Decizia nr. 268/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 268/R/2012
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1453 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții intimați I. Ș. J. M., G. CU P. P. T. L. și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect litigiu de muncă - drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 17 ianuarie 2012 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Având în vedere că s-a solicitat judecata cauzei în lipsa părților de la dezbateri, Curtea constată că prezenta cauză se află în stare de judecată și o reține în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
D. examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. (...) pe rolul T. M. reclamantul S. L. din Î., în numele membrilor săi: P. F., P. R., P. L., S. C., P. R., T. M., R. parasca, Marton E. și D. M., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâții I. Ș. al județului Maramureș, G. cu program prelungit Tg. L., M. E., C., T. și S. și Ministerul Finanțelor Publice, ca prin hotărârea ce o va pronunța să oblige pârâții la plata ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009, în baza L. 3..
Pârâtul I. Ș. al județului M., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii formulate împotriva sa ca nefondată, întrucât și-a îndeplinit obligațiile legale referitoare la acțiunile ce trebuiau întreprinse în procesul de acordare a fondului de carte.
Pârâtul M. E., C. și T. a formulat o cerere de chemare în garanție a M. F. Publice arătând că, în cazul în care ar fi obligat de instanța de judecată la plata ajutorului solicitat, se impune ca acest chemat în garanție să aibă cunoștință de aceste sume și să asigure plata lor.
M. F. Publice prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii reclamantului invocând excepția lipsei calității procesuale pasive.
Prin sentința civilă nr. 1453/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureșîn dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasiveinvocată de M. F. P.
S- admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M., în contradictoriu cu pârâții: I. Ș. al județului Maramureș, G. cu program prelungit T. L., M. E., Cercetării, T. și S. și M. F. Publice, prin D. G. a F. P. M. și, în consecință:
A fost obligată pârâta G. cu program prelungit T. L., să le plătească membrilor de sindicat reprezentați de reclamant: P. F., P. R., P. L., S. C., P. R., T. M., R. parasca, Marton E. și D. M. ,ajutorul financiar prevăzut de L. 3. pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic necesare îmbunătățirii calității activității didactice în învățământul preuniversitar, pentru anul 2009, reprezentând diferența dintre echivalentul în lei a sumei de 100 E. calculat la cursul de schimb valutar B.N.R. de la data plății și suma de 130 lei achitată în luna decembrie 2009.
A fost obligat pârâtul I. Ș. al județului M. să aloce unității de învățământ pârâte sumele necesare plății ajutorului financiar menționat.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. și S. să aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat, prevăzut de L. 3..
S-a admis cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și
S. împotriva M. și, în consecință:
A fost obligat pârâtul - chematul în garanție M. F. P. să aloce Mi- nisterului E., C., T. și S. sumele necesare plății ajutorului financiar stabilit prin prezenta hotărâre în favoarea membrilor de sindicat reprezentați de reclamant.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că membrii de sindicat reprezentați de reclamant în prezenta cauză sunt cadre didactice cu norma de bază la unitatea școlară pârâtă.
Conform art. 1 și 2 din L. 3. se recunoaște cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar dreptul la un ajutor financiar anual în cuantum de 100 E., în vederea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice.
Potrivit adresei, emisă de unitatea școlară, aceste cadre didactice au formulat cereri de acordare a ajutorului financiar pentru achiziționarea de cărți și programe educaționale pe suport electronic pentru anul 2009.
Prin adresa nr. 2715/(...) pârâtul I. Ș. al județului M. a solicitat Direcției generale buget-finanțe, patrimoniu și investiții din cadrul M. E., C. și T., deschidere de credite pentru suma de 2.600.000 lei necesari pentru plata E. 100 contravaloare carte, conform L. 3., sumă rezultată în urma întocmirii centralizatorului unităților școlare din județul M., cu privire la necesarul fondului de carte 2008-2009.
Prin adresa nr. 128/(...) înregistrată la I. Ș. al județului M. sub nr.
