Decizia nr. 389/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ Nr.389/R/2012
Ședința ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3100 din 9 mai 2011 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...)*, privind și pe reclamanta intimată M. L., având ca obiect litigiu de muncă - obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea, având în vedere și că recurenta a solicitat judecata în lipsă, constată că prezenta cauză se află în stare de judecată, și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3100/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj îndosar nr. (...), s-a respins excepția tardivității formulată de pârâta A. J.pentru P. S. S.
S-a admis cererea reclamantei M. L. și a fost obligată pârâta A. J. pentru P. S. S. să-i elibereze toate documentele pe care le deține în legătură aceasta și care atestă vechimea în muncă, sporuri, state de plată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Sub aspectul excepției tardivității, instanța a reținut că este neîntemeiată întrucât reclamanta a solicitat pârâtei în 2008 eliberarea unor înscrisuri pe care aceasta le deține în calitate de depozitar al documentelor. I s-a răspuns negativ, iar această atitudine a fost exprimată de către pârâtă și în prezentul litigiu. Față de acest refuz, acțiunea reclamantei nu poate fi paralizată pe motiv că nu a urmat procedura prevăzută de L. 5. ori că acțiunea a fost înțeleasă după trecerea în termenul de 6 luni respectiv 1 an.
Această procedură urmărea doar să ofere organelor administrative posibilitatea de a rezolva problemele reclamantei și nu de a obstrucționa accesul la justiție.
Pe de altă parte, instanța a reținut că pârâta este depozitarul documentelor solicitate preluând o parte din atribuțiile Agenției Județene pentru P. S. S. și nu poate susține că nu au calitate procesuală pasivă. Reclamanta nu poate solicita actele de la altă instituție atâta vreme cât ea le deține.
Referitor la fondul cauzei, prima instanță a reținut că cererea este admisibilă atâta vreme cât pârâta este cea la care se află documentele ce o privesc pe reclamantă.
Potrivit cărții de muncă depusă de aceasta începând cu data de (...) a lucrat la F. de B. Z.
Argumentele aduse de pârâtă că emiterea unor astfel de acte le-ar produce blocaje, întrucât nu dispune de spații și de personal specializat, nu are relevanță în cauză. Astfel de apărare nu poate să afecteze interesele legitime ale reclamantei care vizează stabilirea vechimii în muncă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. J. pentru P. S. S., solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței ca nelegală șinetemeinică.
În motivarea recursului s-au formulat următoarele critici:
1. Greșita calificare a litigiului dedus judecății ca un conflict de muncă, recurenta considerând că soluționarea prezentei cauze intră sunt incidența L. nr. 554/2000 L. contenciosului administrativ.
Arată recurenta că A. J. pentru P. S. S. nu este succesoarea în drepturi a S. F. de B. Z. S. (fostul angajator al reclamantei), iar competența instanțelor de litigii de muncă izvorăște din contractul individual de muncă sau dintr-un litigiu legat de contractul colectiv de muncă, însă în cauză nu s-a pus problema unui astfel de litigiu, întrucât reclamanta nu a fost salariată a instituției pârâte
De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat nici sub incidența L. nr.
19/2000 și nici a L. nr. 263/2010 privind sistemul de pensii. În consecință, solicitarea reclamantei se încadrează în prevederile art. 1 din L. nr. 5..
2. La pronunțarea sentinței, instanța de judecată nu a ținut cont de faptul că A. S. are în păstrare doar state de plată ale fostei societăți comerciale desființate, state de plată care nu sunt documente individuale, ci reprezintă documente colective ce conțin date despre drepturile salariale ale mai multor salariați. Consideră că o instituție publică nu poate să predea unei persoane fizice statele de plată, care constituie documente contabile justificative.
