Decizia nr. 2822/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 2822/R/2012
Ședința publică din data de 5 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. E. C. SA împotriva sentinței civile nr. 119 din 9 ianuarie 2012 pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul S. I. C. D. C. S. E. C. în numele și pentru membrii de sindicat N. M. G., A. F. A. și L. A., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatei
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 31 mai 2012 reclamantul intimat a înregistrat la dosar întâmpinare.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și având în vedere și solicitarea recurentului din memoriul de recurs, precum și pe cea a reclamantului care a formulat întâmpinare, de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 119 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...), a fost respinsă excepția prescripției dreptului la acțiune întemeiat pe dispozițiile art.268 alin.1 lit.e din Codul Muncii, excepție invocată de pârâta SC E. C. SA B.
A fost admisă cererea reclamantului S. I. C. D. C. S. E. C. în numele membrilor de sindicat N. M. G., A. F. A., L. A., în contradictoriu cu pârâta SC "E.
C."S. B. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamanților membri de sindicat salariile cuvenite pentru anii 2008-2010, actualizate cu data inflației de la data scadenței și până la data plății efective a sumelor.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Analizând excepția prescripției - invocată de pârâtă - instanța a respins-o având în vedere că în cauză nu sunt incidente - prev. art.268 Codul Muncii. Cererea reclamantei se referă la drepturi bănești și prin urmare - în cauză sunt aplicabile prevederile art.283 alin. 1 Codul Muncii - care prevăd - că temeiul de exercițiu al acțiunii este de 3 ani de la data nașterii acestuia. În speță - acest temei nu a expirat.
Referitor la fondul cauzei - instanța, a reținut că potrivit prevederilor art.32 din C. C. de M. pe anii 2005-2006 - prelungit prin 8 acte adiționale: (...)/(...),
(...)/(...), 1860/2008 și 353/2009 - „pentru munca impozabilă desfășurată în cursul unui an calendaristic -, după expirarea acestuia, personalul companiei va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază - de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Pârâtei îi revine sarcina probei în conflictele de muncă potrivit art.287 din
Codul Muncii - ori aceasta nu a depus vreo dovadă din care să reiasă că membri de sindicat reprezentați de reclamant ar fi avut un astfel de comportament decât cel ireproșabil și nici că au fost sancționați.
Același Contract colectiv de muncă precizează la art.32 al.2 că „. suplimentar se poate acorda și trimestrial în baza hotărârii Consiliului de A. - luată cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor.
La alin.3 se precizează că din veniturile realizate fondul necesar - pentru acordarea acestor salarii se constituie lunar în cadrul fondului de salarii - în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar.
Prin urmare - greutățile financiare invocate de pârâtă nu pot constitui o justificare legală a refuzului de a îndeplini obligațiile asumate prin C. C. de M..
Potrivit prevederilor art.236 al.4 Codul Muncii - Contractele colective de muncă - încheiate cu respectarea dispozițiilor legale - constituie legea părților.
Ca atare - față de dispozițiile legale ce reglementează drepturile salariaților, la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a admis acțiunea.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta, solicitând modificareahotărârii atacate, cu respingerea acțiunii ca netemeinică și nelegală.
În motivare s-a arătat că pentru a putea acordat acest drept societatea ar trebui să aibă profit, sau cel puțin să nu aibă pierderi, dar din nefericire societatea trece prin momente foarte grele generate de climatul economic nefavorabil, ajungând pe locul trei în topul național al datornicilor față de bugetul statului, fiind monitorizată de F. M. I., iar anul trecut au fost nevoiți să treacă printr-o restructurare masivă de personal.
Astfel conform prevederilor art. 32(1) și (3) pentru munca ireproșabilă se constituie fondul necesar pentru acordarea acestui drept din veniturile realizate, acest fond ar trebui constituit lunar în cadrul fondului de salarii, în procent de pana la 10% din fondul de salarii realizat lunar, așa cum demonstrează prin înscrisurile depuse la dosar (Execuție bugetara pe 2004-2010), din care rezulta faptul ca veniturile realizate de societate sunt mai mici decât cheltuielile cu salariile.
Este imposibil de apreciat ca fiind ireproșabila activitatea tuturor salariaților desfășurată în cursul unui an calendaristic, în condițiile în care societatea realizează numai pierderi, deși angajatorul plătește pentru fiecare salariat în parte toate datoriile individuale pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale, din execuția bugetara rezultând ca angajatorul nu are nici o profitabilitate cu munca prestata de salariat.
Cu toate că acele prevederi contractuale, prevăzute de C. C. de M. art. 32, au fost negociate de ambele părți, nu au putut fi materializate datorită situației economice dificile.
Astfel, datorită acestei situații economice, în cazul contractelor cu executare succesivă, cum este CCM, survenirea acestor evenimente ulterior încheierii contractelor au dus la un dezechilibru în defavoarea uneia din părți.
Sunt în prezența unei onerozități excesive a obligației societății și pe care aceasta nu a luat-o în calcul cu prilejul negocierii contractului colectiv de muncă.
Așadar, neexecutarea obligației constituie un eveniment ce nu putea fi prevăzut și nici împiedicat de către societate, solicitând aplicarea teorieiimpreviziunii, care are ca scop acela de a-l salva pe debitor de paguba care ar suferi-o ca o consecință a dezechilibrului grav intervenit, iar executarea obligației ar deveni atât de anevoioasă încât ar prejudicia grav interesele societății.
După cum rezultă din formularea art. 32 alin. 3, fondul pentru acordarea salariului suplimentar se constituie din venitul societății, dar având în vedere situația economică nefavorabilă a subscrisei venitul societății a fost mai mic decât cheltuielile.
De asemenea, pe fondul unei crize economice, în anul 1997, Guvernul a emis OUG nr. 8. pentru reglementarea plății premiilor anuale, a celui de-al 13 salariu sau a altor sume de această natură suportate din fondul de salarii, care de regulă, se acordă la finele anului, prin care se prevede ca regiile autonome și societățile comerciale, cu capital majoritar de stat și care potrivit balanțelor de verificare și declarațiilor pentru impozitul pe profit au înregistrat pierderi sau plăti restante fată de bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugete locale sau bugetele fondurilor speciale, nu au dreptul de a plăti, la finele anului premiu anul, al 13-lea salariu sau orice alte sume de această natură suportate din fondul de salarii.
În temeiul art. 304 (2) pct. 9 C.proc.civ. solicită admiterea recursului.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 31 mai 2012 reclamantul S. I. C.din cadrul S. E. C. în numele și pentru salariații menționați în tabelul anexa la acțiune, a solicitat înlăturarea apărărilor formulate, reluând întocmai poziția procesuală exprimată și la fond ulterior depunerii întâmpinării de către pârâtă, cu reiterarea considerentelor pentru care se impune respingerea excepției prescripției dreptului la acțiune, cu precizarea că obligația pârâtei era sa dirijeze - lunar până la 10 la suta din fondul de salarii pentru ca la sfârșitul anului sa poată fi plătit acest salariu suplimentar.
Clauza contractuala este obligatorie pentru angajator, nefiind condiționata în nici un fel de beneficiul economic al societății. Singura condiționare fiind legata de comportarea salariaților la serviciu (absente nemotivate, sancțiuni, consum de alcool, etc.);
Greutățile financiare invocate nu pot constitui o justificare legala la refuzul îndeplinirii obligației asumate prin CCM, care este rezultatul negocierii, atâta vreme cât cu ocazia negocierilor a acceptat toate drepturile menționate. Daca pe parcursul derulării CCM apar greutăți financiare, administrația poate sa redeschidă negocierile cu sindicatele, nu sa procedeze la nerespectarea lui.
Invocarea teoriei impreviziunii este nefondata deoarece trei ani la rând
2008, 2009 și 2010, a acceptat sa fie trecut în CCM aceste drepturi. Lipsa de prevedere în asumarea obligațiilor nu se încadrează în situația imposibilității de executare determinate de cazul de forța majora.
Forța majora presupune o împrejurare externa absolut imprevizibila și invincibila ce face imposibila nu numai executarea contractelor colective de munca, ci chiar executarea contractelor individuale de munca împiedicând prestarea muncii, continuarea activității.
Sunt invocate și citate prevederile art. 37, art. 40 alin. (2), art. 229 alin. (1)
și (4) din Codul muncii, art. 148 alin. (1) și (2) din legea dialogului sociale și art. 1 din Cap. 1, art. 2 alin. 8 din C.C.M. la nivel de unitate.
Analizând sentința atacată prin prisma motivelor de recurs formulate și aapărărilor invocate, Curtea reține următoarele:
Critica recurentei potrivit căreia obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de înregistrarea de profit, este nefondată, deoarece în C. colectiv de muncă părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile cuvenite de această împrejurare.
