Decizia nr. 3648/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
DECIZIA CIVILĂ Nr. 3648/R/2012
Ședința publică din data de 18 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. I. V., M. D., S. F., N. G.-L. împotriva sentinței civile nr. 2424 din (...) pronunțate de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe intimații pârâți S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la a treia strigare a cauzei, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți - avocat A. M. din cadrul Baroului C..
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimatelor și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentanta reclamanților arată că nu are cereri de formulat în probațiune.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților susține recursul astfel cum a fost formulat în scris solicitând admiterea acestuia, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii introductive de instanță cu consecința obligării pârâtelor la plata sumelor reprezentând 6 salarii conform HG nr.1..
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin acțiunea înregistrată la Tribunalul Sălaj în data de 08 februarie 2012 sub nr. (...), reclamanții M. I. V., M. D., S. F., N. G.-L. au solicitat obligarea pârâtelor S. N. de T. F. de M. "C. M." S., și S. N. de T. F. de M. "C. M." S. - S. T. la plata sumelor reprezentând 6 salarii a câte 670 lei net lunar, într-o singură tranșă, sumă actualizată cu rata indicelui de inflație de la data scadenței, până la data plății efective, cu cheltuieli de judecată.
În motivare au arătat că au fost angajați ai societății pârâte până în cursul anului 2011, când au fost disponibilizați ca urmare a unor măsuri de concediere colectivă.
Art. 64 din C. C. de M. al S. „. M. S. arată care sunt „măsurile pentru atenuarea consecințelor concedierii și compensațiile care urmează a fi acordate salariaților supuși concedierii conform dispozițiilor legale și C. C. de M. aplicabil";.
Art. 67 Codul muncii instituie în favoarea salariaților concediați din motive care nu țin de persoana salariatului dreptul de a beneficia de măsuri de combatere a șomajului și de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă, angajatorului revenindu-i obligația de a lua măsuri de protecție față de acești angajați, potrivit art. 69 lit. b din Codul muncii.
Au mai arătat reclamanți că aceste sume au caracterul unor compensații datorate angajaților în urma concedierii colective, considerând astfel că sunt îndreptățiți la plata celor 6 salarii la nivelul de 670 lei neimpozabili.
Prin întâmpinarea formulată, pârâta S. N. de T. F. de M. "C. M." S. a solicitat respingerea acțiunii arătând că sumele solicitate au fost acordate reclamanților în cuantumul prevăzut de H. 1. și în C. C. de M. la nivel de unitate pe anul 2011 art. 60 pct. 8 alin. 2, adică 670 lei lunar, numai că asupra acestei sume, care reprezintă un venit salarial se calculează contribuțiile pentru sănătate, pensie, șomaj, impozit, conform art. 296/4 lit. k din Codul Fiscal, astfel încât suma netă este redusă cu aceste rețineri. De altfel, la data de (...) C. C. pe R. T. la care fac referire reclamanții ca temei al acțiunii lor a fost denunțat.
Prin sentința civilă nr. 2424/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), s-a respins ca nefondata acțiunea formulată de reclamanții M. I. V., M. D., S. F., N. G.-L. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. B. și S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. - S. T., având ca obiect acordarea a 6 salarii de baza brute negociate cu ocazia concedierii, asupra cărora să se aplice rata inflației dela data scadentei și până la data platii efective și plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele: Cererea reclamanților de acordare a celor 6 salarii datorate în urma concedierii se întemeiază atât pe prevederile C. M., cât și pe prevederile C. C. de
M. al S. „. M. SA, valabil pe anii 2008-2009.
Faptul că reclamanții au fost angajați ai societății pârâte, precum și faptul concedierii lor, recunoscute de altfel și de pârâta de rândul 2, sunt dovedite cu înscrisuri.
C. C. de M. la nivel de R. T., înregistrat la M. M., F. și P. S. sub nr.
722/1008, invocat ca temei juridic al acțiunii de către reclamanți, a fost denunțat de C. N. a P. Român în data de 17 noiembrie 2010, denunțare care și-a produs efecte juridice începând cu data de 31 decembrie 2010.
Reclamanții au fost concediați în cursul anului 2011, prin urmare acest contract nu mai poate conferi drepturi reclamanților în legătură cu concedierea lor.
