Decizia nr. 305/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 305/R/2012
Ședința publică din data de 25 ianuarie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâtele S. N. DE T. F.
DE C. „. C. SA B. și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. S. DE T. F. DE C. C. împotriva sentinței civile nr. 4450 din 20 octombrie 2011, pronunțată de
Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat S. M. DE
L. D. D. C. C.-N., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanții pârâtelor recurente, cons. jur. Dumitrescu M. M. și cons. jur. Berindean
Nicoale, lipsă fiind reprezentantul reclamantului intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 18 ianuarie 2012 prin fax și la data de 20 ianuarie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinări la recursurile formulate, prin care se solicită respingerea recursurilor, cu cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocațial.
Se comunică câte un exemplar din întâmpinare reprezentanților pârâtelor recurente, care depun la dosar delegații de reprezentare și arată că nu au alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei S. C. C. SA B. solicită admiterea recursului, modificarea sentinței instanței de fond în sensul respingerii acțiunii pentru considerentele expuse în memoriul de recurs, cu cheltuieli de judecată. Lasă la aprecierea instanței soluționarea recursului declarat de pârâta S. C. C. SA
- R. C.
Reprezentantul pârâtei S. C. C. SA - R. C. admiterea recursului în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive, pentru motivele invocate în cererea de recurs. Cu privire la recursul pârâtei S. C. C. SA B., solicită admiterea acestuia așa cum a fost formulat.
C U R T E A,
Asupra recursurilor civile de față:
Prin acțiunea înregistrată pe rolul T. C. sub nr. 130/117/(...), reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C.-N., în numele membrilor de sindicat menționați în tabelul anexat cererii, a chemat în judecată pe pârâții: S. N. DE T. F. DE C. «. C. S. și S. N. DE T. F. DE C. «. C. S.A - R. DE T. F. DE C. C., solicitând instanței obligarea acestora la plata retroactivă a salariului suplimentar pentru anii 2007, 2008 și 2009, echivalent cu un salariu de bază de încadrare pe luna decembrie a anului pentru care se acordă, a premiului de Z. F. pentru anii 2007 - 2009, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare, a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și C. pe anul 2009 și 2010, echivalent cu un salariu de bază la nivelul clasei unu de salarizare.
În motivarea acțiunii sale, reclamantul a arătat că în C. colectiv de muncă pentru anii 2007 - 2008 încheiat la nivelul pârâtei și înregistrat la D. B., a cărui valabilitate a fost prelungită prin act adițional pentru anii 2009 -
2010, este prevăzută, la art. 32, alin. 1, acordarea pentru personalul societății, a unui salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv, pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic.
În susținerea poziției procesuale, reclamantul a invocat prevederile art. 40 al. 2 lit. c) din Codul muncii, conform cărora angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă, iar pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților.
Reclamantul a arătat că tot prin contractul colectiv de muncă, art. 69, s-a stabilit acordarea în favoarea salariaților a unui ajutor material stabilit la nivelul clasei I de salarizare cu prilejul Zilei feroviarului, precum și a sărbătorilor de P. și C., iar conform art. 236 al. 1 Codul muncii contractul colectiv de muncă este legea părților.
Acesta a mai arătat că pârâtele nu au onorat niciuna din aceste obligații contractuale asumate, fiind astfel nevoiți să formuleze prezenta acțiune, solicitând totodată și obligarea pârâtelor la plata sumelor actualizate cu rata inflației.
Față de poziția reclamantului, prima pârâtă a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acțiunii ca neîntemeiată, invocând excepția prescripției extinctive a dreptului la acțiune, iar pe fondul cauzei, a solicitat respingerea acțiunii ca fiind nefondată.
Ulterior, reclamantul a formulat precizare și completare de acțiune în sensul că a solicitat ca drepturile din acțiunea introductivă să fie plătite și pentru anul 2010, actualizate cu indicele de inflație.
