Decizia nr. 2783/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2783/R/2012
Ședința din 31 mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
G. : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul P. J. M. împotriva sentinței civile nr. 163 din 31 ianuarie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată O. C., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
P. de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin (2) C.pr.civ.
Curtea constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că prin acțiunea înregistrată pe rolul T. M. sub dosar nr. (...), la data de (...), reclamanta O. C. a chemat-o în judecată pe pârâta I. P. J. M., solicitând instanței ca, prin hotărârea pe care o va pronunța, să dispună anularea ordinului nr. 119 din data de (...) privind încetarea raporturilor de muncă dintre părți, reîncadrarea reclamantei în funcția avută anterior,obligarea pârâtei la plata de despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data încetării raporturilor de muncă, precum și la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
La data de (...), prin sentința civilă nr. 1., pronunțată de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...), s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta
O. C., în contradictoriu cu pârâta I. P. J. M..
S-a dispus anularea ordinului nr. 119/(...) privind încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei, emis de I. P. J. M..
S-a dispus reîncadrarea reclamantei O. C. în funcția avută anterior încetării raportului de muncă.
A fost obligată pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data încetării raporturilor de muncă și până la reîncadrarea efectivă.
S-a respins ca neîntemeiat capătul de cerere privind obligarea pârâtei la plata sumei de 10.000 lei, cu titlu de daune morale.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Soluția menționată a avut la bază următoarele considerente:
Prin ordinul nr. 119 din data de (...), emis de I. P. J. M., contestat în cauză, s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei O. C., încadrată în funcția de analist (programator) ajutor II la C. informatic din cadrul
S.ui public comunitar regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor
M., ca urmare a desființării locului de muncă (fila 3).
Conform adresei nr. 4539 din 14 aprilie 2011, aflată în copie la fila 12 din dosar, în urma evaluării prevederilor statului de organizare al serviciului, pârâta a propus a fi radiat postul de analist programator ajutor II - poziția 21.
Potrivit mențiunilor înscrise în carnetul de muncă seria MPS nr. 2. (poziția
30), reclamanta a fost încadrată prin concurs, pe durată nedeterminată, în funcția de analist (programator) ajutor II la S. public regim permise de conducere
și înmatriculări a vehiculelor, începând cu data de (...).
Ulterior, la (...), reclamanta a fost promovată în funcția de analist
(programator) ajutor IA, astfel cum rezultă din mențiunile înscrise la poziția 35 din carnetul de muncă.
În conformitate cu dispozițiile art. 65 din Codul muncii, concedierea pentru motive care nu țin de persoana salariatului reprezintă încetarea contractului individual de muncă determinată de desființarea locului de muncă ocupat de salariat, din unul sau mai multe motive fără legătură cu persoana acestuia.
Desființarea locului de muncă trebuie să fie efectivă și să aibă o cauză reală și serioasă.
Desființarea este efectivă atunci când locul de muncă este suprimat din structura angajatorului, când nu se mai regăsește în organigrama acestuia ori în statul de funcții.
Prin urmare, pentru a se constata dacă desființarea locului de muncă a avut loc în mod efectiv, se impun a fi cercetate statul de funcții și/sau organigrama unității.
În speță, pârâta nu a probat desființarea efectivă a locului de muncă ocupat de reclamantă, respectiv cel de analist programator ajutor IA, cu toate că sarcina probei îi incumbă, potrivit art. 272 din Codul muncii, care prevede că sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, acesta fiind obligat să depusă dovezile în apărarea sa până la prima zi de înfățișare.
Raportat la considerentele mai sus-expuse, apreciind că pârâta nu a dovedit desființarea efectivă a locului de muncă ocupat de reclamantă, conform art. 65 din Codul muncii, tribunalul a admis în parte acțiunea formulată și a dispus anularea ordinului nr. 119/(...) privind încetarea raporturilor de muncă ale reclamantei, emis de I. P. J. M..
În temeiul art. 80 alin. 1 și 2 din Codul muncii, republicat, instanța a dispus reîncadrarea reclamantei O. C. în funcția avută anterior încetării raportului de muncă și a obligat pârâta la plata către reclamantă a unei despăgubiri egale cu salariile indexate, majorate și reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamanta de la data încetării raporturilor de muncă și până la reîncadrarea efectivă.
Apreciind că din probele administrate în cauză nu a rezultat producerea unui prejudiciu moral reclamantei în cuantumul solicitat de 10.000 lei, din culpa pârâtei, pentru a fi incidente prevederile art. 253 din Codul muncii, instanța a respins ca neîntemeiat acest capăt de cerere.
La cuvântul pe fond din data de 27 ianuarie 2012, reclamanta a învederat instanței că nu solicită cheltuieli de judecată, astfel încât s-a luat act de această împrejurare. De altfel, nici nu au fost probate cu documente justificative cheltuielile de judecată efectuate.
