Decizia nr. 26/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 26/R/2012
Ședința din 09 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. M. D. împotriva sentinței civile nr. 4258 din 13 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. AL Î. P. C. în numele membrilor de sindicat C. G., B. C., B. S., B. M. D., M. J. M., P. D., M. D., C. M., C. E., P. C., M. M., R. M., M. T., D. I., T. D. S., L. S. A., M. ANA S., B. K., P. D. C., I. C. C., T. S., S. R., M. V., M. D., S. I., S. S., R. M., S. C., B. V., F. M., P. M., F. V., C. V., S. L., B. E., S. L., C. S., L. V., M. M., P. R., P. E., I. L., S. E., P. R. S., H. D., B. M., M. E., S. O., M. M., R. S., R. E., T. C., J. G., F. L., O. L., M. J., S. I. A., C. M., M. T., F. M., B. B. E., R. I., B. (B.) M., J. G., M. M. N., P. M. M., G. I., G. E., și pe pârâții intimații C. LOCAL AL M. D. ȘI Ș. CU C. I-V. „. E. D., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost motivat și comunicat reclamantului intimat și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei în temeiul art. 242 alin. 2 C.proc. civ.
Curtea, din oficiu, în temeiul art. 215 din L. nr. 62/2011, invocă excepția tardivității recursului formulat de pârâtul recurent P. municipiului D., având în vedere că sentința atacată i-a fost comunicată acestuia la data de 26 octombrie
2011, conform dovezii de primire și procesul verbal de predare aflat la fila 41 din dosarul tribunalului, iar recursul a fost înregistrat la data de 08 noiembrie 2011
și reține cauza în pronunțare asupra acestei excepții.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 4., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. AL Î. P. C., în numele membrilor de sindicat indicați în tabelul anexat cererii, în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. ". E. D., C. LOCAL AL M. D. și P. M. D.
A fost obligată unitatea de învățământ pârâtă S. CU C. I-V. ". E. D. la calcularea și la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază pentru
2 ani școlari anteriori introducerii acțiunii și anume: a) pentru anul școlar 2007 - 2008 pentru membrii de sindicat : C. G., B.
C., B. S., B. M. D., M. J. M., P. D., M. D., C. M., C. E., P. C., M. M., R. M., M. T.,
D. I., T. D. S., L. S. A., M. ANA S., B. K., P. D. C., I. C. C., T. S., S. R., M. V., M. D., S. I., S. S., R. M., S. C., B. V., F. M., P. M., F. V., C. V., S. L., B. E., S. L., C. S., L. V., M. M., P. R., P. E., I. L., S. E., P. R. S., H. D., B. M., M. E., S. O., M. M., R. S., R. E., T. C., J. G., F. L., O. L. și b) pentru anul școlar 2008 - 2009 pentru membrii de sindicat: C. G., B. C., B. S., M. J. M., P. D., S. I. A., M. D., C. M., C. E., P. C., M. M., R. M., M. T.,
D. I., T. D. S., L. S. A., M. ANA S., B. K., P. D. C., I. C. C., T. S., S. R., M. V., M. D., S. I., S. S., R. M., S. C., F. M., P. M., F. V., C. V., S. L., B. B. E., T. C., C. S., L. V., M. M., P. R., R. I., I. L., S. E., P. R. S., B. (B.) M., J. G., M. M. N., P. M. M., M. E., S. O., G. I., F. L., G. E..
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. D. și P. M. D. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
S-a reținut că în perioada anilor școlari 2007-2008, respectiv 2008-2009 cei reprezentați de către reclamant au fost angajați ai pârâtei Ș. CU C. I-V. ". E. D. după cum sunt detaliate perioadele concrete prin tabelele anexate (filele 22-
24).
Potrivit art. 59 alin. 3 din Contractul Colectiv de M. U. la nivel național pe anii 2007-2010, „. contractele colective de muncă de la celelalte niveluri se poate stabili ca, în raport cu posibilitățile economico-financiare ale unității, pe lângă indemnizația de concediu, să se plătească și o primă de vacanță";, iar prin dispozițiile art. 37 lit. g din C. C. de M. încheiate la N. de R. Î. pe perioada vizată prin prezenta cerere de chemare în judecată (anii școlari 2006-2009), în acest domeniu s-a convenit ca personalul din învățământ să beneficieze și de „o primă de vacanță din venituri proprii";, care urma să se acorde odată cu indemnizația de concediu, respectiv cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu (art.
29 alin. 4).