Prin sentința civilă nr. 4450/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S. N. DE T. F. DE C. «. C. S., cu privire la membrii de sindicat S. L., M. A. și O. A. privind acordarea salariului suplimentar pe anii 2007 și 2008 și prima pentru Z. F.ilor pe anii 2007-2009. S-a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la prima pentru Z. F. pe anul 2007, pentru membrii de sindicat P. V. O. și O. A. L. S-a admis în parte acțiunea formulată, completată și precizată de reclamantul S. M. DE L. D. D. C. C.-N., în numele și pentru membrii de sindicat menționați în tabelul anexat cererii de chemare în judecată, în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE C. «. C. S. și S. N. DE T. F. DE C. «. C. S.A - R. DE T. F. DE C. C.
Prin aceeași hotărâre au fost obligate pârâtele să aloce și să achite membrilor de sindicat reprezentați de reclamant, salariul suplimentar pentru anul 2009 și 2010, prima de C. 2009 și 2010, ajutorul material de P.
2010 și primă pentru Z. F. (ceferistului) 2010 pentru următorii: A. R., A. V., B. A., B. I. M., B. M., B. F.N, BOA. D. G., B. V., B. E. F., C. D., C. M. A., C. O., C. T., C. D., C. G., C. F. I., C. C., C. D. F., C. F., C. L., C. D., D. N. S., D. S., F. V., G. G., G. G.A, G. F., G. M., H. A., H. A., I. G. A., J. A., K. P. I. T., LACATUS MIHALI, L. A., L. E., L. P., L. I. V., L. A. G., M. F., M. V.A, M. G. R., M. E. S., M. O. L., M. A., M. A., M. P., M. R. V., N. P., P. D. I., P. D., P. M., P. S., P. D., P. D. I., P. N., P.IU L. C., P. M. G., P. V. M., P.A G., P.A I. CA., PUPAZA G., R. C. C., S. A. M., S. V. A., S. S., S. N. G., S. V., S. CA., S. C., S. C., T. C., T. O., T. CA. G., U. S., VAD. I., VALEAN H. G., BOA. A., B. D., B. V., C. A., C. R., C. L., C. D., C. G., C. E., D. G.A, D. D. R., G. G. D., L. G., M. M., M. A., M. D.UT S., O. R., P. V O., P. O. A. L., R. M. A., S. L..
S-a respins cererea reclamantului privind acordarea membrilor de sindicat P. D., G. G. G., B. L. și M. L. a ajutorului material reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2009.
A fost obligată pârâta să achite membrilor de sindicat P. V .O. și O. A. L., reprezentați de reclamant, salariul suplimentar pentru anul 2007 și
2008, ajutorul material de P. pentru anul 2009 și prima pentru Z. F.
(ceferistului) pentru anii 2008- 2009.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
La dosarul cauzei au fost depuse de către reclamant tabele nominale cu membrii de sindicat, toți având domiciliile în raza de competență a T. C.
Membrii de sindicat reprezentați de către reclamant, cu domiciliul în județul C. sunt sau au fost angajați ai pârâtei R. de T. F. de C. C., fapt necontestat de către aceasta, fiindu-le aplicabile dispozițiile C.ui colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate.
În privința excepției prescripției extinctive a dreptului la acțiune instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 283 alin 1 lit. a din Codul muncii, cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 3 ani de la nașterea dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de munca consta în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților fata de angajator.
Cum drepturile bănești solicitate de reclamant constituie drepturi salariale restante, instanța a reținut că în cauză este aplicabil art. 283 alin
1 lit. a din Codul muncii.
Având în vedere faptul că acțiunea a fost înregistrată la data de (...)1, iar prima pentru Z. F. se plătea la finele lunii aprilie a fiecărui an, instanța a admis excepția prescripției dreptului material la acțiune cu privire la prima pentru Z. F. (ceferistului) pe anul 2007, pentru membrii de sindicat P. V. O. și O. A. L., întrucât acțiunea a fost introdusă cu depășirea termenului legal.
