Decizia nr. 1191/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M A N I A CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 1191/R/2012
Ședința publică din data de 6 martie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G.
JUDECĂTOR: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T.
GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 5259 din 17 noiembrie 2011 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamanta intimată S. C. A. și pe pârâta intimată B. C. U. „. B. C. N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a doua strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamantei intimate - avocat P. G. din cadrul Baroului C., lipsind restul părților.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamantei declară că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind cereri prealabile sau de altă natură, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea sentinței pronunțate de prima instanță fiind temeinică
și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată sub nr. de mai sus pe rolul T. C., reclamanta S. C. A. în contradictoriu cu pârâții B. C. U. L. B. și M. E., C., T. și S., a solicitat anularea actului adițional nr. 1/2011 la contractul său individual de muncă, obligarea pârâtei de rd.1 la reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) conform L. nr. 2. respectiv majorarea salariului cu 15% față de cuantumul brut al salariului din luna octombrie 2010, obligarea pârâtei de rd.1 să calculeze si să plătească diferențele de drepturi salariale neacordate rezultate din neaplicarea art.1 alin.1 si alin.5 din Legea nr. 2. pe perioada cuprinsă între (...) și până la reîncadrarea conform legii, actualizată în raport cu rata inflației, obligarea pârâtei de rd.1 să facă mențiunile corespunzătoare în evidențele salariale, obligarea pârâtului de rd.2 la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale, cu cheltuieli de judecată.
In motivarea cererii s-a arătat că reclamanta este angajată a pârâtei de rd.1 prin contractul individual de muncă în funcția de bibliotecar cu studii superioare, iar în baza L. nr. 330/2009 aceasta a modificat încadrarea, astfel încât au fost incluse în salariul de bază sporul de stabilitate si sporul de vechime, iar restul sporurilor (sporul de condiții deosebite si salariul diferențiat) au fost incluse la compensații tranzitorii conform actului adițional din 2010.
S-a arătat că reîncadrarea a avut la bază principiul ca la trecerea la noul sistem de salarizare nicio persoană să nu înregistreze vreo diminuare a venitului avut în decembrie 2009 (art. 7 alin.2 din Legea nr.330/2009) și principiul luării în considerare a tuturor sporurilor, indemnizațiilor sau altor drepturi de natură salarială recunoscute până la data intrării în vigoare a acestei legi (art. 3 lit.c din Legea nr. 330/2009).
In ceea ce privește încadrarea pe funcție începând cu (...) făcută pe baza L. nr. 2., potrivit art.1 era necesar ca salariul avut în luna octombrie
2010 să se majoreze cu 15%, iar în acest salariu sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile si sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu acordate potrivit OUG nr.1..
Prin urmare, la încadrarea din (...), angajatorul trebuia să aplice următorul mod de calcul: salariul brut din luna octombrie 2010 care reprezenta 75% din salariul brut stabilit la (...), iar salariul brut din octombrie 2010 trebuia înmulțit cu 1,15 însă pârâta a aplicat majorarea de
15% fără a lua în calcul si compensațiile tranzitorii așa cum prevede art.1 alin.5 din Legea nr. 2., rezultând un salariu mai mic decât cel din luna octombrie.
Pârâtul M. E., C., T. și S., prin întâmpinare, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind formulată față de o persoană lipsită de calitate procesuală pasivă.
Prin sentința civilă nr. 5259/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis acțiunea formulată de către reclamanta S. C. A., în contradictoriu cu pârâții B. C. U. „. B. C.-N. și M. E., C., T. și S. și în consecință:
A fost anulat actul adițional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă nr. 3..
A fost obligată pârâta de rândul 1 la reîncadrarea reclamantei începând cu data de (...) conform dispozițiilor L. nr. 2., respectiv majorarea salariului cu 15% față de cuantumul brut al salariului din luna octombrie
2010.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să plătească reclamantei diferențele de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea dispozițiilor art. 1, alin. 1 și 5 din Legea nr. 2. pe perioada cuprinsă între (...) și până la reîncadrarea conform legii, actualizată în raport de rata inflației.
A fost obligată pârâta de rândul 1 să efectueze mențiunile corespunzătoare în evidențele salariale ale reclamantei.
A fost obligat pârâtul de rândul 2 să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale solicitate.
Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
Reclamanta este angajata pârâtei de rd. 1 pe postul de bibliotecar iar prin actul adițional nr. 1/2011 la contractul său individual de muncă, s-a stabilit reîncadrarea sa conform L. nr. 284/2010, a L. nr. 2., a Ordinului nr.
42/2011 și a adresei MECTS nr. 169/2011, începând cu data de (...),stabilindu-i-se un salariu brut de 1605 lei, inferior salariului din luna octombrie 2010.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 1 din Legea nr. 2., „Începând cu 1 ianuarie 2011, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie
2010, se majorează cu 15%."; Așadar, potrivit acestor dispoziții legale, începând cu data de (...) salariul din luna octombrie 2010 trebuia majorat cu
15%, neputând fi inferior acestuia.
