Decizia nr. 2859/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 2859/R/2012
Ședința iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâtul C. Ș. P. E. I. ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr. 4030 din 20 iunie 2011, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată B. (născută S.) L. M., și pe chematele în garanție-intimate U. S. H., F. DE P. - P., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că această cauză a fost repusă pe rol la solicitarea reclamantei intimate.
Curtea dispune repunerea cauzei pe rol, având în vedere că dosarul nr. (...) al C. de A. C. pentru care a fost suspendată prezenta cauză a fost soluționat irevocabil.
De asemenea, se constată că prin motivele de recurs pârâtul recurent a solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242
C.pr.civ.
Curtea constată prezentul recurs în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
După dezbaterea cauzei și epuizarea tuturor cauzelor de pe lista de ședință chemata în garanție - intimată U. „. H. a transmis prin fax la dosar note de ședință.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4030 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost admisă acțiunea precizată a reclamantei B. L. M., formulată împotriva pârâtului C. Ș. P. E. I. Ș. S. și, in consecință, a constatat că reclamanta are calitatea de profesor cu studii superioare și ca urmare a obligat pârâta să o încadreze pe reclamantă pe un post de profesor cu studii superioare începând cu luna septembrie 2009, și să îi acorde drepturile salariale aferente acestei încadrări începând cu luna iunie 2010 și să opereze în carnetul de muncă al reclamantei aceste mențiuni.
A fost admisă cererea reclamantei privind anularea deciziei nr.61/(...) emisă de pârât și în consecință anulează această decizie.
A fost respinsă ca nefondată cererea reconvențională formulată de pârât privind obligarea reclamantei la plata sumei de 4.606 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale încasate în perioada (...)-(...).
A fost respinsă ca nefondată cererea de chemare în garanție a U. S. H. B., pentru obligarea acesteia la plata sumei de 4.606 lei, reprezentând diferențe de drepturi salariale încasate în perioada (...)-(...).
A fost obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 250 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
P. a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanta este angajata pârâtului, având până la data de (...), funcția de învățător-educator (f.15,16).
Prin Decizia nr.1 din (...) emisă de pârât, reclamanta a fost încadrată pe post de profesor cu studii superioare (f.16) avându-se în vedere faptul că prin A. nr.1234/(...), emisă de U. S. H. B. - F. de P.-P. s-a atestat faptul că aceasta a promovat examenul de licență din sesiunea iulie 2009 a acestei facultăți (f.6).
La data de (...) reclamanta a depus la sediul pârâtei situația școlară referitoare la studiile universitare urmate din care reiese faptul că a urmat forma de învățământ la distanță a F. de P. și P. a U. S. H. (f.30-32).
Deoarece F. de P.-P. din B. a U. S. H. nu este autorizată sau acreditată forma de învățământ la distanță la niciuna din specializări pârâta s-a considerat îndreptățită ca având în vedere prevederile O.U.G. nr.10/2009 să reducă salariul reclamantei la cuantumul avut înainte a fi încadrată ca absolventă cu studii superioare dar nu a emis nici un act în acest sens.
Tot datorită aceluiași considerent pârâta a procedat la emiterea D. nr.61/(...) prin care anula Decizia nr.1/2010 cu privire la reîncadrarea reclamantei pe postul de profesor cu studii superioare și a solicitat instanței prin cererea reconvențională obligarea reclamantei la plata sumei de 4606 lei reprezentând drepturi salariale încasate în perioada (...) - (...).
Toate aceste măsuri au fost luate și se cere a fi luate în situația în care A. nr.1234/(...) care atestă titlul de licențiat al reclamantei nu a fost anulat și nici nu s-a constatat nulitatea lui.
Mai mult, prin soluția dată în Dosarul nr.(...) a C. de A. C. la data de (...) reclamanta a obținut obligarea U. S. H. la eliberarea diplomei de absolvire a studiilor universitare.
În acest context măsurile luate de pârâtă prin reducerea salariului reclamantei și schimbarea încadrării acesteia sunt măsuri unilaterale de modificare a contractului individual de muncă referitoare la două elemente esențiale ale acestuia : felul muncii și salariului (art.41 alin.(3) Codul muncii).