Referitor la excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta S.
N. DE T. F. DE C. «. C. S., cu privire la membrii de sindicat S. L., M. A. și O. A. privind acordarea salariului suplimentar pe anii 2007 și 2008 și prima pentru Z. F.ilor pe anii 2007-2009, instanța a admis-o având în vedere cele dispuse prin sentința civilă nr. 2. pronunțată în dosarul nr. (...) de Tribunalul Cluj.
Prin respectiva sentință, instanța a obligat paratele să plătească reclamantului salariul suplimentar cuvenit membrilor de sindicat pentru anii (...), a ajutorului material cu ocazia sărbătorilor de P. și de C. pe anul
2009 și a premiului acordat de ziua feroviarilor pe anul 2009 echivalente cu salariul de baza la nivelul clasei unu de salarizare și contravaloareatichetelor de masă neeliberate din luna aprilie 2009, printre membrii de sindicat reprezentați fiind și S. L., M. A. și O. A.
Instanța a respins, de asemenea, cererea reclamantului privind acordarea către membrii de sindicat P. D., G. G. G., B. L. și M. L. a ajutorului material reprezentând salariul suplimentar pentru anul 2009, având în vedere că se recunoaște, prin răspunsul la întâmpinare, că nu li se cuvin aceste sume deoarece au fost sancționați repetat și nu se încadrează în criteriile prevăzute de A. nr.6 la contractul colectiv de muncă.
Potrivit art. 32 din C. colectiv de muncă pentru anii 2007 - 2008 încheiat la nivel de unitate, „. munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";. Aceste prevederi legale au fost reiterate și în cuprinsul contractului colectiv de muncă pentru anii 2009-2010, valabilitatea contractului colectiv de muncă fiind prelungită prin act adițional.
Așa cum arată prevederile art. 236 al. 4 Codul muncii, C. colectiv de muncă încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, iar conform prevederilor art. 40 al. 2 lit. c) Codul muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Conform art. 64 din C. colectiv de muncă pentru anii 2009 - 2010, încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia Zilei feroviarului și a sărbătorilor de P. și C., se acordă salariaților câte un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Pârâta nu și-a îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților, iar apărările pârâtelor nu pot fi reținute.
Împotriva acestei sentințe civile au formulat recurs pârâtele: S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA B. - R. S. DE T. F. DE C. C. și S. N. DE T. F. DE C. "C. C."
SA.
Recurenta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." SA B. - R. S. DE T. F. DE C. C. critică sentința pronunțată de către prima instanță pentru următoarele motive: Prin sentința pronunțata, instanța de fond a reținut în mod greșitfaptul că R. de T. F. de C. C. are calitate procesuală pasivă în cadrul acțiunilor izvorâte din contractele de muncă privind drepturile salariale obținute ca urmare a negocierii între reprezentanții legali ai Societății
Naționale de T. F. C. B. și reprezentanții salariaților.
S-a mai susținut că, în măsura în care R. de T. de C. C., prin reprezentant legal, ar fi fost semnatara contractului colectiv de muncă, aceasta ar fi avut calitate procesuală pasivă în cauză.
Recurenta S. N. DE T. F. DE C. "C. C." S. invocă următoarele motive de recurs:
Prin întâmpinare, pârâta-recurentă a invocat excepția prescripției dreptului material la acțiune in ceea ce privește acordarea premierii anuale de Z. C. pe anii (...) și salariul suplimentar aferent anilor (...), raportat la prevederile art. 283 alin. 1 lit. e C. muncii, potrivit cărora „cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate în termen de 6 luni de la nașterea dreptului la acțiune, în cazul neexecutării contractului colectiv de muncă ori a unor clauze ale acestuia";.
Reclamanții au solicitat acordarea salariul suplimentar aferent anilor
2007 si 2008, precum și acordarea premierii de Z. C. aferent anilor (...), in temeiul prevederilor art. 32 și art. 69 din Contractele Colective de M. aplicabile, la nivel de unitate, pentru anii 2007 - 2008.
