Decizia nr. 270/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 270/R/2012
Ședința publică din data de 24 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I.A T.
GREFIER : N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. I. împotriva sentinței civile nr. 5245 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) privind și pe reclamanta intimată C. T. PRIN P. având ca obiect litigiu de muncă - acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta reclamantului recurent - avocat C. V. M. și reprezentanta reclamantei intimate
- avocat R. C., ambele din cadrul Baroului C.
Procedura de citare este realizată .
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că la data de 19 ianuarie
2012 reclamanta a înregistrat la dosar întâmpinare comunicându-i-se un exemplar al acesteia reprezentantei recurentului.
Reprezentantele părților declară că nu au de formulat cereri în probațiune sau de altă natură.
La întrebarea instanței reprezentanta intimatului declară că nu poate preciza dacă a existat un contract colectiv de muncă anterior și nici dacă, în situația în care a existat, acesta ar fi fost înregistrat la I. T. de M..
N. formulate alte chestiuni prealabile, Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta recurentului solicită admiterea recursului astfel cum a fost formulat în scris, modificarea hotărârii pronunțate de instanța de fond în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamantă, cu cheltuieli de judecată conform chitanței pe care o depune la dosar.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind pe deplin temeinică și legală, cheltuielile de judecată urmând a fi solicitate pe cale separată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 5245 din (...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...) s-a admis în parte cererea formulată de către reclamanta C. T. PRIN P., în contradictoriu cu pârâtul C. I. și în consecință pârâtul a fost obligat să restituie reclamantei suma de 6006 lei.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că pârâtul este angajat al reclamantei în calitate de agent comunitar, conform contractului individual de muncă nr. 3561/(...) (f.37-40) iar în data de (...) i s-a comunicat solicitarea nr. 5781 de a restitui către reclamantă suma de 7149 lei încasată necuvenit cu titlu de drepturi salariale sau să semneze un angajament de plată, în caz contrar urmând a fi chemat în judecată (f.7).
Prin cererea nr.5885/(...), pârâtul a contestat adresa prin care i s-a solicitat restituirea sumelor încasate cu titlu de drepturi salariale.
Prin procesul-verbal de constatare încheiat la (...) de Curtea de Conturi a României - C. de C. a J. C. (f.16-24) s-a stabilit că reclamanta a comis abateri de la legalitate și regularitate care au condus la producerea unor prejudicii constând în plata nelegală de către angajați a unor sume de bani cu titlul de drepturi salariale. Astfel, s-a reținut că s-au plătit în mod nelegal angajaților sume de bani cu titlu de salarii de merit, spor pentru condiții vătămătoare, prime, alte sporuri, prime de vacanță pentru personalul contractual și nu a operat diminuarea cheltuielilor de personal în medie cu 15,5% lunar.
Este reală că în contractul individual de muncă se prevede că pentru munca prestată pârâtul are dreptul la un salariu de bază lunar brut de 732 lei si sporuri de noapte, ore suplimentare, premii, precum si indemnizații de hrană. Cuantumul acestor premii si indemnizații nu este negociat de părți și este determinat generic, neavând caracter cert și lichid iar părțile nu au determinat prin alt act, fie acesta act adițional la contractul individual de muncă sau un contract colectiv de muncă încheiat în mod valabil, care sunt premiile concrete si indemnizațiile de hrană și ținută, respectiv cuantumul acestora. Contractul colectiv de muncă nr. 423/(...) în cuprinsul căruia se stabilesc sporurile si facilitățile de care beneficiază salariații (art.16, art. 17) nu este valabil întrucât nu a fost înregistrat la D. G. de M. si P. S. C. N. îndeplinită condiția înregistrării contractului colectiv de muncă, este lipsit de relevanță că hotărârea nr. 4/(...) nu a fost anulată formal, aceasta fiind lovită de sancțiunea caducității si deci lipsită de orice efecte juridice.
In consecință, s-a emis Decizia nr. 10/(...), în cadrul căreia la pct.5 Curtea de C. a stabilit că este necesar ca reclamanta să stabilească întinderea prejudiciului și să dispună măsuri pentru recuperarea acestuia până la data de (...).
Potrivit art. 33 alin.3 si art. 37 din Legea nr. 94/1992 privind organizarea si funcționarea C. de C., valorificarea constatărilor prejudiciilor si abaterilor cu caracter financiar se face prin stabilirea întinderii prejudiciului si dispunerea măsurilor pentru recuperarea acestuia de către conducerea entității auditate.
