Decizia nr. 2479/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2479/R/2012
Ședința publică din data de 16 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta T. A. împotriva sentinței civile nr. 1745 din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC E. SA, având ca obiect acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. Baciu M., lipsă fiind reclamanta și reprezentantul pârâtei intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta reclamantei recurente depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele invocate în scris, arătând că expertiza efectuată în cauză la instanța de fond nu a fost contestată de pârâtă, din concluziile acesteia rezultând că reclamanta se încadrează în grupa a II-a de muncă, lucru recunoscut și de pârâtă prin întâmpinarea formulată la fond. P. că reclamanta a ocupat mai multe posturi în cadrul societății pârâte, lucrând ca și presator, șlefuitor și altele așa cum rezultă și din cartea de muncă, în toate aceste posturi lucrându-se cu azbest și având un potențial sporit cancerigen, toate fiind încadrabile în grupa a II-a de muncă. Solicită cheltuieli de judecată atât la instanța de fond, cât și în recurs, conform chitanțelor de la dosar.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr.6335/117/(...), reclamanta T. A. a chemat în judecată pe pârâta S. „. S. C.-N. și a solicitat obligarea pârâtei să-i elibereze o adeverință din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioadele (...)-(...), (...)-(...) și (...)-(...) se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În motivarea cererii, reclamanta a arătat că a lucrat la societatea pârâtă, secția bijuterie-confecționare, în care se lucra cu substanțe toxice, cu pistol de lipit la flacără deschisă alimentată cu benzină și la temperaturi de peste 40o C. P. munca desfășurată în aceste condiții salariații primeau câte jumătate de litru de lapte. P. munca respectivă a solicitat pârâtei să întreprindă demersurile necesare încadrării activității sale în grupa a II-a, însă societatea a refuzat acest lucru.
În drept, reclamanta a invocat prevederile O.ui M.M.O.S. nr.50/1990.
În probațiune a depus copia carnetului de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta a arătat că nu deține acte din care să rezulte încadrarea personalului de la respectiva secție în grupa a II-a de muncă și că nu are cadrul legal pentru întocmirea adeverinței solicitate de către reclamantă.
Prin sentința civilă nr. 1745/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a respins acțiunea formulată de către reclamanta T. A., în contradictoriu cu pârâta S. E. S. C.-N.
P. a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Din carnetul de muncă al reclamantei rezultă că aceasta a fost angajata societății pârâte în perioadele arătate anterior în meseriile de muncitor necalificat, muncitor calificat și presator la A. bijuteria, cu mențiunea că pentru ultima perioadă aceasta a lucrat 4 ore pe zi.
Potrivit prevederilor punctului 4 din ordinul nr.50/1990 în vigoare până la data de (...) încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
Reclamanta a avut meseria de muncitor necalificat si presator, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și- au desfășurat activitatea.
S-a mai reținut că inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantei, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantei în sensul că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantei este nefondată. Astfel, obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor O.ui nr.590/2008.
T. a reținut că pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare pe baza documentelor existente la arhiva societății.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta T. A., considerând-oca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a respins acțiunea reclamantei, deși împotriva intimatei au mai existat încă 30 cauze cu același obiect și cauză, din care unele sunt soluționate prin hotărâri definitive si irevocabile.
Se mai arată că prin raportul de expertiza efectuat într-o asemenea cauză s-a concluzionat ca activitatea desfășurata de angajați la sectia bijuterie se încadrează in grupa a II-a de muncă. În această expertiză s-a stabilit ca valoarea noxelor este cu 20/ % peste limita admisa.
De altfel, s-a mai arătat că din conținutul Anexei II la O. 50 reiese ca se încdrează în grupa a II-a de muncă: polizarea, șlefuirea, lustruirea pieselor din materiale feroase si neferoase (poz.37), decaparea cu acizi in bai (poz.43), degresarea cu solventi organici si alcalini, (poz.69), iar in anexa II a Ordin 125, poz.8, se refera la preincalzirea unor piese si subansamble,sudarea in stare fiebinte, vopsirea manuala cu lacuri, vopsele, grunduri pe baza de rasini, toate aceste operatiuni constituind in accepțiunea acestor acte normative activitati generatoare de factori de risc de accidentare si îmbolnăvire profesionala la care se adaugă si potentialul "cancerigen" al prezenței azbestului in mediul de munca.
S-a mai arătat că pârâta, prin întimpinarea depusa, nu s-a opus admiterii actiunii ci a lasat soluția la aprecierea instanței, susținând ca are cunostinta despre concluziile expertului.
Analizând recursul formulat de reclamanta T. A., prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată, reclamanta T. A. a solicitat obligarea pârâtei S. S. C.-N. la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că, în perioadele (...)-(...),
(...)-(...) și (...)-(...), a lucrat în grupa a II-a de muncă, în procent de 1. din timpul efectiv lucrat.
Prin adresa nr.224/(...), S. S. C.-N. a comunicat reclamantei că din scriptele aflate în arhiva societății, locul de muncă unde aceasta și-a desfășurat activitatea se încadrează conform legislației, în grupa a III-a de muncă.
Prin întâmpinare, pârâta-intimată a arătat că încadrarea în grupe de muncă nu s-a putut realiza deoarece O. nr. 50/1990 nu prevede această activitate la nicio poziție înscrisă în anexele nr.I și II.
S-a mai susținut de către societate că, deși s-au făcut numeroase demersuri la ministerul de resort, împreună cu sindicatele, în vederea includerii locurilor de muncă din unitate pe listele anexe la acest ordin, acestea nu s-au soluționat în mod favorabil.
Potrivit art. 1 din O. nr. 50/1990, în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Conform art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Se mai reține că, potrivit art. 15 din O. nr. 50/1990, dovedirea perioadelor de activitate desfășurate în locurile de muncă și activitățile ce se încadrează în grupele I și II de muncă se face pe baza înregistrării acestora în carnetele de muncă.
În speță, se reține că reclamanta a formulat simple susțineri privind condițiile în care și-a desfășurat activitatea, fără ca acestea să fie probate în cauză.
Din carnetul de muncă depus la dosar de reține că reclamanta a avut calitatea de presator la societatea intimată și nu cea de bijutier la Secția de bijuterie, astfel încât, concluziile raportului de expertiză extrajudiciară depus la dosar, ce a avut ca obiectiv stabilirea dacă activitatea de bijutier, desfășurată în perioada 1962-1999, în funcție de condițiile concrete de muncă, se încadra în grupa a II-a de muncă, nu pot fi considerate ca fiind o probă în sprijinul susținerilor reclamantei.
Având în vedere faptul că legiuitorul a dat în competența angajatorului, împreună cu sindicatele, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă, plecând tocmai de la premisa că aceștia sunt cei mai în măsură a cunoaște condițiile concrete în care se desfășoară activitatea salariaților și că niciunul dintre angajații societății nu a beneficiat de încadrare în grupa a II-a de muncă, potrivit dispozițiilor legale în vigoare în perioada 1962-1999, precum și faptul că în prezenta cauză reclamanta, ce a lucrat în calitate de presator, nu a administrat probe din care să rezulte faptul că în mod greșit activitatea prestată a fost încadrată în condiții normale de muncă, se reține că soluția primei instanțe este corectă.
Recurenta a invocat în cauză discriminarea sa în raport cu alți colegi care au lucrat la aceeași societate și a căror activitate a fost încadrată în grupa a II-a de muncă, aceasta însă nu a probat în cauză faptul că se afla într-o situație comparabilă cu aceștia.
P. toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod. proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. A. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta T. A. împotriva sentinței civile nr. 1745 din 20 februarie 2012 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 1427/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Sentința nr. 43/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
