Decizia nr. 2785/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2785/R/2012
Ședința mai 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta C. DE C. G. împotriva sentinței civile nr. 1776 din 20 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată I. L., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente C. de C. G., consilier juridic T. D., fără delegație la dosar, și reprezentantul reclamantei intimate I. L., avocat L. M., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentantul reclamantei intimate depune la dosar împuternicire avocațială și întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării și se obligă ca până la sfârșitul dezbaterilor să depună la dosar delegație de reprezentare.
Curtea lasă cauza la a doua strigare pentru a da posibilitatea reprezentantei pârâtei recurente să studieze întâmpinarea.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente C. de C. G., consilier juridic T. D., fără delegație la dosar, și reprezentantul reclamantei intimate I. L., avocat L. M., lipsă fiind reclamanta intimată.
Atât reprezentanta pârâtei recurente cât și reprezentantul reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul de a se constata că reclamanta nu a avut calitatea de angajat la C. de C. G., secția M. R., susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentantul reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca legală și temeinică, susținând pe larg motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar. S. obligarea pârâtei recurente la plata cheltuielilor de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1776 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta I. L. în contradictoriu cu pârâta C. DE C. G. și a fost obligată pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte perioada în care aceasta a avut calitatea de angajat al C. de C. G. - Secția M.-R. - confecționare îmbrăcăminte și covoare, drepturile salariale de care reclamanta a beneficiat în această perioadă precum și modalitatea în care s-a efectuat plata contribuțiilor de asigurări sociale.
S-a dispus reducerea onorariului avocațial la suma de 1000 lei.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de 1000 lei.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Conform celor susținute de reclamantă și de martora S. M. și H. M.
(f.15,16), aceasta a desfășurat activitate în perioada 1975-1989 la C. R. - secția
M. R., secție care după 1990 s-a desființat. Reclamanta lucra la domiciliu unde realiza articole de îmbrăcăminte și covoare executate la războiul de țesut, pe care apoi le preda la C. de C.
Potrivit dispozițiilor art.16 alin.1 și 2 din Codul muncii aplicabil la data introducerii acțiunii, dovada existenței contractului individual de muncă sau a prestațiilor efectuate se poate face prin orice mijloc de probă.
În situația în care contractul individual de muncă nu a fost încheiat în formă scrisă, așa cum cer expres normele legale în materie, se prezumă că raporturile de muncă s-au desfășurat în baza unui contract individual de muncă pe o durată nedeterminată.
În considerarea celor arătate mai sus trebuie arătat și faptul că munca prestată în temeiul unui contract individual de muncă îi conferă salariatului vechime în muncă.
Potrivit dispozițiilor art. 163 alin. 1 din Codul muncii aplicabil la data introducerii acțiunii, respectiv art. 166 din Codul muncii modificat și completat prin L. nr. 4., plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată precum și prin orice alte documente justificative cere demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art. 40 alin.2 lit.f din ambele variante ale Codului muncii, angajatorul are obligația să plătească toate contribuțiile și impozitele aflate în sarcina sa, precum și să rețină și să vireze contribuțiile și impozitele datorate de salariați, în condițiile legii.
La dosar pârâta a depus copii după Statul de retribuții pe luna mai, august
și septembrie 1981, luna ianuarie, februarie și aprilie 1989, august 1989 și ianuarie 1990 în care apare și reclamanta.
Instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 40 alin.2 lit. h din ambele variante ale Codului muncii, angajatorul are obligația să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, astfel că a admis acțiunea formulată de reclamantă și a obligat pârâta să elibereze reclamantei o adeverință din care să rezulte perioada în care aceasta a avut calitatea de angajat al C. de C. G. - Secția M.-R. - confecționare îmbrăcăminte și covoare, drepturile salariale de care reclamanta a beneficiat în această perioadă precum și modalitatea în care s-a efectuat plata contribuțiilor de asigurări sociale.
Potrivit prevederilor art. 274 din C. proc. civ., pârâta fiind în culpă procesuală, instanța a dispus reducerea onorariului avocațial la suma de 1000 lei și va obliga pârâta să plătească reclamantei cheltuieli de judecată în cuantum de
1000 lei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta C. DE C. G., solicitândmodificarea sentinței atacate în sensul respingerii acțiunii reclamantei.
În motivare pârâta a arătat că reclamanta lucra la domiciliu, unde realiza articole de îmbrăcăminte și covoare executate la războiul de țesut, pe care apoi le preda la C. de C., și asta, în situația în care nici reclamanta, nici martorele, la solicitarea pârâtei, nu au putut depune copii după carnetul de munca, contract de muncă sau alt act din care sa ateste calitatea de angajat al reclamantei.
Pârâta a depus la dosarul cauzei copii după statele de plata pe luna mai, august și septembrie 1981, luna ianuarie, februarie și aprilie 1989, august 1989 și ianuarie 1990, state în care apare și reclamanta. De asemenea, a pus la dispoziția reprezentantului reclamantei întreaga arhivă existentă în prezent a fostei C. M.-R., arhivă care, parțial, după 1990, a fost preluata de către C. de C. G.
S-a mai precizat că din Statele de plata preluate de la fosta C. de C. M.-R., nu rezultă ca reclamanta ar fi avut calitatea de angajat, aceasta figurând doar sporadic pe statul de plata cu denumirea „. la domiciliu";, fără salar de încadrare și fără rețineri ale angajatului. Pârâta, așa cum a mai arătat, nu deține contract individual de munca al reclamantei sau alte acte de angajare, acte pe care nici reclamanta sau martorele acesteia nu le-au putut pune, la solicitarea acesteia, la dispoziția instanței de judecata. Mai mult decât atât, în centralizatorul Statelor de plata a obligațiilor angajatorului, suma plătita figurează la poziția „. fără desfășurare";, sumă pentru care nu s-a plătit contribuții de asigurările sociale.