Se mai invocă neverificarea condiției ca salariații să fi avut o conduită ireproșabilă, condiție de care depinde acordarea salariului suplimentar, conform stipulațiilor contractului colectiv de muncă, tocmai față de împrejurarea că societatea a realizat numai pierderi, deși angajatorul plătește pentru fiecare salariat toate datoriile pentru bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale.
Or, Curtea constată că acest reproș adus muncii salariaților nu este dublat de probe pertinente și concludente, ci se rezumă la o afirmație neconvingătoare. Faptul că societatea nu a realizat profit, ba chiar a funcționat în pierdere, nu este neapărat determinat de o culpă a salariaților în prestarea muncii, ci poate fi rezultatul mai multor factori, eventual chiar combinați (conducere defectuoasă, context economico-financiar nefast, concurență puternică, atitudine culpabilă a unor salariați etc.), astfel încât în lipsa unei probațiuni specifice, nu se poate reține în baza unei simple afirmații neîntrunirea condiției stipulate în contractul colectiv de muncă, aceea ca reclamanții reprezentați în litigiu să fi avut o conduită ireproșabilă. Este foarte posibil ca salariații să fi prestat munca în condiții ireproșabile și totuși, profitul să întârzie să apară, chestiunea neprofitabilității marilor companii și regii cu capital de stat neputând fi elucidată și explicitată printr-o afirmație prin care să se culpabilizeze la modul generic și neprobat trei salariați.
Un motiv de recurs constă din invocarea situației imprevizibile și astfel a teoriei imprevizibilității, prin arătarea dezechilibrului ivit între prestațiile părților.
În analiza acestui motiv de recurs, se constată că deși formulează aceste apărări, recurenta nu descrie o veritabilă situație de impreviziune, aceasta fiind definită în doctrină ca marcată de prejudiciul pe care îl suferă una din părțile contractante ca urmare a dezechilibrului grav de valoare care intervine între prestațiile sale și contraprestațiile celeilalte părți.
Or, nu se invocă faptul că ar fi dezechilibrate prestațiile reciproce ale părților, ci faptul că pentru recurentă, obligația care îi revine în cadrul contractului sinalagmatic a devenit prea oneroasă în raport de situația sa economică dificilă. Practic, s-ar putea invoca impreviziunea dacă nu ar mai exista corespondență între prestațiile părților, or un atare caz nu se invocă. Faptul că una din părți întâmpină dificultăți bănești nu constituie o suficientă motivare pentru a solicita exonerarea de răspundere contractuală, principiul pacta sunt servanda fiind consacrat în Codul muncii prin dispozițiile art. 159, 160, 162, 229 (fostele art. 154, 155, 157, 236).
În plus, așa cum corect se susține de către intimați, fără a se combate această susținere de către angajator, situația economică invocată nu a survenit pe parcursul derulării contractului, ci exista la data negocierii, astfel încât este înlăturată una din condițiile ce trebuie să existe prin ipoteză pentru a se putea invoca impreviziunea cu succes.
Cât privește motivul de recurs întemeiat pe prevederile O. nr. 8., se constată de către Curte că prin L. nr. 1. de aprobare a acestei ordonanțe de urgență, s-a modificat titlul acesteia în „Ordonanța de urgență pentru reglementarea plății premiilor anuale pe anul 1997 sau a altor sume de aceasta natura, suportate din fondul de salarii, care, de regula, se acorda la finele anului";, fiind astfel evidentă că este improprie invocarea acestui act normativ pentru anii 2008-2010, pentru care au fost acordate drepturile litigioase.
În motivare, Curtea a făcut trimitere la textele de lege în vigoare și în modalitatea de numerotare de la data derulării raporturilor juridice supuse judecății și a pronunțării sentinței, pentru a menține coerența hotărârii și având în vedere caracterul de norme de drept material al acestor dispoziții legale, în condițiile în care de la pronunțarea sentinței și până la pronunțarea deciziei auavut loc o serie de modificări legislative date de abrogări de acte normative și de renumerotarea C. muncii prin dispozițiile L. nr. 4. și ale L. nr. 62/2011.
În drept, se reține incidența prevederilor art. 312 alin. 1 și 3 raportat la art. 304 pct. 8 și 9 și art. 304 ind. 1 C.proc.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE L.,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. E. C. S. împotriva sentinței civile nr. 119 din (...) a T.ui S. pronunțate în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 iunie 2012.
PREȘED.TE, JUDECĂTORI,
I. T. D. C. G. G.-L. T.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...)
Jud.fond. P. R.a M.lena
| ← Decizia nr. 4042/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1361/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
