Decizia nr. 2883/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă

R O M Â N I A

CURTEA DE APEL CLUJ

SECȚIA I CIVILĂ

Dosar nr. (...)

D. CIVILĂ N.2883/R/2012

Ședința publică din data de 12 iunie 2012

Instanța constituită din: PREȘED.TE : D. C. G.

JUDECĂTOR : G.-L. T.

JUDECĂTOR : I. T.

G. : N. N.

S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 438 din 13 martie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe intimații pârâți Ș. CU C. I - V. N. 18 B. M., Ș. CU C. I - V. „. I. C. B. M., C. N. „. L. B. M., L. CU P. S. B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. generală a F. P. M., având ca obiect drepturi bănești

La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților. Procedura de citare este realizată.

Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.

S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 mai 2012

și la data de 11 iunie 2012 Ministerul Finanțelor Publice, respectiv S. L. din Î. M. au înregistrat întâmpinare la recursurile declarate de pârâți.

Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.

C U R T E A

Prin sentința civilă nr. 438 din 13 martie 2012 pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului Ministerul Finanțelor Publice și, în consecință:

S-a respins cererea formulată de reclamantul S. L. din Î. M., împotriva pârâtului M. F. P. reprezentat prin D. G. a F. P. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ

M. în contradictoriu cu pârâții: Ș. cu clasele I-V. nr. 18 B. M., Ș. cu clasele I-V.

„A.I. C. B. M., C. N. „. L. B. M., L. cu program S. B. M., C. Local B. M. și P. M. B. M., și, în consecință:

A obligat pârâta Ș. cu clasele I-V. nr. 18 B. M. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat C. M., B. R., K. I., A. V. D., L. A.-L., D. O., I. M., L. M., M. C., C. D., C. S., P. V., T. M., A. C., A. C., O. R., M. H., S. Ana, B. R., M. S., T. N., B. M., M. A., F. M., P. D., S. I., C. S., R. T., începând cu data de (...) și până la (...), ale numitelor M. E., Lar C., O. G., P. A., începând de la data de (...) și până la (...), iar ale numitei H. I.- A., începând de la data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 coroborate cu prevederile Legii 2. de a- probare cu modificări a O.G. 15/2008 și să le plătească drepturile salariale nea- cordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

S-a respins cererea privind obligarea pârâtei Ș. cu clasele I-V. nr. 18 B. M. la calculul și plata drepturilor salariale pentru perioada (...)-(...) pentru membrii de sindicat C. R. și P. C. D.

A obligat pârâta Ș. cu clasele I-V. „A.I. C. B. M. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat P. C. D., A. M. C. și A. F. C., începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de

400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 coroborate cu pre- vederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și să le plătească drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite conform dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

A obligat pârâtul C. N. „. L. B. M. să calculeze drepturile salariale ale membrului de sindicat P. V., începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și să-i plătească drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite con- form dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

A obligat pârâtul L. cu program S. B. M. să calculeze drepturile salariale ale membrului de sindicat C. D., începând cu data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și să-i plătească drepturile salariale neacordate pentru această perioadă, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite con- form dispoziției anterioare și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

A obligat pe pârâții C. Local B. M. și P. M. B. M. să aloce unităților de învățământ pârâte sumele necesare plății drepturilor salariale menționate.

S-a respins cererea reclamantului de completare a carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat.

Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:

În ce privește excepția lipsei calității procesuale a pârâtului Ministerul

Finanțelor Publice, instanța a reținut că prin D. nr. 10 din 19 septembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial nr. 786 din 4 noiembrie 2011, Înalta Curte de Casație și Justiție , pronunțându-se în soluționarea unui recurs în interesul legii, a statuat cu caracter obligatoriu conform art. 3307 alin.4 C.pr.civ., următoarele: "În aplicarea dispozițiilor art. 60 din codul de procedură civilă raportat la 19 din L. nr. 500/2002 privind finanțele publice, cu modificările și completările ulterioare, și art. 1-4 din Ordonanța G. nr. 22/2002 privind executarea obligațiilor de plată ale instituțiilor publice, stabilite prin titluri executorii, cu modificările și completările ulterioare, cererea de chemare în garanție a M.ui F. P. formulată de către instituțiile publice angajatoare sau ordonatorii de credite cu privire la drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar ori la ajutorul financiar prevăzut în favoarea cadrelor didactice titulare și/sau suplinitoare calificate din învățământul preuniversitar de nr. 3. privind stimularea achiziționării de cărți sau de programe educaționale pe suportelectronic, necesare îmbunătățirii calității activității didactice, în învățământul preuniversitar, nu îndeplinește cerințele prevăzute de textul de lege.";

Față de aceste considerente instanța a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a M.ui F. P. și a respins cererea formulată împotriva acestuia, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală.

