Decizia nr. 4924/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4924/R/2012
Ședința noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : S. D. JUDECĂTOR : D. G. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de reclamanții M. I. S., U. I. A., F. I. F., P. V., D. ANA, K. D., și de intervenienții L. I., B. M., R. I., S. S., J. N., C. V., C. M., M. A., C. V. M., F. G. I., F. G. C., J. T. D., T. Z., L. I. V., M. M., S. T. V., L. A., G. M., C. S., C. L., B. I., H. O., D. I., S. A., K. D., J. L. împotriva sentinței civile nr. 8947 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA, S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
Se constată că la data de 21 noiembrie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanții recurenți și intervenienții recurenți au depus la dosar concluzii scrise.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 19 noiembrie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.8947 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...) a fost respinsă acțiunea și cererea de intervenție formulată de reclamanții M. I. S., U. I. A., F. I. F., P. V., D. ANA, K. D. și intervenienții L. I., B. M., R. I., S. S., J. N., C. V., MOGA M., C. M., M. A., C. V. M., F. G.-I., F. G.- C., J. T. D., T. Z., L. I. V., M. M., S. T. V., L. A., G. M., C. S., C. L., B. I., H. O., D. I., S. A., K. D. și J. L., împotriva pârâtelor S. N. DE T. F. DE M. C. M. S. și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut că prin cererea de chemare în judecată si prin cererea de intervenție, reclamanții si intervenienții M. I. S., U. I. A., F. I. F., P. V., D. ANA, K. D., L. I., B. M., R. I., S. S., J. N., C. V., MOGA M., C. M., M. A., C. V. M., F. G.-I., F. G.-C., J. T. D., T. Z., L. I. V., M. M., S. T. V., L. A., G. M., C. S., C. L., B. I., H. O., D. I., S. A., K. D. și J. L. au solicitat în contradictoriu cu pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. S. și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T. obligarea pârâtelor la plata a șase salarii brute ca urmare a concedierii actualizate cu rata inflației la data plății lor și obligarea la plata cheltuielilor de judecată, motivând că datorită faptului că au fost concediați pentru motive care nu țin de persoana salariatului, au dreptul de a beneficia de cele șase salarii de bază brute, negociate conform contractului colectiv de muncăla nivel de ramură transporturi pentru ani 2008-2010, contract care se aplică si pârâtelor.
Prin întâmpinare, pârâta de rd.1 a solicitat respingerea cererii reclamanților si intervenienților, motivând că O.G. nr. 9. privind măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării si reorganizării unor societăți naționale, companii naționale si societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar reglementează măsurile de protecție socială de care beneficiază persoanele disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării si reorganizării unor astfel de entități.
Conform deciziilor de concediere emise de către pârâta de rd.1, fiecare reclamant si intervenient a fost concediat pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, ca urmare a concedierii colective datorită aplicării programului de restructurare si reorganizare cu consecința desființării posturilor deținute.
Aceste decizii au în vedere, pe lângă dispozițiile Codului Muncii, respectiv art. 58, art. 65 si art. 68 si prevederile programului de restructurare si reorganizare a C. M. S. si prevederile O.G. nr. 9/(...) privind măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării si reorganizării unor societăți naționale, companii naționale si societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar, act normativ care reglementează măsurile de protecție socială de care beneficiază persoanele disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurări si reorganizării C. M. S., societate cu capital majoritar de stat.
În cuprinsul deciziei de concediere pârâta a arătat că în conformitate cu prevederile O.G. nr. 9. reclamanții si intervenienții beneficiază de următoarele drepturi: o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie 2010 în afara drepturilor cuvenite la zi la data încetării contractului individual de muncă, indemnizație de șomaj stabilită conform reglementărilor în vigoare, venit lunar de completare stabilit odată cu indemnizația de șomaj corespunzător vechimii în muncă și un venit lunar de completare acordat după expirarea perioadei de acordare a indemnizației de șomaj.
Art. 80 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii
2008-2010 care se aplică sila nivelul pârâtelor, prevede că la desfacerea contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului, salariații vor primi, pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată si o plată compensatorie în valoare de minim șase salarii de bază brute, negociate, fiind prevăzută si situația în care unitatea își reduce personalul prin desființarea unor posturi ca urmare a reorganizării.
Acest articol se referă în opinia instanței la situația în care are loc concedierea individuală a personalului angajat ca urmare a reorganizării cu consecința desființării postului.
