Decizia nr. 254/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr. 254/R/2012
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I.A T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr. 4216 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe pârâta intimată S. C. SA C., având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în constatare.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul recurent personal, lipsind reprezentantul intimatei.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul a înregistrat la dosar la data de 16 ianuarie 2012 practică judiciară și copii ale unor adeverințe emise de pârâtă.
Reclamantul solicită cuvântul în susținerea recursului.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A asupra recursului civil de față, reține:
Prin cererea înregistrată la data de (...) reclamantul P. I. a solicitat obligarea pârâtei S. C. S. C.-N. la eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că activitatea desfășurată în perioadele (...)-(...) și (...)-(...) se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În motivarea cererii, reclamantul susține că în respectiva perioadă a lucrat la secția de prelucrare a cărnii, într-un mediu cu substanțe toxice de natură să-i afecteze sănătatea, secție în care nivelul noxelor a depășit nivelul maxim admis prevăzute de normele de protecție a muncii și în care a fost suprasolicitată atât fizic cât și psihic, și că pârâta nu i-a recunoscut dreptul de a fi încadrată în grupa a II-a de muncă.
În drept reclamantul a invocat prevederile O. M.M.O.S. nr.5..
În probațiune a depus copia carnetului de muncă.
Prin întâmpinare pârâta a arătat că este de acord ca instanța să constate că activitatea desfășurată de către reclamant în perioada indicată în cererea de chemare în judecată se încadrează în grupa a II-a de muncă, motivând că nu poate elibera adeverința solicitată datorită prevederilor Ord.590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modelul de întocmire și eliberare a adeverințelor șică adeverința eliberată fără conținutul prevăzut de acest ordin nu poate fi valorificată de către reclamant.
Prin sentința civilă nr. 4216 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...), a fostrespinsă acțiunea.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Din carnetul de muncă ale reclamantului rezultă că acesta a fost angajatul societății pârâte în perioadele (...) - (...) și (...) - (...) în meseriile de muncitor necalificat, tranșator, măcelar, mezelar.
Potrivit prevederilor punctului 4 din O. nr.5. în vigoare până la data de (...) încadrarea în grupa a II-a de muncă s-a făcut în situația în care cu toate măsurile luate de unitate pentru normalizarea condițiilor de muncă, nivelul noxelor existente la activitățile, meseriile și funcțiile prevăzute în această grupă a depășit nivelul maxim admis, prevăzut în normele republicane de protecție a muncii.
După cum se poate observa reclamanta au avut meseria de gestionar, care în lipsa altei dovezi decât înscrierea în carnetul de muncă apare a fi fost desfășurată în condiții normale de muncă.
Punctul 5 din același ordin arată că existența condițiilor deosebite la locurile de muncă cu noxe, trebuiau să rezulte din determinările de noxe efectuate de către organele M.ui Sănătății sau de la laboratoarele de specialitate proprii ale unității, determinări care trebuiau confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecția muncii care la data efectuării analizei constatau că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condițiilor și că toate instalațiile de protecție a muncii funcționau normal.
Potrivit prevederilor punctului 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa a II-a de muncă s-a făcut de către conducerea unităților împreună cu sindicatele din aceste unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care respectivele persoane și- au desfășurat activitatea.
În speța noastră, reclamantul a fost încadrat în condiții normale de muncă așa cum rezultă din carnetul de muncă al acesteia cu o retribuție corespunzătoare acestor condiții.
Inexistența condițiilor deosebite la locul de muncă al reclamantului, lipsa încadrării meseriei în grupa a II-a și lipsa nominalizării reclamantului că activitatea desfășurată s-a încadrat în această grupă duc la concluzia că cererea reclamantului este nefondată și obligarea pârâtei să elibereze o adeverință din care să rezulte activitatea în grupa a II-a de muncă ar fi contrară prevederilor Ord.590/2008.
Pentru a fi valabilă o asemenea adeverință, fostul angajator, adică pârâta trebuie să înscrie în aceasta actul administrativ în baza căruia au fost nominalizate persoanele pentru a fi încadrate în grupa a II-a de muncă, funcția sau meseria acesteia și temeiul de drept în baza căruia s-a făcut respectiva încadrare.