În termen legal, a declarat recurs pârâtul P. J. M., solicitând admiterea acestuia și casarea sentinței civile și, pe cale de consecință, respingerea acțiuniiformulate de către doamna O. C. privind anularea O.ui P. Nr. 119 din 07 iulie 2011. Recurentul menționează că soluția instanței de fond este nelegală întrucât în mod greșit aceasta a reținut că nu a fost probată desființarea efectivă a locului de muncă ocupat de reclamantă. Instanța a ignorat faptul că la dosar au fost depuse toate documentele ce reprezintă procedura de desființare a posturilor din cadrul S.ui P. C. R. P. de C. și I. a V. In ceea ce privește comunicarea S. de F. S/10019/(...) și a OP nr. S/35/(...), recurentul arată că instanța de fond a ignorat faptul că aceste acte sunt "documente clasificate" și prin urmare nu avea posibilitatea depunerii actelor respective pentru termenul de judecată stabilit, urmând a fi declasificate și comunicate pentru termenul următor. Cu toate acestea, instanța de judecată nu a mai stabilit un nou termen, procedând la judecarea cauzei fără exercitarea rolului activ în vederea aflării adevărului. Mai mult, procedând de maniera expusă, instanța i-a restrâns mijloacele de probă care au fost esențiale pentru pronunțarea soluției în dosar. In drept, recursul se fundamentează pe dispozițiile art. 304 și art. 304/1 raportat la art. 312 Cod de procedură civilă. Deși a fost legal citată, intimata nu a depus întâmpinare pentru a-și exprima poziția procesuală în recurs. Nu au fost administrate probe noi. Recursul este nefondat. În speță, măsura concedierii reclamantei s-a dispus în baza art. 65 din Codul muncii, reținându-se prin O. nr. 119/(...) emis de I. P. J. M. că locul de muncă ocupat de reclamanta O. C., încadrată în funcția de analist (programator) II la compartimentul informatic din cadrul serviciului P. C. regim permise de conducere și înmatriculare a vehiculelor M. a fost desființat. Contrar celor susținute, Curtea opinează, similar cu instanța fondului, că recurentul nu a făcut dovada caracterului efectiv al desființării postului ocupat în realitate de către reclamanta intimata. În acest sens, constată că documentația existentă la dosarul cauzei certifică faptul că la data luării măsurii concedierii, reclamanta nu mai ocupa postul de analist programator II, cum eronat s-a reținut prin O. nr. 119/(...), ci acela de analist programator ajutor I A, post pe care a fost încadrată potrivit O.ui prefectului nr. S/35/(...) încă din data (...) ( poziția nr. 35 din carnetul de muncă - f. 40, fond). Or, în urma parcurgerii procedurii de desființare a posturilor din cadrul S.ui P. C. R. P. de C. și I. a V. P. s-a decis desființarea postului de analist programator ajutor II conform adresei nr. 4539/(...) (f. 12 fond). Cum recurentul pârât nu a făcut dovada că la data concedierii reclamanta intimată ocupa postul de analist programator ajutor II, post care a fost efectiv desființat, deși potrivit art. 272 din Codul Muncii sarcina probei îi revenea, Curtea apreciază că T. a tranșat corect cauza dedusă judecății. Critica privitoare la lipsa de rol activ a primei instanțe nu va fi însușită, în condițiile în care în materia litigiilor de muncă acest principiu se circumscrie regulii imperative instituite prin prevederile art. 272 din Codul Muncii. În realitate, sub apanajul pretinsei lipse de rol activ, recurentul tinde să eludeze norma legală imperativă statuată de aceste prevederi. De altfel, se constată că instanța fondului a făcut demersuri în vederea lămuririi aspectelor esențiale ale cauzei, sens în care a și solicitat recurentului să depună la dosar statul de funcții și organigrama, atât anterioare O.ui P. nr. 119/(...), cât și cele ulterioare acestui ordin, precum și planul de reorganizare și restructurare a activității, în măsura în care a fost întocmit un astfel de plan, dar recurentul nu s-a conformat, invocând aspecte legate de caracterul ";. al înscrisurilor solicitate(f. 31 fond). Ipoteza caracterului „secret"; nu poate fi validată, câtă vreme la dosarul cauzei a fost depus de către recurent un stat de funcții care ar trebui să se bucure de același statut (f. 13,14). De altfel, în raport de prevederile art. 305 Cod de procedură civilă, recurentul ar fi putut să depună în faza procesuală a recursului înscrisurile solicitate desecretizate. Ținând seama de considerentele expuse, în baza art. 312 al. 1 teza a II a Cod de procedură civilă Curtea va respinge ca nefondat recursul pârâtului. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul P. J. M. împotriva sentinței civile nr. 163 din (...) a T. M., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI G. S. D. L. D. D. G. C. M. Red. /dact./ DG 2 ex./(...) Jud.fond: D.M.H.
| ← Decizia nr. 3136/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2313/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