T. a reținut că membrii de sindicat reprezentați în cauză constituie personalul didactic și didactic auxiliar al pârâtei Ș. cu clasele I-V. nr. 18 B. M.

Așa cum rezultă din adeverința nr. 812/(...), membrii de sindicat M. E., Lar

C., O. G., P. A. au fost angajați la data de (...), H. I.- A. la data de (...), iar C. R. și

P. C. D. la data de (...).

Potrivit adeverinței nr. 819 din (...) emisă de Ș. cu clasele I-V. „A.I. C. B. M.,

P. C. D. este în prezent angajată și a acestei unități școlare.

De asemenea, prin adeverințele nr 795 din (...) și 822 din (...), Ș. cu clasele

I-V. „A.I. C. B. M. a certificat faptul că membrii de sindicat A. M. și A. F. C., angajați ca persoal didactic cu o jumătate de normă, nu au beneficiat, începând cu data de (...) , de calcularea drepturilor salariale prin înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1.000 la valoarea de 400,00 lei.

Membrul de sindicat P. V. a funcționat și la C. N. „. L. B. M. în perioada vizată în litigiu, iar C. D. la L. cu program S. B. M.

Prin cererea formulată susnumiții au solicitat instanței obligarea angajatorului lor de a le calcula salariile, începând de la data de (...) și până la (...), utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în con- formitate cu prevederile Legii 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 15/2008 și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacor- date, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuve- nite .

Prin dispozițiile OG nr. 15/2008, privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008, art. 1 alin. 1 lit. b și c, se stabilea valoarea coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie

2007.

Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie - (...), aceasta reprezentând valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare.

Această valoare a fost diminuată prin ordonanțe de urgență succesive care au fost ulterior declarate neconstituționale prin decizii ale Curții Constituționale. Curtea Constituțională a stabilit că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituție. (D. nr. 1221/12 noiembrie 2008, D. nr.

842/2 iunie 2009, D. nr. 989/30 iunie 2009).

Prin D. nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in Monitorul Oficial nr. 350 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile Ordonanței G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fostdeclarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 136/2008, nr.

151/2008 și nr. 1/2009.

Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de

Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în Monitorul Oficial.

În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 2. și în anul 2010, instanța reține următoarele:

Art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege.";

Art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009, astfel: a) noul salariu de bază, solda funcției de bază sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie

2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la prezenta lege; b) sporurile prevăzute în anexele la prezenta lege rămase în afara salari- ului de bază, soldei funcției de bază sau, după caz, indemnizației lunare de înca- drare se vor acorda într-un cuantum care să conducă la o valoare egală cu suma calculată pentru luna decembrie 2009.";

Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici L. nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.

Potrivit art. 5 al. 1 din O.U.G. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie

2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.

Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O.U.G. nr.

1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile Ordonanței de urgență a G. nr. 4. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie

2009, aprobată prin L. nr. 3..

Însă, cum prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța apreciază că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la datade 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2., și nu cu Ordonanța de urgență a G. nr. 4..

O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O.U.G. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .

Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din

28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.

Față de considerentele expuse, instanța a admis petitul din cererea reclamantului având ca obiect obligarea unităților de învățământ pârâte de a calcula salariile membrilor de sindicat reprezentați, pentru perioadele în care aceștia au fost angajații lor, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și a O.U.G.

1/2010, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G.

15/2008, începând de la data de (...) și până la (...) și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cu- venite potrivit acestei dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății.

Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs pârâții C. Local al municipiului

B. M. și P. M. B. M.

C. Local al municipiului B. M. a solicitat modificarea sentinței atacate însensul respingerii acțiunii formulate de către reclamantul S. L. din Î. M., pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a acestuia.

În motivare, pârâtul a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a acestuia, în prezenta cauză.

În ce privește prima excepție, arată că, în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din L. 215/2001, republicată, C. Local nu are personalitate juridică și nici buget propriu, situație în care nu poate sta în judecata în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor drepturi bănești.