Prin urmare, conform acestor dispoziții legale și conform prevederilor art. 169 alin.l si alin.2 din Codul Muncii, reclamanta a procedat la calcularea sumelor plătite nelegal pârâtului (f.6), constatând că pârâtul trebuie să plătească suma de 7141 lei constând în sume primite necuvenit cu titlu de ajutor de sărbători si norme de hrană. Pârâta a inclus în această sumă si impozitele plătite către bugetul de stat, sumă care nu este datorată de către pârât întrucât nu are la bază fapta culpabilă a acestuia, ci dimpotrivă, este rezultatul culpei reclamantei și necunoașterii legislației de către prepușii acesteia care au dispus plata drepturilor salariale și au virat în mod nelegal impozite către bugetul de stat.
Pârâtul datorează reclamantei suma de 6006 lei cu titlu de despăgubiri ca urmare a încasării în mod necuvenit a unor sume de bani reprezentând ajutor de sărbători și normă de hrană, sume de bani de care a beneficiat cu încălcarea art. 8 alin.1 si alin.3, art. 16 alin.1,2,3 din OG nr. 6/2007, art.6 alin.1 si alin.2 din Legea nr. 82/1991, art. 14 alin.2,3, si 4, art. 22, art. 23, art.
54 alin.6 din Legea nr. 273/2006, art. 14 alin.1,2,3 din O.G. nr. 10/., art. 10 alin. 1 din Legea nr. 329/2009. Pe baza acestui proces-verbal de constatare s- a emis Decizia nr. 10/(...), decizie care constituie un act administrativ care se află în vigoare si se bucură de prezumția de legalitate.
Conform art. 254 alin.1 din Codul Muncii, salariații răspund patrimonial pentru pagubele materiale produse angajatorului în legătură cu munca lor, fiind necesar a se constata si existența vinovăției salariaților în producerea acestei pagube.
Instanța a apreciat că pârâtul nu poate fi exonerat de răspundere și este întrunită condiția culpei pârâtului, având în vedere că a încasat în mod necuvenit sume de bani cu încălcarea dispozițiilor legale menționate în procesul-verbal din data de (...) al C. de C. a R., dispoziții legale pe care era obligat să le cunoască si a căror necunoaștere nu poate fi invocată de către pârât pentru a fi exonerat de răspundere.
Pentru aceste considerente, în temeiul art. 284 din Codul Muncii, art. 33 si art. 37 din Legea nr. 94/1992, instanța a admis acțiunea.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul C. I. solicitând admiterea recursului, modificarea sentinței în sensul respingerii în întregime a cererii de chemare în judecată.
În motivarea recursului a arătat că instanța de fond a soluționat cauza cu aplicarea greșită a legii, devenind astfel incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct.9 c.proc.civ.
Astfel, în sentința recurată, instanța a apreciat că pârâtul nu poate fi exonerat de răspundere și este întrunită și condiția culpei pârâtului, având în vedere că a încasat în mod necuvenit sume de bani cu încălcarea dispozițiilor legale menționate în procesul verbal din data de (...) al C. de C. a R., dispoziții legale pe care era obligat să le cunoască și a căror necunoaștere nu poate fi invocată de către pârât pentru a fi exonerat de răspundere.
Pe parcursul procesului nu s-a pus niciodată în discuția părților un alt temei juridic al pretențiilor reclamantei , astfel că sub acest aspect consideră că sentința este nelegală, denaturându-se în întregime atât temeiul juridic al acțiunii reclamantei, cât și întreaga desfășurare a procesului.
Pe de altă parte, decizia curții de conturi nu stabilește în nici un caz vreo răspundere directă în privința recurentului, această decizie se referă la încălcarea de către reclamantă, și nu de către recurent a unor prevederi legale, și dispune în sarcina reclamantei anumite măsuri pe care ea însăși ar fi trebuit să le ducă la îndeplinire. C. concluziilor instanței, în sarcina recurentului nu se poate reține nici o vinovăție în încasarea unor sume de bani în sensul art. 254 alin (1) C.muncii, nu am produs nici o pagubă angajatorului din vina și în legătură cu munca sa și în plus, aceste chestiuni nu s-au pus în discuție pe tot parcursul procesului la instanța de fond.
