Decizia nr. 387/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.387/R/2012
Ședința din 31 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 4555 din 24 octombrie 2011 pronunțată de Tribunalul
Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat A. G., precum și pe pârâta intimată B. C. U. „. B. C., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată, având în vedere și că recurentul a solicitat judecata în lipsă, reține cauza în pronunțare în baza actelor existente la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4555 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. E., C., T. ȘI S.
A fost admisă acțiunea formulată de reclamantul A. G. în contradictoriu cu pârâții B. C. U. „. B. C.-N. și M. E., C., T. ȘI S. B.
S-a dispus anularea actului adițional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă al reclamantului.
A fost obligată pârâta B. C. U. „. B. să procedeze la reîncadrarea reclamantului începând cu data de (...) conform dispozițiilor L. nr. 285/2010, în sensul majorării salariului de baza al acestuia cu 15% în raport de salariul de baza al reclamantei aferent lunii octombrie 2010.
A fost obligată pârâta B. C. U. „. B. să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale rezultate din aplicarea necorespunzătoare a dispozițiilor art. 1, alin. 1 și 5 din L. nr. 285/2010, aferente perioadei (...) și până la reîncadrarea conform legii, actualizate în raport de rata inflației și să efectueze mențiunile corespunzătoare în carnetul de munca al reclamantului.
A fost obligată pârâta B. C. U. „. B. să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele salariale ale reclamantului.
A fost obligat pârâtul M. E., C., T. ȘI S. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând cu precădere, în temeiul art. 137 C.pr.civ., excepția invocata de pârâtul M. E., C., T. și S. instanța a respins-o pentru următoarele considerente:
De remarcat că în cauza dedusă judecații nu se reclama, în justificarea calității procesuale pasive a M.UI E., C., T. și S. drepturi derivând din raporturi juridice directe între reclamanta și acest pârât, ci se solicita obligarea pârâtului să prevadă și sa aloce fondurile necesare pentru plata lunara a pensiei de serviciu.
Potrivit prevederilor art. 18 lit. a din L. bibliotecilor nr. 334/2002: „Din categoria bibliotecilor universitare fac parte: bibliotecile centrale universitare, caresunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică,subordonate M.ui E. și C., finanțate de către acesta;
Potrivit prevederilor art. 6 din L. nr. 500/2001: „Legile bugetare anuale pot fimodificate în cursul exercițiului bugetar prin legi de rectificare, elaborate cel mai târziupana la data de 30 noiembrie. Legilor de rectificare li se vor aplica aceleași proceduri ca și legilor bugetare anuale inițiale, cu excepția termenelor din calendarul bugetar";. Iar potrivit art. 34 alin 1 din același act normative: „Ordonatorii principali de credite au obligația ca pana la data de 15 iulie a fiecărui an sa depună la Ministerul Finanțelor Publice propunerile pentru proiectul de buget și anexele la acesta, pentru anul bugetar următor, cu încadrarea în limitele de cheltuieli, și estimările pentru următorii 3 ani, comunicate potrivit art. 33, însoțite de documentații și fundamentări detaliate";.
Raportat la dispozițiile legale mai sus citate rezulta ca ordonatorul principal de credite este abilitat a întocmi și proiectele pentru rectificarea bugetara, în speță de față M. E., C., T. și S. Or, în situația recunoașterii drepturilor reclamate este necesar a se asigura caracterul efectiv al hotărârii pronunțate în sensul asigurării efectuării demersurilor necesare pentru includerea în bugetul M.ui a sumelor necesare achitării acestor drepturi.
Analizând probele administrate, instanța a reținut următoarele:
Reclamantul este angajat al pârâtei B. C. U. „. B. din C.-N., pe postul de bibliotecar cu studii superioare, iar prin actul adițional nr. 1/2011 la contractul său individual de muncă, s-a stabilit reîncadrarea sa conform L. nr. 284/2010, a L. nr.
285/2010, a Ordinului nr. 42/2011 și a adresei MECTS nr. 169/2011, începând cu data de (...), stabilindu-se un salariu brut de 1983 lei, inferior salariului din luna octombrie 2010 în cuantum de 3033 lei.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din L. nr. 285/2010, „Începând cu 1ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției debază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, se majorează cu 15%";. Așadar, potrivit acestor dispoziții legale, începând cu data de (...) salariul brut din luna octombrie 2010 trebuia majorat cu 15%, neputând fi inferior acestuia.
În mod nelegal angajatorul, calculând salariul cuvenit începând cu data de (...), nu s-a raportat la salariul din luna octombrie 2010, ci l-a diminuat, scăzând compensațiile tranzitorii care intrau în componența acestuia.
Potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din L. nr. 285/2010, în baza de calcul trebuie incluse și compensațiile tranzitorii acordate potrivit OUG nr. 1., fiind prevăzut că „însalariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie 2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri dereîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale G. necuprinse în L.-cadru nr.