Potrivit art. 21 din L. 215/2001, republicată "(1) unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrative teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.

(2) În justiție, unitățile administrative teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean.

(3) P., respectiv președintele consiliului județean, poate împuternici o persoană cu studii superioare juridice de lunga durata din cadrul aparatului de specialitate, sau un avocat care sa reprezinte interesele unității administrativ teritoriale, precum și ale autorităților administrației publice locale respective, în justiție.

Potrivit art.20 din L. nr. 215/2001, republicată, unitățile administrativ- teritoriale sunt: comunele, orașele, M. și județele, în care se exercită autonomia locală și funcționează AUTORITĂȚI ale administrației publice locale.

C. Local este, potrivit art. 23 din L. nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracterdeliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc., cf. art.36 L. nr.215/2001) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție („… pune în aplicare hotărârile consiliului local…"; cf. art.61 din L. nr.215/2001, republicată).

În consecință, C. Local al municipiului B. M. și P. municipiului B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.

În ce privește a doua excepție: pârâtul a fost chemat în judecată, așa cum arată reclamantul, în calitate de finanțator al unităților de învățământ. D. că, potrivit dispozițiilor art.63 alin.4 lit. a din L. nr.215/2001, republicată, primarul în exercitarea atribuțiilor prevăzute de art.63 alin.1 lit.c, exercită funcția de ordonator principal de credite, iar nu consiliul local care îndeplinește alte atribuții date în competența sa. C. local al municipiului B. M. nu este și nici nu poate fi reprezentat de către P. municipiului B. M., deoarece cele două autorități au atribuții distincte.

Pe fond, acțiunea este inadmisibilă, C. Local al municipiului B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.

Prin recursul declarat de pârâtul P. M. B. M. s-a solicitat modificareasentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î. M. față de autoritatea acestuia pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.

În dezvoltarea motivelor de recurs, pârâtul a arătat că instanța de fond a respins excepția lipsei capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive în prezenta cauză.

În ce privește această excepție, potrivit prevederilor art.77 din L. nr.

215/2001 a administrației publice locale, republicată „P., viceprimarul, secretarul unității administrativ-teritoriale și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, denumită primăria comunei, orașului sau municipiului, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului, soluționând problemele curente ale colectivității locale";.

De asemenea, potrivit prevederilor art.21 din L. nr.215/2001 a administrației publice locale, republicată, „(1) Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public cu capacitate deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.

(2) În justiție, unitățile administrativ-teritoriale sunt reprezentate, după caz, de primar sau de președintele consiliului județean";.

Având în vedere cele arătate, pârâtul solicită admiterea recursului și modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din Î. M., față de autoritatea acestuia pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a P.ui municipiului B. M.

Ministerul Finanțelor Publice prin D. G. a F. P. M. prin întâmpinare (f.8-11) asolicitat menținerea sentinței ca temeinică și legală.

S. L. din Î. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor șimenținerea hotărârii tribunalului.

Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:

1.Cu privire la recursul declarat de C. Local al M. B. M.

Singurele motive de recurs invocate de acest pârât vizează lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive.

Raportat la prima dintre acestea, Curtea reține că, deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică cât și patrimoniu propriu.

Este evident că împrocesuarea C.ui local al municipiului B. M. s-a făcut tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, potrivit dispozițiilor art.1 din HG nr.538/2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul.

Ca urmare, este evident că ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.

Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.4 din L. nr.215/2001 C. Local este cel care aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.

Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii.

Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are într-adevăr, primarul) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.

Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.

2. Cu privire la recursul declarat de P. M. B. M.

P. M. B. M. este de ordonator principal de credite al bugetului M. B. M., conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv B. M. De altfel, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.

Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care este obligat acest pârât la „. sumelor";, iar nu și la plata lor, Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia.

Constată că recurentul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă justificând legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.

Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat și recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE :

Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr.438 din (...) a T.ui M. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.

D. este irevocabilă.

Dată și pronunțată în ședința publică din 12 iunie 2012.

PREȘED.TE JUDECĂTORI

D. C. G. G. L. T. I. T.

G.

N. N.

Red.DCG/28 iunie 2012

Dact.SzM/2ex.

Vezi şi alte speţe de dreptul muncii:

Comentarii despre Decizia nr. 2883/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă