Decizia nr. 303/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ N. 303/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
G.: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții C. LOCAL R., P. C. R., C. LOCAL B. M. și P. M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1795/(...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M. și pe pârâții Ș. CU C. I-V. R., L. DE A. B. M. - S. P. G. N. 3 B. M. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE - D. G. A F. P. M. având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 17 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursurilor.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că s-a solicitat judecarea în lipsă atât prin cererile de recurs, cât și prin întâmpinare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 1795 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE și s-a respins acțiuneaformulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local
R., P. comunei R., C. Local B. M., P. municipiului B. M. invocată de aceștia prin întâmpinare.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. L. D. Î. M. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. R., L. DE A. B. M. - S. G. N. 3, C. LOCAL R., P. C. R., C. LOCAL B. M., P. M. B. M.
Pârâții Ș. cu C. I-V. R., L. de A. B. M. - S. G. nr. 3 au fost obligați să calculeze și să plătească indemnizația de concediu de odihnă aferentă anului școlar 2009-2010, pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant: A. M., B. Ana, B. A., B. D. A., B. M., B. M. C., C. Mia, D. T., D. Ela, D. F., G. G., G. M. A., G. F., H. M., I. L., I. R. M., L. I. M., M. E., M. G., M. O. G., M. I., M. M., M. A., M. I. M., M. A., N. M., O. V. C., O. D., P. D., R. A., R. L., R. M., S. I., S. I., S. I., S. G., S. G. C., T. T. A. și Z. L. C., în cuantum integral, fără aplicarea diminuării cu 25% prevăzută de L. nr. 1., actualizată în funcție de indicele de inflație la data efectivă a plății.
Pârâții C. Local R., P. comunei R., C. Local B. M. și P. municipiului B. M. au fost obligați să asigure unităților de învățământ sumele necesare pentru plata diferențelor mai sus-menționate.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut referitor la excepția lipsei calității procesuale pasive a primarilor și consiliilor locale dispozițiile art. 1 din H.G. 538/ 2001, art. 167 al. 3 din L. 84/1995, art. 36 al. 4 din L. nr.
215/2001 și art. 23 al. 1 din aceeași lege, față de care s-au respins aceste excepții.
Referitor la fondul cauzei, s-a constatat că membrii de sindicat sunt cadre didactice la unitățile școlare pârâte în cauză. Pentru anul 2009-2010 aceștia au beneficiat de concediu de odihnă.
Potrivit dispozițiilor art. 28 alin. 4 din C. colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, în vigoare și pentru anul 2010, se prevede că pe durata concediului de odihnă salariații vor primi o indemnizație ce reprezintă media zilnică a veniturilor din ultimele trei luni anterioare lunii în care este efectuat concediul, multiplicată cu numărul de zile de concediu. I. nu poate fi mai mică decât salariul de bază, indemnizațiile și sporurile cu caracter permanent cuvenite pentru perioada respectivă. I. de concediu se acordă salariatului cu cel puțin 10 zile înainte de plecarea în concediu de odihnă, iar, în conformitate cu dispozițiile art. 145 alin. 3 din Codul muncii, indemnizația de concediu se plătește cu cel puțin 5 zile anterior plecării în concediul de odihnă.
Pentru membrii de sindicat, indemnizația de concediu de odihnă trebuia plătită cu cel puțin 5 zile anterior datei de (...).
D. actele depuse la dosar și din adeverința eliberată de unitatea școlară, se constată că indemnizațiile de concediu au fost plătite în (...).
Față de cuantumul indemnizației la care membrii de sindicat sunt îndreptățiți, raportat la modalitatea de calculare a acesteia, așa cum este precizată în art. 28 alin. 4 din C. colectiv de muncă unic la nivelul I. Ș. al județului M. 2008-2009, indemnizația plătită efectiv a fost diminuată cu 25%.
În condițiile în care plata indemnizației de concediu trebuia să se facă anterior intrării în vigoare a Legii nr. 1., după modalitatea de calcul a acesteia așa cum deja s-a arătat, diminuarea cuantumului acesteia cu 25% este greșită. Chiar dacă plata efectivă a indemnizației s-a făcut după intrarea în vigoare a Legii nr. 1., cuantumul acesteia trebuia să rămână cel rezultat din calculul anterior, fără aplicarea diminuării de 25%.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL R., P. C. R., C. LOCAL B. M. și P. M. B. M.
Pârâții C. Local R. și P. comunei R. au solicitat admiterea excepției lipsei calității pasive și respingerea acțiunii ca fiind introdusă împotriva unor persoane fără calitate procesuală pasivă.
În motivarea, că sentința este netemeinică și nelegală întrucât, în primul rând, primarul și consiliul local nu au calitate procesuală pasivă, neputând fi obligați la respectarea unor clauze contractuale, așa cum face referire reclamantul și anume la C. individual de muncă unic la nivelul I. școlar al județului M., întrucât nu este parte semnatară a contractului descris mai sus, nefiindu-i opozabil, neavând nici calitatea de angajator al personalului din instituțiile de învățământ, prin urmare nu au nici calitate procesuală pasivă în prezentul dosar. Orice contract poate produce efecte juridice și obligații doar între părțile semnatare.
Conform art. 169 al.( 1) din Codul Muncii, angajatoru1 este cel obligat, în temeiul normelor și principiilor civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu iar conform art. 157 al. (2) din același act, se prevede faptul că, neplata salariului constituie o încălcare acontractului de muncă intervenit între angajator și salariat, atrăgând răspunderea civilă contractuală a celui care angajează, ori în cauza de față, P. comunei R. și C. local R. nu au calitatea de angajator al reclamantului.
Arată că primarul și consiliul local nu au raporturi juridice, directe, de muncă cu reclamantul și nu pot fi obligați, în mod direct, la plata acestor drepturi bănești solicitate, întrucât aceste persoane nu fac parte din aparatul propriu de specialitate al primarului.
Prin Ordinul MECTS nr. 3753/(...) s-a stipulat faptul că, până la elaborarea motodologiilor pentru punerea în aplicare a Legii nr. 1/2011, în învățământul preuniversitar se aplică dispozițiile Legii 128/1997 unde, la art. 11 al. (5) se prevede faptul că, angajarea cadrelor didactice pe post, se face de directorul unității de învățământ, pe baza deciziei de repartizare semnate de inspectorul școlar general, calitatea de angajator al personalului didactic având unitatea de învățământ.
Consideră că acțiunea reclamantului este neîntemeiată și din privința faptului că fonduri le necesare salarizării personalului didactic provin de la bugetul de stat, din sume defalcate din TVA pentru finanțarea cheltuielilor descentralizate la nivelul comunelor iar în bugetul local nu au fost prevăzute asemenea sume privind plata drepturilor salariale neacordate, prin urmare nu se pot suporta aceste cheltuieli reprezentând drepturi salariale neacordate de angajatorul acestor persoane.
Precizează că aceste sume, privind plata drepturilor salariale către cadrele didactice pot fi asigurate în funcție de alocările M. F. P. privind "cheltuieli de personal ale instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat", prin urmare nu putem fi obligați în solidar la asigurarea, respectiv plata sumelor, în lipsa acestor alocări.
În cazul în care vor fi prevăzute / alocate asemenea sume, privind plata drepturilor salariale neacordate de angajator, se va asigura plata acestor sume către unitățile de învățământ, dar atâta timp cât aceste sume nu sunt prevăzute și nu au fost alocate în acest scop, nu se poate asigura plata lor întrucât plata acestor sume, așa cum am arătat și mai sus se efectuează prin
Ministerul Finanțelor Publice.
Pârâții P. M. B. M. și C. Local al M. B. M. au solicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive.
În motivarea recursului s-au invocat prevederile art. 21 și 77 din L. nr.
215/2001. S-a arătat că în conformitate cu art.41 coroborate cu art.26 alin.1 din Decretul 31/1954 și art.21 din L. 215/2001, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu.
