Decizia nr. 256/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 256/R/2012
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G. : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. Î. ȘI R. L. ȘI U. - C. I. SA împotriva sentinței civile nr. 1799 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. R. DE L. ȘI U. D. D. D. T., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată .
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatului și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 17 ianuarie
2012 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților de la dezbateri, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1799 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) s-a admis acțiunea civilă formulată de S. R. de L. și U. din D. D. T., în numele membrului de sindicat B. P. împotriva pârâtei S. Î. și R. L. și U. C. I. S. B., și în consecință pârâta a fost obligată să plătească reclamantului prima de Z. F. la nivelul valorii clasei 1 de salarizare pentru
2009 și ajutorul material de P. pentru 2009, la nivelul valorii clasei 1 de salarizare, actualizate în raport cu indicele de inflație de la data plății efective.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că din copia carnetului de muncă rezultă că reclamantul a avut suspendat contractul individual de muncă pe perioada (...)-(...), drept pentru care reclamantul și-a restrâns pretențiile solicitând acordarea primei de Z. F. și a ajutorului de P. doar pentru anul 2009.
Pentru perioada (...)-(...) când la nivel de societate n-a existat Contract C. de M., potrivit art. 247 Codul muncii se aplică prevederile C.ui C. de M. încheiat la nivel superior, respectiv C. C. de M. la N. G. de U. din Transportul Feroviar pe 2006-2008, prelungit prin act adițional înregistrat sub nr. 370/(...) pentru încă 48 luni care la art. 71 prevede:
„În afara ajutorului la care are dreptul potrivit legii salariații vor mai beneficia de următoarele: cu ocazia sărbătorilor de P. și de crăciun se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare; pentru ziua F. se va acorda o premiere al cărui cuantum va fi stabilit de C. de A., la nivelul clasei I de salarizare";.
Potrivit art. 11 (1) lit. b) din Legea 130/96 „Clauzele CCM produs efecte pentru toți salariații încadrați în unitățile care fac parte din grupul de unități pentru care s-a încheiat contractul colectiv de muncă la acest nivel";.
Prin urmare, C. C. de M. la N. de G. de U. din Transportul Feroviar, fiind încheiat la nivel superior față de C. C. de M. al SC Î. și R. L. și U. CF I. SA, prevederile lui minimale sunt obligatorii pentru pârâtă.
D. interpretarea art. 62 și 71 din C. C. de M. pe (...) privind acordarea primei de Z. F. și ajutorul de P., rezultă că acordarea acestor drepturi bănești nu este condiționată de desfășurarea, finalizarea vreunei negocieri.
Așa fiind în baza art. 247 Codul muncii, C. C. de M. la N. de G. U. din Transportul Feroviar pe 2006-2008, prelungit prin actul adițional 370/2008 - art. 71, art. 40 al. 2 lit. c) și art. 243 Codul muncii, art. 7 al. 2 din Legea
130/96, acțiunea a fost admisă.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul S. Î. și R. L. și U. C.
I. S. B., solicitând modificarea hotărârii cu respingerea acțiunii ca fiind neîntemeiată.
În motivarea recursului a arătat că potrivit art.969 C.civ. convențiile legal făcute au putere de lege, astfel că instanța era obligată să le aplice așa cum au fost concepute și redactate de părțile contractante, însă instanța s-a substituit C.ui de administrație înlăturând pe această cale atribuția acestui organ administrativ de a determina cuantumul pensiei.
D. analiza art.62 din CCM 2007.2008 rezultă că determinarea cuantumului primei se stabilește de către C. de administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatului în urma unei analize temeinice a situației economico-financiare cu care se confruntă societatea în momentul evenimentului , acordarea acestei prime nu se circumscrie în sfera obligațiilor imperative stipulate în sarcina societății prin C. C. de M..
Arată că art.62 nu stipulează un drept pur și simplu, ci un drept afectat de condiția existenței unei situații financiare pozitive în momentul acordării dreptului. Ori în cauza de față nu s-a făcut dovada existenței unei consultări a administrație cu delegații sindicatului, așa cum s-a întâmplat în 2007, aceștia nedovedind pe parcursul derulării cauzei că au uzat de acest drept, de a iniția consultări cu partenerul social pentru a da eficiență conținutului clauzei.
D. actul emis de M. M., F. și P. S. rezultă că după 30 iulie 2008 și până în (...), SC C. I. SA nu mai apare înregistrată cu un contract colectiv de muncă.
Chiar dacă societatea a susținut că prevederile CCM 2007.2008 sunt inaplicabile și nu poate reprezenta un izvor normativ pentru plata primei cu ocazia Zilei F. și a sărbătorilor de P. pe anul 2009, instanța de fond a conchis în lipsa unei argumentări solide aplicabilitatea acestui contract.
Intimata S. R. de L. și U. din D. D. T., prin întâmpinare (f.9-10) a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Analizând recursul formulat, prin prisma motivelor invocate și a apărărilorinvocate, Curtea, deliberând, constată că acesta este nefondat, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:
Curtea notează că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
Așa cum a reținut și prima instanță, Curtea consideră că acordarea acestor drepturi salariale constituie un drept și nu o facultate a angajatorului.
Astfel, contractul colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării drepturilor pretinse prin acțiune, nu cuprinde nici o mențiune de natură să conducă la concluzia că acordarea acestora ar fi una condiționată, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de aceste drepturi. Contrar susținerilor din recurs, premierea de Z. F. nu era condiționată de existența unei decizii a C.ui de A. C. din contractul colectiv de muncă prevede că salariaților li se va acorda premierea din fondurile angajatorului, C. de A. urmând a stabili cuantumul acestei premieri, cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor. A. concluzie se impune cu atât mai mult cu cât părțile au stabilit chiar un cuantum minimal al premiului, ce urma a se stabili cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare. Ca atare, intenția părților în sensul acordării acestor premii nu poate fi pusă sub semnul îndoielii, iar recurenta nu își poate invoca propria culpă - respectiv lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a se exonera de îndeplinirea unei obligații ce îi revenea în baza unui contract legal încheiat.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Curtea constată ca nefondate și argumentele recurentei referitoare la expirarea efectelor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate la data de
30 iulie 2008. Astfel, Curtea notează că dreptul părților la plata ajutorului de P. și a primei aferente de Z. F. sunt prevăzute și în contractul colectiv de muncă la nivel superior, respectiv de art.71 din C. C. de M. la N. de G. de U. din Transportul Feroviar pe anii 2006-2008, prelungit prin actul adițional
370/(...) și pentru următorii doi ani,astfel cum în mod corect a reținut și instanța de fond.
Lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, respectiv diverse plafonări legale, nu pot fi reținute ca justificări pentru neexecutarea obligațiilor contractuale, în contextul în care acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative, prin contracte valabil încheiate.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 din Codul de procedură civilă, urmează să se respingă ca fiind nefondat recursul declarat de pârâtul S. Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. S. B. împotriva sentinței civile nr. 1799 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o va menține.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul S. Î. ȘI R. L. ȘI U. C. I. S. B. împotriva sentinței civile nr. 1799 din (...) a T.ui M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 24 ianuarie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I. T.
G. N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
← Decizia nr. 1916/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3948/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
---|