Decizia nr. 766/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr.766/R/2012
Ședința publică din data de 21 februarie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR. I. T. JUDECĂTOR: D. C. G.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul recurent P. O. H. împotriva sentinței civile nr. 3289 din (...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat L. T., precum și pe pârâții intimați G. Ș. H. și C. LOCAL AL O. H., având ca obiect litigiu de muncă - calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reclamantul intimat
L. T.
S-a făcut referatul cauzei după care reclamantul arată că nu are alte cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului.
Reclamantul solicită respingerea recursului ca nefondat, să se pronunțe o soluție pe baza documentelor și înscrisurilor de la dosar și să fie avută în vedere întâmpinarea formulată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 3289/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată de către reclamantul L. T., în contradictoriu cu pârâții G. Ș. H., C. Local al O. H. și P. O. H.
A fost obligat pârâtul G. Ș. H., în calitate de angajator al reclamantului, la plata diferenței de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective.
Au fost obligați pârâții C. Local al O. H. și P. O. H. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamantul are calitatea de cadru didactic la G. Ș. H., așa cum rezultă din carnetul de muncă depus la dosar.
Potrivit prevederilor art. 157 alin. 2 Codul muncii, sistemul de salarizare a personalului din instituțiile publice finanțate integral de la bugetul local se stabilește prin lege cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
Unitatea de învățământ la care este angajat reclamantul este instituție de învățământ finanțată din fonduri alocate prin bugetul local al orașului H. de la bugetul de stat și din alte surse potrivit legii.
Potrivit prevederilor art. 1 alin. 1 lit. c din L. nr. 221/2008 pentru aprobarea ordonanței Guvernului nr.15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ pentru funcțiile didactice avute de către membrii de sindicat, valoarea coeficientului de multiplicare 1,000 este
400,00 lei, care reprezintă valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, începând cu data de (...).
După intrarea în vigoare a Legii nr. 221/2008 unitatea de învățământ avea obligația să calculeze pentru reclamant și să plătească acestuia după cuprinderea sumelor în bugetul local salariile conforme cu acest act normativ, obligație pe care nu și-a respectat-o.
G. Ș. H. a continuat să plătească reclamantului salarii în baza altor acte normative pentru perioada (...) - (...).
Având în vedere că unitatea de învățământ nu a răspuns instanței cu privire la calculul diferențelor de drept salariale cuvenite potrivit Legii nr.
221/2008 cererea acestuia este fondată, fiind admisă cu consecința obligării pârâtului G. Ș. H. în calitate de angajator al reclamantului, la plata diferenței de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 221/2008, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite reclamantei în conformitate cu prevederile Legii nr. 221/2008 pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 15/2008, începând cu data de 01 octombrie 2008, până la data de 31 decembrie 2009, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data plății efective și a pârâților C. Local al O. H. și P. O. H. să aloce fondurile necesare plății drepturilor bănești, având în vedere prevederile art.104 din L. nr. 1/2011 a Educației naționale.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul P. orașului H., solicitândmodificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii reclamantului față de I. P. și
C. Local H. ca fiind îndreptată împotriva unor persoane fără calitate procesuală în această cauză.
În motivarea recursului s-a arătat că potrivit prevederilor art. 38 din L. nr.
215/2001 C. Local asigură sprijinirea procesului de învățământ prin asigurarea cheltuielilor materiale, de investiții, de reparații și întreținere la imobilele unde unitățile școlare își desfășoară activitatea. Toate aceste fonduri privitor la lucrări de reparații întreținere investiții se cuprind în bugetele anuale ale Consiliilor L. în funcție de solicitările și posibilitățile materiale existente în fiecare buget.
Cât privește drepturile salariale, sporuri și indemnizații de orice natură nu sunt asigurate și nu sunt stabilite de C. L. A. sume sunt stabilite de unitățile școlare, sunt solicitate și sunt primite de la C. J. prin bugetele locale care le transmit unităților școlare. În acest sens fiecare buget local funcționează doar ca un intermediar între bugetul național (prin bugetul C. Județean) și unitățile școlare propriu zise, neavând nici o competență în a stabili cuantumul propriu zis al salariilor, îndemnizațiilor, sporurilor și a oricăror drepturi de natură salarială.
Astfel potrivit prevederilor art.16 din H.G. nr. 538/2001 bugetele instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat (unde sunt cuprinse si drepturile de natura salariala), se înaintează autorităților administrației publice locale, C. L. neavând competente in a completa, modifica sau cenzura prevederile raportate la drepturile salariale ale personalului încadrat la unitățile școlare; C. Local poate in schimb dispune cu privire la solicitările de fonduri având ca obiect cheltuieli de investiție, întreținere, reparații sau dotări de altă natură la imobilele in care unitățile școlare își desfășoară activitatea.
