Decizia nr. 3623/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 3623/R/2012
Ședința septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta CEC B. S. - S. S. împotriva sentinței civile nr. 3487 din 07 iunie 2012, pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâta intimată M. T., având ca obiect sechestru asigurator - S. asigurator pe calea ordonanței președințiale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente CEC B. SA - S. S., consilier juridic
N. N., fără delegație la dosar, lipsă fiind pârâta intimată.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal și a fost comunicat pârâtei intimate.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 14 septembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată M. T. a depus la dosar întâmpinare la care a anexat împuternicirea avocațială a doamnei avocat C. V. pentru redactarea întâmpinării și chitanța justificativă a cheltuielilor de judecată în valoare de 800 lei, un exemplar al întâmpinării înmânându-se reprezentantei reclamantei recurente.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei reclamantei recurente să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente CEC B. SA - S. S., consilier juridic N. N., fără delegație la dosar, lipsă fiind pârâta intimată.
Întrebată fiind care este temeiul acțiunii cu care a învestit instanța, având în vedere că s-a invocat art. 581 și art. 591 alin. 1, 2 și 3 C., reprezentanta reclamantei recurente arată că a formulat acțiunea atât în raport de prevederile art. 581 C. cât și art. 591 alin. 1, 2 și 3 C.
Reprezentanta reclamantei recurente arată că nu mai are alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta reclamantei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate, în sensul admiterii ordonanței președințiale așa cum a fost formulată, susținând că instanța de fond a respins acțiunea pentru neîndeplinirea prevederilor art. 581 C. și art. 591 C., însă în principiu, instanța a reținut că nu s-a dovedit că există pe rolul T. S. o acțiune în răspundere patrimonială.
Menționează că, în realitate a fost formulată o astfel de acțiune în răspundere patrimonială înregistrată pe rolul T. S., aspect recunoscut, de altfel, și de către pârâta intimată prin întâmpinarea formulată. Nu solicită obligarea pârâtei intimate la plata cheltuielilor de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin cererea formulată de CEC B. S. B. - S. S. în contradictoriu cu M. T. s-a solicitat ca pe cale de ordonanță președințială să se dispună aplicarea sechestrului asigurator asupra sumelor de bani pe care aceasta le deține în cont la CEC B. SA până la concurența sumei de 9642, 10 euro .
La data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins cererea de ordonanță președințială formulată de CEC B. S. B. - S. S., în contradictoriu cu M. T., privind instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor de bani deținute de aceasta.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Reclamantul solicită pe cale de ordonanță președințială instituirea sechestrului asigurator asupra unei sume de bani ce aparține pârâtei M. T.
Conform prevederilor art. 581 C., scopul ordonanței președințiale este de a evita pierderea unui drept ce s-ar păgubi prin întârziere, de a preveni o daună iminentă ce nu s-ar putea repara și de a înlătura eventualele piedici ivite în cursul executării silite.
Pentru ca o cerere de ordonanță președințială să fie admisibilă este necesar să fie îndeplinite următoarele condiții: urgența, vremelnicia și neprejudecarea fondului.
În cauză se solicită instituirea sechestrului asigurator pe această cale a ordonanței președințiale. Or, admiterea unei astfel de cauze întemeiate pe art.581
Cod procedură civilă ar echivala cu judecarea fondului.
Referitor la cauza vremelniciei cererii de sechestru asigurator, reclamanta invocă existența unui litigiu având ca obiect răspundere patrimonială împotriva pârâtei M. T. - fără însă a face dovada existenței acestui litigiu.
În aceste condiții, câtă vreme măsura solicitată de reclamantă ca o măsură vremelnică nu se grefează pe o acțiune de fond prin care să se judece dezlegarea pricinii, cererea reclamantei apare ca fiind inadmisibilă lipsindu-i condiția esențială, respectiv aceea de a fi luată în legătură cu o judecată asupra fondului dreptului.
Nici condiția urgenței nu a fost dovedită, reclamanta nefăcând dovada că pârâta și-a înstrăinat bunurile și că a părăsit țara.
Pe de altă parte, art.591 C., reglementează posibilitatea instanței de a indisponibiliza provizoriu o parte din bunurile mobile și imobile ale debitoarei dacă dovedește că a intentat acțiunea.
Reclamanta nu a făcut dovada vreunei acțiuni ce s-ar afla pe rolul instanței.
Pe de altă parte, este inadmisibilă formularea unei astfel de acțiuni având ca obiect indisponibilizarea unor bunuri ale pârâtei în scopul realizării unei eventuale creanțe ale reclamantei având aceleași trăsături specifice respectiv de a fi urgente și a nu prejudeca fondul dreptului.