S-a arătat că, întrucât intimații-reclamanți au invocat nerespectarea unor clauze din contractul colectiv de muncă, în speța de față sunt incidente prevederile art. 283 alin. 1 lit. e) din Codul Muncii.
Se mai invocă faptul că sentința recurată, în ceea ce privește soluția de admitere a acțiunii în sensul acordării salariului suplimentar aferent anilor 2008-2009 și a premierii de Z. C. pe anul 2008 este data cu aplicarea greșita a legii, fiind incidente în cauză dispozițiile art. 304 pct.9
Cod.proc.civilă.
Instanța de fond, și-a fundamentat soluția pe prevederile art. 32 alin.
1 din C. colectiv de muncă valabil pe anii 2007-2009, potrivit cărora "pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv".
S-a arătat însă că drepturile solicitate pot fi acordate doar în concordanță cu prevederile legale care reglementează fundamentarea fondului de salariu.
Recurenta mai invocă faptul că, prin obligarea pârâtei la plata ajutorului material de P. pentru anul 2009, instanța de fond a acordat mai mult decât s-a cerut, ceea ce constituie motiv de recurs prevăzut de art. 304 alin. 6 Cod.proc.civilă.
S-a mai susținut că, prin sentința atacată, instanța a acordat pentru membrii de sindicat P. V. O. și O. A. L. și ajutorul material de P. pentru anul
2009, încălcând prevederile art. 82 și art. 129 alin. 6 C.pr.civ., conform cărora judecătorii sunt ținuți să hotărască numai asupra obiectului cererii deduse judecății.
Referitor la acordarea salariului suplimentar pe anii (...) și a primei de
Z. C. pe anul 2008, pentru membrii de sindicat menționați, s-a arătat că nimeni nu se poate obliga la ceva ce este imposibil, ori recurenta nu avea fonduri pentru acordarea acestora.
S-a mai arătat că, prin O. nr. 7., s-a prevăzut obligativitatea aprobării prin act normativ a bugetului de venituri si cheltuieli al societăților cu capital majoritar de stat, respectiv și pentru pârâta recurentă.
Potrivit art.236 alin. 4 Codul Muncii, "contractul colectiv de munca încheiat cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților."
D. acest text rezulta ca un contract colectiv de munca poate fi izvor de drepturi si obligații numai daca se înscrie in limitele legii, in caz contrar clauzele negociate neproducând efecte juridice. C. de norma convenționala a contractului colectiv de munca face ca acesta sa devina inaplicabil in situația in care vine in contradicție cu un act normativ, ori negocierea de drepturi bănești, așa cum este salariul suplimentar si premierea pentru "Z. ceferiștilor", fără ca acestea sa poată fi susținute din bugetul aprobat la nivel superior societății angajatoare, nu naște obligația de plata.
În dovedirea respectării acestor prevederi legale, recurenta arată că a depus la dosarul cauzei fotocopii de pe bugetele de venituri și cheltuieli ale societății pe anii 2007 și 2008, bilanțurile contabile pe acești ani și totodată execuțiile bugetare, înscrisuri în conținutul cărora rezultă atât cuantumul indicelui productivității muncii, cât și cel al indicelui câștigului salarial mediu.
Mai mult, s-a arătat că la data semnării C.ui Colectiv de M. valabil pe anii 2007-2008, pârâta nu avea aprobate bugetele de venituri și cheltuieli pe anii respectivi.
Astfel, C. colectiv de muncă valabil pe anii 2007-2008 a fost semnat la data de (...), iar bugetul pe anul 2007 a fost aprobat ulterior, la data de (...)prin O. nr. 1349/(...), în timp ce pentru anul 2008, bugetul a fost aprobat prin H. nr. 1712/(...).
