Decizia nr. 2748/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
D. C. NR. 2748/R/2012
Ședința publică din data de 30 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S. D.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. M. împotriva sentinței civile nr. 2. din 27 februarie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâții intimați Ș. G. V., C. LOCAL B., P. M. B. și pe chemații în garanție intimați MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și M. E., C., T. ȘI S., având ca obiect drepturi bănești - diminuare indemnizație concediu de odihnă cu
25%.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 2. din 27 februarie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a C.ui local al municipiului B. și a P. municipiului B.
A fost respinsă ca neîntemeiată cererea formulată de reclamanta S. M., prin
U. J. a S. L. din Î. B.-N. împotriva pârâților Ș. G. V., C. Local al M. B. și P. M. B.
A fost respinsă cererea de chemare în garanție formulată de pârâții C. local al municipiului B. și P. municipiului B. împotriva M. F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N. și a M. E., C., T. și S. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a examinat, în prealabil, condițiile art.137 Cod procedură civilă, excepțiile invocate de pârâți și de chemații în garanție au fost unite cu fondul.
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. local al municipiului B. și P. municipiului B. a fost apreciată ca fiind neîntemeiată în raport de prevederile art.167 alin.1 din L. nr. 84/1995, lege în vigoare pentru perioada la care se referă acțiunea formulată, și ale art. 36 din L. nr. 215/2001.
Analizând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut următoarele.
Reclamanta este angajata unității școlare chemată în judecată, pe postul deprofesor, așa cum rezultă din adeverința depusă la dosar.
În cursul anului școlar 2009-2010 reclamantul a intrat în concediu de odihnă, în perioada iulie-august indemnizația de concediu cuvenită fiindu-idiminuată cu 25% în temeiul prevederilor L. nr. 118/2010, începând cu data de 3 iulie 2010.
O asemenea măsură a fost contestată în prezentul cadru procesual, apreciindu-se că pentru lunile iulie și august 2010 în care reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă acestuia i se cuvenea o indemnizație de concediu nediminuată, întrucât pe de o parte, L. nr. 118/2010 nu se referă la diminuarea indemnizației de concediu de odihnă, iar pe de altă parte, plata indemnizației de concediu trebuia efectuată anterior datei plecării în concediu.
Conform dispozițiilor art. 1 din L. nr. 118/2010, aplicabilă din data de 3 iulie 2010, cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%.
Dreptul la concediul de odihnă a fost recunoscut în favoarea cadrelor didactice prin art. 103 alin. 1 lit. a din L. nr. 128/1997, act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile, acesta fiind abrogat abia prin L. nr.
1..
În aplicarea prevederilor art. 103 s-a emis Ordinul nr. 3251/1998 pentru aprobarea Normelor metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, care în anexa 1 pct. 21 și 22 reglementează modul de calcul al indemnizației de concediu, statuând că pe durata concediului de odihnă, cadrele didactice au dreptul la o indemnizație, calculată în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu; în cazul în care concediul de odihnă se efectuează în cursul a două luni consecutive, media veniturilor se calculează distinct pentru fiecare lună în parte.
Media zilnică a veniturilor se stabilește în raport cu numărul zilelor lucrătoare din fiecare lună în care se efectuează zilele de concediu de odihnă.
Această reglementare este în concordanță cu dispozițiile art. 7 din H.G. nr.
250/1992, republicată, aplicabile tuturor salariaților din unitățile bugetare.
Ca atare, în privința concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ există o reglementare specială, cu caracter derogator de la dispozițiile art. 145 din C. muncii, care nu sunt astfel incidente.
Practic, în baza reglementărilor speciale derogatorii, indemnizația de concediu cuvenită reclamantei coincide cu salariul acesteia pe luna iulie, respectiv luna august. În aceste condiții, indiferent de data la care s-au achitat, suma rămâne aceeași, salariul lunar diminuat cu 25%.
Aceasta întrucât diminuarea drepturilor salariale a operat începând din data de 3 iulie 2010.
Prin urmare, pentru luna iulie 2010, în care reclamantul s-a aflat în concediu de odihnă indemnizația de concediu este egală cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime corespunzătoare lunii iulie (adică în cuantum diminuat cu 25%) înmulțită cu numărul zilelor de concediu. A. modalitate de calcul se aplică și pentru luna august.
Dat fiind faptul că diminuarea salarială cu 25% este prevăzută începând cu veniturile lunii iulie 2010, este evident că indemnizația de concediu pentru lunile iulie și august 2010, care se calculează în raport de salariul aferent lunilor iulie și august trebuia diminuată cu 25% în baza L. nr. 118/2010.
O asemenea diminuare opera și în ipoteza în care indemnizația de concediu se achita cu cel puțin 5 zile înainte de ziua plecării în concediu, conform art. 7 alin. 5 din HG nr. 250/1992, republicată.
Aceasta întrucât, chiar dacă la data la care se achita, anterior intrării în vigoare a L. nr. 118/2010, se plătea indemnizația în cuantum nediminuat, ulterior, angajatorul era obligat la regularizare plăților în raport de media zilnică a salariului de bază și a sporului de vechime stabilită ținând seama de diminuarea prevăzută de lege, urmând a proceda ulterior la recuperarea sumelor achitate în plus.
Nu a putut fi reținută nici susținerea potrivit căreia dispozițiile L. nr.
118/2010 nu sunt incidente în privința indemnizației de concediu de odihnă.
Așa cum lesne se poate constata, dispozițiile art. 1 ale legii fac referire nu numai la salarii, ci și la alte drepturi salariale. Or, atâta timp cât indemnizația de concediu se stabilește în raport cu salariul de bază este evident că aceasta reprezintă un drept salarial.
Acțiunea a fost considerată ca fiind neîntemeiată și din perspectiva reglementărilor europene invocate de reclamantă.
De asemenea, instanța reținut în esență considerentele Deciziei nr. 20 din 17 octombrie 2011 a Înaltei Curți de C. și Justiție pronunțată în soluționarea unui recurs în interesul legii, prin care a statuat că „dispozițiile 1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din C. muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a L. nr.
118/2010, respectiv 3 iulie 2010.";
Față de soluția respingerii acțiunii formulate ca neîntemeiată, cererea de chemare în garanție formulată de pârâții P. M. B. și C. local al M. B. împotriva M.