Astfel spus este inadmisibil de a se uza de două proceduri speciale în vederea îndeplinirii aceluiași scop.
Față de aceste considerente, instanța a apreciat că nu sunt îndeplinite prevederile art.581 și 591 C., astfel că s-a respins cererea de ordonanțăpreședințială formulată de Cec B. S. B. - S. S., în contradictoriu cu pârâta M. T., privind instituirea sechestrului asigurator asupra sumelor de bani deținute de aceasta.
În termen legal, a declarat recurs reclamanta CEC B. S., solicitând admiterea recursului si modificarea hotărârii atacate, in sensul admiterii cererii deordonanța președințiala, așa cum a fost formulata.
Consideră recurenta că hotărârea pronunțata este data cu încălcarea sau aplicarea greșita a legii, motiv de recurs prevazut de art. 304 pct. 8 si 9 din Codul de P. C., respectiv, instanta, interpretand gresit actul juridic dedus judecatii a schimbat intelesul lamurit si vadit neindoielnic al acestuia.
Astfel, aceasta subliniază că in urma controlului efectuat de catre S. T. de C. C., control tematic privind pierderea garantiei aferente unui credit acordat de S. Z. unei societatii comerciale, s-au stabilit deficientele, persoanele raspunzatoare si modul de recuperare a acestuia.
Deficientele constatate si persoanele raspunzatoare de acestea, au fost mentionate de catre organul de control in procesul verbal nr.35/(...).
Fosta salariata M. T. a produs un prejudiciu in patrimoniul Bancii in cuantum de 9.642,10 euro, pe care B. nu il mai poate recupera, motiv pentru care s-a hotarat atragerea raspunderii patrimoniale a acesteia, pe cale judecatoreasca.
Pârâta a avut atributiile si responsabilitatile prevazute in fisa postului.
Pârâta nu si-a respectat obligatiile ce ii incumbau asa cum am aratat mai sus.
Condițiile angajării răspunderii salariatei M. T. sunt pe deplin îndeplinite, sub toate aspectele, respectiv, calitatea de salariat la angajatorul păgubit, fapta ilicita a salariatei, săvârșita in legătura cu munca sa, asa cum am precizat mai sus, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate intre faptele ilicite si prejudiciu, vinovatia salariatei.
Fata situatie de fapt descrisă si avand in vedere că s-a formulat acțiune in răspundere patrimoniala", precum si imprejurarea ca parata a parasit tara, si-a instrainat bunurile imobile, detinand in prezent doar un cont deschis la CEC B. pe care il poate lichida oricand, considera recurenta ca sunt intrunite conditiile de admisibilitate, prevazute de art. 581 C., in sensul existentei urgentei si a caracterului vremelnic al masurii.
De asemenea, învedeerează că din eroare, instanta nu a retinut existenta unui litigiu avand ca obiect raspundere patrimoniala impotriva paratei M. T., desi in probatiune a anexat cererii de chemare în judecată și această acțiune.
In drept, solicitarea se fundamentează pe prevederile art. 304 pct. 8, art. 304 indice 1 din C. pr. civ.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta M. T. a solicitat respingerea recursuluiînaintat de CEC B. S. S. S. împotriva sentinței civile nr. 3. a T. S., subliniind, în esență, că nu sunt întrunite cerințele prevăzute de art. 591 Cod de procedură civilă.
Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat.
Prin demersul juridic dedus judecății, reclamanta recurentă a solicitat să se dispună instituirea sechestrului asigurător asupra sumelor de bani pe care pârâta M. T. le deține în contul de la CEC B., până la concurența sumei reprezentând prejudiciul suferit de instituția bancară, respectiv suma de 9642,10 euro, până la soluționarea acțiunii în răspundere patrimonială, înregistrată pe rolul T. S.
În vederea valorificării cererii, recurenta reclamantă a recurs la procedura specială a ordonanței președințiale, dar, în același timp a făcut trimiteri și la prevederile art. 591 al. 1-3 Cod de procedură civilă.
În ceea ce privește procedura ordonanței președințiale, reglementată de dispozițiile art.581 - 582 C., legiuitorul a instituit trei condiții de admisibilitate - urgența, caracterul vremelnic al măsurii care se cere a se lua pe această cale, respectiv neprejudecarea fondului cauzei - condiții ce trebuie întrunite cumulativ, lipsa oricăreia dintre acestea conferind un fine de neprimire solicitării.
