Decizia nr. 30/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
Secția civilă, de muncă și asigurări sociale, pentru minori și familie
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ Nr. 30/RC/2012
Ședința publică din data de 8 mai 2011
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: G.-L. T.
JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C.A G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare cererea de revizuire formulată de revizuentul POP V. împotriva deciziei civile nr. 4. din 2 noiembrie 2011 pronunțată de Curtea de A. C. în dosar nr. (...) privind și pe intimata S. C. SA având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea revizuentului de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A :
Prin decizia civilă nr. 4. din 2 noiembrie 2011 a Curții de A. C. pronunțate în dosar nr. (...), a fost respins ca nefondat recursul declarat de reclamantul POP V. împotriva sentinței civile nr. 2777 din (...) a Tribunalului Sălaj, pronunțată în dosarul nr. (...), care a fost menținută.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reținut următoarele:
Reclamantul a fost salariatul unei societăți cu privire la care s-a deschis procedura insolvenței prevăzută de L. nr. 8., perioadă în care administratorul judiciar a emis decizia nr. 16/(...) prin care a dispus desfacerea contractului individual de muncă al reclamantului în temeiul dispozițiilor 86 alin. 6 din L. nr. 8., raportat la art. 65 alin. 1 din C.
Potrivit prevederilor art. 86 alin. 6 din L. nr. 8., privind procedura insolvenței, „prin derogare de la prevederile nr. 5. - C. muncii, cu modificările și completările ulterioare, după data deschiderii procedurii, desfacerea contractelor individuale de muncă ale personalului debitoarei se va face de urgență de către administratorul judiciar/., fără a fi necesară parcurgerea procedurii de concediere colectivă. Administratorul judiciar/. va acorda personalului concediat doar preavizul de 15 zile lucrătoare.";
Așadar, voința legiuitorului a fost de a crea o procedură simplifică în cadrul căreia să permită administratorului judiciar sau lichidatorului de a lua măsura concedierii salariaților, fără a fi necesară respectarea dispozițiilor legale imperative în materia concedierii salariaților stabilite de C.
Împrejurarea că procedura de insolvență a fost deschisă cu mai mult de
2 ani anterior emiterii deciziei contestate, nu este de natură să conducă la nelegalitatea măsurii dispuse de către administratorul judiciar, deoarece aplicabilitatea dispozițiilor art. 86 alin. 6 nu este limitată în timp, în funcție de data deschiderii procedurii.
Deși s-a invocat de către recurent prin cererea de recurs că nu se justifica desființarea postului întrucât societatea își continua activitatea, prin derularea și încheierea de noi contracte, precum și întrucât este necesară menținerea unei unități de pompieri datorită obiectul de activitate a angajatorul, Curtea reține că singurul îndreptățit să decidă și să gestioneze politica de personal în direcțiile pe care le consideră oportune pentru societatea debitoare care se află în procedura de insolvență, este administratorul judiciar sau lichidatorul, în speță interesul legitim al acestuia pentru concedierea salariatului fiind dictat tocmai de nevoia eficientizării activității.
Cum în cadrul procedurii administratorul judiciar este îndreptățit să adopte măsurile de ordin organizatoric vizând plata datoriilor, creșterea veniturilor, nu poate fi negat dreptul acestuia de eficientiza activitatea prin reducerea cheltuielilor, inclusiv a cheltuielilor de personal prin reducerea numărului de salariați.
Recurentul a mai susținut că decizia de desfacere a contractelor individuale de muncă nu poate să aparțină în exclusivitate administratorului judiciar, deoarece nu s-a ridicat dreptul de administrare al administratorului statutar, însă și aceste critici se constată a fi nefondate deoarece art. 86 alin.
6 din L. nr. 8. atribuie întreaga competență în materia concedierii doar în favoarea administratorului judiciar sau lichidatorului.
Singura condiție impusă de către legiuitor prin L. nr. 8. - respectiv acordarea preavizului de minim 15 zile lucrătoare - a fost respectată, motiv pentru care Curtea apreciază că în mod just s-a constatat de către instanța de fond legalitatea desfacerii contratului individual de muncă a recurentului reclamant.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea a apreciat ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca a menținut-o ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurenta, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
Împotriva acestei decizii a formulat cererea de revizuire reclamantul POP V., solicitând schimbarea în tot a deciziei și rejudecând cauza să se admită contestația împotriva deciziei de concediere nr. 16/(...).
În motivare s-a arătat că instanța de fond a respins ca nefondata acțiunea fără o motivație temeinica, singurul motiv fiind art. 86 alin 6 din L. insolvenței.
Cu toate că a arătat ca a fost angajat pe postul de pompier și ca activitatea firmei parate nu poate funcționa fără a avea un Serviciu Privat pentru Situații de U., având în vedere specificul activității acesteia de prelucrare a conductorilor de sarma din laminoare, și pericolul de incendiere, în condițiile în care se desfășoară în continuare o activitate de producție normala, instanța de fond nu a luat în considerare aceste împrejurări.
Instanța de fond nu a verificat nici legalitatea deciziei sub aspectul formei și conținutului sau, ignorând prevederile imperative din C. Muncii.