În analiza cauzei de față trebuie pornit, în principal, de la verificarea aspectelor care vizează legalitatea clauzei din CCM la nivelul de ramură de învățământ prin care părțile au convenit plata unor prime de vacanță în cuantumul unui salariu de baza avut în luna anterioară plecării în concediu, care se acordă odată cu indemnizația de concediu.
Deși legalitatea și validitatea acestei clauze nu a fost contestată de către pârâți, câteva aspecte se impun a fi subliniate.
Conform prevederilor art. 8 alin 1, 3 și 4 din L. nr. 130/1996, „Clauzele contractelor colective de muncă pot fi stabilite numai in limitele și în condițiile prevăzute de prezenta lege.
(2) C. colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.(…)
(4) La încheierea contractului colectiv de muncă, prevederile legale referitoare la drepturile salariaților au un caracter minimal";.
În situația instituțiilor bugetare, categorie din care fac parte semnatarii
Contractelor colective de muncă supuse atenției instanței, dispozițiile legale mai sus citate se completează cu prevederile art. 12 alin 1 din același act normativ, potrivit cărora „C. colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale";.
Interpretând sistemic și per a contrario prevederile legale mai sus citate,
ținând seama și de principiile care stau la baza raporturilor de muncă, rezultă că salariații bugetari pot negocia, prin contracte colective de muncă, clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Un alt argument în susținerea validității raționamentului expus vine și din interpretarea teleologică a dispozițiilor legale citate. A., scopul vizat de legiuitor a fost acela de a limita posibilitatea de negociere a drepturilor salariale prin C. exclusiv în privința drepturilor ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale.
Apoi, pe aceeași linie logică, trebuie reținut că salarizarea personalului didactic este reglementată prin L. nr. 1. care, prin art. 48 statuează că salariul personalului didactic se compune din salariul de bază, stabilit conform legii și o parte variabilă, constând în sporuri și alte drepturi salariale suplimentare. Potrivit alin. 2 al art. 48 din L. nr. 1., drepturile salariale suplimentare al căror cuantum este stabilit de lege între limite minime și maxime, se negociază, în limitele legii, prin contracte colective de muncă încheiate între angajatori și organizațiile sindicale reprezentative din învățământ, potrivit legii. Apoi, potrivit art. 50 alin. 12, „personalul didactic beneficiază de premii și alte drepturi bănești prevăzută de lege și de contractul colectiv de muncă"; iar potrivit prevederilor art. 146 din aceeași lege, „în măsura în care prezentul statut nu dispune altfel, personalului didactic i se aplică în totalitate normele din legislația muncii, respectiv prevederile contractelor colective de muncă";.
Concluzionând, din interpretarea tuturor textelor legale mai sus citate rezultă că personalul didactic are dreptul de a negocia prin contracte colective de muncă acele drepturi salariale suplimentare a căror acordare și cuantum nu sunt stabilite prin dispoziții legale.
Întrucât legea specială aplicabilă raporturilor de muncă ce se derulează între părțile din litigiul de față reglementează exclusiv acordarea și modul de calcul a salariului de bază, recunoscând existenta unei părți variabile a salariului, constând în adaosuri, sporuri și alte drepturi salariale suplimentare (a căror acordare și mod de calcul nu o reglementează), rezultă ca această parte variabilă a salariului poate face obiectul negocierii prin C.
Ca un argument suplimentar (fără a fi definitoriu) în susținerea acestei opinii, este de remarcat faptul că la înregistrarea contractelor colective de muncă la nivel de ramură, supuse analizei instanței, M. M.cii și Protecției Sociale nu a sesizat încălcarea prevederilor art. 8 din L. nr. 130/1996, cu toate că, în conformitate cu prevederile art. 27 din același act normative, intră în atribuțiile acestei instituții să verifice legalitatea clauzelor contractuale.
În considerarea argumentelor mai sus expuse, în soluționarea litigiului dedus judecății se pornește de la premisa legalității clauzei inserate in cuprinsul Contractelor colective de munca, privind obligația angajatorului de a plăti o prima de vacanță.
Pornind de la aceasta premisă și în conformitate cu prevederile art. 236 alin. 4 din Codul muncii, contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. Pe cale de consecință, încălcarea obligațiilor de către părțile semnatare atrage răspunderea contractuală a părții aflate în culpă.
Continuând raționamentul, în situația în care pârâții nu au negat încălcarea obligației contractuale de plată a unei prime de vacanță, putându-se apăra exclusiv prin invocarea lipsei fondurilor necesare plății acestor prime, se ridică întrebarea în ce măsură aceste apărări pot fi reținute ca fiind pertinente iar situația invocată de natură să lipsească de efecte clauza contractuală.