F. P., reprezentat prin D. G. a F. P. B.-N., și împotriva chematului în garanție M. E., C., T. și S., temeiul art. 60 Cod procedură civilă, a fost respinsă ca nefondată, pentru că pârâții nu au căzut în pretenții, caz în care în mod evident nu poate fi admisă chemarea în garanție.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs U. J. A S. L. DIN Î. în numele și pentru membrul de sindicat S. M. solicitând modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În dezvoltarea motivelor de recurs s-a arătat că pentru personalul didactic auxiliar și nedidactic acordarea concediului de odihnă este reglementată atât ele prevederile C. M. și ale C. C. de M. U. la N. N., C. C. de M. U. la N. de R. Î., cât și de cele ale H. de G. nr. 2.
Reclamantul a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, care este data intrării în vigoare a L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, publicată în Monitorul Oficial Partea I nr. 441/(...), respectiv in data de (...). În fapt însă, indemnizația de concediu cuvenită cadrelor didactice a fost diminuată cu un procent de 25%, aplicându-se în mod abuziv prevederile L.. 118/2010.
Potrivit principiului consacrat în art.15 alin. 2 din Constituția R., republicata, „. dispune numai pentru viitor, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile";.
În același sens sunt si dispozițiile art. 1 din C. civil, „. dispune numai pentru viitor, ea n-are putere retroactiva";.
În acest sens consideră ca nelegal faptul ca indemnizația, indiferent care ar fi fost modul de calcul a fost diminuata cu 25%.
În consecință, ca urmare a nerespectării termenului imperativ de plată a indemnizației de concediu și prin interpretarea greșită a legii, pârâții au diminuat cu 25% cuantumul indemnizației, aplicând în mod nejustificat prevederile art. 1 din L. nr. 118/2010. Învederează instanței că, potrivit art. 78 din Constituție, L. nr. 118/2010 a intrat în vigoare la data de 3 iulie 2010, prin urmare, diminuarea cu 25 % indemnizației a încălcat principiul neretroactivității legii civile.
La momentul la care această indemnizație ar fi trebuit calculată în mod corect, respectiv cu 10 zile înaintea plecării în concediu, sau cel puțin cu 5 zile potrivit actelor normative în vigoare, salariile personalului din învățământ erau cele stabilite de prevederile art. 30 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, fiind „. la nivelul lunii decembrie 2009.
Mai mult, la data la care ar fi trebuit plătită indemnizația de concediu, respectiv înainte de plecarea în concediu, L. nr. 118/2010 nici măcar nu exista din punct de vedere tehnic, ea fiind publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr.
441 abia în data de (...) și intrând în vigoare abia de la data de (...).
Reclamantul mai învederează instanței și faptul că art. 1 din L. nr.
118/2010 dispune diminuarea cu 25% a cuantumului brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a
G. nr. 1..
Or, aceste două acte normative nu cuprind prevederi referitoare la indemnizațiile de concediu de odihnă sau la cuantumul acestora. În acest sens art. 48 alin. 2 din L. nr. 330/2009 stabilește expres că „prevederile din actele normative referitoare la detașare, delegare și mutare, acordarea concediilor, a primei de vacanță, la cheltuieli de transport, cheltuieli cu cazarea și locuința rămân în vigoare";.
Mai apreciază că sunt încălcate și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 al CEDO, întrucât noțiunea de „. îmbracă, în situația de față, natura unui drept patrimonial, respectiv „. interes al unei persoane de drept privat ce are valoare economică"; (cauza Buchen contra Cehiei). Dreptul la indemnizație pentru concediul de odihnă al salariaților este afectat în mod gravele măsura eliminării cu 25% a veniturilor.
În drept, invocă dispozițiile art. 112 Cod procedură civilă, ale art. 283 alin.
(1) lit. c) din C. M., ale art. 67 din L. nr. 168/1999 privind soluționarea conflictelor de muncă, ale art. 28 din L. sindicatelor nr. 5412003, ale art. 103 din L. nr. 128/1997, ale art. 145 din L. nr. 53/2003 - C. M., ale cu modificările și completările ulterioare, ale HG nr. 250/1992, ale art. 29 din Contractul C. de M. U. la N. de R. Î. si ale Contractul C. de M. U. la N. N. aplicabil pentru anii 2007-
2010.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Reclamanta a investit instanța competentă de jurisdicție a muncii cu verificarea legalității reducerii drepturilor cuvenite pentru perioada efectuării concediului de odihnă aferent anului școlar 2009-2010, în temeiul dispozițiilor L. nr. 118/2010, respectiv, cu solicitarea de a dispune instanța plata diferențelorsalariale dintre sumele încasate cu acest titlu în baza L. nr. 118/2010 și sumele care li se cuvin cu acest titlu fără aplicarea diminuării.
Recurenta se consideră vătămată în drepturile sale prin aplicarea art. 1 din
L. nr.118/2010, care prevede următoarele: „Cuantumul brut al salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%";.
În ceea ce privește această problemă de drept, prin D. nr. 2. pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii, publicată în Monitorul oficial nr. 822/21 noiembrie 2009, s-a statuat că dispozițiile 1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fostul art. 145) din C. muncii, art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modificările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr. 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, sunt incidente cererilor formulate de personalul didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat ce au ca obiect acordarea indemnizației de concediu de odihnă aferente anului școlar 2009-2010, după intrarea în vigoare a L. nr. 118/2010, respectiv 3 iulie 2010.
În considerentele Deciziei nr. 2., s-a reținut că "algoritmul de calcul al indemnizației cuvenite personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul de odihnă este diferit de cel stabilit prin art. 150 (fostul art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii, republicată, pentru celelalte categorii de salariați, în cazul cărora se are în vedere media zilnică a salariilor de bază, indemnizațiilor și sporurilor cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care se efectuează concediul.
Or, în baza prevederilor pct. 21 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a H. G. nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic se calculează în raport cu numărul zilelor de concediu înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, a sporului de vechime și, după caz, a indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu.
Din interpretarea prevederii normative anterior citate rezultă faptul că indemnizația de concediu de odihnă cuvenită personalului didactic devine scadentă zi cu zi, pe măsură ce concediul este efectuat, și se calculează prin raportare tot la media veniturilor, zi cu zi, din perioada în care concediul se efectuează.