Pârâta de rândul 1 însă, a acordat reclamanților drepturile solicitate, în temeiul art. 60 pct. 8 alin.2 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul
2011, coroborat cu prevederile H. nr. 1..
Suma de 670 lei lunar acordată reclamanților a fost achitată cu ordine de plată, angajatorul reținând corect la sursă, sumele datorate cu titlu de contribuții de sănătate, pensie, șomaj și impozit, conform art. 296/4 lit. K din Codul Fiscal.
Prin urmare, apreciind că pârâtele și-au executat obligația prevăzută de legislația muncii în vigoare și contractele colective de muncă, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Întrucât pârâtele nu au căzut în pretenții, instanța a respins cererea reclamanților pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs reclamanții M. I. V., M. D., S. F., N. G.-L., solicitând admiterea recursului în sensul admiterii acțiunii introductive astfel cum a fost formulată.
În motivarea recursului recurenții au arătat că au fost angajați ai societății parate pana in cursul anului 2011, când au fost disponibilizați ca urmare a unormasuri de concediere colectiva, determinate de aplicarea P. de restructurare si reorganizare a societății angajatoare.
In drept, acțiunea reclamanților este întemeiata pe prevederile art. 60 alin.
(8) din CCM valabil pe anul 2011, care prevede că "la desfacerea contractului individual de munca ca urmare a aplicării masurilor de concediere colectiva, salariaților C. M. li se vor acorda sume de bani în conformitate cu art. 80 alin. (2) alin. a) din C. C. de M. U. la N. de R. T., dar fără a depăși lunar suma prevăzuta în art. 1 din H. nr. 1.."
In ceea ce privește solicitarea reclamanților de acordare a celor 6 salarii a cate 670 lei lunar, precizează faptul ca art. 64 din C. C. de M. al S. "C. M." S. arata care sunt "masurile pentru atenuarea consecințelor concedierii si compensațiile care urmează a fi acordate salariaților supuși concedierii, potrivit dispozițiilor legale si C. C. de M. aplicabil". Fiind vorba de o categorie de drepturi expres prevăzute de lege, consideră pe deplin întemeiata solicitarea de plata a acestora către reclamanți.
Subliniază recurenții că drepturile în cauză sunt drepturi bănești, nu drepturi salariale, drept pentru care consideră justă plata acestora fără o impozitare prealabila. Chiar prevederile art. 55 din Codul fiscal susțin pretențiile reclamanților, alin. (1) reglementând faptul ca "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani si/sau in natura obținute de o persoana fizica ce desfășoară o activitate in baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea ori de forma sub care ele se acorda, inclusiv indemnizațiile pentru incapacitate temporara de munca". In vederea impunerii, sunt asimilate salariilor, conform art. 55 alin. (2) lit. k) "orice sume sau avantaje de natură salarială ori asimilate salariilor".
Din analiza textelor legale care fac referire la drepturile salariale se poate constata că însuși legiuitorul face distincția clară între conceptul de "salarizare" si "alte drepturi bănești ce decurg din raportul din munca".
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse in titlul IV din Codul M., salariul constituie contraprestația muncii depuse de salariat in baza contractului individual de munca.
Art. 155 Codul M. enumera componentele salariului, si anume: "salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum si alte adaosuri".
Atâta timp cat termenul "salariu" este definit ca atare in textele din Codul muncii, fiind enumerate elementele acestuia, rezulta ca în stabilirea semnificației "salariu" trebuie avut in vedere sensul juridic al acestei noțiuni, astfel cum acesta este definit de art. 155 din Codul muncii, text ce face parte din Titlul IV al acestui act normativ, denumit "S.". Dispozițiile din Codul muncii permit acordarea către angajat si a altor drepturi, fie bănești, fie de alta natura, dar care nu fac parte din salariu si nu pot fi asimilate drepturilor salariale.
Chiar în cuprinsul art. 229 din Codul muncii este prevăzut obiectul contractelor colective de munca, prin asemenea contracte putându-se stabili clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum si alte drepturi si obligații ce decurg din raporturile de munca.
Recurenții consideră că drepturile pe care le solicită nu constituie drepturi salariale, ci compensații bănești care li se cuvin in urma concedierii colective, drepturi bănești ce nu sunt supuse impozitării.