330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege";.
În consecință, instanța a constatat că pârâta B. C. U. „. B. din C.-N. a calculat salariul cuvenit reclamantului de la data de (...) cu încălcarea art. 1 din L. nr.
285/2010, astfel că se impune, potrivit art. 40 din Codul muncii, a proceda la reîncadrarea reclamantei și la despăgubirea acesteia pentru paguba produsă prin neplata în întregime a drepturilor sale salariale prevăzute de lege, sume actualizate cu rata inflației, urmând a proceda la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențele salariale.
Ținând seama de dispozițiile art. 38 din Codul muncii potrivit cărora „Salariațiinu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. O. tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate";. Rezulta ca actul adițional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă al reclamantei, fiind încheiat cu încălcarea art. 1 din
L. nr. 285/2010, este lovit de nulitate absolută.
Pentru considerentele mai sus expuse instanța a admis acțiunea.
În temeiul art. 18 lit. a din L. nr. 334/2002, pârâtul M. E., C., T. și S. a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale recunoscute.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S. B.solicitând modificarea sentinței în sensul admiterii excepției și a respingerii acțiunii ca îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul a arătat că prima instanță a ignorat dispozițiile L. nr. 6. privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ. Subliniază recurentul că începând cu data intrării în vigoare a acestei legi și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la această lege.
Conform prevederilor legale în vigoare, modul de calcul al salariilor este prezentat în macheta din anexele 1 și 2 la lege, iar angajatorii au obligația să stabilească salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale, cu încadrarea în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu.
Susține recurentul că reclamantul solicită instanței de judecată să constate de fapt că majorarea salariilor personalului didactic și didactic auxiliar ar trebui să se facă cu un anumit coeficient de multiplicare, fără a ține cont de faptul că acest coeficient a fost modificat printr-un act normativ ulterior L. nr. 285/2010, ignorând astfel în mod vădit principiul efectului imediat al legii noi și cadrul legislativ în vigoare, respectiv L. nr. 6.. Reclamantul solicită în continuare aplicarea L. nr.
285/2010, deși ulterior acesteia puterea legislativă a modificat cadrul legal al salarizării personalului didactic și didactic auxiliar.
Consideră recurentul că instanța de judecată își arogă competente noi, si anume să aplice si după data de 13 mai 2011 o lege a cărei aplicare în sistemul de învățământ a încetat.
Raportat la modul ce soluționare a excepției lipsei calității procesuale pasive, se arată că între reclamantă și recurent nu există raport juridic, reclamanta nefiind angajată a ministerului, prin urmare, reiterează excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului.
Raporturile juridice de muncă au caracter intuitu personae, presupun existența numai a două părți contractante.
Calitatea de angajator, cum este definită această noțiune la art.10 și art.14 din Codul Muncii, o are numai conducătorul bibliotecii.
Potrivit prevederilor L. nr.90/2001 privind organizarea și funcționarea G.
României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
Activitatea bibliotecilor centrale universitare este reglementată de prevederile
L. învățământului nr. 84/1995 (în vigoare la momentul întocmirii actului adițional nr. 1/2011 la contractul de muncă), art. 137, care stipulează că în sistemul de învățământ funcționează, ca parte integrantă, o rețea de biblioteci specializate: biblioteci centrale universitare și biblioteci pedagogice, ca instituții cu personalitate juridică.
Potrivit L. bibliotecilor nr. 334/2002 art. 17, 18, 19, bibliotecile universitare sunt biblioteci de drept public sau de drept privat. Bibliotecile centrale universitare, sunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică și sunt parte integrantă a sistemului național de învățământ.
Personalul bibliotecilor se compune din: personal de specialitate; personal administrativ; personal de întreținere (art. 44 (l) din lege).
Potrivit art. 45(1) și 46 din lege „angajarea personalului de specialitate din bibliotecile finanțate din fonduri publice, cu personalitate juridică, se realizează prin concurs organizat de conducerea bibliotecii, potrivit legii";, iar „angajarea personalului administrativ și de întreținere stabilit prin organigrama bibliotecii se realizează în conformitate cu prevederile legale";.
Potrivit prevederilor art. 20 alin. 4 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice: „conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz";.
Deci calitatea de ordonator de credite îi aparține directorului Bibliotecii
Centrale Universitare „. B. din C.-N. și nu ministrului.
Totodată, potrivit art. 68 din L. nr. 334/2002 „Bibliotecile de drept public dispun de autonomie administrativă și profesională în raport cu autoritatea finanțatoare";.
Recurentul nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar recurentul a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
Faptul că MECTS are atribuții în procedura de finanțare a învățământului nu atrage după sine nașterea unor raporturi juridice de muncă între noi și reclamant.
