Decizia nr. 146/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 146/R/2012
Ședința ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. D. I. T., în numele membrilor de sindicat C. A. D., A. D., B. M., S. I., N. R., D. S., P. E., I. D., F. D., H. C., H. R. E., O. D., M. I., M. I., R. G., C. I., C. V., S. S., B. C., F. A., S. E., S. I., I. L., C. C., C. C., M. V. G., A. R., C. V., R. V., V. N. G., M. M. D., M. O. E., F. A. G., R. A., S. I., N. D., P. V., K. S., U. C., U. T., T. E., A. O., B. M. M., P. I., M. M., U. A., M. A., B. F. M., S. M. S., I. E., M. ANA, D. M. D., P. G., P. ANA M., H. D., H. M. E., P. R. S., M. D., D. C. împotriva sentinței civile nr. 2769 din 02 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați C. T. T., C. LOCAL AL M. T., P. M. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamantul recurent a solicitat judecarea cauzei în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în măsura în care acestea sunt incidente și în ceea ce privește indemnizația de concediu de odihnă invocată de reclamantul recurent a fost comunicată părților.
În temeiul art. 29 alin. 4 din L. nr. 47/1992 dispune sesizarea Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 1 alin. 1 din L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în măsura în care acestea sunt incidente și în ceea ce privește indemnizația de concediu de odihnă, depusă la dosar și invocată de reprezentanta reclamantului recurent S. S. din Î. T., apreciind că nu are relevanță că Curtea Constituțională s-a pronunțată anterior pe acest aspect.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr.2769 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamantul S. S.
D. Î. T. în numele și pentru membrii de sindicat C. A. D., A. D., B. M., S. I., N. R., D. S., P. E., I. D., F. D., H. C., H. R. E., O. D., M. I., M. I., R. G., C. I., C. V., S. S., B. C., F. A., S. E., S. I., I. L., C. C., C. C., M. V. G., A. R., C. V., R. V., V. N. G., M. M. D., M. O. E., F. A. G., R. A., S. I., N. D., P. V., K. S., U. C., U. T., T. E., A. O., B. M. M., P. I., M. M., U. A., M. A., B. F. M., S. M. S., I. E., M. ANA, D. M. D., P. G., P. ANA M., H. D., H. M. E., P. R. S., M. D., D. C. în contradictoriu cu pârâții C. T. T., C. LOCAL T. și P. L. T. - I. P.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că membrii de sindicat reprezentați de către S. S. din Î. T. au calitatea de cadre didactice și nedidactice, angajate ale pârâtului C. T. T.
Indemnizația de concediu cuvenită acestora și încasată în lunile iulie și august 2010 a fost diminuată cu 25%, aplicându-se prevederile art. 1 al.
1 din L. nr. 1., care au următorul cuprins: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri,
inde mn iz aț ii și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.";
Indemnizațiile de concediu ale membrilor de sindicat menționați au fost în mod legal reduse cu 25 % deoarece legea se referă expres la „., noțiune care cuprinde orice fel de indemnizații întrucât legiuitorul nu distinge după cum acestea sunt indemnizații de concediu ori alte tipuri de indemnizații.
L. nu retroactivează întrucât vizează numai dreptul la indemnizația de concediu născut după intrarea sa în vigoare și calculat în conformitate cu prevederile sale, iar dispozițiile menționate sunt în acord cu prevederile art. 157 al. 2 din Codul muncii conform cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritatile si institutiile publice finantate integral sau in majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurarilor sociale de stat, bugetele locale si bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Pentru aceste considerente, în baza art. 1 din L. nr. 1., instanța a respins acțiune ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs S. S. D. Î. T. solicitând în temeiul art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă casarea sentinței și rejudecând pe fond cauza, obligarea pârâtelor la calculul și plata drepturilor neacordate, reprezentând diferența dintre indemnizația de concediu de odihnă cuvenită legal și cea efectiv încasată, aferentă concediului de odihnă efectuat în anul
2010, sume ce urmează a fi actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data plății.
În motivarea recursului s-a arătat că pârâții au ignorat dispozițiile exprese ale art. 145 din Codul muncii și au procedat la diminuarea cu 25% a indemnizației de concediu de odihnă pentru toți membrii noștri de sindicat (semnatari ai tabelului anexat prezentei cereri) aflați în concediu de odihnă în lunile iulie și august 2010. În motivarea acestei diminuări, au invocat, în principal, dispozițiile L. nr. 1. privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar.
Însă, în opinia recurentei, actul normativ în cauză nu influențează în minus cuantumul indemnizației de concediu pentru salariații din învățământ aflați în concediu legal de odihnă în luna iulie 2010, iar influența pentru luna august 2010 este mult mai mică decât cea aplicată depârâți întrucât: art. 1 din L. 1. nu se referă la indemnizația de concediu, legea a intrat în vigoare în 3 iulie 2010, iar indemnizația de concediu de odihnă se calculează ca medie zilnică a drepturilor salariale (salariul de bază
+ indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent) din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul.
S-a mai invocat că un argument suplimentar pentru nereducerea indemnizației de concediu îl reprezintă și momentul plății indemnizației de concediu de odihnă. Astfel, art. 145 alin. (3) din Codul muncii prevede: indemnizația de concediu de odihnă se plătește de către angajator cu cel puțin 5 zile lucrătoare înainte de plecarea în concediu." în plus, Contractul Colectiv de M. U. la N. de R. Î. (înregistrat la M. cu nr. 596/15/(...)) prevede, la art. 29 alin. (4), că: Indemnizația de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediul de odihnă."