Reclamanții si intervenienții au fost concediați colectiv de către pârâtă datorită aplicării programului de restructurare si reorganizare cu consecința desființării posturilor, situație în care sunt aplicabile prevederile O.G. 9. cu privire la compensațiile acordate acestora si nu cele ale contractului colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
În consecință, cererea de chemare în judecată si cererea de intervenție în interes propriu sunt neîntemeiate si au fost respinse.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții și intervenienții au declarat recurs prin care au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului, s-au invocat dispozițiile art.80 din C. Colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pentru anii 2008 - 2010 privind acordarea a 6 salarii cu ocazia concedierii salariaților pentru desființarea posturilor.
Se susține cumulul măsurilor acordate în baza OG nr.9/2000 cu cele prevăzute de contractul colectiv de muncă aceste sume fiind plătite și din fonduri diferite.
Pârâta SNTF M „C. marfă „ S.A a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, invocând:
- excepția prescripției dreptului material la acțiune în baza art.268 alin.1 lit. a Codul muncii;
- excepția autorității de lucru judecat în raport de hotărârea pronunțată în dosarul nr.(...) referitoare la intervenienta J. L. de hotărârea pronunțată în dosarul nr.(...) referitoare la B. I., H. O., D. I., Ș. A. și K. D.
- excepția litisprudenței în raport de dosarul nr,(...), referitoare la M. M., Ș. T., L. A., G. M., C. S. și C. L.
În privința fondului s-a arătat că prevederile OG nr.9. fac inaplicabile dispozițiile contractului colectiv de muncă a cărui norme nu pot deroga de la rigorile legii, după cum s-a statuat prin decizia nr.1280/(...) a Curții Constituționale.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. constatăurmătoarele:
Excepția prescripției dreptului la acțiune privind acordarea plăților compensatorii nu este întemeiată în raport de dispozițiile art. 268 alin.(1) din
Codul muncii conform cărora:
„Cererile în vederea soluționării unui conflict de munca pot fi formulate: c) în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator; e) în termen de 6 luni de la data nașterii dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de munca ori a unor clauze ale acestuia";.
Drept urmare, contractul colectiv de muncă cuprinde dispoziții referitoare la salarizare, la contractul individual de muncă, la drepturile și obligațiile părților, inclusiv la modalitatea de contestare a deciziilor unilaterale ale angajatorului. În consecință, sunt sau pot fi clauze în contractul colectiv de muncă dispoziții relative la toate drepturile la acțiune pentru care art. 268 alin. (1) lit. a)- d) din Codul muncii a reglementat termene speciale distincte de prescripție. D. s-ar accepta susținerile recurentei, aceste termene nu ar avea aplicabilitate, în condițiile în care nerespectarea oricăruia dintre drepturile menționate anterior constituie o neexecutare a contractului colectiv de muncă.
Pentru aceste considerente, și reținând și faptul că rațiunea instituirii termenului de 6 luni o constituie încheierea pe o perioadă determinată a contractului colectiv de muncă, iar prin prezenta acțiune reclamantul nu a invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci a solicitat plata unor drepturi salariale, Curtea apreciază că termenul de prescripție aplicabil pentru drepturile menționate anterior este cel de 3 ani prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. c) din Codul muncii, acesta fiind un termen special față de cel prevăzut de art. 268 alin. (1) lit. e) din Codul muncii.
Este întemeiată însă excepția autorității de lucru judecat cu privire la reclamanții B. I., H. O., D. I., S. A. și K. D., deoarece acestora li s-au acordat drepturile pretinse prin prezenta acțiune și prin sentința civilă nr. 6183/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), irevocabilă prin decizia nr.
4205/(...) a Curții de A. C.
Fiind incidente dispozițiile art.163 și art. 166 C.pr.civ., după cum au recunoscut și acești reclamanți prin concluziile scrise, recursul lor va fi respins ca nefondat, cu consecința neacordării cheltuielilor de judecată efectuate.
Nu este incidentă excepția autorității de lucru judecat cu privire la intervenienta J. L., deoarece sentința civilă nr. 1119/(...) pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) nu este irevocabilă, fiind atacată cu recurs, primul termen de judecată la Curtea de A. C. fiind stabilit la (...).
Nu este incidentă excepția de litispendență cu privire la M. M., S. T. V., L.