Având în vedere modalitatea de calcul a indemnizației de concediu de odihnă pentru personalul didactic anterior prezentată, dar și principiul neretroactivității legii, reducerea cu 25% statuată prin 1 din L. nr. 118/2010, cu modificările și completările ulterioare, este aplicabilă și indemnizației aflate în discuție, desigur de la momentul intrării în vigoare a acestui act normativ (3 iulie
2010), în contextul în care concediul de odihnă este efectuat după această dată.";
De asemenea, în considerentele deciziei amintite, s-a concluzionat faptul că
„întrucât după intrarea în vigoare a L. nr. 118/2010, cu modificările șicompletările ulterioare, cuantumul brut al salariului a fost afectat de o reducere de 25%, în același mod și indemnizația de concediu cuvenită personalului didactic și didactic auxiliar din învățământul preuniversitar de stat pentru concediul efectuat după această dată (3 iulie 2010) se impune a fi diminuată proporțional, ca urmare a faptului că se calculează în raport cu media zilnică a veniturilor din fiecare lună în care se efectuează concediul.";
În ceea ce privește dispozițiile cuprinse la pct. 26 din Normele metodologice privind efectuarea concediului de odihnă al personalului didactic din învățământ, emise în aplicarea art. 103 din L. nr. 128/1997 și a H. G. nr. 250/1992, republicată, aprobate prin ministrului educației naționale nr. (...), care prevăd faptul că indemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 5 zile înaintea plecării în concediu, Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că
„această dispoziție normativă nu poate influența aplicarea criteriilor pe baza cărora se stabilește cuantumul indemnizației de concediu de odihnă. Ea reglementează doar plata în avans a acestor drepturi bănești, fiind vorba despre un beneficiu al legii conferit salariaților din învățământ";.
De asemenea, s-a avut în vedere și faptul că prin aplicarea 1 din L. nr.
118/2010, cu modificările și completările ulterioare, nu se realizează încălcarea dreptului de proprietate, prevăzut de art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O.
Curtea reține că dezlegarea problemelor de drept judecate de Înalta Curte de Casație și Justiție în soluționarea unui recurs în interesul legii sunt obligatorii pentru instanțe, potrivit art. 3307 alin. 4 C.proc.civ. Criticile formulate în recurs sunt nefondate și din perspectivareglementărilor europene, în contextul în care prin decizia de inadmisibilitate pronunțată la data de 6 decembrie 2011 în cauzele F. Mihăieș împotriva R. (cererea nr. 44232/11) și A. Gavril Senteș împotriva R. (cererea nr. 44605/11), Curtea E. a D. O. a constatat că nu au fost încălcate de către S. român dispozițiile articolului 1 din Protocolul Adițional nr. 1 la C., sub aspectul reducerii cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicării L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar cu modificările și completările ulterioare. În lumina principiilor stabilite în jurisprudența sa, Curtea E. a D. O. a observat că, în speța respectivă, măsurile criticate de reclamanți nu i-au determinat să suporte o sarcină disproporționată și excesivă, incompatibilă cu dreptul la respectarea bunurilor garantat de articolul 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. Curtea a considerat că statul român nu a depășit marja sa de apreciere și nu a rupt justul echilibru între cerințele de interes general ale colectivității și protecția drepturilor fundamentale ale individului. Chiar dacă decizia de inadmisibilitate vizează diminuarea cu 25% a salariilor, ca urmare a aplicării L. nr. 118/2010, aceasta își găsește aplicare și în cauza dedusă judecății prin prisma naturii dreptului de natură salarială pretins de către cadrul didactic. În raport de aceste dezlegări și statuări obligatorii, instanța de recurs vaînlătura criticile reclamantei cu privire la: încălcarea dreptului de proprietate prin prisma dispozițiilor art. 1 din Protocolul nr. 1 adițional la C. E. a D. O., încălcarea principiului neretroactivității și modul de calcul a indemnizației de concediu în cuantumul nediminuat după data de 3 iulie 2010. În cauza dedusă judecății, așa cum rezultă din adeverința eliberată de unitatea școlară reclamanta a început efectuarea concediului de odihnă anterior datei de 3 iulie 2010, iar indemnizația de concediu a fost redusă începând cu această dată, avându-se în vedere data intrării în vigoare a L. nr. 118/2010. Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1c.pr.civ., Curtea va respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. D E C I D E Respinge, cu opinie majoritară, ca nefondat recursul declarat de reclamanta S. M., prin împotriva S. civile nr. 2. din 27 februarie 2012, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), pe care o menține. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 30 mai 2012. PREȘEDINTE JUDECATORI C. M. S. DIACONSECU I.-R. M.cu opinie separată în sensul admiterii recursului, modificării în parte a sentinței, admiterii acțiunii șimenținerea celorlalte dispoziții G. C. GREFIER Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: C. N. Motivarea opiniei separate a judecătorului C. M. Consider că recursul declarat de U. J. A S. L. DIN Î. B., pentru reclamanta S. M., este fondat, întrucât în mod greșit prima instanță a aplicat în cauză dispozițiile L. nr.118/2010, având în vedere atât modul de calcul al indemnizației de concediu cuvenite acesteia pentru anul școlar 2009-2010, cât și data la care acest drept trebuia plătit, conform dispozițiilor legale și convenționale aplicabile. Astfel, conform art.103 din L. nr.128/1997, dreptul la concediul anual deodihnă cu plată, cu o durată de cel puțin 62 de zile, exclusiv duminicile șisărbătorile legale, la care este îndreptățit personalul didactic din învățământ este stabilit pe ani școlari , prin urmare și indemnizația de concediu de odihnă este cuvenită acestei categorii de personal tot pe ani școlari. Conform pct.1 din decizie, denumit ". de drept care a generat practica neunitară";,s-a reținut că "Recursurile în interesul legii vizează interpretarea și aplicarea dispozițiilor art. 1 din L. nr. 118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, cu modificările și completările ulterioare, raportat la art. 150 (fost art. 145) din L. nr. 53/2003 - C. muncii, republicată , art. 103 lit. a) din L. nr. 128/1997 privind S.utul personalului didactic, cu modificările și comp letările ulterioare, și art. 7 din H. G. nr . 