În C. la nivel de ramură de învățământ 2005-2006, părțile au inserat clauza potrivit căreia angajatul „are dreptul la o prima de vacanță din venituri proprii";. Conform prevederilor art. 170 alin. 3 din L. învățământului nr.
84/1995, "Instituțiile și unitățile de învățământ pot beneficia și de alte surse devenituri dobândite în condițiile legii: venituri proprii, subvenții, donații, sponsorizări și taxe de la persoane juridice și fizice";.
Or, clauzele C. evocate trebuie interpretate având în vedere prevederile art.977-985 Cod civil. A., rezultă fără îndoială că acordarea primei de vacanță reprezintă o obligație contractuală iar nu o facultate a angajatorului .De altfel, însăși modalitatea în care părțile au înțeles să formuleze clauza reclamată exclude ipoteza afectării obligației de modalitatea condiției. A., părțile nu au menționat „plata primei de vacanță se va face dacă se obțin venituri proprii"; ci
„plata primei de vacanță se face din venituri proprii";, înțelegând, așadar, să indice sursa de finanțare a acestor cheltuieli.
Necuprinderea în fondul de salarii inclus în bugetul de venituri și cheltuieli supus aprobării a fondului necesar acordării primei de vacanță s-a făcut din culpa pârâtei de rând 1 iar aceasta nu se poate prevala de propria culpă pentru a justifica neexecutarea obligațiilor asumate prin C. C. de M..
A condiționa plata primelor de vacanță (ca, de altfel, a oricăror drepturi salariale) de existența veniturilor angajatorului și a lăsa la latitudinea angajatorului cuprinderea acestor sume în buget este de natură a scoate raporturile de muncă din matca lor firească și a deschide calea abuzului.
În privința mențiunilor cuprinse în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2007-2008 precum și în C. unic județean la nivel de ramură învățământ 2008-2009, prelungit pana la (...), conform cărora „prima se acordă odată cu indemnizația de concediu și este egală cu un salariu de bază al angajatului, conform O.U.G. nr.1.";, această trimitere nu impietează asupra existenței dreptului la prima de vacanță, aceasta neavând decât scopul de a stabili un criteriu de cuantificare a primei. De altfel, admițând că acest criteriu de cuantificare nu mai este valabil urmare a suspendării O.U.G. nr. 1. prin legile succesive de aprobare a bugetului de stat, mai rămâne un criteriu de cuantificare, prevăzut de aceleași părți, respectiv ";un salariu de bază al angajatului";.
Pentru considerentele de fapt și de drept mai sus expuse, tribunalul a constatat că în cauza dedusă judecății se angajează răspunderea contractuală a părții care nu și-a îndeplinit culpabil obligațiile contractuale, sens în care a dispus, în temeiul art.283 și următoarele din Codul M.cii, obligarea pârâtei în calitate de angajator, la plata primei de vacanță în cuantum de un salariu de bază, în favoarea reclamanților indicați prin tabelele anexă, pentru 2 ani școlari anteriori introducerii cererii. De asemenea, în temeiul art. 161 alin. 4 teza finală din Codul muncii, primele datorate vor fi actualizate în funcție de indicele de inflație până la data efectivă a plății.
În temeiul art. 167 din L. nr. 84/1995, pârâtul C. Local al municipiului D. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Potrivit dispozițiilor art. 1088 cod civil la obligațiile care au ca obiect o suma de bani, daunele-interese pentru neexecutare nu pot cuprinde decât dobânda legală, iar aceasta se datorează din ziua cererii de chemare în judecată, afara de cazurile în care, după lege, dobânda curge de drept. În situația concretă dedusă judecății dobânda curge de drept, astfel că pârâta datorează dobânzi calculate potrivit OG nr. 9/2000 de la data punerii în întârziere și până la achitarea efectivă, cunoscut fiind că potrivit art. 2 din actul normativ amintit, în cazul în care, potrivit dispozițiilor legale sau prevederilor contractuale, obligația este purtătoare de dobânzi fără să se arate rata dobânzii, se va plăti dobânda legală.
Așadar, la sumele achitate reclamanților cu titlu de primă de vacanță, se va calcula și dobânda legală, începând cu data promovării acțiunii și până la data achitării efective.
Instanța a luat act ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. M. D., solicitândmodificarea în parte a acesteia în sensul respingerii obligării P.ui M. D. la alocarea de fondurilor necesare plății drepturilor salariale pentru membrii de sindicat indicați în tabelul anexat cererii din cadrul unității de învățământ Ș. cu clasele I-V. M. E. D.