Față de cele de mai sus, pornind de la temeiul juridic invocat de către reclamanta însăși prin acțiune a promovată, acela prevăzut de art. 272 alin.1 - actual 256 alin. (1) codul muncii, consideră netemeinică și nelegală sentința recurată, întrucât suma de 6.107 lei nu reprezintă o plată nedatorată, ci, dimpotrivă, era datorată pentru considerentele pe care le-a precizat și prin întâmpinarea depusă. Astfel, a arătat că în anul 2009 i s-au acordat sume de bani reprezentând norma de hrană lunară și prima de P. și de C. tocmai pentru că acestea au fost prevăzute încă de la angajare în anul 2008, în calitate de agent comunitar, nu de conducător auto cum eronat a reținut instanța, fiind inserate în mod expres în contractul individual de muncă.
Deși nu s-a pus niciodată în discuția părților existența vreunui act adițional sau înscris separat de contractul individual de muncă prin care să sefi stabilit în concret cuantumul exact al acestor drepturi, aceste chestiuni fiind invocate pentru prima dată doar de către instanță în cadrul sentinței, arată că emiterea unui astfel de act ar fi fost obligația exclusivă a reclamantei, ea fiind cea căreia îi incumbă emiterea actelor și nu recurentul, așa încât nici sub acest aspect nu se poate reține vreo încălcare a prevederilor legale din partea recurentului. Pe de altă parte, aceste sume erau precizate chiar în contractul colectiv de muncă, unde, la art. 31 se arată că prima de sărbători va fi echivalentă cu un salariu mediu brut pe economie (comunicat de C. națională de statistică) pentru fiecare sărbătoare în parte, iar indemnizația de hrană va fi în sumă de 110.948 lei / zi / salariat, sumă care va fi actualizată cu indicele de devalorizare a prețurilor comunicat de C., la data plății.
În mod greșit instanța de fond nu a ținut seama de faptul că norma de hrană și prima de P. și de C. au fost prevăzute în contractul colectiv de muncă aprobat prin H G. nr. 4 /., hotărâre care nu a fost niciodată anulată în condițiile legii. De asemenea, în temeiul acestei hotărâri a consiliului local, s- au prevăzut în bugetul local sumele necesare pentru plata acestor drepturi. Potrivit prevederilor art. 12 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 "Contractele colective de muncă se pot încheia și pentru salariații instituțiilor bugetare. Prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile ale căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. Asemenea drepturi stabilite deja prin lege sunt salariul de baza, sporul de vechime, indemnizația de conducere, sporul de noapte. Se lasă însă la dispoziția părților negocierea unor drepturi care nu sunt reglementate de lege, nefiind însă interzise de aceasta.
Aceste drepturi - indemnizație de hrană și primă de sărbători - nu reprezintă drepturi salariale și nici sporuri sau adaos uri la salariu, în sensul actelor normativ ce reglementează salarizarea personalului din cadrul instituției publice (funcționari publici și personal contractual), ci reprezintă drepturi cu caracter social. H.C.L. nr. 4. a produs efecte, nefiind atacată pentru nelegalitate de către prefect sau de vreo altă persoană. Prin această hotărâre de consiliu local contractul colectiv de muncă a căpătat un caracter normativ obligatoriu pentru primarul comunei, având putere de lege inclusiv pentru terți, inclusiv pentru orice autoritate a statului.
Faptul că, așa cum rezultă din decizia curții de conturi, acest contract colectiv de muncă nu a fost înregistrat la D. de M. C. nu îi poate fi imputat, aceasta fiind prerogativa și în același timp obligația reclamantei. În consecință, nici sub acest aspect nu se poate reține în sarcina recurentului vreo culpă și nici producerea vreunui prejudiciu, nefiind îndeplinite condițiile pentru admiterea acțiunii reclamantei.
Un alt argument de care instanța de fond nu a ținut seama în soluționarea cauzei este acela că decizia C. de C. nu a fost atacată în contencios administrativ de către reclamantă, ceea ce duce la concluzia directă că persoanele care ar fi avut atribuția de a contesta acest act, conducerea primăriei, au recunoscut implicit valabilitatea acesteia, au considerat-o corectă, recunoscând în același timp că nu și-au exercitat corect atribuțiile în ce privește legalitatea operațiunilor efectuate și a hotărârilor de consiliu local aprobate. Pe de altă parte, prin decizia C. de C. nu au fost anulate nici contractul individual de muncă, nici HCL 4. prin care s-a aprobat contractul colectiv de muncă. Sub acest aspect, consideră că se impunea ca reclamanta să procedeze la identificarea persoanelor răspunzătoare de încheierea contractului colectiv de muncă și de adoptarea HCL nr. 4., și în cazul în care acestea se dovedeau a fi nelegale, acele persoane să fie obligate la suportarea prejudiciului.