În mod nelegal pârâta de rd. 1, calculând salariul cuvenit începând cu data de (...), nu s-a raportat la salariul din luna octombrie 2010, ci l-a diminuat, scăzând compensațiile tranzitorii care intrau în componența acestuia.
Or, potrivit dispozițiilor art. 1 al. 5 din Legea nr. 2., în baza de calcul trebuie incluse și compensațiile tranzitorii acordate potrivit OUG nr. 1., fiind prevăzut că „în salariul de bază, indemnizația lunară de încadrare, respectiv în solda funcției de bază/salariul funcției de bază aferente lunii octombrie
2010 sunt cuprinse sporurile, indemnizațiile, care potrivit L.-cadru nr.
330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, făceau parte din salariul de bază, din indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv din solda/salariul funcției de bază, precum și sumele compensatorii cu caracter tranzitoriu, acordate potrivit Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, cu modificările ulterioare. Sporurile stabilite prin legi sau hotărâri ale G. necuprinse în Legea-cadru nr. 330/2009, cu modificările ulterioare, și care au fost acordate în anul 2010 ca sume compensatorii cu caracter tranzitoriu sau, după caz, ca sporuri la data reîncadrării se introduc în salariul de bază, în indemnizația de încadrare brută lunară, respectiv în solda/salariul de funcție, fără ca prin acordarea lor să conducă la creșteri salariale, altele decât cele prevăzute de prezenta lege";.
În consecință, instanța a constatat că pârâta de rd. 1 a calculat salariul cuvenit reclamantei de la data de (...) cu încălcarea art. 1 din Legea nr. 2., astfel că se impune, potrivit art. 40 din Codul muncii, a proceda la reîncadrarea reclamantei și la despăgubirea acestuia pentru paguba produsă prin neplata în întregime a drepturilor sale salariale prevăzute de lege, sume actualizate cu rata inflației, urmând a proceda la efectuarea mențiunilor corespunzătoare în evidențele salariale.
Potrivit art. 38 din Codul muncii „Salariații nu pot renunța la drepturile ce le sunt recunoscute prin lege. O. tranzacție prin care se urmărește renunțarea la drepturile recunoscute de lege salariaților sau limitarea acestor drepturi este lovită de nulitate."; Prin urmare, actul adițional nr. 1/2011 la contractul individual de muncă al reclamantei, fiind încheiat cu încălcarea art. 1 din Legea nr. 2., este lovit de nulitate absolută.
În temeiul art. 18 lit. a din Legea nr. 334/2002, pârâtul de rd. 2, M. E. C., T. și S., a fost obligat la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale stabilite conform legii.
Pentru aceste considerente, în baza art. 40 Codul muncii, art. 1 din
Legea nr. 2., art. 18 lit. a din Legea nr. 334/2002, instanța a admis acțiunea potrivit dispozitivului hotărârii.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul M. E., C., T. și S.solicitând admiterea recursului și modificarea sentinței în sensul admiteriiexcepției lipsei calității procesuale pasive a pârâtului recurent și respingerii acțiunii ca fiind îndreptată împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
În dezvoltarea motivelor de recurs recurentul critică hotărârea sub aspectul modului de soluționare a excepției lipsei calității sale procesuale pasive, arătând că între reclamantă și M. E., C., T. și S. nu există raporturi juridice, reclamanta nefiind angajata ministerului.
O parte poate fi menținută în proces în situația în care există raporturi juridice care să conducă la obligarea acesteia pentru a îndeplini obiectul dedus judecății.
Prin definiție, raporturile juridice de muncă au caracter intuituu personae, presupun existența numai a două părți contractante, spre deosebire de raporturile juridice civile și cele comerciale.
Calitatea de angajator, așa cum este definită această noțiune la art. 10 și art. 14 din Legea nr. 53/2003 Codul muncii, cu modificările și completările ulterioare o are numai conducătorul bibliotecii.
Potrivit prevederilor L. nr. 90/2001 privind organizarea și funcționarea G. României și a ministerelor, cu modificările și completările ulterioare, M. E., C., T. și S. are calitate de organ de specialitate al administrației publice centrale cu funcții publice specifice care implică exercițiul autorității de stat și funcții de conducere, îndrumare și control.
În niciun caz M. nu are calitate de angajator față de reclamantă întrucât, nu poate, conform principiului specialității capacității de folosință, încheia contracte individuale de muncă cu personalul care lucrează în cadrul bibliotecilor centrale universitare, nu are competența de a recalcula salarii și implicit nici de a plăti salarii.
Potrivit L. bibliotecilor nr. 334/2002 art. 17, 18, 19 bibliotecile universitare sunt biblioteci de drept public sau de drept privat, care au ca utilizatori principali studenții, cadrele didactice și cercetătorii din instituțiile de învățământ superior. Din această categorie fac parte și bibliotecile centrale universitare, care sunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică. Bibliotecile centrale universitare sunt parte integrantă a sistemului național de învățământ și participă la procesul de instruire, formare și educație, precum și la activitatea de cercetare din instituțiile de învățământ superior; acestea pot avea și departamente proprii de cercetare științifică.