Lipsa dovezii existenței condițiilor concrete în care și-a desfășurat activitatea reclamantul, condiții determinate de existența noxelor rezultate din măsurători ale organelor de specialitate și confirmate de persoanele abilitate anterior arătate și obligarea pârâtei să emită o adeverință contrar prevederilor legale stabilite în O. 590/2008 privind procedura de întocmire și eliberare a adeverințelor prin care se atestă activitatea desfășurată în grupa a II-a de muncă, în baza cărora să se facă modificările în carnetele de muncă duc la concluzia că cererea reclamantul este nefondată.
S-a exprimat și opinia separată a unui asistent judiciar în sensul admiterii acțiunii.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul solicitândmodificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivare s-a arătat că din analiza cărții de muncă reiese că nu a avut niciodată calitatea de gestionar.
Potrivit O. M.M.P.S nr. 5., punctul 6 care prevede că „nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupa I-a și a II-a de muncă se va face de către conducerea unităților, cu consultarea organizațiilor sindicale ținându-se seama de condițiile concrete din fiecare unitate";, a făcut dovada că a avut funcția de tranșator, măcelar ciontolitor și măcelar cu contract individual de muncă în perioada (...)-(...) și (...)-(...) și și-a desfășurat activitatea în condiții de muncă grele, într-un mediu cu substanțe toxice, la secția de prelucrare a cărnii, secție în care nivelul noxelor a depășit nivelul maxim admis prevăzut de normele de protecție a muncii și în care a fost suprasolicitat atât fizic cât și psihic.
În perioada în care și-a desfășurat activitatea la pârâtă, nu i-a fost recunoscută ca fiind lucrată în grupa a II-a de muncă, cu toate că a îndeplinit meserii similare cu persoanele menționate în decizia nr.3981/(...) emisă de pârâtă, deși se încadra în condițiile grupei a II-a de muncă în conformitate cu pozițiile nr. 107, 110, 123 și 125 din anexa 2 la O. M. M. și O. S. nr.5., așa cum a fost completat ulterior.
Prin întâmpinarea înregistrată pârâta S. „. S. C.-N., a solicitat admiterea recursului. Arată că este de acord ca instanța să constate că activitateadesfășurată de recurent în perioada arătată se încadrează în grupa a II-a de munca și să dispună eliberarea unei adeverințe de către societate.
Motivul pentru care nu putea elibera adeverința pentru grupa a II-a de munca a constat în dispozițiile O. nr.590/2008, care prevăd că în adeverință trebuie menționat actul conducerii societății, prin care se stabilesc locurile de munca și persoanele care se încadrează în grupa a II-a de munca. Ori, până în anul 1992, în arhiva societății nu exista acte ale conducerii (decizii, tabele, procese verbale care să stabilească locurile de munca și persoanele care se încadrează în grupa a II-a de munca. A. acte există la societatea pârâtă din 1992, însă recurenta reclamantă nu figurează în decizie printre angajații care se încadrează în grupa a II-a de munca. A. în care nu este precizat actul administrativ al conducerii societății cu menționarea angajaților care se încadrează în grupa a II-a de muncă, nu se poate valorifica.
În alte dosare aflate pe rolul T. C. s-au admis acțiuni similare.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Recursul este fondat și urmează a fi admis ca atare, cu consecința modificării sentinței în sensul admiterii în întregime a acțiunii.
În acest sens, se reține faptul că reclamantul a lucrat ca tranșator, măcelar ciontolitor, măcelar și mezelar în perioadele (...) - (...) și (...) - (...), în cadrul societății pârâte.
Potrivit art. 1 din O. nr. 5., în grupa I de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 1, iar potrivit art. 2, în grupa a II-a de muncă se încadrează locurile de muncă, activitățile și categoriile profesionale cuprinse în anexa nr. 2.
Este adevărat că, potrivit art. 6 din același act normativ, nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile de muncă concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizică sau nervoasă etc.).
Art.3 din O. nr.5., prevede însă că beneficiază de încadrarea în grupele I și II de muncă, fără limitarea numărului, personalul care este în activitate: muncitori, ingineri, subingineri, maiștri, tehnicieni, personal de întreținere, și reparații, controlori tehnici de calitate, precum și alte categorii de personal care lucrează efectiv la locurile de muncă și activitățile prevăzute în anexele nr.1 și 2.
Prin D. nr. 258/(...), Înalta Curte de Casație și Justiție, în complet de 9 judecători, a reținut că: „…. O. comun nr. 5. i s-au adus mai multe modificări, făcând corp comun cu acest act normativ, potrivit cărora a devenit aplicabil și altor categorii de activități și funcții, între care și cele prestate de reclamant.