Instanța de fond a respins acțiunea reclamanților pe motiv ca drepturile solicitate au fost achitate de către parata, dar ceea ce s-a achitat efectiv reprezintă cele 6 salarii la nivelul de 670 lei lunar impozabil.
Având în vedere argumentele pe care își intemeiază pretențiile, solicită acordarea acestor drepturi integral, fara vreo impozitare prealabila, dat fiindfaptul ca este vorba de o categorie aparte de drepturi bănești, cu privire la care nu există niciun text legal care să permită impozitarea acestora.
In concluzie, salariații concediați din motive ce nu țin de persoana lor beneficiază de compensațiile bănești individuale din partea angajatorului, din resursele financiare ale acestuia, daca astfel de compensații sunt prevăzute de lege.
Intimata S. N. de T. F. de M. "C." M. S. a formulat întâmpinare în data de (...) (f. 10) prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, arătând că suma reprezentând cele 6 salarii compensatorii ce constituie obiectul litigiului este supusă impozitării potrivit art. 296/4 lit. k din codul fiscal, iar la data promovării acțiunii salariile compensatorii erau achite în totalitate, astfel cum a dovedit cuordinele de plată depuse la dosar.
A mai arătat intimata că în situația în care s-ar considera că drepturile ce fac obiectul cauzei nu sunt drepturi salariale , ci drepturi bănești izvorâte din contractul colectiv de muncă, ar fi incidente prevederile art. 268 alin. 1 lit. e din codul muncii, iar față de data înregistrării acțiunii, acțiunea reclamanților apare ca prescrisă.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilorlegale incidente Curte constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
Pretențiile reclamanților s-au întemeiat pe prevederile art. 60 pct. 8 alin. 2 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011-2012, al căror cuprins, relevat de recurenți prin memoriul de recurs și necontestat de intimată este următorul: „la desfacerea contractului individual de muncă, ca urmare a aplicării măsurilor de concediere colectivă, salariaților C. M. li se vor acorda sume de bani în conformitate cu art. 80 alin. 1 lit. a din C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi, dar fără a depăși lunar suma prevăzută în art. 1 din HG nr.
1.";.
Art. 80 alin. 1 lit. a din C. colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, la care face trimitere textul din contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, prevedea dreptul salariaților concediați urmare a faptului că unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi de natura celui ocupat de cel în cauză, ca urmare a reorganizării, de a primi o plată compensatorie, fiind fără relevanță în contextul cauzei de față cuantumul sumei prevăzute de contractul colectiv de muncă la nivel de ramură, întrucât contractul respectiv nu mai era în vigoare la data concedierii reclamanților, iar cuantumul sumei cuvenite acestora cu titlu de plată compensatorie este cel stabilit prin contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, respectiv 6 salarii raportate la salariul minim pe țară.
Din motivele de recurs formulate rezultă că reclamanții nu contestă faptul că au încasat suma reprezentând 6 salarii în cuantum de 670 lei lunar, rezultată în urma reținerii impozitului și a celorlalte contribuții către stat, astfel încât ceea ce se critică prin prezentul recurs este doar aspectul referitor la caracterul impozabil al sumelor respective.
Susținerile recurenților în sensul că drepturile ce fac obiectul prezentei cauze reprezintă „drepturi bănești";, și nu drepturi salariale , iar din această calificare ar rezulta faptul că venitul respectiv nu este supus impozitării nu pot fi primite întrucât, în raport de prevederile art. 55 și 296^4 din Codul fiscal și art.68 lit.l/1 din Normele metodologice de aplicare a C. fiscal, aprobate prin HG nr. 4., Curtea reține că plățile compensatorii sunt asimilate din punct de vedere fiscal unor venituri salariale supuse impozitării și pentru care se datorează contribuțiile sociale individuale.
Prin urmare, baza de calcul al plăților compensatorii o reprezintă salariul minim pe țară, iar reclamanților în mod legal li s-a acordat suma corespunzătoare netă, în urma reținerii impozitului și contribuțiilor.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod procedură civilă, Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanți.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. I. V., M. D., S. F., N. G.-L. împotriva sentinței civile nr. 2424 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
D. C. G. G.-L. T. I. T.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: N.C.C.
| ← Decizia nr. 982/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2549/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
