactice auxiliare prevăzute la art. 1 alin. 1 lit. c).
Aplicarea, astfel cum solicită reclamanții, a prevederilor Legii nr.2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr.1., în perioada 1 octombrie 2008 - 31 decembrie
2009 nu poate fi analizată decât prin prisma modificărilor legislative intervenite ulterior.
Deși prin decizii succesive, Curtea Constituțională a constatat neconstituționalitatea ordonanțelor de urgență ale guvernului prin care se reglementa salarizarea personalului din învățământ, totuși, potrivit art.11 alin.(3) din L. nr.47/1992 republicată, deciziile C. C. sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor, iar potrivit art. 31 alin. (3) din același act normativ, dispozițiile din legile și ordonanțele în vigoare constatate ca fiind neconstituționale își încetează efectele juridice la 45 de zile de la publicarea deciziei C. C., dacă în acest interval de timp, P. sau G., după caz, nu pun de acord prevederile neconstituționale cu dispozițiile Constituției. Pe durata acestui termen, dispozițiile constatate neconstituționale sunt suspendate de drept.
Efectele pentru viitor ale deciziilor C. C. reprezintă o aplicare a principiului neretroactivității, ca garanție a realizării drepturilor constituționale, în strânsă legătură cu securitatea raporturilor juridice constituite potrivit reglementărilor legale în vigoare la un moment dat.
Așadar, O. nr. 1. și-a produs efectele vizând perioada reglementată, 1 octombrie 2008 - 2 decembrie 2008 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 1221 din 12 noiembrie 2008 a C. C.), prevederile art. 1 pct. 2 și 3 din O. nr.
151/2008 și-au produs efecte pentru perioada 1 octombrie 2008-6 iulie 2009
(data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 842 din 2 iunie 2009 a C. C.), iar prevederile art. 2 și art. 3 din O. nr. 1/2009 aprobată cu modificări prin L. nr. 1. și-au produs efectele în perioada 1 ianuarie 2009-31 iulie 2009 (data publicării în Monitorul Oficial a deciziei nr. 989 din 30 iunie 2009 a C. C..
De asemenea, în perioada 1 aprilie 2009-31 decembrie 2009, creșterile salariale pentru personalul din învățământ au fost stabilite potrivit art. 2 și 3 din
O. nr. 31/2009 aprobată prin L. nr. 259 din 7 iulie 2009, respectiv O. nr. 4., aprobată prin L. nr. 300 din 6 octombrie 2009.
Ulterior, prin art.48 alin.1 pct.16 din L. - Cadru nr.330/2009 publicată în
Monitorul Oficial nr.762 din 9 noiembrie 2009 au fost abrogate în mod expres, începând cu data intrării în vigoare a acestei legii, prevederile Ordonanței G. nr.1. aprobată cu modificări prin L. nr.2., cu modificările și completările ulterioare.
Prin decizia nr.838 din 17 mai 2009 a C. C. s-a reținut că doar P. și G., prin delegare legislativă, au competența de a institui, modifica sau abroga normele juridice cu putere de lege, rolul instanțelor judecătorești fiind de a realiza justiția, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor subiective.
Prevederile art. 1 alin. (1) lit. c) din Ordonanța G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată, cu modificări, prin L. nr. 2. au fost abrogate expres prin art. 4 din
Ordonanța de U. a G. nr.1..
Potrivit art. 64 alin. (3) din L. nr. 24/2000 privind normele de tehnică legislativă, republicată, abrogarea unei dispoziții sau a unui act normativ are caracter definitiv. Nu este admis ca prin abrogarea unui act de abrogare anterior să se repună în vigoare actul normativ inițial.
Fac excepție prevederile din Ordonanțele G. care au prevăzut norme de abrogare și care, ulterior, au fost respinse prin lege de către P.
Ori, constatarea neconstituționalității Ordonanței de U. a G. nr. 1. nu este de natură să repună în vigoare texte abrogate expres.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 august 2012, reclamantulintimat a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentului laplata cheltuielilor de judecată în recurs.
În motivare solicită să se aibă în vedere o jurisprudență stabilă a Înaltei Curți de C. și Justiție - Secția C. A. și F. în cauze identice cu prezenta cauză, în sensul admiterii acțiunilor: D. Civilă nr. 4637 din 11 octombrie 2011 (dosar nr.
776/5912010); D. Civilă nr. 4730 din 14 octombrie 2011 (dosar nr.
629/5912010); D. Civilă nr. 3880 din 5 iulie 2011 (dosar nr. (...)).
Apreciază că această concluzie nu poate fi influențată de faptul că, în prezentul litigiu, un alt complet al Înaltei Curți a adoptat o poziție izolată - aceea de a stabili competența de soluționare a unei cereri de despăgubire fondate pe dispozițiile art. 9 din L. nr. 554/2004 în favoarea instanțelor specializate pentru soluționarea litigiilor de muncă.