……………
Or, acestei reglementări unice, cu efect global, astfel cum a fost dată prin succesivele modificări și precizări aduse ordinului în discuție, nu i se poate restrânge aplicarea, numai la activitățile și funcțiile prevăzute în forma inițială a actului, în lipsa unei dispoziții exprese a însuși organului de autoritate emitent sau a unui act normativ de ordin superior.
O atare interpretare se impune cu atât mai mult, cu cât forma dobândită de ordinul respectiv prin completările și modificările ulterioare a fost menită să elimine inconsecvențele și inechitățile existente.
De aceea, a accepta restrângerea sferei de aplicare a ordinului și a crea categorii distincte de beneficiari, în raport cu situația pe care aceștia o aveau atunci când i s-au adus modificări sau completări, ar însemna să se creeze discriminări tocmai acolo unde s-a urmărit tratarea egală și nediferențiată a tuturor celor care au activat în condiții similare de muncă, indiferent de perioada în care au lucrat.";
Art.16 alin.1 din Constituția României garantează egalitatea în drepturi a cetățenilor și potrivit art.41 alin.2 din Constituție, salariații au dreptul la măsuri de protecție socială, ce includ securitatea și sănătatea salariaților, precum și prestarea muncii în condiții deosebite sau speciale.
Se reține că pentru o parte dintre salariații care au lucrat efectiv la locurile de muncă din Atelierul de mezelărie C., sau care au făcut parte din formațiile de lucru „., „., „. A., activitățile desfășurate au fost încadrate în grupa a II-a de muncă, conform deciziei nr.3981/(...) a S. „. S., depusă la dosarul de fond.
De asemenea, conform Scrisorii M.ui M. și Protecției S. nr.5511/(...), se încadrează în grupa a II-a de muncă perioadele lucrate, după data de (...), la următoarele locuri de muncă: stațiile industriale de frig în care se utilizează amoniac, prelucrarea mațelor, topirea grăsimilor, manipularea cărnurilor infectate în unitățile subordonate M.ui Agriculturii și Alimentației.
Potrivit Scrisorii nr.5527/(...), se încadrează în grupa a II-a de muncă perioadele lucrate,după data de (...), la următoarele locuri de muncă: muncitorii de la fierberea și afumarea preparatelor din carne și pește precum și cel de la abatoarele de păsări, porci și bovine, care efectuează deplumarea, eviscerarea, pârlirea și tranșarea în condiții de umiditate excesivă și temperatură ridicată.
De asemenea, în cauză recurentul a probat în recurs, prin adeverința nr.168/(...) eliberată de S. „. S. C. că salariaților Laszlo A., ce a lucrat în cadrul acestei societăți, în calitate de măcelar tranșator, în perioada (...)-(...), Orza G., pentru perioadele (...)-(...), (...)-(...), în calitate de muncitor necalificat și măcelar, respectiv C. V., pentru perioada (...)-(...) în calitate de muncitor necalificat și tranșator, le-a fost recunoscută de către angajator încadrarea în grupa a II-a de muncă.
Curtea reține astfel că recurentul a invocat în cauză și a dovedit existența unor fapte care permit a se presupune existența unei discriminări directe sau indirecte, potrivit disp.art.27 alin.4 din O.G. nr.137/2000, revenindu-i persoaneiîmpotriva căreia s-a formulat sesizarea sarcina de a dovedi că faptele nu constituie discriminare.
Având în vedere faptul că în cauză S. „. S. C. nu a probat faptul că nu a adus atingere, în mod discriminatoriu, drepturilor recurentului prin recunoașterea grupei a II-a de muncă doar unora dintre salariații care au îndeplinit o anumită funcție în cadrul unității, în aceeași perioadă de timp, se reține ca fiind fondată cererea formulată de către aceasta, de înlăturare a situației create prin discriminare.
În consecință, pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.304 pct.9 și 312 alin.1-3 Cod.proc.civilă, se va admite recursul declarat de reclamantul P. I. și se va modifica în tot sentința primei instanțe, în sensul de a se admite acțiunea formulată de reclamant în contradictoriu cu S. C. S., pârâta fiind obligată să elibereze o adeverință din care să rezulte că reclamantul a lucrat în perioadele (...) - (...) și (...) - (...), conform cărții de muncă depuse la dosar, într-un loc de muncă ce se încadrează în grupa a II-a de muncă.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Admite recursul declarat de reclamantul P. I. împotriva sentinței civile nr.