In H.G. nr. 538/2001 privind aprobarea Normelor Metodologice pentru finanțarea învățământului de stat nu există nici o prevedere referitoare la presupuse competente ale C. Local in a stabili cuantumul cheltuielilor de natura salarială aici incluzând sporuri de orice natură adăugate la salariile personalului ce își desfășoară activitatea in unitățile de învățământ preuniversitar de stat.
În același sens art. 7 din H.G nr. 538/2001 prevede ca, compartimentele financiar-contabile ale unităților școlare în cauză își conduc și își organizează evidenta contabilă sintetică și analitică și execuția bugetară proprie. În cazul de față aceasta evidenta contabilă sintetică și analitică în care intră și gestionarea resurselor de natură salarială s-a făcut in perioada respectivă prin compartimentele proprii ale unităților școlare. Doar în cazul în care unitatea de învățământ nu are compartiment financiar-contabil propriu se realizează arondarea acestei instituții unității administrativ teritoriale de care aparține cu aprobarea prin hotărâre de către C. L. A. din urmă caz exemplificat a fost propriu unităților școlare din cadrul comunelor unde într-adevăr compartimentele de contabilitate ale primăriilor aveau capacitatea de a aproba bugetele unităților de învățământ inclusiv capitolele corespunzătoare drepturilor salariale.
In conformitate cu prevederile cap. VIII " Finanțarea și baza materiala a învățământului preuniversitar, art.101, alin. 1, art.102, alin. 1, art.103, alin. 1,
104, alin. 1, 2, lit. a, alin.5, 6, din L. nr. 1/2011 - L. Educației naționale, cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturi salariale in bani, stabilite prin lege precum și contribuțiile aferente acestora sunt asigurate prin finanțarea de bază, din bugetul de stat, din sume defalcate din TVA și din alte venituri ale bugetului de stat prin transferuri către bugetele locale. Conform acestei prevederi (prevedere care de altfel se regăsește si in vechea lege a învățământului) finanțarea cheltuielilor din învățământ strict pe segmentul drepturi de natură salarială se realizează din bugetul național, prin transferuri către bugetele locale, sens în care C. L. și implicit P. nu au prerogativa de a stabili nivelul acestor drepturi salariale.
De asemenea, recurentul a mai invocat prevederile art.104, alin.2 din L. nr.
1/2011, subliniind că potrivit prevederilor alin.5 din art.104 finanțarea de bază aprobata anual prin L. bugetului de stat, se repartizează pe comune, orașe și municipii de către D.
Consideră că instanța de fond a interpretat greșit actul juridic dedus judecății motivat pe prevederile art. 104 din L. nr. 1/2011, dispunând obligarea pârâților C. Local și P. orașului H., să aloce drepturile necesare plății drepturilor bănești, în condițiile în care această prerogativă revine conform legii Guvernului - M.ui F.lor prin D. de F. P. L., C. Local și P. fiind doar mijlocul prin care aceste sume transferate de la bugetul de stat ajung în bugetele unităților școlare, în speță a G.ui Ș. în calitate de angajator.
In drept recurentul a invocat prevederile art. 299, 302, 303, 304 pct. 8,9, art. 312 alin. 1-3 C.pr.civ..
Examinând recursul prin prisma motivelor invocate, Curtea de A. constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile salariale) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În același sens sunt și dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 a educației naționale, care a intrat în vigoare la data de (...), care prevăd că finanțarea de bază pentru cheltuielile cu salariile, sporurile, indemnizațiile și alte drepturisalariale în bani, stabilite prin lege, precum și contribuțiile aferente acestora, se asigură din bugetul de stat, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat, prin bugetele locale.
În cauză calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local al orașului H. este justificată, având în vedere că potrivit dispozițiilor art.36 alin. (4) lit. a) din L. nr.
215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
În ceea privește recurentul P. orașului H. Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului orașului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001. În consecință, Curtea reține că în cadrul cererilor privind alocarea fondurilor necesare plății primelor de vacanță ce au făcut obiectul prezentei cauze, P. municipiului H. are calitatea procesuală pasivă, față de calitatea sa de ordonator de credite.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
În raport de prevederile legale menționate mai sus, din care rezultă atribuții ale consiliului local în chiar procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, nu se poate reține că acesta nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor bănești solicitate prin prezenta acțiune.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 11 alin. 5 din L. nr. 128/1997 privind Statutul personalului didactic, respectiv ale art. 93 din L. nr. 1/2011, calitatea de angajator aparține unității de învățământ, și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, ori pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții C. local și P. orașului
H. la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea sumelor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege, fiind obligatoriu ca salariile să fie plătite înaintea oricăror alte obligații ale angajatorului, în raport de prevederile art.156 din Codul muncii.
Faptul că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale nu poate fi imputat cadrului didactic reclamant și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâtul recurent, întrucât sursa din care trebuie plătite drepturile salariale acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ- teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. orașului H.
PENTRU A. MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. O. H. împotriva sentinței civile nr. 3289 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 21 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: P.U.
| ← Decizia nr. 2007/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1057/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