7332/(...), M. E., C. și T. i-a comunicat acestui pârât că în urma suplimentării bugetului MECI la art.57.02.01, Ajutoare sociale în bani, suma alocată fiecărui județ în parte reprezintă 33% din contravaloarea a 100
E. pentru fiecare beneficiar al acestui program conform L. 3. și l-a îndrumatsă transmită fiecărei unități școlare din județ să întreprindă măsuri pentru ca plata beneficiarilor programului național 100 E. să se efectueze în limita sumei de 130 lei din contravaloarea a 100 E. pentru fiecare beneficiar în parte.
În consecință, membrilor de sindicat reprezentați în cauză li s-a făcut o plată parțială a ajutorului financiar conferit prin art. 1 și 2 din L. 3., în limita sumei de 130 lei .
Având în vedere motivele invocate în fundamentarea întâmpinării, dar
și demersurile realizate de I. Ș. al județului M. în scopul alocării către unitățile școlare a sumelor necesare efectuării plății ajutorului financiar în litigiu, instanța a reținut că atât acest pârât, cât și M. E., C. și T. îndatorat, potrivit art. 4 din L. 3. și art. 5 al. 3 din H.G. 453/2007, trebuie să asigure sumele menționate de la bugetul de stat, acestea recunoscând dreptul cadrelor didactice reprezentate în cauză la plata integrală a acestui ajutor, respectiv la nivelul sumei de 100 E. prevăzute de lege.
În ceea ce privește pârâta unitatea școlară, instanța a reținut că aceasta nu a făcut dovada plății ajutorului financiar către membrii de sindicat reprezentați în prezenta cauză, deși potrivit art. 6 din H.G.
453/2007, plata ajutorului financiar se face de către unitățile de învățământ, integral, pe baza documentelor justificative, sau în avans, într-o singură tranșă, cu încadrare în cuantumul stabilit la art. 1 alin. (2).
Față de considerentele expuse, instanța a admis cererea reclamantului în contradictoriu cu pârâții unitatea școlară și I. Ș. al județului M. conform dispozitivului sentinței.
În temeiul art. 4 din L. 3. și a art. 5 din H.G. 453/2007, reținând calitatea M. E., C., Tineretului și S. de ordonator principal de credite, instanța a admis cererea de chemare în judecată și împotriva acestei instituții care a fost obligată să-i aloce sumele necesare plății ajutorului financiar menționat anterior.
Apoi, având în vedere rolul M. F. P. de ordonator al acțiunilor de pregătire a proiectelor legilor bugetare anuale, ale legilor de rectificare, precum și ale legilor privind aprobarea contului general anual de execuție, precum și atribuțiile vizând analizarea propunerilor de buget în etapele de elaborare a bugetelor, de monitorizare a execuției bugetare, instituite prin art. 15 și 19 din L. 500/2002, instanța a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârât și a admis acțiunea reclamantului și cererea de chemare în garanție formulată de M. E., C., T. și S. împotriva M. F. Publice.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul chemat în garanție
Ministerul Finanțelor Publice, prin D. G. a F. P. M., solicitând modificarea sentinței atacate în sensul respingerii cererii de obligare a M. F. P. la alocarea sumelor necesare plății drepturilor bănești solicitate de S. L. din Î. M..
În motivarea recursului recurentul a arătat că potrivit art. 8 din L. nr.
69/2010 a responsabilității fiscal-bugetare Guvernul și fiecare ordonator de credite, precum și orice entitate responsabilă de elaborarea politicilor și acordurilor salariale din sectorul public trebuie să se asigure că toate aceste politici și acorduri salariale sunt în concordanță cu principiile responsabilității fiscale, regulile fiscale, precum și cu obiectivele și limitele din strategia fiscal-bugetară.
Același act normativ prevede că totalul cheltuielilor de personal ale bugetului general consolidat nu poate fi majorat pe parcursul anului bugetar cu ocazia rectificărilor bugetare.
Recurentul a mai arătat că responsabilitatea privind asigurarea ajutorului financiar prevăzut la art. 1 și art. 2 din L. nr. 3. revine directorului de la nivelul instituției de învățământ conform art. 5 din normele metodologice de aplicare a legii.