Învederează că instanța de fond nu a luat în considerare faptul că P. M. D. nu este angajator al membrilor de sindicat care au promovat această acțiune și nici nu va putea aloca fonduri dacă acestea nu sunt aprobate de către M. E., C., T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice.
Politica salarială din învățământ nu este promovată de către primar iar decizia cu privire la drepturile salariale nu este atributul primarului unei unități administrativ teritoriale. Conform Legii 215/2001 republicată nu se face referire la capitolul atribuțiile primarului la faptul că ar avea legătură cu politica salarială a unităților de învățământ.
A. că salarizarea personalului didactic din învățământul preuniversitar se face prin bugetul unităților-administrativ teritoriale și nu din bugetul unităților- administrativ teritoriale
Potrivit art.167 din L. 84/1995 (1)Unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii."
De la bugetul unităților-administrativ teritoriale nu se pot aloca fonduri necesare plătii drepturilor salariale deoarece acestea se aloca de la bugetul de stat după ce au fost analizate de către M. educației si cercetării si M. de finanțe.
Bugetul unității de învățământ care include și salariile cu personalul este avizat de consiliul de administrație al unității școlare și însoțit de nota de fundamentare este înaintat consiliului local. Acesta din urma își însușește proiectul de buget al unităților de învățământ de pe raza unității administrativ teritoriale și este înaintat către consiliul județean care la rândul său îl înaintează Ministrului educației și cercetări și M.ui de finanțe care fundamentează fondurile pentru învățământ.
În susținerea acestei afirmații face trimitere la prevederile H. nr. 2192 din
30 noiembrie 2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat la art. 28 "A. fondurilor se face pe baza unui sistem de indicatori după cum urmează: a) la nivel central se face repartizarea pe județe a sumelor defalcate din unele venituri ale bugetului de stat ce se alocă prin legea anuală a bugetului de stat pentru cheltuieli de natura celor care intră în finanțarea de bază b) la nivel județean
C. județean, respectiv C. G. al M. B., repartizează consiliilor locale fondurile aferente învățământului, aprobate prin legea anuală a bugetului de stat, precum și fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora.
Fondurile primite din unele venituri de la bugetul de stat prin legea anuală a bugetului de stat se repartizează pe unități administrativ-teritoriale de către consiliul județean, prin hotărâri, c) la nivel local C. local stabilește cuantumul fondurilor alocate fiecărei unități de învățământ.
În consecință se poate observa că atâta timp cât de la bugetul de stat nu au fost alocate fonduri de către M. E. si M. F. către bugetul C.ui local D., acesta nu poate aloca instituțiilor de învățământ fonduri salariale suplimentare.
În ceea ce privește invocarea art. 145 din L. nr. 53/2003, Codul M.cii, arată că acesta se referă strict la indemnizația de concediu care nu se confundă cu prima de vacanță solicitată de reclamanți.
Raportat la plata primei de vacanță, precizează faptul că, deși contractul colectiv de muncă invocat de aceștia, prevede plata acestor drepturi bănești, contractul unic la nivel național 2007-2010 nu poate conține clauze ce contravin prevederilor legale.
În ceea ce privește invocarea Ordonanței de U. nr. 1., menționează că acest act normativ se referă strict la plata primelor de concediu pentru perioada 2001-
2006, dar nu și ulterior anului 2006.
Intimații nu și-au exprimat poziția procesuală. Nu au fost administrate probenoi.
Analizând cu prioritate excepția tardivității invocată din oficiu, Curtea ogăsește întemeiată pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 215 din L. nr. 62/2011, termenul de recurs este de 10 zile de la data comunicării hotărârii pronunțate de instanța de fond.
Termenul legal menționat este instituit de către legiuitor ca un termen legal imperativ, nerespectarea acestuia având drept consecință decăderea din dreptul de a mai exercita calea de atac. C. de atac exercitată după împlinirea termenului este considerată ca fiind formulată tardiv.
Raportat la dispozițiile legale menționate, Curtea constată că sentința atacată a fost comunicată pârâtului la data de (...), potrivit dovezii de primire și procesului-verbal de predare din dosarul T.ui (f. 41), iar recursul a fost înregistrat la data de (...), cu depășirea termenului legal imperativ menționat, ultima zi fiind (...).
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 312 alin. 1 coroborat cu art. 301 alin. 1 C.proc.civ., Curtea va respinge recursul ca tardiv formulat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca tardiv recursul declarat de pârâtul P. M. D. împotriva sentinței civile numărul 4258 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar numărul (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER
D. G. S. D. L. D. C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...)
| ← Decizia nr. 5006/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3123/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