S. să se observe că MECTS, ca organ al administrației publice centrale cu rol în elaborarea și coordonarea politicilor naționale în domeniul educației, nu face altceva decât să aprobe criterii, standarde, costuri medii anuale orientative. Deci, obligațiile acestuia sunt generale, pentru tot sistemul de învățământ.
Totodată arată instanței că, în conformitate cu prevederile art.4 alin.2 din L. nr.6. „Ordonatorii principali de credite și angajatorii au obligația să stabilească salariile de bază, sporurile și alte drepturi salariale stabilite potrivit prezentei legi, să asigure promovarea personalului în funcții, grade și trepte profesionale, în condițiile legii, astfel încât să se încadreze în sumele aprobate cu această destinație în bugetul propriu";. Iar, art.5 din același act normativ stabilește că: „Încălcarea dispozițiilor prezentei legi privind stabilirea salariului de bază individual și a celorlalte drepturi,precum și acordarea de drepturi fără respectarea prevederilor acesteia atrag, după caz, răspunderea disciplinară, materială sau penală a persoanelor vinovate, potrivit legii";.
În drept a invocat prevederile art.299 , art.304 pct.9 și art.3041 din Codul de procedură civilă, L. învățământului nr. 84/1995, republicată, cu modificările și completările ulterioare (în vigoare la momentul încheierii actului adițional la contractul de muncă), L. 334/2002 republicată, cu modificările și completările ulterioare, L. nr. 284/2010, L. nr. 285/2010.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs și a apărărilor formulate, Curtea reține următoarele:
Prin acțiunea formulată reclamantul a solicitat obligarea pârâtului M. E., C., T. și S. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul cauzei, invocând în acest sens calitatea de ordonator de credite a acestui pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 18 lit. a din L. bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, "Din categoria bibliotecilor universitare fac parte: a) bibliotecile centrale universitare, care sunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică, subordonate M.ui E. și C., finanțate de către acesta (…)";.
În raport de aceste dispoziții legale și de obiectul acțiunii formulate împotriva pârâtului recurent Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtului recurent.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 45 și 46 din L. nr. 334/2002, calitatea de angajator al reclamantului aparține pârâtei B. C. U. „. B. din C.-N., și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă în cauză pârâtul recurent nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator, iar instanța de fond nu a dispus obligarea acestuia la plata direct către reclamant a drepturilor salariale, ci la alocarea către pârâta angajator a fondurilor necesare plății diferențelor salariale rezultate în urma admiterii acțiunii formulate împotriva angajatorului.
Pe de altă parte, dispozițiile art. 68 din L. nr. 334/2002 invocate de recurent sunt lipsite de relevanță în cauză, întrucât aceste dispoziții legale reglementează autonomia administrativă și profesională a bibliotecilor de drept public în raport cu autoritatea finanțatoare, însă în cauză este supus analizei aspectul finanțării bibliotecii de drept public pârâte, iar din dispozițiile art. 18 lit. a din L. nr.
334/2002 rezultă clar că M. E., C., T. și S. este autoritatea finanțatoare pentru pârâta B. C. U. „. B. aflată în subordine, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de personal.
Curtea mai reține că potrivit art. 20 alin. 4 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice: "conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz."
Prin urmare, directorul pârâtei B. C. U., care are personalitate juridica, este ordonator secundar de credite și se află în subordonarea M.ui E., C., T. și S., careeste ordonatorul principal de credite.
De altfel, chiar și recurentul prin memoriul de recurs recunoaște calitatea sa de ordonator principal de credite și implicit calitatea procesuală pasivă în cauză arătând că „gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar M. E., C., T. și S. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație";.
- Curtea apreciază ca fiind nefondate și criticile formulate de recurent din perspectiva dispozițiilor L. nr. 6.. În acest sens, notează că potrivit principiului tempus regit actum, la analizarea legalității unui act juridic instanța de judecatăeste ținută să se raporteze la normele legale în vigoare la data la care acesta a fost emis și a produs efecte. Or, actul adițional contestat în cauză (f. 5 dosar fond ) a fost emis în baza L. nr. 284/2010 și a L. nr. 285/2010, anterior intrării în vigoare a L. nr. 6..
Este adevărat că prima instanță a admis acțiunea și a dispus obligarea pârâtei B. C. U. să plătească reclamantului diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor art. 1, alin. 1 și 5 din L. nr.
285/2010 pe perioada cuprinsă între (...) și până la reîncadrarea conform legii, actualizată în raport de rata inflației, însă această dispoziție a instanței nu trebuie interpretată ca având caracter perpetuu, ci aceasta este limitată în timp până la intervenția unor noi modificări legislative.
Pentru toate considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 raportat la art. 304 pct. 9 C.proc.civ., va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. și S. împotriva sentinței civile nr. 4555 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 31 ianuarie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.fond. M.-F. B.
| ← Decizia nr. 1057/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 270/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