A., G. M., C. S., C. L. deoarece judecata cererii formulate în dosarul nr. (...) a fost suspendată la data de (...), astfel încât nu este îndeplinită condiția ca pricina să fie în stare de judecată.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că prin C. colectiv de muncă unic la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2.-a stabilit la art. 80 alin. 1 că ";la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și de o plată compensatorie în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate";, iar la alin. 2 lit. a s-a menționat că "prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului.";
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 (dispoziții în vigoare la data la care s- a născut dreptul pretins prin acțiune), clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel. Prin urmare, acesta este aplicabil și în cazul societății pârâte.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C. muncii „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";, iar conform alin. 2
„neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta";, principiul forței obligatorii a contractului colectiv fiind prevăzut și de dispozițiile art. 30 din Legea nr.
130/1996, privind contractul colectiv de muncă.
Or, față de cele arătate, Curtea constată că în mod corect s-a reținut aplicabilitatea C.ui colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008
- 2010, în condițiile în care acesta era în vigoare la data la carereclamanții/intervenienții au fost concediați.
Deși reclamanții/intervenienții au beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de OG nr. 9., inclusiv de plățile compensatorii achitate de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit mențiunilor din deciziile de concediere depuse la dosar, această împrejurare nu este de natură să exonereze societatea pârâtă de a executa obligațiile impuse de contractul colectiv de muncă aplicabil.
Nu poate fi primit raționamentul societății pârâte, în contextul în care prin prevederile art. 67 din Codul muncii, legiuitorul a statuat expres că „Salariațiiconcediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil";.
Din interpretarea textului legal evocat, rezultă fără echivoc intenția clară alegiuitorului care permite cumularea compensațiilor acordate în temeiul OG. nr.
9. cu cele plătite de angajator în temeiul C.ui colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi.
Cum prin OG nr. 9. sau alt act normativ special aplicabil nu s-a prevăzut un regim derogatoriu de la dispozițiile art. 67 din Codul muncii, Curtea reține că societatea pârâtă avea obligația să plătească reclamanților/intervenienților, dinfondurile proprii, compensațiile bănești individuale astfel cum au fost negociate în C. colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Dincolo de faptul că OG nr. 9. nu este de natură să determine o modificare a contractului colectiv de muncă, o atare modificare fiind admisă de către legiuitor numai în condițiile art. 31 al. 1 din legea nr. 130/1996, respectiv doar când părțile semnatare convin acest lucru, se mai reține că instituirea măsurilor de protecție nu fac inaplicabile dispozițiile din C. colectiv de muncă ce a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Pentru considerentele expuse, Curtea apreciază ca hotărârea este legală și temeinică, astfel că în baza art. 312 alin. 3 raportat la art. 304 pct. 9 C.pr.civ., Cod de procedură va admite recursul declarat de reclamanții M. I. S., U. I. A., F. I. F., P. V., D. ANA, K. D. și de intervenienții L. I., B. M., R. I., S. S., J. N., C. V., C. M., M. A., C. V. M., F. G. I., F. G. C., J. T. D., T. Z., L. I. V., M. M., S. T. V., L. A., G. M., C. S. și C. L. și J. L. împotriva sentinței civile nr. 8947 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA și S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA - S. T. să plătească fiecăruia dintre reclamanții și intervenienții menționați anterior 6 salarii de bază brute, sumă actualizate cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., va obliga pe intimate să plătească recurentei
J. L. suma de 150 de lei, iar fiecăruia dintre ceilalți recurenți menționați anterior suma de 200 de lei, cheltuieli de judecată la fond reprezentând onorariu de avocat (filele 483 și 484 fond).
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE
Admite recursul declarat de reclamanții M. I. S., U. I. A., F. I. F., P. V., D. ANA, K. D., și de intervenienții L. I., B. M., R. I., S. S., J. N., C. V., C. M., M. A., C. V. M., F. G. I., F. G. C., J. T. D., T. Z., L. I. V., M. M., S. T. V., L. A., G. M., C. S., C. L., B. I., H. O., D. I., S. A., K. D. și J. L. împotriva sentinței civile nr. 8947 din 10 septembrie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtele S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA, S. N. DE T. F. DE M. "C. M." SA - S. T., să plătească fiecăruia dintre reclamanții și intervenienții menționați anterior 6 salarii de bază brute, sumă actualizată cu rata inflației de la data scadenței și până la data plății efective.
Obligă pe intimate să plătească recurentei J. L. suma de 150 de lei, iar fiecăruia dintre ceilalți recurenți menționați anterior suma de 200 de lei, cheltuieli de judecată la fond.
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții B. I., H. O., D. I., S.
A. și K. D. împotriva aceleiași hotărâri.
Menține celelalte dispoziții ale hotărârii atacate. Irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică, azi, 26 noiembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. S. D. D. G.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...) Jud.fondd.P. U..
| ← Decizia nr. 2549/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4622/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