Din memoriul de recurs se conturează o singură critică, aceea potrivit căreia în cauză n-ar exista un prejudiciu care să poată fi invocat de reclamant, or în speță există un prejudiciu, întrucât reclamantul a avut, în temeiul O. nr.
1., așa cum a fost aceasta modificată prin L. nr. 2., dreptul de a încasa un salariu majorat; există o diferență semnificativă între drepturile salariale cuvenite reclamantului și drepturile salariale efectiv plătite; prin D. nr. III din 4 aprilie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție - S. U. a reținut faptul că persoanele vizate de L. nr. 2. au suferit un prejudiciu cert ca urmare a blocării aplicării acestei legi (prin ordonanțe de urgență succesive, declarate succesiv ca fiind neconstituționale). Tocmai în această ambianță, Î. Curte a stabilit că dispozițiile Legii nr. 2. pot constitui temei juridic pentru acțiunile având ca obiect repararea prejudiciului cauzat persoanelor aflate într-o situație similară reclamantului.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis, cu consecința modificării în parte a sentinței, în sensul respingerii acțiunii formulată în contradictoriu cu pârâtul recurent.
Se constată, în acest sens, faptul că inițial, acțiunea a fost introdusă în temeiul art. 9 din L. nr. 554/2004, ca o acțiune în contencios administrativ în obligarea pârâtului recurent și a S.ui român reprezentat prin Ministerul
Finanțelor Publice la plata de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate prin emiterea unor ordonanțe de urgență neconstituționale.
Înregistrată pe rolul C. de A. C., sub numărul (...), acțiunea a fost admisă prin sentința civilă nr. 351/(...).
Prin decizia nr. 3526/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție a casat această primă sentință și a trimis cauza spre competentă soluționare T. C. - secția litigii de muncă și asigurări sociale, cu dezlegarea că în raport de obiectul acțiunii, reclamantul era dator să își aleagă o altă cale procedurală, necontestat fiind că s-a solicitat obligarea la plata, ca despăgubiri, a unor drepturi salariale. S-a indicat că în materia litigiilor care au ca obiect drepturi/despăgubiri privind pretinse drepturi salariale, funcționează instanțe/secții de specialitate. S-a mai arătat că sunt de competența instanțelor /secțiilor specializate în litigii de dreptul muncii cauzele care au ca obiect drepturi salariale.
Totodată, s-a mai arătat că deși în cauză, intimatul reclamant a invocat ca temei și dispozițiile art. 9 din L. nr. 554/2004, instanța de recurs constată că acestea nu sunt aplicabile, acțiunea prevăzută de acest articol putând avea ca obiect acordarea de despăgubiri pentru prejudiciile cauzate de ordonanțe ale G.în condițiile în care printr-o astfel de acțiune se cere anularea actelor administrative emise în baza acestora sau după caz, obligarea autorității publice la emiterea unui act administrativ seu realizarea unei anumite operațiuni administrative.
Sentința civilă atacată cu recurs în prezentul dosar a fost pronunțată în dosarul format pe rolul T. C. ca urmare a trimiterii cauzei spre competentă soluționare acestei instanțe de către Înalta Curte de Casație și Justiție, prin sus menționata decizie. În acest dosar, reclamantul a formulat note de ședință prin care a împrocesuat U. B. B., reținând caracterul obligatoriu, atât pentru instanță, cât și pentru părți, a dezlegărilor date de Înalta Curte de Casație și Justiție.
Față de aceste dezlegări, care se impun cu putere de lucru judecat, Curtea de apel constată, în soluționarea prezentului recurs, că este întemeiat motivul de recurs prin care recurentul pârât indică neîntrunirea condițiilor de admisibilitate a acțiunii în despăgubiri împotriva G. R. întemeiată pe dispozițiile art. 9 din L. nr.
554/2004.
Având în vedere că aceasta este singura întemeiere în drept a acțiunii îndreptate împotriva acestui pârât, se conturează soluția de modificare a sentinței în sensul respingerii acțiunii îndreptate împotriva acestuia.
Ca atare, apare superfluă cercetarea temeiniciei celorlalte motive de recurs invocate, mai cu seamă că acestea tind la a dovedi caracterul nefondat al acțiunii privită din perspectiva conflictului de muncă ivit în legătură cu neplata unor drepturi salariale, în condițiile în care în materie, Înalta Curte de Casație și
Justiție a pronunțat o decizie în soluționarea recursului în interesul legii, cu nr.
3/2011, prin care a statuat cu efect obligatoriu pentru instanțe conform art. 3307 alin. 4 C.proc.civ.: „ca efect al deciziilor C. C. prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 1., nr. 151/2008 și nr.
1/2009, dispozițiile Ordonanței G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009";.
În temeiul art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 și art. 304 ind. 1
C.proc.civ., va fi admis recursul conform dispozitivului, fiind menținute dispozițiile sentinței care nu au făcut obiectul recursului.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI împotriva sentinței civile nr. 4608 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că respinge acțiunea formulată de reclamantul M. T. C. în contradictoriu cu pârâtul GUVERNUL ROMÂNIEI.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 1324/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2749/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