Aceste aspecte sunt susținute și de prevederile N. tehnice privind organizarea muncii la domiciliu în cooperația de producție, achiziții și desfacere a mărfurilor, emise de către C. în anul 1982, fiind dovedită astfel reaua credință a reclamantei care a indus în eroare instanța de fond, pentru ca aceasta sa creadă ca reclamanta ar fi avut calitatea de angajat la C. de C. G. secția M.-R. în perioada 1975-1989, și obligarea pârâtei la eliberarea unei adeverințe care sa ateste aceasta calitate, dar pentru care pârâta nu deține actele necesare.
Acțiunea de reconstituire a vechimii în muncă în speța de față se bazează numai pe actele furnizate de pârâtă, întrucât reclamanta nu deține nici un act. Mai mult decât atât, potrivit Decretului nr.92/1976 privind carnetul de munca, cap. II, art.14, 15 și 16(2), „Prin cerere, se vor indica cel puțin doua persoane pentru fiecare perioada reconstituită, dintre cele care dovedesc cu acte ca au lucrat în aceeași perioada și unitate cu solicitantul";, motiv pentru recurenta care consideră că obligarea sa să elibereze adeverința nu este întemeiată, iar plata cheltuielilor de judecată i apreciază ca nejustificată.
Intimata I. L. a solicitat prin întâmpinare respingerea recursului ca nefondat. Examinând sentința recurată prin prisma motivelor de recurs invocate, carepot fi încadrate în motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, Curtea de A. reține următoarele:
Obiectul acțiunii deduse judecății nu este acela de obligare a pârâtei C. DE
C. G. de a elibera reclamantei I. L. o adeverință care să ateste date din evidențele sale referitoare la reclamantă, aceasta urmărind, de fapt, să se constate că a avut calitate de angajat cu contract individual de muncă la C. R. - secția M. R. în perioada 1975-1990.
Drept urmare, în cauză nu sunt incidente (așa cum greșit a apreciat instanța de fond) dispozițiile Legii 53/2003, ci cele ale Codului muncii anterior, respectiv L. 1.. Însă în ambele reglementări (art. 16 alin. 1 din L. 53/2003, în forma anterioară modificării prin L. 4., respectiv art. 64 alin. 1 din L. 1.) contractul individual de muncă este unul consensual, forma scrisă fiind prevăzută ad probationem, în lipsa unui înscris, existența contractului putând fi dovedită prin orice mijloc de probă.
Coroborând probele administrate în cauză (depoziții de martori filele 15-16 dosar fond, respectiv copii după statele de plata pe luna mai, august și septembrie 1981, luna ianuarie, februarie și aprilie 1989, august 1989 și ianuarie
1990 filele 17-26 dosar fond), Curtea constată că intimata a prestat muncă la domiciliu în favoarea recurentei, iar pentru serviciile prestate a fost remunerată cu o sumă pentru care nu s-au plătit contribuții de asigurări sociale. Spre deosebire de situația intimatei, din copia pe statelor de plată depuse în cauză se reține că în cadrul C. R. - secția M. R. își desfășurau activitatea și persoane pentru care s-au plătit contribuții de asigurări sociale, erau remunerate în funcție de zilele lucrate, aveau spor de vechime, au beneficiat de indemnizație de concediu.
Conform dispozițiilor art. 3 alin. 4 din L. 14/1968 privind organizarea și funcționarea cooperației meșteșugărești activitatea cooperativelor meșteșugărești se desfășoară în ateliere și la domiciliu.
Potrivit prevederilor N. tehnice privind organizarea muncii la domiciliu în cooperația de producție, achiziții și desfacere a mărfurilor, emise de către C. în anul 1982 (filele 8-9 dosar recurs), conform cărora, la capitolul VII- D. persoanelor care prestează munca la domiciliu pe baza de convenție: „. care prestează munca la domiciliu pe baza de convenții încheiate pentru executare de produse, lucrări sau servicii, beneficiază de remunerație pentru produsele, lucrările sau serviciile efectuate. Convențiile care se încheie pentru executarea de produse și lucrări cu munca la domiciliu, nu conferă persoanelor în cauză drepturile, care potrivit legislației în vigoare, se acordă persoanelor încadrate cu contracte de muncă (alocație de stat pentru copii, asigurări sociale, pensii, vechime, concedii de odihnă, etc.)";.
Având în vedere aceste considerente, Curtea apreciază că în cauză nu s-a dovedit faptul că intimata a avut calitate de angajat în cadrul C. R. - secția M. R. în perioada 1975-1990, aceasta desfășurând muncă la domiciliu pe bază de convenții pentru executarea de produse, activitate care conform dispozițiilor menționate anterior nu poate fi asimilată cu un raport de muncă.
Pentru aceste considerente, reținând incidența în cauză a motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 Cod procedură civilă, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior, a art. 3041 și 312 alin. 1 și 3 Cod procedură civilă se va admite recursul declarat de pârâta C. DE C. G. împotriva sentinței civile nr. 1776 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), care va fi modificată în întregime, în sensul că se va respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta I. L. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E : Admite recursul declarat de pârâta C. DE C. G. împotriva sentinței civile nr. 1776 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în întregime, în sensul că respinge ca nefondată acțiunea civilă formulată de reclamanta I. L. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 31 mai 2012. PREȘEDINTE, JUDECĂTORI, S. D. L. D. D. G. GREFIER, C. M. Red.L.D./Dact.S.M. 2 ex./ (...) Jud.fond: M.-F. B.
| ← Decizia nr. 3771/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4066/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