Acest fapt este contrar prevederilor art.41 alin.(1) din Codul muncii potrivit căruia „Contractul individual de muncă poate fi modificat numai prin acordul părților";.
Prin urmare instanța a admis cererea reclamantei privind anularea D. nr.61/(...) și a anulat această decizie și a admis de asemenea cererea privind obligarea pârâtei la plata către reclamantă a diferenței dintre drepturile salariale efectiv primite și cele cuvenite pentru postul de profesor cu studii superioare începând cu luna iunie 2010.
Constatând că în baza Adeverinței nr.1234/(...), încadrarea reclamantei pe postul de profesor cu studii superioare a fost făcută în mod corect, instanța a respins ca nefondată cererea reconvențională a pârâtei privind obligarea reclamante la plata sumei de 4606 lei reprezentând diferențe de drepturi salariale încasate în perioada (...) - (...).
În baza prevederilor art.1 din Decretul nr.92/1976 a fost obligată pârâta să facă cuvenitele rectificări în carnetul de muncă al reclamantei.
Reclamanta, nefiind căzută în pretenții, instanța a respins ca nefondată cererea acesteia de chemare în garanție a U. S. H. B..
În baza art.294 Cod procedură civilă instanța a obligat pârâta să-i plătească reclamantei suma de 250 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâtul C. Ș. pentru E. Inclusivă a declarat recursprin care a solicitat casarea sentinței și trimiterea cauzei spre judecare primei instanțe sau modificarea hotărârii în sensul respingerii acțiunii reclamantei și a admiterii cererii reconvenționale.
În motivarea recursului, s-a susținut că F. de P. P. din cadrul universității
S. H., absolvită de reclamantă, nu a fost autorizată/acreditată pentru forma de învățământ la distanță, astfel încât adeverința de absolvire de care se prevalează reclamanta nu poate fi luată în considerare, cu atât mai mult cu cât după 12 luni de la data emiterii sale U. era obligată să emită o diplomă de licență, conform OMEC nr.2284/2008.
Se critică neexercitarea rolului activ de către prima instanță, care nu a invocat din oficiu excepția de nelegalitate a actului administrativ (adeverința de absolvire) deși U. S. H. a susținut că acest act nefiind anulat, produce efecte juridice.
Reclamanta B. L. a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, arătând că prin sentința civilă nr.346/2011 a C. de A. C. a fost obligată U. S. H. să-i elibereze reclamantei diploma de licență reținându-se că „adeverința eliberată de facultatea de P. - P. din B. din cadrul universității S. H. constituie o recunoaștere a faptului că reclamanții au urmat studii pe care USH le-a organizat la forma de învățământ la distanță și calitatea de licențiatînscrisă în adeverință";.
Chemata în garanție U. S. H. a depus note de ședințe, prin care a solicitatrespingerea recursului ca nefondat în raport de hotărârea judecătoreascăirevocabilă menționată prin care s-a constatat legalitatea adeverinței de absolvire.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea va respingerecursul ca nefondat pentru următoarele considerente:
În iulie 2009, reclamanta a susținut și promovat examenul de licență în cadrul U. „. H. - F. P. și P. - specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță.
Urmare a finalizării studiilor cu diplomă de licență, aceasta a fost încadrată în funcția de învățător itinerant profesor grad didactic I (cu studii superioare), în baza deciziei nr. 1/(...) (f. 16 dosar).
Ulterior, prin decizia nr. 61/(...) (fila 17), pârâta a anulat decizia anterioară, reținând că studiile superioare ale reclamantei au fost urmate la o formă de învățământ neautorizată.
Curtea apreciază că refuzul pârâtei de rândul I de recunoaștere a efectelor adeverinței de absolvire este nejustificat, în contextul în care solicitarea reclamantei se întemeiază pe o adeverință de licență care se bucură de prezumția de legalitate și care produce efectele specifice unui act valid.