250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare, republicată, cu modificările ulterioare, cu privire la cuantumul indemnizației de concediu aferent anului școlar 2009-2010, cuvenit personalului didactic și didactic auxiliar dinînvățământul preuniversitar de stat."; Atât din dispozitivul acestei decizii, cât și din obiectul sesizării pentru pronunțarea asupra acestui recurs în interesul legii, se rețin e că Î nalta Curte de Casație și Justiție nu a fost sesizată și cu interpetarea și aplicarea Ordinului nr.3251 din 12 februarie 1998 al M. E. N.e pentru aprobarea concediului de odihnă al personalului didactic, care a fost apreciat însă, prin considerentele deciziei, ca fiind tocmai legea specială care derogă de la dispozițiile art.145 alin.2 din C. muncii. Analizând și punctul 3 al deciziei, ce privește "Soluțiile pronunțate de instanțele judecătorești";, se reține că, printre hotărârile judecătorești anexatecererii de pronunțare a unui recurs în interesul legii, se regăsesc, la punctul 3.1. decizii ale unor instanțe judecată care au aplicat aproape toate dispozițiile legale și convenționale posibile, fără a stabili însă care dintre toate acestea erau în vigoare la data la care reclamantului i se cuvenea indemnizația de concediu de odihnă, care constituie lege specială și care lege generală, iar la punctul 3.2. decizii ale unor instanțe care nu au reținut nici o dispoziție legală aplicabilă concediilor de odihnă ale cadrelor didactice, ci doar prevederile L. nr.118/2010. Anterior pronunțării acestei decizii, Curtea de A. C., prin decizii irevocabile, care nu au ajuns însă a fi examinate în cadrul acestui recurs în interesul legii, a reținut o problemă de drept ce nu a fost analizată , astfel cum rezultă dinexamenul soluțiilor avute în vedere, de către instanțele ce au pron unțat deciziile menționate la punctele 3.1 și 3.2 și, pri n urmare, nici de c ătre Î nalta Curte de Casație și Justiție. Această problemă de drept o constitu ie faptul că art.145 alin.2 din C. muncii, constituia, chiar începând cu data adoptării acestuia, în a nul 2003, nu numai dispoziție generală, ci chiar singura dispoziție în vigoare privind cuantumul și data plății indemnizației de concediu de odihnă. În acest sens, potrivit art.298 alin.2 din C. muncii (L. nr.53/2003), prevederile L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor au fost abrogate, fiind abrogate și alte dispoziții contrare codului. Art. 3 din L. nr.6/1992 privind concediul de odihna si alte concedii alesalariatilor prevedea că, pe durata concediului de odihna, salariații au dreptul la o indemnizație care nu poate fi mai mica decît salariul de baza, sporul de vechime și indemnizația pentru funcția de conducere, luate împreună. Conform art. 7 din aceeași lege, regulile privind durata concediului de odihna, inclusiv a concediului de odihna suplimentar, cuantumul indemnizației cuvenite, programarea, efectuarea, întreruperea și amânarea concediului de odihna, precum și compensarea în bani a concediului neefectuat se stabilesc, în limitele și cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, prin hotărâre a G., pentru salariații din administrația publica, regiile autonome cu specific deosebit și din unitățile bugetare. În temeiul disp.art.7 din L. nr.6/1992 a fost a doptată H.G. nr.250/1992 privind concediul de odihna si alte concedii ale salariatilor din administratia publica, din regiile autonome cu specific deosebit si din unitatile bugetare, care, la art.7 alin.1, a prevăzut că, pe durata concediului de odihna, salariatii au dreptul la o indemnizatie calculata in raport cu numarul de zile de concediu inmultite cu media zilnica a salariului de baza, sporului de vechime si, dupa caz, indemnizatiei pentru functia de conducere, luate impreuna, corespunzatoare fiecarei luni calendaristice in care se efectueaza zilele de concediu de odihna și la alin.2, că mediazilnică a veniturilor prevazute la alin. (1) se stabileste in raport cunumarul zilelor lucratoare din fiecare luna in care se efectueaza zilele deconcediu. Se reține astfel că și H.G. nr.250/1992, adoptată în baza și în executarea unei legi abrogate (conform art.31 din Decretul Consiului de S. nr.16 din 3 februarie 1976 pentru aprobarea Metodologiei generale de tehnica legislativă privind pregătirea și sistematizarea proiectelor de acte normative ), nu mai poate fi considerată ca fiind în prezent aplicabilă. În temeiul art. 17 din H. G. nr. 250/1992, republicată, cu modificările ulterioare, modul d e efectuare a conc ediului de odihnă cuvenit personalului didactic se stabilea de M. Î. M. E. N.e a adoptat astfel Ordinul nr.3251 din 12 februarie 1998 pen tru aprob are a co nced iulu i de od ihn ă al person alulu i d id ac tic, emis, conform preambului actului, în aplicarea art.103 din L. nr.128/1997, a art.8 din L. nr.6/1992 ș i a ar t.17 d in H.G. nr.250/1992, c are, la art.21, cuprindea reglementări ce privesc stabilirea indemnizației de concediu de odihnă , identice în conținu t cu cele prev de a rt.7 alin.1 din H. G. nr.250/1992, dar c are nu pu te au "sup r av iețu i"; ac telor nor mativ e în te me iul c ăror a au f ost adop tate, respectiv L. nr.6/19 92 ș i, imp l ic it, a H.G . nr.250/1992, abro g ate pr in noul Cod al muncii. Identitatea de c onținut a acesto r prevederi legal e ce priveau stabilirea cuantumului indemnizației de concediu atât în cazul personalului didactic, cât și în c azul tuturor bugetar ilor, denotă că niciodată cadrele didactice nu au avut prevederi speciale, derogatorii de la normele generale privind stabilirea acestei indemnizații. De altfel, art.145 alin.2 din C. muncii în forma în vigoare din 2003 și până la modificarea acestuia prin O. nr.65/2005, cuprindea aceleași prevederi, aplicabile pentru toți salariații, respectiv: " I. de concediu de