Decizia nr. 4938/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ Secția I Civilă
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4938/R/2012
Ședința publică din data de 27 noiembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 9060 din 10 septembrie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe intimații pârâți C. N. M. V. T., C. LOCAL T. și P. M. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă reprezentanta intimatului P. M. T. - consilier juridic B. A. I.
Procedura este legal îndeplinită.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că pârâtul C. Local al M. T. respectiv P. M. T. au formulat întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 14 noiembrie 2012, întâmpinare pe care reprezentanta intimatului declară că înțelege să o susțină.
Nefiind formulate cereri în probațiune sau de altă natură, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentanta intimatului P. M. T. solicită respingerea recursului ca nefondat fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă 9060 din 10 septembrie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. LOCAL T. ȘI P. M. T., ca nefondate.
A fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul S.
S. D. Î. T. în contradictoriu cu pârâții Ș. CU C. I-V. „. O. T., C. LOCAL T. ȘI P. M.
T. ca neîntemeiată.
S-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Pentru a hotărî astfel prima instanță a reținut în ceea ce privește excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate că, potrivit art. 16 din HG 2192/2004, finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat se asigură din fonduri alocate prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale în a căror rază își desfășoară activitatea, de la bugetul de stat si din alte surse, potrivit legii.
Art. 167 al. 3 din L. 84/1995 prevede că finanțarea de bază a unităților de învățământ preuniversitar de stat care cuprinde și cheltuielile de personal în categoria cărora se înscriu și primele de vacanță se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ. De asemenea, în conformitate cu art. 8 din L. nr. 1/2011, pentru finanțareaeducației naționale se alocă anual din bugetul de stat și din bugetele autorităților publice locale minimum 6% din produsul intern brut al anului respectiv.
Apoi, potrivit art. 36 al. 4 din L. nr. 215/2001, consiliul local aprobă la propunerea primarului bugetul local, iar potrivit art. 23 al. 1 din aceeași lege autoritățile administrației publice prin care se realizează autonomia locală în comune, orașe și municipii sunt consiliile locale, comunale, orășenești și municipale, ca autorități deliberative și primarii, ca autorități deliberative.
Pârâtul C. Local al M. T. a fost chemați în judecată datorită calității de finanțator ai instituției de învățământ, iar P. M. T. în calitate de ordonator principal de credite.
Legitimarea procesuală a acestora nu trebuie analizată strict din perspectiva raporturilor juridice de muncă, ci trebuie raportată și la dispozițiile legale menționate care stabilesc în sarcina consiliului local obligația de a suporta toate cheltuielile de personal, iar în persoana primarului calitatea de ordonator de credite.
Față de aceste considerente, instanța a respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive invocate.
Pe fondul cauzei, instanța a reținut că, în fapt, astfel cum a reieșit din adeverința nr. 369/(...) ș (f. 6 - 7) sunt angajați ai pârâtei S. cu clasele I-VII „I. O.
T..
Prin acțiunea de față s-a solicitat obligarea pârâților la acordarea premiului anual aferent anului 2010.
În drept, instanța a reținut că acordarea premiului anual a fost reglementată de art. 25 din L. nr. 330/2009. La data de 01 ianuarie 2011 a intrat în vigoare L. nr.284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, iar în conformitate cu prevederile art.1 alin.2 din acest act normativ, începând cu data intrării în vigoare a acestei legi, drepturile salariale ale personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului prevăzut la alin.1 sunt și rămân în mod exclusiv cele prevăzute de această lege, iar prin art.39 lit. w, de la data intrării în vigoare a acestei legi, a fost abrogată L. cadru nr.330/2009.
Așa cum a rezultat din prevederile art.46 din L. nr.284/2010, această lege a intrat în vigoare de la data de (...), cu excepția art.34 și 35 care au intrat în vigoare la 3 zile de la data publicării legii în Monitorul Oficial.
Pentru salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, a fost adoptată L. nr.2., în vigoare cu data de (...), care la art.8 prevede că : „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi";. Așadar, legiuitorul a prevăzut în mod expres că nu se mai acordă premiul anual pentru anul 2010, stabilind totodată și destinația sumelor corespunzătoare acestui premiu.
Referitor la principiul neretroactivității legii civile, instanța a reținut că potrivit prevederilor art. 25 alin. 4 din L. nr. 330/2009, „plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul". Prin urmare, sunt eronate susținerile reclamantei, în sensul că prin dispozițiile legale a fost încălcat principiul neretroactivității legii civile. D., conform acestor dispoziții legale, dreptul salariaților de a primi premiul anual se naște începând cu data de
1 ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul și nu anterior acestei date.
S-a constatat, astfel, că dreptul reclamantilor de a încasa premiul anual aferent anului 2010 nu se putea naște înainte de (...), dată la care era în vigoare
L. nr.284/2010, care prin art.39 lit. w, a abrogat în integralitate L. nr.330/2009, inclusiv art.25 care prevedea acordarea premiului anual, precum și L. nr. 2., care, astfel cum s-a arătat mai sus, prevede că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011. În consecință au fost neîntemeiate susținerile referitoare la încălcarea principiului neretroactivității legii civile, instanța reținând că acțiunea privind acordarea premiului anual aferent anului 2010 a fost neîntemeiată întrucât nu există temei legal pentru acordarea acestui drept.
În ceea ce privește susținerea reclamantilor în sensul că privarea de acordarea dreptului salarial solicitat prin acțiune, respectiv premiul anual aferent anului 2010, încalcă art.1 al Protocolului nr.1 adițional la C. E. a D. O., instanța a reținut a se observa că angajatorul nu a acordat premiul anual aferent anului
2010, întrucât dispozițiile legale care reglementau acest drept au fost abrogate prin lege.
Instanța a constat că L. nr.284/(...) a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658/(...) a , s-a constatat că „dispozițiile
L.-cadru privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 alin. (2), art. 4, art. 10 alin. (1), art. 14, art. 22 alin. (1) și (2), art. 33 alin. (1) și art. 37 alin. (1) și (3) din lege sunt constituționale";.
De asemenea și L. nr. 285/(...) a fost supusă controlului de constituționalitate, iar prin decizia nr.1658 /(...) a Curții Constituționale, s-a constatat că dispozițiile L. privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, în ansamblul său, precum și, în special, ale art. 1 din lege sunt constituționale.
Reclamantii au mai susținut că, prin faptul că premiul anual aferent anului
2010 nu le-a mai fost acordat, au fost încălcate prevederile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C. E. pentru Apărarea D. O..
Curtea europeană a drepturilor omului a statuat că politica salarială a personalului bugetar este atributul exclusiv al statului, cuantumul drepturilor de natură salarială fiind indisolubil legat de nivelul resurselor bugetului din care acestea se achită, iar statul, prin legislativul său, dispune de o largă latitudine, prin prisma C., de a stabili politica economică și socială a țării (Hotărârea din 21 februarie 1986, pronunțată în Cauza James și alții împotriva Marii Britanii).
De asemenea, cu privire la „. legitimă";, s-a reținut de Curtea europeană ca reprezentând un „., în sensul primei reguli a art. 1 din Protocolul nr. 1 la C., în special atunci când în favoarea particularilor a fost recunoscut printr-o hotărâre judecătorească dreptul la o creanță suficient de bine determinată împotriva statului pentru a fi exigibilă (Hotărârea din 15 iunie 2010, pronunțată în Cauza M contra României) sau atunci când, din cauza frecventelor modificări legislative, în special prin intervenția G. prin ordonanțe succesive, s-a căutat să se contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la anumite politici ale statului (Hotărârea nr. 7 din 21 iulie 2005, pronunțată în Cauza S și alții împotriva României; Hotărârea din 1 decembrie 2005, pronunțată în Cauza P împotriva României; Hotărârea din 20 iulie 2006, pronunțată în Cauza R. împotriva României).
Așadar, o creanță cum este cea privind un drept salarial, poate reprezenta un bun numai în măsura în care are o bază suficientă în dreptul intern. Ori, în condițiile în care în dreptul intern s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie
2011, fiind abrogate dispozițiile legale care reglementau acordarea premiului anual, sumele de care reclamanta a fost privată nu reprezintă un bun în sensulart. 1 din Protocol, o astfel de creanță neavând o bază suficientă în dreptul intern.
Având în vedere toate aceste considerente, instanța a respins acțiunea ca fiind neîntemeiată și a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată de către pârâți.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul S. S. din Î. T.,solicitând modificarea sentinței atacate, cu consecința admiterii acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond.
În motivare reclamanții consideră nelegală și netemeinică hotărârea judecătorească atacată și solicită admiterea recursului în temeiul dispozițiilor art. 304.
Acordarea premiului anual aferent anului 2010, cunoscut sub denumirea de "al 13-lea salariu" este un drept ce a fost prevăzut de legislația în vigoare, pentru anul calendaristic anterior, fiind un drept câștigat, care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv.
În acest sens precizează faptul că prin art. 25 din L. 330/2009, s-a prevăzut acordarea acestui drept. Dispozițiile arătate au fost abrogate de art. 39 pct. w din L. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial Nr. 877 din 28 decembrie 2010, ce a intrat în vigoare la data de 1 ianuarie 2011 (art. 46).
Dreptul invocat de către reclamanți este unul prevăzut de legislația internă, adică are o bază legală.
La finele anul 2010, dispozițiile art. 25 din L. 330/2009 erau în vigoare si le erau aplicate reclamanților raportat la calitatea acestora, necontestată, de personal auxiliar de specialitate și personal conex, salarizați din fonduri bugetare de stat, ale căror drepturi salariale sunt expres stabilite prin acest act normativ. Dispozițiile în discuție statuează în favoarea lor dreptul reclamat în speță, respectiv premiul anual, proporțional cu perioada în care și-au desfășurat activitatea.
Așadar, dreptul recurenților la încasarea premiului anual s-a născut cel mai târziu la data de (...), adică la sfârșitul anului pentru care era instituit. Pentru plata sa, la momentul respectiv nu exista nici un impediment legal sau de fapt. A. care îi îndreptățește pe reclamanți la beneficiul său era prestata și nu s-a invocat și dovedit faptul că această activitate ar fi fost nesatisfăcătoare sau că reclamanții ar fi săvârșit abateri disciplinare și nici că ar fi fost suspendați ori înlăturați din funcție pentru fapte imputabile lor, iar acordarea primei anuale nu era condiționată de lege de îndeplinirea altor condiții.
Plata sa era prevăzută a se efectua începând cu luna ianuarie a anului următor celui pentru care se acorda, ceea ce însemna că pentru anul 2010 trebuia făcută începând cu luna ianuarie a anului 2011.
Acest demers nu a mai avut loc față de prevederile act. 8 din L. 285/(...), citate mai sus și care au avut efect retroactiv, neacordarea premiului anual pentru 2010, adică pentru perioadă anterioară intrării lor în vigoare, în condițiile în care subsemnații îndeplineam toate condițiile legale anterioare pentru a beneficia de respectivul drept și acesta era deja născut la data intrării în vigoare a noii reglementări.
Cu alte cuvinte, prin această din urmă normă legală s-a abrogat un drept salarial deja câștigat de către reclamanți, exigibilă momentul apariției sale.
Se constată astfel că art. 8 din L. nr. 285/201 O încalcă principiul neretroactivității legii civile, consacrat de art. 15 alin.2 din Constituția României.
Apreciază că dreptul de a beneficia de acest premiu este câștigat atât timp cât dispozițiile legea ce îl prevedeau erau în vigoare la data de (...), doar plata sumelor bănești fiind amânată pentru luna ianuarie a anului următor celuipentru care se acordă premiul, orice prevedere contrară încălcând principiul neretroactivității.
Se apreciază de către recurenți că lipsirea lor de dreptul de a mai primi vreodată sumele de bani aferente unui drept deja câștigat, reprezintă, indiscutabil, o ingerința ce a avut ca efect privarea lor de un bun, în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art. l din Protocolul nr. l adițional la C.
Având în vedere considerentele expuse, solicită instanței admiterea recursului conf. art. 304 pct. 3, 4, 8, 9 C.p.civ. iar pe fond admiterea acțiunii formulată de recurenți cu obligarea pârâților S. Român - prin M., Ministerul
Justiției, Curtea de A. C., Tribunalul Cluj și la plata către reclamanți a premiului anual cuvenit pentru anul 2010, denumit "al 13-lea salariu.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Potrivit art. 25 din L. nr. 330/2009 pentru activitatea desfășurată personalul beneficiază de un premiu anual egal cu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare realizate în anul pentru care se face premierea.
Prin art. 39 lit. w din L. nr. 284/2010 a fost abrogată în mod expres L. nr.
330/2009.
Prin art. 8 din L. nr. 2., s-a prevăzut că sumele corespunzătoare premiului pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar potrivit prevederilor acestei legi.
Astfel, se constată că în mod corect prima instanță a respins acțiunea formulată de către reclamanți, având în vedere faptul că, la data la care premiul anual aferent anului 2010 ar fi fost scadent, conform art. 25 alin. 4 din L. nr.
330/2009, respectiv în luna ianuarie 2011, erau deja aplicabile dispozițiile art.8 din L. nr. 2..
În cauză nu se poate reține retroactivitatea legii având în vedere tocmai faptul că, în luna ianuarie 2011, problema acordării premiului anual era reglementată prin L. nr. 2., lege în vigoare la acea dată.
În speță, reclamanții fac parte din categoria personalului didactic, au desfășurat o activitate care nu a fost apreciată ca necorespunzătoare în anul
2010, nu au fost sancționați disciplinar, astfel încât se pune problema dacă prin prevederile art. 8 din L. nr. 2. s-a adus o ingerință în sensul celei de a doua fraze a primului paragraf al art.1 din Protocolul 1 la C., deoarece privarea de proprietate impune statului obligația de a despăgubi pe proprietar.
În acest sens, reclamanții au primit în anul 2011 majorări salariale de 15% conform art.1 alin.1 și 2 din L. nr. 2.. De asemenea, Curtea constată că nu s-a cuantificat procentul care a fost avut în vedere la majorările salariale pentru că, fiind o lege cadru, nu s-a putut specifica cât reprezintă acest cuantum pentru fiecare instituție.
Totuși, lipsa cuantificării nu reprezintă o dovadă a neincluderii premiului anual în majorările salariale, iar faptul că de aceste majorări salariale beneficiază în mod egal toți salariații bugetari indiferent de perioada lucrată și de eventualele sancțiuni disciplinare suportate, nu determină concluzia că premiul anual nu a fost inclus în mod efectiv în salariul de bază, ci reflectă intenția legiuitorul să asigure un tratament egal tuturor persoanelor prin eliminarea începând cu anul
2011 a premiului anual. Prin urmare nu se poate susține că prin măsura adoptată prin prevederile L. nr. 2. s-ar fi încălcat principiul egalității de tratament, cum eronat afirmă recurentul.
Astfel, art.1 din Protocolul 1 din C. invocat nu poate fi apreciat ca incident în cauză, pentru că reclamanților nu li s-a adus o atingere dreptului deproprietate, premiul anual din anul 2010 fiind inclus în majorarea salarială de
15% acordată în anul 2011.
Prin decizia nr. 115/(...) a Curții Constituționale, s-a respins ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 8 din L. nr. 2. invocată în cauză de către recurenți, reținându-se, pe de o parte, faptul că premiul anual nu este un drept fundamental, iar, pe de altă parte, că prin aceste dispoziții nu au fost încălcate: principiile neretroactivității legii și egalității de tratament, prevederile constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată, legiuitorul reglementând o modalitate de plată eșalonată a acestui drept, care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil între interesele angajaților și interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul crizei economice.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NEMLE
L.
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul S. S. D. Î. T. împotriva sentinței civile nr. 9060 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 27 noiembrie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER N. N.
Red.D.C.G./dact.V.R.
2ex./(...)
Jud.fond A. M. I.
| ← Decizia nr. 1167/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1692/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