Potrivit alin. 3 al aceluiași articol din normele metodologice de aplicare a L. nr. 3. „. necesare plății ajutorului financiar prevăzut la art. 1 alin. 2 se asigură din bugetul M. E., C., T. și S., capitolul 65.01 „Î.";, art. 57.02.01
„Ajutoare sociale în bani";, în limita creditelor bugetare aprobate";.
Precizează recurentul că în rectificările bugetare se are în vedere la alocarea sumelor către bugete și scăderea veniturilor și creșterea deficitului bugetar.
Recurentul a invocat și Decizia nr.10/(...) a Înaltei Curți de C. și
Justiție, pronunțată în recurs în interesul legii.
În drept, au fost invocate prevederile art. 304 pct. 9 C.
Prin întâmpinarea depusă în data de (...), intimatul S. L. din Î. M. (f. 13)a solicitat respingerea recursului formulat de Ministerul Finanțelor Publice
și menținerea sentinței pronunțate de Tribunalul Maramureș.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și adispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține că recursul este fondat, avândîn vedere următoarele considerente:
Prin Decizia nr. 10 din 19 septembrie 2011, pronunțată de Înalta
Curte de Casație și Justiție, în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011 s-a statuat cu caracter obligatoriu, conform art.3307 alin.4 C.pr.civ., următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2. privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M. F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege."; În considerentele acestei decizii Înalta Curte de Casație și Justiție a reținut că „În mod constant în doctrină și jurisprudență, în interpretarea dispozițiilor art. 60 din Codul de procedură civilă, s-a afirmat că instituția cererii de chemare în garanție se întemeiază pe existența unei obligații de garanție sau de despăgubire și poate fi formulată nu numai în cazul drepturilor garantate legal ori convențional, care reies din lege sau din contractul încheiat de părți, ci și ori de câte ori partea care ar cădea în pretenții s-ar putea întoarce împotriva altei persoane cu o cerere în despăgubire. Totodată, pretențiile reclamantului împotriva pârâtului și ale acestuia din urmă împotriva chematului în garanție generează două procese distincte, iar avantajul instituției chemării în garanție este acela al evitării unui proces ulterior, întrucât instanța rezolvă atât cererea principală, cât și cererea de chemare în garanție printr-o singură hotărâre - cu excepția reglementată de art. 63 alin. 2 din Codul de procedură civilă, respectiv atunci când judecareacererii principale ar fi întârziată prin chemarea în garanție, situație în care instanța poate dispune despărțirea ei spre a fi judecate în mod separat. Pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (de exemplu, alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță, în considerarea celor ce succedă. Între instituțiile publice pârâte chemate în judecată pentru plata drepturilor de natură salarială ori a ajutoarelor financiare și Ministerul Finanțelor Publice există raporturi juridice de drept administrativ, care iau naștere în virtutea obligațiilor legale reciproce și specifice ce le revin în procesul bugetar, iar între Ministerul Finanțelor Publice și instituțiile respective nu există nicio obligație de garanție sau de despăgubire în cazul neexecutării de către o instituție publică a obligației ce îi incumbă fie în baza raportului juridic de muncă, fie în baza dispozițiilor L. nr. 3.. Este adevărat că, în cadrul procesului bugetar, Ministerul Finanțelor Publice repartizează ordonatorilor principali de credite sumele alocate acestora prin bugetul de stat, îndeplinind un rol de administrator al acestui buget, dar nu are atribuția de a vira acestora alte sume decât cele prevăzute în legea bugetului de stat și cu respectarea acesteia. Procedura legală de executare de către instituțiile publice a obligațiilor stabilite prin titluri executorii este reglementată de G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, în cadrul căreia ordonatorii principali de credite au obligația de diligență de a efectua demersurile legale în vederea asigurării în bugetele proprii și ale instituțiilor din subordine a creditelor bugetare necesare efectuării plății sumelor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice are rolul de a răspunde de elaborarea proiectului bugetului de stat pe baza proiectelor ordonatorilor principali de credite, precum și de a elabora proiectele de rectificare a acestor bugete, rol care se realizează prin atribuțiile prevăzute de 19 lit. a), g), h) și i) din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, respectiv