odihna reprezintă media zilnica a veniturilor din luna/lunile î n care este efectu at concediul, multiplicata cu numărul de zile de concediu."; De asemenea, Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2005-2006, nr.2001/2005, având ca parte semnatară și pe Ministerul Educației și Cercetării, prevedea, la art.59 alin.1, aceleași dispoziții cuprinse în art.145 din C. muncii în vigoare până în anul 2005, respectiv că:"; Pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din luna/lunile în c are este efectuat co ncediul, multiplicată cu numărul zilelor de concediu, iar la alin.4 că in demnizația se plătește înainte de plecarea în concediu. Prin urmare, până în anul 2005, stabilirea indemnizației de concediu de odihnă pe baz a media zilnica a v eniturilor din luna /lunile în care est e efectuat concediul, multiplicata cu numărul de zile de c oncediu, nu era o prevedere specială aplicabilă doar personalului bugetar, sau personalului didactic, ci tuturor salariaților acestei țări, atât din sectorul public, cât și din sectorul privat , chiar dacă era i nclusă, de fapt pr eluată, din cadru l normativ general, și în acte normative speciale. Acesta este și motivul pentru care acest aspect, al stabilirii indemnizației de concediu de odihnă a personalului din sectorul public nu a ridicat probleme deosebite până în anul 2005 întrucât, până la data intr ării în vigoare a O. nr.65/2005, prevederile noului Cod al muncii în acest sens erau identice cu cele prevăzute în H.G. nr.250/1992, deși temeiul calculării acesteia, începând cu anul 2003, trebuia să fie L. nr.53/2003 și nu o hotărâre de guvern ale cărei prevederi în acest sens erau abrogate. În anul 2005, prin O. nr.65/2005, legiuitorul a considerat ca fiind neces ar ă modificarea C. munc ii ș i în pr iv inț a modulu i de s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă, mo tiv at de :";ne cesitatea îndeplinirii angaja mentelor asumate de R. în cadrul negocierilor privind Capitolul 13 " Ocupare și politici sociale" , de armonizare a legislației naționale cu acquis -ul comunitar";, ca o ". cuprinsă în Programul legislativ prioritar pentru integrarea în U. E.";. Potrivit disp.art.145 alin.2 din C. muncii, astfel cum a fost modificat prin O. nr.65/2005, deci a dispozițiilor în vigoare privind calculul indemnizației de concediu de odihnă, aceasta reprezintă media zilnică a drepturilor salariale cuprinzând salariul de bază, inde mnizațiile și sporurile cu caracter permanent din ultimele 3 luni anterioare celei în care este efectuat concediul, multiplicată cu zilele de concediu. Chiar dacă s -ar aprecia că dispozițiile H.G. nr.250/1992 privind stabilirea indemnizației de con cediu de odihnă, ar fi supraviețuit abrog ării L. nr.6/1992, în organizarea și aplicarea căreia a fost adoptată, dispozițiile sale preluate din cadrul normativ gen eral de la data intrăr ii sale în vigoare și p ână la adoptarea O. nr.65/2005, trebuiau considerate ca fiind implicit abrogate în anul 2005, dată de la care sunt contrare cadrului normativ general stabilit de C. muncii. În expunerea de motive a O. nr.65/2005 s-a susț inu t c ă „Preveder ile propuner ii leg isl ative pr iv ind C. munc ii su n t în concord anț ă cu leg isl a ț ia co mun itar ă în do men iu";. De asemenea, în expunerea de motive a G. R. pentru adoptarea L. nr.371/2005, de aprobare a O. nr.65/2005, s-a ar ătat c ă: „ În R apo ar tele de ț ar ă al U. E. pen tru an ii 2003 ș i 2004 s -a prec iz at c ă actualul Cod al muncii nu preia preveder ile d irec tiv elor în mater ie ale U. E. și, mai ales, nu ur me az ă suf ic ien t de cl ar pr ac tic il e d in ț ăr ile me mbre ale U. E.";. „În vederea îndeplinirii obligațiilor asumate și ca urmare a negocierii cu partenerii sociali";, s -a s tab il it c ă es te neces ar ă, p r in tre al tele, ș i mod if ic are a prevederilor privind „Stabilirea și plata concediilor de odihnă"; , menț ion ând u - se c ă: „Integrarea europeană înseamnă reglementări europene. Acest lucru este valabil și în ceea ce privește relațiile de muncă";. Ar fi de altfel cu to tul anor mal ș i des igu r, con tr ar in tenț ie i le g iu itorulu i, ce a cons ider at în anul 2 005 c a f iind neces ar ă mod if ic are a C. mu nc ii ș i în pr iv inț a mo dulu i de s tab il ire a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă, cons ider ată c a o regle men tare europe an ă, c a în r apo r tur il e de munc ă ale pers on alulu i d in sec torul publ ic, respec tiv ale person alulu i d id ac tic, s ă se apl ice o ho tăr âre de guvern d in anul 1992, e mis ă î n te me iul une i leg i abrog ate înc ă d in anul 2003 de c ătre C. mu nc ii, c are a pr ev ăzu t pr in d ispoz iț iile s ale m odul de calcul al acestei inde mn iz aț ii. De altfel, potrivit art.63 din L. nr.2.: " Pentru instituirea unei normederogatorii se va folosi formula "prin derogare de la…";, urmată de menționarea reglementării de la care se derogă. Derogarea se poate face numai printr-un act normative de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază.";, astfel încât o regle men tare spec ial ă, derog ator ie, în ac ee aș i mater ie, ar tre bu i prev ăzu tă pr in tr u - un act normativ cel p uț in de acel aș i n ivel cu regle men tare a ge ner al ă în m aterie. Conform art.16 alin.1 și 2 din L. nr.2., în procesul de reglementare esteinterzisă instituirea acelorași reglementări în două sau mai multe acte normative. În cazul existenței unor paralelisme acestea vor fi înlăturate fie prin abrogare, fie prin concentarea materiei în reglementări unice, iar confor m art.17 din acelaș i act normativ, în vederea asanării legislației active, în procesul de elaborare a proiectelor de acte normative se va urmări abrogarea expresă a dispozițiilor legale căzute în desuetudine sau care înregistrează aspect de contradictorialitate cu reglementarea preconizată. Pentru motivele enumerate anterior, consider că, prin dispozițiile art.23 din O.nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2. privind sistemul de stabilir e a salariilor de b ază pentru persona lul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la nr. 1.privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și aindemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale, în prezent aproape în totalitate abrogată prin L. cadru nr.330/2009 , nu se puteau repune în vigoare dispozițiile abrogate ale H.G. nr.250/1992. De altfel, întrucât dispozițiile art.23 din O.nr.10/2008 constituie de fapt doar norme de trimitere, potrivit disp.art.50 alin.4 din legea nr.2. privind normele de tehnică legislativă, în situația modificării, completării și abrogării dispoziției la care s-a făcut trimitere, în actul de mod ificare, c ompletare sau abrogare trebuia avută în vedere situația juridică a normei de trimitere. Mai mult, nicio reglementare ulterioară modificării C. muncii O. nr.65/2005, de nivel cel puțin egal cu cel al reglementării de bază , nu a prevăzut, cu respectarea dispoziilor art.63 din L. nr.2. că, prin derogare de la dispozițiile C. muncii, astfel cum a fost modificat și completet în 2005, pentru întregul personal din sectorul public, sau pentru personalul din învățământ, indemnizația de concediu de odihnă se calculea ză diferit, respectiv potrivit cadrului general în care aceasta se cal cula anterior pentr u toți salariații, ind iferent de sectorul î n care aceștia prestează activitatea. De asemenea, potrivit art.67 din L. nr.2.: "În cazuri deosebite, în care la elaborarea și adoptarea unei reglementări nu a fost posibilă identificarea tuturor normelor contrare, se poate prezuma că acestea au făcut obiectul modificării, completării ori abrogării lor implicite. În cadrul atribuțiilor sale C. Legislativ are obligația să identifice toate a dispozițiile legale care au sufeit evenimente legislative implicite și să propună P.ui și, respective, G. măsurile necesare de modificare, completare sau abrogare expresă a acestora. Evenimentele legislative implicite nu sunt recunoscute în cazul actelor normative speciale ale căror dispoziții nu pot fi socotite modificate, completete sau abrogate nici prin reglementarea generală a materiei, decât dacă acest lucru este exprimat expres."; În speță însă, astfel cum am argumentat anterior, consider că dispozițiile privitoare la calcu lul indemnizației pentru concediu de odihnă cuvenit e personalului bugetar cuprinse în H.G. nr.250/1992 au fost abrogate implicit, întrucât acestea nu constituiau prevederi speciale, ci preluau doar dispozițiile generale aplicabile tuturor salariaților acestei țări, prevederi care însă începand cu anul 2005 au fost modificate prin C. muncii. Mai mult, conform art.95 alin.1 din L. nr.128/1997, care la data adoptării L.nr.118/2010 era în vigoare, nefiind abrogat sau modificat prin L. nr.330/2009, " P. d id ac tic de l a to ate n ivelur ile înv ăț ămâ n tulu i are drep tur i ș i obl ig aț ii care decurg din legislația în vigoare, din prezentul statut, din carta universitară, precu m ș i d in preveder ile con tr ac tu lu i colec tiv de munc ă."; Potrivit art.22 din L. nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă, învigoare la data la care reclamanților trebuia să li se plătească indemnizația de concediu, la negocierea și încheierea contractelor colective de muncă în instituțiile bugetare, părțile sunt reprezentate după cum urmează:a) de către conducătorul instituției bugetare sau de către locțiitorul dedrept al acestuia;b) de către sindicatele reprezentative, în sensul prezentei legi, sau de cătrereprezentanții salariaților aleși conform preveedrilor art.20. Art.59 alin.1 din Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 prevede că, pe d urata concediului de odihnă, sala riații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concedi ul, multiplicată c u numărul de zile d e concediu. I. de concediu nu poate fi mai mică decât salariul de bază, sporul de vechime și indemnizația pentru funcție de conducere, luate împreună, corespunzător numărului de zile de concediu. Astfel, după modificarea art.145 alin.2 din C. muncii prin O. nr.65/2005, în concordanță cu art.238 din C. muncii, ce prevede că la încheierea contractului colectiv de muncă prevede rile legale privind drepturile salariaților au caracter minimal , Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, avându-l ca parte semnatară, din partea instituțiilor bugetare și pe M. E . și C. , a mod if ic at preveder ile con tr ac tu lu i colec tiv de munc ă l a n ivel n aț ion al an ter ior în cee a ce pr iv eș te cu an tu mul inde mn iz aț ie i de od ihn ă cuvenite, aplicându-se, conform art.3 alin.1 lit.a) din contract, pentru toțisalariații încadrați la toate unitățile din țară, indiferent de forma decapital social, de stat sau privat. Mai mult, potrivit art.1 alin.1 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2. „. contractante, reprezentate conform anexei nr.7, recunosc și acceptă pe deplin că sunt libere și egale în negocierea C. colectiv de muncă unic la nivel național și se obligă să re specte în totalitate prevederile acestuia."; Conform anexei nr.7 la acest contract, din componen ța comisiei de negociere a acestui contract a făcut parte și Ministerul Edu cației și Cercetării. Av ând în vedere f ap tul c ă M. E. și C . a purtat negocieri în vederea încheierii acestui contract, l-a semnat și s -a obligat să respecte în totalitate prevederile acestuia, acest contract fiind lege a părților, se rețin e că, de l a d ata înreg is tr ăr ii aces tu ia l a M. M., S. S. ș i F., respe c tiv de l a d ata de (...) , de c ând aces t con tr ac t colec tiv de munc ă ș i-a produs efectele, modul de stabilire a inde mn iz aț ie i de co nced iu de od ihn ă a person alulu i d id ac tic a f ost s tab il it pr in preveder ile con tr ac tu ale conven ite de c ătr e p ar tener ii soc ial i, c are au cons ider at ca fiind prevederi legale cu caracter minimal, în această pr iv inț ă, ar t.145 al in.2 d in C. muncii, modificat prin O. nr.65/2005. Nu s-ar putea reține în acest sens că M. E. și C. ar fi negociat, semnat și și-ar fi asumat răspunderea să respecte prevederi aplicabile în instituțiile subordonate, ce contravin unui ordi n emis de către a celași minister sa u altor dispoziții legale în vigoare. De asemenea, Contractul C. de M. la N. de R. de Î., deși nu cuprinde în mo d expres