În ceea ce privește acordarea salariului suplimentar aferent anului
2009, se susține că instanța de fond nu a avut În vedere faptul că pe acest an, recurentei nu i s-a aprobat bugetul de venituri și cheltuieli.
În ceea ce privește considerentele pe care instanța de fond le-a avut În vedere la acordarea premierii de Z. C. pentru anul 2009, pentru membrii de sindicat P. V. si O. A. L., recurentul le-a considerat neîntemeiate, întrucât instanța de fond nu a avut în vedere următoarele aspecte:
În perioada (...) - (...) la nivelul societății nu a existat contract colectiv de muncă.
În acest sens, C. colectiv de muncă Ia nivel de unitate pe anii 2007-
2008 și-a produs efecte până la data de (...), conform actului adițional nr.437/(...), iar în data de (...) s-a Înregistrat Ia Direcția de M. și I. S. B. C. colectiv de muncă pe anii 2009-2010, acesta intrând în vigoare de la data înregistrării, conform art.25 alin.3 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de muncă.
După data de (...) a intrat în vigoare C. colectiv de muncă la nivelul S. "C. C."-SA pe anul 2009-2010, ce prevede în art.69 că acordarea premierii de Z. C. pe anul 2009 se aplică începând cu (...), iar prin semnarea actului adițional nr.1708/(...) la C. colectiv de muncă la nivel de unitate, prevederile referitoare la acordarea primei de Z. C. pe anul 2010 urmează să se aplice începând cu (...).
S-a mai arătat că pârâta, ca agent economic monitorizat, nu putea să se oblige la acordarea primei pentru Z. C., decât cu respectarea dispozițiilor art.12 din Legea nr.130/1996 privind contractul colectiv de munca și art.7 alin.(I) din OUG nr.7., respectiv să existe surse financiare pentru suportarea acestora.
În ceea ce privește acordarea ajutorului material de C. pentru anii
2009 si 2010, ajutorului material de P. pentru anul 2010 și a primei de "Z. C." pentru anul 2010, s-a arătat că acestea au fost acordate cu aplicarea greșită a legii, având în vedere faptul că aplicarea dispozițiilor contractului colectiv de muncă la nivel de unitate erau suspendate, iar art.71 din C. colectiv de muncă la nivel de grup de unități nu putea fi aplicat decât în cazul în care nu exista contract la nivel de unitate.
Recurenta a mai arătat că valoarea cheltuielilor de judecată este nejustificată în raport cu cele două criterii legale, respectiv: valoarea pricinii ori munca îndeplinită de avocat, sens în care consideră că nu au fost respectate prevederile al1.132 alin.3 din Statutul profesiei de avocat.
Pe de altă parte, recurenta apreciază că cheltuielile de judecată reprezentând onorariu avocat nu pot fi puse în sarcina sa întrucât sindicatul s-a constituit în scopul apărării intereselor membrilor săi, iar pentru valorificarea acestor drepturi, respectiv pentru atingerea scopului său, trebuia să dețină personal de specialitate juridică în măsură să formuleze acțiuni în justiție și să susțină aceste acțiuni pe rolul instanțelor de judecată.
Recurenta mai invocă faptul că în cauză nu este îndeplinită nici condiția culpei sale procesuale, pentru a fi obligată la plata cheltuielilor de judecată.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.304 pct. 8 si pct. 9 și art.3041 din Codul de procedură civilă.
Prin întâmpinarea formulată, S. M. de L. din D. C. C. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
Analizând recursurile formulate de S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. S. DE T. F. DE C. C. și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acestea sunt nefondate, pentru următoarele considerente:
Excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-recurente R. DE T. F. DE C. C. C. SA C. este nefondată întrucât natura juridică a sumelor pretinse prin acțiune este cea a unor drepturi salariale, reprezentând un avantaj pecuniar acordat pe parcursul și ca efect al derulării raporturilor de muncă.
Având în vedere că potrivit art. 40 alin. 2 lit. c din Codul Muncii angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă, este evident că raportul juridic dedus judecății este legat între acest pârât, ca angajator și reclamanți, ca angajați.