3. La pronunțarea acestei sentințe instanța de judecată a încălcat în prevederile L. nr. 5.. Cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă a vizat refuzul unei instituții publice de a elibera copii după statele de plată și alte asemenea documente din care să reiasă sporurile de care a beneficiat în această unitate. Cererea de chemare în judecată a reclamantei a fost tardiv formulată, întrucât aceasta s-a adresat D. S. în anul 2008, iar răspunsul i-a fost comunicat prin adresele nr. 190/(...) și
1FS/(...), cererea reclamantei depășind chiar și termenul de decădere de un an prevăzut de L. nr. 5..
4. Lipsa calității procesuale pasive a pârâtei A. S.
Prin adoptarea L. nr. 329/2009 direcțiile de muncă și protecție socială au fost desființate, ca urmare a comasării prin absorbție de către A. N. pentru P. S.. Potrivit art. II din HG nr. 1384/2009, începând cu data intrăriiîn vigoare a prezentei hotărâri, direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului B., servicii publice deconcentrate ale M.ui Muncii,
Familiei și P.i S. cu personalitate juridică, se desființează, activitatea acestora fiind preluată de către A. N. pentru P. S., prin agențiile județene de prestații sociale și a municipiului B."
Recurenta a menționat atribuțiile prevăzute prin HG nr. 1. cu modificările și completările ulterioare în sarcina agenților teritoriale, subliniind că, preluând o parte din atribuțiile fostei D. S., nu are atribuții legate de eliberarea de adeverințe din care să reiasă sporurile de care a beneficiat reclamanta în calitate de salariat al fostei SC F. de B. SA Z.
Preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din (...) a
M.ui Muncii aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului se F. de B. SA Z.
În perioada de la intrarea în vigoare a L. nr. 16/1996 și până la apariția L. nr. 3., structura organizatorică a M.ui Muncii a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat, casele de pensii aveau obligația de a prelua "documentele cu valoare practică, referitoare la stagiile de cotizare realizate de asigurați în sistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care În condițiile legii, se desființează, se preiau de casele teritoriale de pensii în raza cărora și-au avut sediul aceștia" «Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau II de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă». La solicitarea D. S., Casa de P. S., cât și Casa N. de P. au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spațiu și de personal, iar mai apoi că se așteaptă modificarea L. nr. 16/1996, modificare ce s-a produs în anul
2006.
Prin OUG nr. 39/2006, aprobată cu modificări prin L. nr. 4., art. 18 din L. nr. 16/1996 a fost modificat în sensul « În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele ..., cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare la asigurări sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de A. N. sau de direcțiile județene ale A. N..» În consecință, obligația de a prelua și implicit de a elibera copii, extrase și certificate privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare revin Direcției Județene a A. N., instituție care refuză preluarea acestei arhive invocând lipsa de personal și spațiu
Extinderea aplicării L. nr. 16/1996, respectiv obligarea A. S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje în activitatea instituției, întrucât nu dispune de spațiu și nici de personal specializat. Activitatea prevăzută de L. A. N. presupune existența unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
Având în vedere lipsa unui act normativ în vigoare, prin care A. S. să fie obligată la eliberarea de acte referitoare la stagiile de cotizare a foștilor salariați ai SC F. de B. SA Z., precum și lipsa de personal specializat în a elibera asemenea documente, solicită respingerea acțiunii.
În drept recurenta a invocat dispozițiile L. nr. 5., OUG nr. 39/2006,
OUG nr. 116/2007, HG nr. 1..
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat,având în vedere următoarele considerente:
- În ce privește primul motiv de recurs invocat Curtea reține că, în raport de obiectul cererii de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu pârâta A. J. de P. S. S., în mod corect a apreciat prima instanță că litigiul de față nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 5..
Astfel, se reține că potrivit dispozițiilor art. 8 alin. 1 din L. nr. 5. instanța de contencios administrativ este competentă să soluționeze litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică.
Aceste dispoziții legale trebuie coroborate cu dispozițiile art. 2 alin. 1 lit. b din L. nr. 5., care definesc autoritatea publică ca fiind orice organ de stat sau al unităților administrativ-teritoriale care acționează în regim de putere publică, pentru satisfacerea unui interes legitim public.