modul de c alcul al inde mn iz aț ie i d e conced iu , stab ileș te la art.6 alin.1, c ă drepturile salariaților prevăzute în acest contract nu pot să reprezinte cauza reducerii altor drepturi colective sau individuale care sunt recunoscute de legislație și co ntractul colectiv de muncă la nive l național. De fapt, în vara anului 2010, cand s-a pus problema executării și aplicării dispozițiilor L. nr.118/2010 privind cu an tu mu l inde mn iz aț iilor de conced iu de od ihn ă cuven ite person alulu i d id ac tic d in înv ăț ămân t, orice autoritate publică, respectiv angajat or, avea în ve dere un cadru legislativ și convențional gener al, reprezentat de C. muncii și Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 și un ca dru legislativ și c onvențional special, care, în mod nor mal, trebuia să f ie L. nr.128/1997 privind statutul personalului didactic și L. cadru nr.330/2009 privind sala rizarea personalului plătit din fonduri publice, contractul colectiv de muncă la nivel de ramură și cele la nivel de grupuri de unități. În ceea ce privește această legislație specială, L. nr.128/1997, lege specială care regl ementează unitar drepturile per sonalului didactic din învățământ, se reți ne că aceasta nu c uprindea nicio pre vedere cu privire l a calculul indemnizației de concediu de odihnă cuvenit acestei categorii de personal, făcând trimitere la legislația muncii în vigoare și la prevederile contractelor colective de muncă. Pe de altă parte, L. nr.330/2009, care și -a propus stabilirea unui sistem unitar, bazat pe echitate și coerență, în ceea ce privește salarizarea pentru personalul bugetar, conform a rt.1 și 3 lit.a) și d) din lege, respectiv crearea de oportu nități egale și rem unerație egală pe baza principiilor ș i normelor unitare privind stabilirea și acordarea salariului și a celorlalte drepturi de natură salarială ale personalului din sectorul bugetar, nu cuprinde nicio mențiune cu privire la s tabilirea indemnizației de concediu de odihnă a aceste i categorii de pers onal, cu toate că ș i aceasta constitui e propriu-zis tot un drept de natură salarială. Acesta este și motivul pentru care, deși M. E. și C. , a purtat negocieri în vederea încheierii C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, l-a semnat și s-a obligat să respecte în totalitate prevederile C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010, acest contract fiind legea părților, de la data înregistrării acestuia la M. M., S. S. și F., respectiv de l a data de (...), stabilind prin art.59 alin.1, că, pe durata conced iulu i d e od ihn ă, s al ar iaț ii vor pr imi o inde mn iz aț ie ce reprez in tă med ia z iln ic ă a ven itur ilor d in ul time le tre i lun i an ter io are lun ii în c are es te ef ectu at conc ed iul, mul tipl ic ată cu nu măr ul de zile de concediu, considerând ca fiind prevederi legale cu caracter minimal, în această privință, a rt.145 alin.2 din C . muncii prin O. nr.65/2005, M. E., C., T. și S., prin S. său de S., a considerat necesar să solicite "…punctul devedere al M. F. P. în legătură cu aplicarea prevederilor art.1 alin.1 din legea nr.118/2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, în ceea ce privește cunatumul indemnizațiilor de concediu de care beneficiază personalul didactic…";, astfel cum rezultă din adresa nr.17489/(...) emisă de Ministerul Finanțelor Publice-C. S. de S., depusă în dosare cu același obiect și cauză. Ministerul Finanțelor Publice a răspuns acestei solicitări în sensul că: "I. de care beneficiază personalul didactic la plecarea în concediu de odihnă este reglementată prin H. G. nr.250/1992 privind concediul de odihnă și alte concedii ale salariaților din administrația publică, din regiile autonome cu specific depsebit și din unitățile bugetare, republicată, precum și prin art.23 din OG nr.10/2008 privind nivelul salariilor de bază și al altor drepturi ale personalului bugetar bugetar salarizat potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 2. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază pentru personalul contractual din sectorul bugetar și personalului salarizat potrivit anexelor nr. II și III la nr. 1. privind sistemul de stabilire a salariilor de bază în sectorul bugetar și a indemnizațiilor pentru persoane care ocupă funcții de demnitate publică, precum și unele măsuri de reglementare a drepturilor salariale și a altor drepturi ale personalului contractual salarizat prin legi speciale. Potrivit actelor normative amintite personalul contractual din sectorul bugetar are dreptul, la plecarea în concediul de odihnă, la o indemnizație de concediu calculată în raport de numărul de zile de concediu de odihnă înmulțite cu media zilnică a salariului de bază, sporurile de care beneficiază, potrivit legii și după caz, indemnizației pentru funcția de conducere, luate împreună, corespunzătoare fiecărei luni calendaristice în care se efectuează zilele de concediu de odihnă. …………… Drept urmare, în opinia noastră, pentru concediile de odihnă effectuate după intrarea în vigoare a legii nr.118/2010, cuantumul indemnizației de concediu determinat potrivit cadrului general aplicabil se reduce cu 25% și seaplică în mod nediscriminatoriu, întregului personal din instituțiile și autoritățile publice indiferent de modul de finanțare."; Prin urmare, deș i, conf or m ar t.16 d in L. nr.2., leg iu ito rul a ur măr it concentrarea materiei drepturilor cuvenite personalului din sectorul bugetar în c adrul une i regle me n tăr i un ice, respec tiv L. nr.330/2009, to tuș i, în anul 2010, au tor ităț ile publ ice puse în s itu aț ia de a execu ta leg ile, co ns ider ă nec es ar a f i apl ic ate în con tinu are regle men tăr i d in acee aș i mater ie d ispers ate în leg isl aț ia cons ider ată în v igo are, respec tiv a H. G. nr.250/1992 ș i a O. nr.10/200 8 , ordon anț ă c are pr iv e a, as tf el cu m rezu l tă d in titul atur a ș i conț inu tul s ău to t s al ar iz are a person alulu i buge tar, abro g ată expres apro ape în to tal itate de preveder ile L. nr.330 /2009, cu excepț ia a tre i ar ticole. L ipseș te în to tal itate poz iț ia au tor ităț ilor cu atr ibuț ii în