De asemenea, din răspunsul la interogatoriu a rezultat fără dubiu că reclamanta nu a întreprins nici o măsură, nu a inițiat nici un fel de demers pentru stabilirea persoanelor vinovate de producerea prejudiciului stabilit prin decizia curții de conturi, deși aceste obligații au fost puse în vedere reclamantei prin decizia C. de conturi și era obligată să îndeplinească aceste obligații până în luna august 2010.
Reclamanta C. T. prin primar a formulat întâmpinare (f.12-13) prin care a solicitat respingerea recursului ca netemeinic.
Recursul este nefondat.
Un prim aspect criticat de către recurent privește temeiul admiterii acțiunii reclamantei, critici care însă nu pot fi primite. Astfel, Curtea notează că din modul în care reclamanta și-a motivat acțiunea cu care a învestit instanța reiese fără nici o urmă de îndoială că aceasta a avut în vedere obligația ce subzistă în sarcina salariatului de a restitui sumele de bani încasate necuvenit de la angajator, obligație ce se fundamentează pe dispozițiile art. 272 din Codul Muncii. Totodată, reclamanta a făcut trimitere și la cadrul general de reglementare a răspunderii patrimoniale, respectiv la dispozițiile art. 270 al. 1 din Codul Muncii.
C. celor alegate de către recurent, din considerentele sentinței atacate reiese că prima instanță și-a întemeiat hotărârea pe dispozițiile art. 272 din Codul Muncii (forma în vigoare în perioada de referință), întreaga motivare fundamentându-se pe dispozițiile legale menționate.
Este adevărat că în cuprinsul hotărârii s-au făcut trimiteri și la dispozițiile art. 270 al. 1 din Codul Muncii, însă soluția nu se întemeiază pe aceste dispoziții legale.
Prin urmare, Curtea constată că în mod corect prima instanță a stabilit că în cauză sunt incidente dispozițiile art. 272 al. 1 din Codul muncii, privind restituirea de către salariat a sumei încasate necuvenit de la angajator.
Astfel, notează că recurentului pârât i-a fost acordată în cursul anului
2009 contravaloarea unor drepturi, constând în norme de hrană, ajutor desărbători și prima de vacanță, acordată în luna iulie (f. 6).
Acordarea acestor drepturi se întemeiază pe un contract colectiv de muncă negociat la nivel de unitate, care nu a fost însă înregistrat la D. de M. și P. S. a J. C. Cum dispozițiile art. 25 al. 3 din Legea nr. 130/2006, în vigoare în perioada de referință, condiționează producerea de efecte de momentul înregistrării și reținând că nu a fost înregistrat, este evident că acest contract colectiv de muncă nu putea produce efecte și, prin urmare, nu putea constitui fundamentul legal pentru acordarea de drepturi, indiferent de natura acestora.
Nu pot fi reținute nici susținerile recurentei legate de culpa intimatei în neefectuarea formalităților în vederea înregistrării contractului colectiv de muncă, în condițiile în care aceasta formalitate putea fi îndeplinită de ambele părți semnatare ale contractului, fiindu-le deopotrivă imputabilă această omisiune.
Curtea apreciază că instituția intimată a făcut dovada achitării drepturilor menționate în limita în care acestea au fost acordate.
Nu poate fi primită nici susținerea potrivit căreia îndreptățirea la drepturile salariale menționate rezidă din contractul individual de muncă, aceasta deoarece din convenția menționată(f. 32 dosar fond) reiese că reclamantul este îndreptățit să beneficieze, pe lângă salariu, și de premii și indemnizație de hrană, fără însă ca aceste beneficii să fie individualizate, cuantificate.
Prin urmare, în lipsa unui act adițional din care să rezulte caracterul cert, lichid și exigibil al acestor beneficii este exclusă luarea lor în considerare.
Nu prezintă relevanță în cauză căreia dintre părți îi este imputabilă neîncheierea unui act adițional în acest sens.
În contextul expus, lipsite de eficiență juridică sunt și aspectele privitoare la pretinsa neexercitare a atribuțiilor privitoare la legalitatea operațiunilor efectuate și a hotărârilor de consiliu local aprobate.
Ținând seama de considerentele expuse, Curtea găsește nefondat demersul pârâtului, astfel că în baza art. 312 al. 1 C.pr.civ., va dispune respingerea acestuia potrivit dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. I.I împotriva sentinței civile nr. 5245 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședință publică, azi, 24 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G. L. T. I.A T.
GREFIER N. N.
Red.DCG/(...) Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 387/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3074/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