Ca urmare, în mod corect instanța de fond a respins această excepție. Curtea mai constată că în mod corect prima instanță a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
Astfel, art.283 alin.1 din Codul muncii prevede că cererile în vederea soluționării unui conflict de muncă pot fi formulate:….. c)în termen de 3 ani de la data nașterii dreptului la acțiune, în situația în care obiectul conflictului individual de muncă constă în plata unor drepturi salariale neacordate sau a unor despăgubiri către salariat, precum și în cazul răspunderii patrimoniale a salariaților față de angajator.
Potrivit disp.art.155 din Codul muncii, salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri.
Conform disp.art.166 din Codul muncii, dreptul la acțiune privind drepturile salariale, precum și cu privire la daunele rezultate din neexecutarea în totalitate sau în parte a obligațiilor privind plata salariilor se prescrie în termen de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
Astfel, se reține că art. 283 al. 1 lit. e) din Codul muncii nu este aplicabil în cauză, întrucât prin prezenta acțiune reclamanții nu au invocat neexecutarea unor clauze ale contractului colectiv de muncă, ci au solicitat plata unor adaosuri neacordate ce fac parte, potrivit disp.art.155 din Codul muncii, din categoria drepturilor salariale ce pot fi solicitate, conform art. 166 și 283 alin.1 lit.c) din Codul muncii în termenul de prescripție de 3 ani de la data la care drepturile respective erau datorate.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că potrivit art. 243 alin. 1 din Codul muncii, executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți, iar conform dispozițiilor art. 241 alin. 1 lit. b din Codul muncii, efectele clauzelor contractului colectiv de muncă se întind pentru toți salariații angajatorului pentru contractele încheiate la nivel de unitate.
În mod corect instanța de fond a reținut că acordarea salariilor suplimentare constituie un drept, și nu o facultate a angajatorului, contractul colectiv de muncă precizând în mod expres cum și din ce fonduri se plătesc aceste drepturi.
Astfel, art. 32 alin. 3 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate precizează că :„D. veniturile realizate, fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie lunar în cadrul fondului pentru salarii, în procent de până la 10% din fondul de salarii realizat lunar";. D. modul de formulare neechivoc și nesupus vreunei condiții rezultă așadar în mod evident obligația părților de a constitui un fond suplimentar de salariiindependent de profit, noțiune diferită de cea utilizată în contract, și anume venituri, așa cum în mod corect a remarcat și instanța de fond.
Pentru aceste motive, având în vedere faptul că fondul necesar pentru acordarea acestui salariu se constituie tocmai prin reținerea unui procent de
10% din cadrul fondului de salarii realizat lunar, se reține că dispozițiile O. nr. 7. și cele ale H. nr.1712/2008 invocate de către recurentă pentru a justifica lipsa fondurilor necesare plății drepturilor salariale ce fac obiectul prezentei acțiuni, nu pot prezenta relevanță în speță.
Se mai reține că aspectele invocate de către recurente prin motivele de recurs, privind lipsa fondurilor necesare plății acestor drepturi salariale, nu pot fi reținute ca justificare pentru neexecutarea acestor obligații contractuale și pentru faptul că acestea au fost asumate în urma negocierilor purtate cu sindicatele reprezentative ulterior adoptării actelor normative menționate prin recursurile formulate.
În ceea ce privește O. nr.79/2001, deși invocată în general în recurs, se reține că recurenta nu formulează critici de nelegalitate a sentinței recurate prin raportare la anumite dispoziții din acest act normativ.
În ceea ce privește motivul de recurs privind acordarea ajutorului material de P. pentru anul 2009 reclamantelor P. V. și O. A. L., se reține că, astfel cum rezultă din tabelul anexat acțiunii depus la fila nr.7 dosar de fond, aceste salariate au înțeles să cheme în judecată pe pârâtele-. și pentru obligarea acestora la plata „. de P. 2..