do men iu în cee a ce priveș te apl ic ab il itate a d ispoz iț iilor C. C. de M. U. la N. N. pe anii 2007-2010 ș i a con tr ac telor colec tiv e de munc ă înche iate l a n ivel inf erior , în ceea ce pr iveș te de ter min are a inde mn iz aț ie i de conced iu de od ihn ă ce treb u ia pl ătită c adrelor d id ac tice ș i a d a te i l a c are ace as ta er a sc aden tă. După cum s-a reținut de către Curtea E. a D. O., în cauza Pădurarucontra R., cu privire la claritatea dreptului, "odată ce a fost adoptată o soluțiede către stat, ea trebuie implementată cu o claritate și coerență rezonabile pentru a evita pe cât posibil insecuritatea juridică și incertitudinea pentru subiecții de drept la care se referă măsurile de aplicare a acestei soluții; în această privință, trebuie subliniat faptul că incertitudinea fie ea legislativă, administrativă sau provenind din practicile aplicate de autorități este un factor ce trebuie luat în considerare pentru a aprecia conduita statului."; Astfel cum s-a probat în cauză, cu adev erința nr.656/(...) depusă la dosar, cele 62 de zile de concediu de odihnă, exclusiv duminicile și sărbătorile legale, respectiv 78 de zile calendaristice de concediu de odihnă, la care era îndreptățită reclamanta pentru anul școlar 2009-2010, au fost efectuate, începând cu data de (...), în lunile iulie și august, iar indemnizația de concediu de odihnă, aferentă muncii deja presta te în acel an școlar , trebuia plătită an terior acestei datei intrării în concedi ul de odihnă, potri vit următoarelor re glementări legale ș i prevederi convenționale: Conform art.145 alin.3 din C. muncii, indemnizația de concediu deodihnă trebuia plătită cu 5 zile înainte de plecarea în concediu. Potrivit art.59 alin.4 din Contractul C. de M. U. la N. N. pe anii 2007- 2010, indemnizația de concediu se plătește înainte de plecarea în concediu. Art. 29 alin.4 din Contractul C. de M. la N. de R. de Î. prevede căindemnizația de concediu de odihnă se plătește cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă. Î n consecință, Curtea reține că L. nr.118/2010, intrată în vigoare abia la data de (...), după ce personalul didactic prestase integral munca pe anul școlar 2009/2010 și începuse efectuarea concediului de odihnă, nu putea retroactiva și afecta, prin diminuare, cuantumul indemnizației de concediu de odihnă la care era îndreptățită reclamanta pentru acest an școlar, ce trebuia stabilit conform considerentelor ex puse anterior și plătit anticipat plecării în concedi u, aceste dispoziți i nefiind incidente decât cererilor de concediu formula te de personalul didactic și did actic aux iliar din învățământul p reuniversitar de stat, după intrarea în vigoare a L. nr. 118/2010, Din moment ce toate aceste acte normative sau convenționale, dar cu putere de lege, stabilesc că indemnizația de concediu se plătește întotdeauna înainte de plecarea efectivă în concedi u, c a o măsură de protecție socială a salariatului, chiar și în ipoteza în care indemnizația de co ncediu s-ar fi plătit salariatei în fapt, la o dată ulterioară, c ulpa angajatorului în acest sens, pentru nerespectarea drepturilor angajatului, nu poate să agrav eze și mai mult situația creată aceste ia, contribuind la diminuarea indemnizației cuvenite prin aplicarea unei legi intrate în vigoare ulterior datei la care aceste d repturi bănești erau datorate/scadente. Prin urmare, consider că acțiune a reclamantei privind ob ligarea unității școlare pârâte la plata diferenței de indemnizație i de concediu de odihnă pentru anul școlar 2009/2010 este fondată. Apreciez ca fiind fondat și capătul de cer ere formulat de către reclamant privind obligarea C.UI L OCAL B. și P. M. B. la asigurarea finanțării pentru plata acestor diferențe de indemnizație . Astfel, obligația de a plăti salariul și, implicit, indemnizația de concediu de odihnă, revine angajatorului, care este, necontestat, unitatea școlară reprezentată prin director. Aceste drepturi se asigură însă din surse bugetare, așa cum o indică art. 167 alin.1 din L. învățământului nr. 84/1995, republicată, unde se prevede că: „unitățile de învățământ preuniversitar de stat funcționează ca unități finanțate din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";. Potrivit disp.art.36 alin.2 lit.d) din L. nr.215/2001 privind administrația locală, consiliul local are ca atribuție aprobarea bugetului local și repartizarea fondurilor necesare unităților școlare, iar primarul, conform disp.art.63 alin.4 lit.a) din aceeași lege, exercită funcția de ordonator principal de credite. Conform disp.art.16 din H.G. nr.2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii. Potrivit art.40 din aceeași hotărâre, după aprobarea legii bugetului de stat, consiliul județean și C. General al M. B., prin hotărâre și cu asistența tehnică a direcției generale a finanțelor publice și a inspectoratului școlar, repartizează unităților administrativ-teritoriale sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și, după caz, fonduri din cote defalcate din impozitul pe venit la dispoziția acestora. Conform art.4 alin.1 din H.G. nr.1618/2009, consiliile locale răspund de repartizarea sumelor și aprobarea bugetelor pentru fiecare unitate de învățământ cu personalitate juridică. Având în vedere aceste dispoziții legale, consider că intimaților-pârâți: C. LOCAL B. și P. M. B. le reveneau atribuții legale însemnate în ceea ce privește asigurarea finanțării unităților de învățământ, necesare plății tuturor drepturilor bănești cuvenite personalului din învățământ, cu respectarea legilor în vigoare și a prevederilor contractuale negociate și semnate de către M. E. și Î. Pentru toate aceste motive, apreciez că se impunea admiterea recursului formulat în cauză de către U. J. A S. L. DIN Î. B.-N. pentru reclamanta S. M., modificarea în parte a sentinței primei instanțe și admiterea în totalitate a acțiunii formulate de către reclamantă, cu menținerea celorlalte dispoziții ale sentinței recurate . Red./Tehnored.:C.M.. C. M. Judecător,
| ← Decizia nr. 2351/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1663/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