4216 din (...) a T. C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamantul P. I. în contradictoriu cu pârâta SC C. SA și în consecință obligă pârâta să elibereze o adeverință din care să rezulte încadrarea în grupa a II-a de muncă a activității desfășurate de reclamant în perioadele (...) - (...) și (...) - (...).
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate care nu contravin prezentei decizii.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică din 24 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, D. C. G. G.-L. T. I.A T.
Cu opinia separată,
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond.P. U.
Cu opinia separată a doamnei judecător G.-L. T. în sensul respingerii recursului ca nefondat
Motivarea opiniei separate
Conform pct. 6 din O. 5. (pentru precizarea locurilor de munca, activităților și categoriilor profesionale cu condiții deosebite care se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării) „Nominalizarea persoanelor care seîncadrează în grupele I și II de munca se face de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.). Pct. 7 din același act normativ prevede că „încadrarea în grupele I
și II de munca se face proporțional cu timpul efectiv lucrat la locurile de munca incluse în aceste grupe, cu condiția ca, pentru grupa I, personalul sa lucreze în aceste locuri cel puțin 50%, iar pentru grupa II, cel puțin 70% din programul de lucru";.
Deși consider că nu este exclus controlul judecătoresc cu privire la nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele de muncă de către conducerea unităților și sindicatele libere conform pct. 6 din O. 5., apreciez că din probele administrate în cauză nu rezultă că în perioadele (...) - (...), (...)-(...) recurentul a exercitat activitate care trebuia să fie încadrată în grupa a II-a de muncă.
Astfel, reclamantul a depus în probațiune doar copia carnetului de muncă (filele 5-28 dosar fond) și adresa nr. 372/(...) emisă de pârâta SC C. SA, prin care aceasta i-a comunicat reclamantului faptul că nu îi poate elibera adeverința de grupa a II-a de muncă solicitată întrucât, potrivit evidențelor din arhiva societății, acesta nu figurează nominalizat în deciziile întocmite de C. de administrație a societății printre angajații încadrați în grupa a II-a de muncă, iar pârâta intimată a depus la dosar D. nr. 3981/(...) emisă de SC C. SA (filele 36-42) prin care au fost nominalizate persoane din cadrul societății care se încadrează în grupa a II-a de muncă.
În condițiile în care din acest înscris nu rezultă care este funcția persoanelor nominalizate, fiind menționate doar subunitatea și formația la care au desfășurat activitate, iar reclamantul nu a solicitat administrarea altor probe care să dovedească că a lucrat în aceleași condiții (atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă), apreciez că în mod corect a reținut tribunalul că nu s-a dovedit în cauză că reclamantul a desfășurat activitate care trebuia încadrată în grupa a II-a de muncă.
Chiar dacă din înscrierile din carnetul de muncă al reclamantului rezultă că în perioadele respective acesta a fost angajat ca tranșator, măcelar ciontolitor, măcelar și mezelar, câtă vreme nu toți salariații pârâtei care au avut aceleași funcții au fost nominalizați ca încadrându-se în grupa a II a de muncă, apreciez că, în raport de prevederile O. nr. 5., era necesar ca reclamantul să facă dovada că a lucrat în aceleași condiții de muncă cu persoanele nominalizate, atât sub aspectul locului de muncă, cât și al timpului efectiv de muncă.
Consider că poziția procesuală a pârâtei nu este de natură a conduce la o altă concluzie, aceasta arătând în mod expres că din actele pe care le deține nu rezultă că reclamantul a fost nominalizat printre persoanele încadrate în grupa a II-a de muncă și că este de acord cu admiterea acțiunii în situația în care instanța constată că activitatea desfășurată de reclamant se încadrează în grupa a II-a de muncă, însă apreciez că în cauză, pe baza probațiunii administrate, nu se poate face o asemenea constatare.
Având în vedere aceste considerente, apreciez că în temeiul dispozițiilor art. 3041 și art. 312 alin. 1 Cod procedură civilă, se impunea respingerea recursului ca nefondat. Judecător, G.-L. T.
| ← Decizia nr. 2329/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4061/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