Referitor la condiția urgenței, se reține că aceasta subzistă atunci când luarea măsurii este justificată pentru păstrarea unui drept, care s-ar păgubi prin întârziere, pentru prevenirea unei pagube iminente și care nu s-ar putea repara, precum și pentru înlăturarea piedicilor ce s-ar ivi cu prilejul unei executări. Atât doctrina, cât și jurisprudența au precizat că instanța trebuie să arate împrejurările din care se deduce existența urgenței, respectiv ce anume s-ar periclita, dacă s-ar refuza părții dreptul de a recurge la această procedură specială. De asemenea, aceasta trebuie să persiste pe tot parcursul judecății.
Reclamanta apreciază că este justificată condiția urgenței, susținând că pârâta a părăsit țara și și-a înstrăinat bunurile mobile, aceasta deținând în prezent doar un cont deschis la instituția bancară reclamantă, pe care îl poate lichida oricând.
Curtea constată însă că nu este îndeplinită condiția urgenței, câtă vreme reclamanta nu și-a probat susținerile, simplele afirmații ale acesteia necoroborate cu probe nefiind suficiente pentru a determina o reconsiderare a poziției instanței.
Reținând că legiuitorul condiționează admisibilitatea ordonanței președințiale de îndeplinirea cumulativă a celor trei cerințe mai sus menționate și constatând că în circumstanțele cauzei cerința urgenței nu este îndeplinită, apreciază că nu se mai impune să analizeze cauza și din perspectiva celorlalte condiții.
Este adevărat că reclamanta a făcut dovada formulării în contradictoriu cu pârâta a unei acțiuni în răspundere patrimonială înregistrată pe rolul T. S., însă acest aspect nu este suficient pentru a determina admiterea cererii, în contextul în care nu sunt întrunite cumulativ toate condițiile impuse de către legiuitor.
Un alt temei pe care își fundamentează reclamanta cererea de instituire a sechestrului asigurător îl constituie prevederile art. 591 al. 1-3 Cod de procedură civilă, potrivit cărora „creditorul care nu are titlu executoriu, dar a cărui creanță este constatată prin act scris și este exigibilă, poate solicita înființarea unui sechestru asigurător asupra bunurilor mobile și imobile ale debitorului, dacă dovedește că a intentat acțiune. El poate fi obligat la plata unei cauțiuni în cuantumul fixat de către instanță.
Același drept îl are și creditorul a cărui creanță nu este constatată în scris, dacă dovedește că a intentat acțiune și depune, odată cu cererea de sechestru, o cauțiune de jumătate din valoarea reclamată.
Instanța poate încuviința sechestrul asigurător, chiar dacă creanța nu este exigibilă, în cazurile în care debitorul a micșorat prin fapta sa asigurările date creditorului sau nu a dat asigurările promise ori atunci când este pericol ca debitorul să se sustragă de la urmărire sau să își ascundă oră să își risipească averea. În aceste cazuri, creditorul trebuie să dovedească îndeplinirea celorlalte condiții prevăzute de al. 1 și să depună o cauțiune al cărei cuantum va fi fixat de către instanță";.
Din perspectiva prevederilor art. 591 al. 1 Cod de procedură civilă, acțiunea nu poate fi primită, ca urmare a faptului că reclamanta nu se încadrează în ipoteza legală prevăzută de către legiuitor, respectiv aceasta nu are o creanță exigibilă constatată prin act scris, simpla promovare a acțiunii în răspundere patrimonială pe rolul T. S., fără ca aceasta să se fi finalizat printr-o hotărârejudecătorească irevocabilă în sensul admiterii, neputând fi asimilată unei creanțe în sensul arătat.
În ceea ce privește dispozițiile al. 2 ale aceluiași articol, se constată că într- adevăr demersul reclamantei se circumscrie ipotezei legale arătate, însă în lipsa depunerii de către aceasta a unei cauțiuni odată cu solicitarea de instituire a sechestrului asigurător, acest demers este inadmisibil.
Nici cea de-a treia ipoteză legală nu este incidentă, în contextul în care, așa cum s-a subliniat anterior, reclamanta nu a făcut dovada că reclamanta a părăsit țara, respectiv că aceasta și-a înstrăinat bunurile mobile. Mai mult, legiuitorul face trimitere și la îndeplinirea condițiilor statuate prin prevederile al. 1 ale aceluiași articol, condiții pe care reclamanta nu le îndeplinește, nefiind titulara unei creanțe exigibile constatate prin act scris.
Pentru considerentele expuse, Curtea va respinge recursul reclamantei. F. cheltuieli de judecată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanta C. B. S. împotriva sentinței civile nr. 3487 din (...) a T. S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe numitul recurent să plătească intimatei M. T. suma de 800 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER L. D. S. D. D. G. C. M.
Red./dact/DG
2 ex./(...) Jud.fond: R.M.P.
| ← Decizia nr. 1913/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 5006/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