Personalul bibliotecilor se compune din personal de specialitate; personal administrativ; personal de întreținere ( conform art. 44 (l) din Legea nr.334/2002). Potrivit art. 45 al.(1) și 46 din același act normativ "Angajarea personalului de specialitate din bibliotecile finanțate din fonduri publice, cu personalitate juridică, se realizează prin concurs organizat de conducerea bibliotecii, potrivit legii", iar "angajarea personalului administrativ și de întreținere stabilit prin organigrama bibliotecii se realizează conformitate cu prevederile legale.
Mai arată recurentul că potrivit art. 20 alin. 4 din Legea nr.500/2002 privind finanțele publice: "conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz." Deci, în cauză, calitatea de ordonator de credite aparține directorului Bibliotecii Centrale Universitare
"L. B." C.-N. și nu ministrului.
Totodată, potrivit art. 68 din Legea nr. 334/2002 „Bibliotecile de drept public dispun de autonomie administrativă și profesională în raport cu autoritatea finanțatoare";.
Contractul individual de muncă al reclamantei nu este încheiat cu MECTS, iar actul adițional nr. 1/2011 este încheiat de reclamantă cu B. C. U. "L. B." C.-N.
Prin urmare, M. E., C., T. și S. nu are calitate procesuală în cauză, întrucât gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar M. E., C., T. și S. a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație.
În drept: recurentul a invocat Legea învățământului nr. 84/1995,
Legea nr.1/2002, Legea nr. 284/2010, Legea nr. 2..
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Prin acțiunea formulată reclamanta a solicitat obligarea pârâtului M.
E., C., T. și S. să aloce fondurile necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul cauzei, invocând în acest sens calitatea de ordonator de credite a acestui pârât.
Potrivit dispozițiilor art. 18 lit. a din Legea bibliotecilor nr. 334/2002, republicată, "Din categoria bibliotecilor universitare fac parte: a) bibliotecile centrale universitare, care sunt biblioteci de drept public, de importanță națională, cu personalitate juridică, subordonate M.ui E. și C., finanțate de către acesta (…)";.
În raport de aceste dispoziții legale și de obiectul acțiunii formulate împotriva pârâtului recurent Curtea constată că în mod corect a reținut instanța de fond că în cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a pârâtului M. E., C., T. și S.
Este adevărat că în sensul prevederilor art. 14 din C. muncii coroborat cu dispozițiile art. 45 și 46 din Legea nr. 334/2002, calitatea de angajator al reclamantului aparține pârâtei B. C. U. „. B. din C.-N., și prin urmare, acesteia îi revine în primul rând obligația de a efectua calculul și plata drepturilor de natură salarială, însă în cauză pârâtul recurent nu a fost chemat în judecată în calitate de angajator, iar instanța de fond nu a dispus obligarea acestuia la plata direct către reclamant a drepturilor salariale, ci la alocarea către pârâta angajator a fondurilor necesare plății diferențelor salariale rezultate în urma admiterii acțiunii formulate împotriva angajatorului.
De asemenea, dispozițiile art. 68 din Legea nr. 334/2002 invocate de recurent sunt lipsite de relevanță în cauză, întrucât aceste dispoziții legale reglementează autonomia administrativă și profesională a bibliotecilor de drept public în raport cu autoritatea finanțatoare, însă în cauză este supus analizei aspectul finanțării bibliotecii de drept public pârâte, iar din dispozițiile art. 18 lit. a din Legea nr. 334/2002 rezultă clar că M. E., C., T. și S. este autoritatea finanțatoare pentru pârâta B. C. U. „. B. aflată în subordine, inclusiv în ceea ce privește cheltuielile de personal.
Curtea mai reține că potrivit art. 20 alin. 4 din Legea nr. 500/2002 privind finanțele publice: "conducătorii instituțiilor publice cu personalitate juridică din subordinea ordonatorilor principali de credite sunt ordonatori secundari sau terțiari de credite, după caz."
Prin urmare, directorul pârâtei B. C. U., care are personalitate juridică, este ordonator secundar de credite și se află în subordonarea M.ui
E., C., T. și S., care este ordonatorul principal de credite.
De altfel, chiar și recurentul prin memoriul de recurs recunoaște calitatea sa de ordonator principal de credite și implicit calitatea procesuală pasivă în cauză arătând că „gestionarea fondurilor alocate de la bugetul de stat se realizează conform autonomiei administrative, iar MECTS a asigurat plata tuturor drepturilor bănești, biblioteca centrală universitară având sarcina să repartizeze, să gestioneze sumele alocate din bugetul de stat cu această destinație";.
Pentru toate considerentele expuse, în baza dispozițiilor art. 312 al. 1
Cod de procedură civilă, Curtea de A. va respinge recursul ca nefondat.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul M. E., C., T. ȘI S. împotriva sentinței civile nr. 5259 din (...) a T. C., pronunțată în dosar nr.
(...) pe care o menține.
Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 6 martie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: I.P.
| ← Decizia nr. 1295/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2019/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