Refuzul de încadrare a reclamantei recurente pe funcția de profesor în învățământul primar a fost determinat de faptul că în urma intrării în vigoare a
OG nr. 10/2009, s-a considerat că specializarea psihologie, forma de învățământ la distanță din cadrul U. „. H.- F. P. P., nu a avut autorizare de funcționare.
Prin art. 3 din OG nr. 10/2009 privind dreptul studenților înmatriculați la formele de învățământ la distanță sau cu frecvență redusă de a continua studiile la programe de studii de licență autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate, s-a stabilit că „ Studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ la distanță au dreptul de a-și continua studiile laspecializări/programe de studii autorizate să funcționeze provizoriu sau acreditate potrivit unei metodologii aprobate prin ordin al ministrului educației, cercetării și inovării, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
De dreptul prevăzut la alin. (1) beneficiază și studenții ciclului universitar de licență înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008 la specializări/programe de studii organizate la forma de învățământ cu frecvență redusă.";
Coroborând dispozițiile legale menționate cu cele ale art. 1 din actul normativ evocat, care statuează că „ Pe data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe, U. "S. H." din B., înființată prin nr. 4., încetează școlarizarea pentru toate specializările/programele de studii/autorizate provizoriu/acreditate la forma de învățământ la distanță";, Curtea reține că prevederile ordonanței nu sunt aplicabile reclamantei și nu pot constitui un temei al refuzului de a încadrare a reclamantei în funcția de profesor.
În acest sens, se observă că legiuitorul face în mod clar mențiuni exclusiv cu privire la „. înmatriculați în anul I în perioada 2005-2008, fără a face însă nici o trimitere la persoanele licențiate. Or, reclamanta era licențiată încă din luna iulie 2008, astfel că nu intră sub incidența acestor prevederi.
Un alt argument care pledează în sprijinul acestei concluzii îl constituie principiul neretroactivității legii civile, principiu consacrat de legea fundamentală
și care prevede că legea civilă produce efecte doar pentru viitor.
Or, apărarea că reclamantei îi sunt aplicabile dispozițiile acestei ordonanțe, ar echivala cu a recunoaște că aceasta retroactivează, respectiv că aceasta produce efecte cu privire la situațiile anterioare intrării ei în vigoare. Or, o astfel de abordare contravine atât dispozițiilor art. 15 al. 2 din Constituția României, cât și prevederilor art. 1 din Codul Civil.
De altfel, solicitarea reclamantei se întemeiază pe adeverință de licență obținută ca urmare a promovării examenului de licență în anul 2008, adeverință care până la data soluționării cauzei nu a fost anulată, astfel că acest demers se dovedește întemeiat.
În plus, Curtea constată că prin sentința civilă nr. 346/(...)a C. de A. C., pronunțată în dosarul nr. (...), irevocabilă prin respingerea recursului, U. S. H. a fost obligat să îi elibereze reclamantei diploma de licență, ceea ce înlătură și critica recurentei privind neexaminarea cauzei sub aspectul raporturilor de drept administrativ.
În condițiile în care un act se bucură de prezumția de legalitate care nu a fost răsturnată, actul respectiv produce efectele specifice, care nu pot fi înlăturate, cu atât mai mult cu cât adeverința emisă a fost recunoscută, intrând în circuitul civil, de către unitatea școlară ca document justificativ pentru încadrarea reclamantei ca profesor în anul 2010, de când nu au intervenit modificări ale stării de fapt și de drept.
Prin urmare, adeverința de licență a reclamantei face dovada legalității studiilor acesteia, astfel că decizia pârâtei de rândul I de a anulare a dispoziției inițiale de încadrare a reclamantei pe funcția de profesor pentru învățământul primar nu are temei legal.
P. considerentele expuse anterior, în baza art. 312 alin.1 1 Cod de procedură civilă Curtea respinge ca nefondat recursul pârâtei.
P. ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâtul C. Ș. P. E. I. ȘIMLEU S. împotriva sentinței civile nr. 4030 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fond.K. M.
| ← Decizia nr. 3145/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1035/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