Or, prin art. 86 alin 6 din L. nr. 8., care constituie temeiul de drept al deciziei concediere, legiuitorul nu derogă de la toate garanțiile oferite angajaților împotriva concedierilor abuzive, ci doar de la cele privitoare la parcurgerea procedurii concedierii colective. Nu există nici un motiv de extindere a acestei prevederi de excepție în cazul concedierilor individuale, excepțiile fiind de strictă interpretare și în plus, fiind firesc de a nu se da loc arbitrariului nici în cazul în care societatea este în insolvență, cu atât mai mult cu cât se afirmă că nici măcar oportuna nu este măsura luată.
Potrivit art. 272 C. Muncii, sarcina probei incumba angajatorului, or raportat la motivele invocate în acțiune, era în sarcina pârâtei să probeze temeinicia măsurii și să descrie împrejurările care au stat la baza concedierii.
Din coroborarea celor doua texte de lege invocate mai sus, rezulta ca inclusiv în cazul concedierii în baza art. 65 C. Muncii, este necesar ca decizia de concediere sa cuprindă toate motivele de fapt și de drept care au stat la baza luării măsurii.
În speță, sub acest aspect, revizuentul a solicitat să se constate lipsa totală a oricărei descrieri sau indicări a motivelor de fapt ce au condus la luarea măsurii concedierii acestuia. În concret, decizia cuprinde doar enunțarea faptului că s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență în anul 2008, dispoziția de concediere, perioada de preaviz, termenul și instanța la care decizia poate fi atacată.
Lipsește astfel, elementul principal care raportat la art. 76 (fostul art. 74) C. Muncii trebuie sa se regăsească într-o atare decizie, respectiv motivele care determina concedierea.
Sub nici o forma nu s-ar putea accepta ca indicarea faptului ca societatea pârâta se afla în procedura insolvenței, ar putea constitui unicul motiv al concedierii, mai ales ca societatea desfășoară activitate de producție și se încearcă salvarea acesteia de la faliment prin procedura insolvenței.
Ca atare nu se poate verifica, față de motivele de fapt și de drept cuprinse în decizie, realitatea și seriozitatea cauzei ce a stat la baza desființării locului de munca, ceea ce echivalează cu emiterea unei decizii nelegale și netemeinice de concediere.
Nici Curtea de A. C. nu a verificat și nu s-a pronunțat asupra, legalității și temeiniciei deciziei de concediere și nici nu au fost analizate motivele obiective invocate în susținerea recursului prin care a arătat ca este victima unei concedieri nelegale și abuzive.
În drept, sunt invocate dispozițiile art. 21 alin 3 din Constituție raportat la art. 6 paragraful 1 din CEDO, art. 322 C.proc.civ.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor invocate și a apărărilorformulate, Curtea reține următoarele:
Urmează a fi respinsă cererea de revizuire formulată.
Petiționarul își întemeiază cererea pe dispozițiile art. 322 C.proc.civ.
Conform prevederilor art. 322 pct. 2 C.proc.civ., revizuirea unei hotărâri date de o instanță de recurs atunci când evocă fondul se poate cere (…) dacă s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut, ori s-a dat mai mult decât s-a cerut.
Or, în mod evident, nu este verificabilă în cauză incidența acestui motiv de revizuire, dat fiind că de esența acestuia este nepronunțare a asupra unui lucru cerut, adică raportarea instanței, din eroare, la un alt obiect al acțiunii decât cel cu care a fost investită, or ceea ce critică revizuentul este un alt aspect, anume, faptul că în soluționarea petitului cu care a fost investită, instanța nu a analizat toate motivele pretins invocate de reclamant.
Practic, în cauză, lucrul cerut a fost anularea deciziei de concediere, or nu se invocă faptul că instanța nu s-ar fi pronunțat asupra acestui petit, sau s-ar fi pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut, pentru a atrage aplicabilitatea art. 322 pct. 2 C.proc.civ., ci faptul că în cercetarea legalității acestei decizii, ar fi omis a cerceta anumite chestiuni de legalitate, ceea ce nu este un motiv de revizuire.
Nu se verifică de altfel afirmația că instanța de control ar fi omis a se pronunța asupra legalității și temeiniciei deciziei de concediere, reieșind din considerentele acesteia că s-a tranșat chestiunea legalității deciziei de concediere prin considerarea că art. 86 alin. 6 din L. nr. 8. prescrie o procedură simplifică în cadrul căreia să permită administratorului judiciar sau lichidatorului de a lua măsura concedierii salariaților, fără a fi necesară respectarea dispozițiilor legale imperative în materia concedierii salariaților stabilite de C. muncii.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuentul POP V. împotriva deciziei civile nr. 4. din 2 noiembrie 2011 a Curții de A. C. pronunțate în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 8 mai 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
G.-L. T. I. T. D. C. G.
N. N.
GREFIER,
Red.I.T./S.M.
2 ex./(...) Jud.recurs.I.R.M./G.L.T./S.B.
| ← Decizia nr. 302/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3011/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