Este evident deci că, pentru personalul care a intrat în concediu în luna iulie, indemnizația de concediu trebuia calculată și plătită încă din luna iunie 2010 (dată la care L. nr. 1. nu era în vigoare), dreptul lor fiind garantat de contractul colectiv de muncă aplicabil și de C. R.
Pentru a justifica diminuarea indemnizației de concediu de odihnă, pârâții au invocat și acte administrative cu caracter normativ (O.M.E.N. nr.
3251/(...) și Hotărârea G. nr. 250/1992), care le susțin punctul de vedere.
Nici acest argument nu poate fi avut în vedere, deoarece Codul muncii este lege, act normativ cu forță juridică superioară oricărei hotărâri de G. sau ordin de ministru, astfel că se aplică cu prioritate.
În aceste condiții, invocarea O.ui ministrului educației naționale nr.
3251/(...) pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr.128/1997 și a Hotărârii G. nr. 250/1992, republicată și a Hotărârii G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, este irelevantă și lipsită de suport, cu atât mai mult cu cât Codul muncii este și ULTERIOR celor două acte menționate, pe care le modifică implicit, având în vedere și principiul activității legii în timp.
Instanța de fond, în motivarea sentinței, s-a raportat numai la dispozițiile art. 157 alin. 2 din Codul muncii, care sunt însă irelevante pentru speța dedusă judecății.
Or, așa cum a arătat și în cererea introductivă de instanță, plata corespunzătoare concediului de odihnă din vara anului 2010 aferentă perioadei de activitate școlare 2009-2010, care a început în septembrie
2009.
Rezultă foarte clar faptul că, a impune aplicabilitatea normei unei situații juridice anterioară apariției acesteia, înseamnă a încălca principiul neretroactivității legii consacrat de art. 1 din codul Civil.
Dacă, din orice motive, un salariat care a solicitat și a fost planificat să execute concediul de odihnă în luna martie, beneficiază de indemnizația de concediu prevăzută de lege, lipsirea celor ce au fost planificați în concediul de odihnă după apariția actului normativ care le restrânge drepturile creează, în defavoarea celor din urmă, o stare de discriminare încălcându-se așadar, principiul egalității prevăzut de art. 16 din Constituție, art. 5 alin. (1) din L. nr. 53/2003 - Codul muncii și art. 14 din Convenție.
Stăruind în măsura diminuării indemnizației de concediu, prevalându-se de dispozițiile L. nr. 1., angajatorul încalcă valorile protejatede întregul sistem de drept și a impus cu putere de principiu în dezvoltarea istorică a dreptului național și universal prin norme ce se regăsesc în dreptul pozitiv: principiul neretroactivității legii, principiul forței obligatorii a contractului, principiul disponibilității, principiul egalității în fața legii, principiul nediscriminării, principiul preeminentei dreptului, principiul proporționalității, principiul separației puterilor, principiul subsidiarității.
Mai mult decât atât, adeverințele emise de unitatea de învățământ nu au fost contestate de I. Ș., ceea ce înseamnă că modalitatea de calcul, respectiv cea prevăzută în Codul muncii, a fost recunoscută de pârâtă, chiar dacă prin întâmpinare invocă o altă formulă de calcul, respectiv cea prevăzută de O. nr. 3..
Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate,
Curtea de A. reține următoarele:
Prin decizia nr. 20 din (...) pronunțată de Înalta Curte de Casație și
Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul
Oficial nr. 822/(...), s-a statuat că
Pentru a pronunța această decizie instanța supremă a considerat, contrar practicii anterioare a instanței de recurs, că algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din L. nr. 53/2003 - Codul muncii, republicată, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.
Or, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a Hotărârii G. nr.
250/1992, republicată, aprobate prin O. ministrului educației naționale nr. (...), indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
D. interpretarea prevederii normative anterior citate rezultă faptul că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul al indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin art. 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie 2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată";.
De asemenea, analizându-se jurisprudența Curții Europene a D. Omului considerată a fi relevantă, s-a apreciat că prin aplicarea art. 1 din L. nr. 1., cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O.
Cum instanța de recurs a fost învestită cu o cerere al cărei obiect privește diminuarea indemnizației de concediu de odihnă aferent anului
școlar 2009-2010 în raport de prevederile L. nr. 1. și având în vedere considerentele expuse, Curtea constată că prima instanță a interpretat dispozițiile legale incidente în cauză conform statuărilor obligatorii ale instanței supreme, astfel încât în temeiul art. 312 al. 1 Cod de procedură civilă va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. pentru membrii de sindicat C. A. D., A. D., B. M., S. I., N. R., D. S., P. E., I. D., F. D., H. C., H. R. E., O. D., M. I., M. I., R. G., C. I., C. V., S. S., B. C., F. A., S. E., S. I., I. L., C. C., C. C., M. V. G., A. R., C. V., R. V., V. N. G., M. M. D., M. O. E., F. A. G., R. A., S. I., N. D., P. V., K. S., U. C., U. T., T. E., A. O., B. M. M., P. I., M. M., U. A., M. A., B. F. M., S. M. S., I. E., M. ANA, D. M. D., P. G., P. ANA M., H. D., H. M. E., P. R. S., M. D., D. C. împotriva sentinței civile nr.2769 din (...) a T.ui C. pronunțate în dosar nr.(...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 16 ianuarie 2012.
PREȘED.TE,
JUDECĂTORI,
GREFIER,
S. D. L. D.
D. G.
C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...).
Jud.fond.I. P.
| ← Decizia nr. 2841/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1291/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