C. Local este potrivit art. 23 din L. nr. 215/2001 autoritatea administrației publice locale cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, cf. art. 36 din L. nr.215/200 1, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice loca le cu caracter de execuție, (« ... pune în aplicare hotărâri le consiliului local ...
»cf.art.61 din L. nr. 215/2001, republicată).
C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ- teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
Consideră că acțiunea este inadmisibilă, C. Local al M. B. M. este o autoritate deliberativă, fără personalitate juridică, fără patrimoniu astfel că nu poate să își asume obligații pecuniare.
S. L. din Î. M. prin întâmpinare (f.20-22) a solicitat respingerea recursurilor și menținerea hotărârii atacate.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererile de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În ceea ce privește recursurile declarate de pârâți, se constată că criticile formulate de aceștia nu au vizat fondul pretențiilor deduse judecății, aceștia înțelegând să critice hotărârea tribunalului doar prin invocarea excepțiilor lipsei calității și capacității procesuale pasive, în privința cărora Curtea apreciază că argumentația pe care se fundamentează nu este întemeiată, iar în concret, prin raportare la normele legale incidente, excepțiile nu pot fi primite.
Astfel, se observă că dispozițiile art. 104 alin. 2 din L. nr. 1/2011 statuează că finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat, care include și cheltuielile cu salariile, este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sume defalcate din taxa pe valoarea adăugată și alte venituri ale bugetului de stat.
Conform art. 5 alin. 1 lit. b din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale „veniturile bugetare locale se constituie din: sume defalcate din unele venituri ale bugetului de stat";.
Drept urmare, sursa din care se plătesc drepturile salariale rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, fiind fără relevanță din ce venituri se constituie sumele necesare pentru această plată.
În cauza dedusă judecății, calitatea și capacitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al M. B. M., precum și calitatea procesuală pasivă a pârâtului C. Local R., rezidă din dispozițiile art. 36 alin. 4 lit. a din L. nr.
215/2001, care stabilesc că acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și potrivit art. 36 alin. 6 pct. 1 asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
Totodată, potrivit art. 16 din HG nr. 2192/2004 de aprobare a N. metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ- teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat și din alte surse, potrivit legii";.
De asemenea, în conformitate cu prevederile art. 13 din OUG nr.
32/2001, aprobată prin L. nr. 3., începând cu anul 2001, finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale pe a căror rază își desfășoară activitatea.
P. M. B. M. își justifică, de asemenea, calitatea și capacitatea procesuală pasivă, prin prisma faptului că a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin.
4 lit. a din L. nr. 215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv municipiului, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate. Aceleași argumente atrag netemeinicia criticilor formulate și de către pârâtul P. comunei R. sub aspectul incidenței excepției lipsei calității procesuale pasive.
Așadar, criticile aduse de pârâți hotărârii atacate sunt nefondate, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată s-a solicitat obligarea pârâților recurenți doar la asigurarea către unitatea școlară a sumelor necesare plății drepturilor pretinse, iar nu la plata acestor sume direct către reclamanți, or, din ansamblul dispozițiilor legale incidente în materie rezultă faptul căfiecare dintre cei pârâții recurenți are pe segmentul lui de activitate atribuții specifice în ceea ce privește alocarea sumelor reprezentând drepturi salariale.
În consecință, Curtea observă că pârâții nu au fost chemați în judecată în calitate de angajatori, însă prevederile din legile speciale privitoare la finanțarea învățământului preuniversitar de stat, care sunt de strictă interpretare, justifică legitimarea procesuală a primarului și consiliului local în prezentul litigiu.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 și art. 304 pct. 9 C.proc.civ. va respinge ca nefondate recursurile declarate de recurenții pârâți, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondate recursurile declarate de P. C. R., C. LOCAL AL C. R., P. M. B. M. și C. LOCAL AL M. B. M. împotriva sentinței civile nr. 1795 din
30 septembrie 2011 a T.ui M. pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I. R. M. C. M. S. C. B.
G. G. C.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: C. V.
| ← Decizia nr. 3387/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2016/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