În consecință, și acest motiv de recurs apare ca nefondat.
În ceea ce privește premiile acordate cu ocazia Zilei feroviarului pe anii
2008, 2009 și 2010, a primei de P. pe anii 2009 și 2010, a primei de C. pe anul 2009, s-a reținut că acestea au fără îndoială natura juridică a unui drept salarial. Concluzia potrivit căreia această primă ar fi un „ajutor social"; nu poate fi primită, aceasta nefiind fundamentată de nicio prevedere a contractului colectiv de muncă.
Potrivit prevederilor art. 69 din C.ui colectiv de muncă pe anii 2007-
2008, la nivel de unitate, pentru Z. F. se va acorda o premiere a cărui cuantum va fi stabilit de către C. de A. cu consultarea delegațiilor aleși ai sindicatelor cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
De asemenea, cu ocazia Sărbătorilor de P. se va acorda un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare.
O interpretare corectă a acestui text duce indubitabil la concluzia că acordarea acestei primei este un drept al salariatului, sintagma folosită de părți fiind aceea „se va acorda"; și nu „se poate acorda";. Ca atare, formularea fermă a acestui drept exclude dreptului angajatorului a analiza oportunitatea acordării acestui drept în funcție de performanțele sale economice.
Este adevărat că textul amintit stabilește în sarcina C.ui de A. aprobarea și stabilirea cuantumului acestei prime, însă această prevedere contractuală prevede o obligație în sarcina recurentului și nicidecum o simplă facultate a acestuia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat un cuantum minim al acestei primei.
În ceea ce privește primele cuvenite pentru anul 2009 și 2010, se reține că, potrivit disp.art.238 alin.1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celor stabilite prin contractele colective încheiate la nivel superior, astfel încât în cauză este aplicabil art.71 din C. Colectiv de M. la nivel de G.de U. din T.ul F., astfel cum acesta a fost modificat prin actul adițional nr.370/(...) înregistrat la M..
În consecință, în mod corect prima instanță a reținut că reclamanții, care au fost salariații celei de-a doua pârâte la data la care aceste adaosuri la salariu trebuiau plătite, sunt îndreptățiți la plata acestor drepturi bănești aferente anilor 2009 și 2010.
În ceea ce privește motivele de recurs privind cheltuielile de judecată la plata cărora au fost obligați pârâții, se reține că este dreptul sindicatului de a angaja un apărător în cauză în cazul în care consideră că aceasta se impune pentru protejarea drepturilor membrilor săi.
De asemenea, constatând că, în speță, pârâtele au căzut în pretenții, prima instanță le-a obligat pe acestea în mod corect, potrivit disp.art.274
Cod.proc.civilă, la plata cheltuielilor de judecată care au fost legal dovedite de către sindicat și care au fost apreciate ca fiind necesare și utile cauzei.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin. 1 din
Codul de procedură civilă, se vor respinge recursurile formulate de: S. N. DE
T. F. DE C. „. C. SA și R. DE T. F. DE C. C. C. SA C. și se va menține sentința pronunțată de către prima instanță.
În temeiul disp.art.274 Cod.proc.civilă, recurentele, aflate în culpă procesuală, vor fi obligate să plătească intimaților și suma de 1500 lei, cheltuieli de judecată în recurs, dovedite cu chitanța nr.233/(...) eliberată de C. de avocat M. D.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondate recursurile declarate de S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA - R. S. DE T. F. DE C. C. și S. N. DE T. F. DE C. „. C. SA B. împotriva sentinței civile nr. 4450 din 20 octombrie 2011 a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă pe recurenți să plătească intimaților - reclamanți, reprezentați prin S. M. de L. din D. C. C., suma de 1500 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 ianuarie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
GREFIER
G. C.
Red.CM/dact.SM;
2 ex./(...); Jud.fond: E.B.
| ← Decizia nr. 1066/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1340/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