Rezultă din dispozițiile legale citate anterior că, pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 5., care acționează în regim de putere publică.
Ori, în cauză reclamanta s-a adresat recurentei-pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară temporară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului.
În consecință, deși pârâta a refuzat să dea curs solicitării reclamantei, nu se poate reține că aceasta s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv că a acționat în regim de putere publică.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
- Având în vedere că în cauză nu sunt incidente prevederile L. nr. 5., conform considerentelor de mai sus, Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că demersul judiciar al reclamantei nu este supus procedurii prealabile reglementate de actul normativ invocat și implicit nu se poate reține incidența excepției tardivității prin prisma prevederilor art. 11 din L. nr. 5..
- Motivul de recurs invocat de pârâta recurentă în sensul că nu poate preda reclamantei statele de plată apare ca fiind, de asemenea, nefondat, întrucât dispoziția primei instanțe de obligare a pârâtei la eliberarea către reclamantă a tuturor documentelor deținute referitoare la activitatea acesteia în perioada în care a fost angajată la S. F. de B. S.A și care atestă vechimea în muncă, sporuri, state de plată, nu poate fi interpretată, contrarsusținerilor recurentei, ca o predare către reclamantă a statelor de plată ale
S. F. de B. S. în integralitatea lor.
Prin cererea sa, reclamanta a solicitat obligarea pârâtei la eliberarea documentelor referitoare la activitatea sa, iar din dispozitivul sentinței rezultă că instanța a dispus eliberarea doar a documentelor care se referă la persoana reclamantei.
Faptul că statele de plată sunt documente ce conțin date despre drepturile salariale ale mai multor salariați nu împiedică recurenta să execute obligația instituită în sarcina sa prin hotărârea instanței de fond, întrucât aceasta poate fi îndeplinită prin eliberarea unei adeverințe cuprinzând datele și informațiile referitoare la activitatea desfășurată de reclamantă pe baza documentelor deținute și verificabile.
- Referitor la motivele de recurs vizând fondul cauzei și calitatea procesuală pasivă a recurentei Curtea reține că reclamanta este îndreptățită conform art. 40 alin. 2 lit. h Codul muncii, să obțină de la fostul angajator toate documentele care atestă calitatea sa de salariat.
De asemenea, în conformitate cu dispozițiile art. 12 din L. nr.16/1996 a A. N., persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora intră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantului.
Această obligație îi revenea fostului angajator al reclamantei, respectiv
S. F. de B. S.A, însă ca urmare a încetării existenței sale ca persoană juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art.18 din L. nr.16/1996 M.ui Muncii și P.i
S. sau direcțiilor județene ale acestuia.
Deși norma juridică menționată anterior a fost modificată prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina Casei Județene de P. S., iar ulterior Direcției Județene S. a A. N., Curtea constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații; or, consecințele disputei între instituțiile locale din județul S. cu privire la păstrarea documentelor fostei S. F. de B. S. nu pot să se repercuteze asupra foștilor salariați, îndreptățiți să obțină actele necesare stabilirii drepturilor de pensie.
Prin urmare, în prezent A. J. de P. S. S. are obligația eliberării actelor solicitate în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic al acestei arhive.
Faptul că o asemenea atribuție nu se regăsește printre atribuțiile pârâtei reglementate prin prevederile HG nr. 1. este lipsit de relevantă, deoarece obligația sa de eliberare a datelor solicitate de reclamantă nu rezidă în dispozițiile pe care le invocă, ci în prevederile L. nr. 16/1996, coroborate cu împrejurarea deținerii faptice a arhivei fostului angajator.
Curtea reține astfel că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtei, reținând totodată că recunoașterea dreptului reclamantei nu este condiționată de existența mijloacelor materiale ale pârâtei pentru eliberarea actelor solicitate de aceasta.
Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1
Cod procedură civilă, Curtea de A. va respinge ca nefondat recursul declarat în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta D. DE M. ȘI P. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3100 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr.
(...)* pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: R.M.P.
| ← Decizia nr. 380/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3809/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