de 3 alin. (1) pct. 6-8, 11 și 13 din Hotărârea G. nr. 34/2009, cu modificările și completările ulterioare. În plus, art. 3 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, dispune în sensul că, în situația în care instituțiile publice nu își îndeplinesc obligația de plată în termenul prevăzut de art. 2 din ordonanță, creditorul va putea recurge la procedura executării silite în conformitate cu dispozițiile Codului de procedură civilă și ale altor dispoziții legale aplicabile în materie. În mod corelativ obligației de diligență ce revine instituțiilor publice în temeiul și în executarea dispozițiilor Ordonanței G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, Ministerul Finanțelor Publice are obligația de a efectua demersurile administrative necesare în vederea rectificării bugetului de stat. Chiar în ipoteza în care ordonatorii de credite și-ar îndeplini atribuțiile ce le revin în sensul formulării de propuneri de cuprindere în bugetul propriu a sumelor necesare plății obligațiilor stabilite prin titluri executorii, iar Ministerul Finanțelor Publice, la rândul său, ar întocmi și ar transmite spre aprobare propuneri de rectificare a bugetului de stat, dreptul de decizie aparține legislativului. În consecință, dispozițiile analizate ale 19 din L. nr. 500/2002, cu modificările și completările ulterioare, și ale art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 2., cu modificările și completările ulterioare, nu pot fi interpretate în sensul căreprezintă temeiul legal al existenței unei obligații de garanție sau de despăgubire ce revine M. F. P. în cazul obligațiilor de plată stabilite în sarcina instituțiilor publice, cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar sau la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suport electronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar. În concluzie, atât timp cât între debitorul obligației de plată deduse judecății, respectiv instituția publică obligată la plată, și chematul în garanție, respectiv Ministerul Finanțelor Publice, nu există o obligație de garanție sau de despăgubire, nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 60 din Codul de procedură civilă."; Prin prisma dezlegărilor obligatorii din decizia menționată, Curtea de A. constată că în prezenta cauză nu se poate reține existența unei obligații legale de garanție sau de despăgubire între pârâtul M. E., C., T. și S. și chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice, astfel că cererea de chemare în garanție nu îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 60 C. Pe de altă parte, Curtea de A. reține că prin cererea de chemare în judecată formulată de reclamanți împotriva pârâtului Ministerul Finanțelor Publice se urmărește aceeași finalitate ca și prin cererea de chemare în garanție formulată de ordonatorul de credite M. E., C., T. și S., astfel că se constată că sunt aplicabile statuările obligatorii din Decizia Înaltei Curți de C. și Justiție menționată mai sus referitoare la rolul M. F. P. în procesul de execuție bugetară și căile de urmat de salariați pentru executarea creanțelor și cu privire la faptul că pretențiile menționate pe calea chemării în garanție de către instituția bugetară pârâtă (alocările de fonduri sau rectificările bugetare) nu pot forma obiectul unei cereri de chemare în judecată formulate pe cale incidentală sau al unei acțiuni ulterioare în instanță. Pentru considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Curtea de A. va admite recursul declarat de Ministerul Finanțelor Publice și va modifica în parte hotărârea, în sensul că va respinge acțiunea și cererea de chemare în garanție formulate împotriva recurentului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Admite recursul declarat de pârâtul chemat în garanție MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. G. A F. P. M. împotriva sentinței civile nr. 1453 din (...) pronunțată în dosarul nr. (...) al T. M., pe care o modifică în parte, în sensul că: Respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice. Respinge cererea de chemare în garanție formulată de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. în contradictoriu cu chematul în garanție Ministerul Finanțelor Publice. Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 24 ianuarie 2012. PREȘED.TE JUDECĂTORI D. C. G. G.-L. T. I. T. G. N. N. Red.GLT/dact.MS 3 ex./(...) Jud.fond: V.C.
| ← Decizia nr. 1158/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3965/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
