Decizia nr. 3054/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3054/R/2012
Ședința iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D.
JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : L. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâta S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1252 din 13 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. I., având ca obiect contestație decizie suspendare contract de muncă.
Mersul dezbaterilor, susținerile și concluziile părților au fost consemnate în încheierea ședinței publice din 18 iunie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de azi, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 1252 din (...), pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă contestația formulată de contestatorul B. I., împotriva deciziei de suspendare nr. 2131/(...) emisă de intimata SC C. S. și în consecință, a fost anulată decizia contestată.
A fost obligată intimata la plata către contestator a sumei de 1.550 lei, reprezentând cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că la data de (...) s-a emis decizia de suspendare nr. 66 prin care contestatorului i s-a suspendat contractul individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. a din C. Muncii.
În conformitate cu dispozițiile art. 52 alin. (1) din C. muncii, contractul individual de muncă poate fi suspendat din inițiativa angajatorului, printre altele, a) pe durata cercetării disciplinare prealabile.
Art. 251 din C. Muncii precizează că nicio sancțiune disciplinară nu poate fi dispusă mai înainte de efectuarea unei cercetări disciplinare prealabile.
Instituția suspendării constituie una din modalitățile prin care dreptul muncii asigură protecția salariatului, și reprezintă un rezultat determinat de aplicarea și funcționarea a două principii fundamentale din dreptul muncii, și anume stabilitatea raporturilor de muncă și caracterul sinalagmatic al contractului individual de muncă care presupune prestații succesive.
Art. 49. din C. Muncii arată modalitățile și efectele suspendării, după cum urmează:
(1) Suspendarea contractului individual de munca poate interveni de drept, prin acordul părților sau prin actul unilateral al uneia dintre părți.
(2) Suspendarea contractului individual de munca are ca efect suspendarea prestării muncii de către salariat și a plății drepturilor de natură salarială de către angajator.
(3) Pe durata suspendării pot continua să existe alte drepturi și obligații ale părților decât cele prevăzute la alin. (2), daca acestea sunt prevăzute prin legi speciale, prin contractul colectiv de munca aplicabil, prin contracte individuale de munca sau prin regulamente interne.
(4) In cazul suspendării contractului individual de muncă din cauza unei fapte imputabile salariatului, pe durata suspendării acesta nu va beneficia de nici un drept care rezultă din calitatea sa de salariat.
(5) De fiecare data când in timpul perioadei de suspendare a contractului intervine o cauza de încetare de drept a contractului individual de munca, cauza de încetare de drept prevalează.
(6) In cazul suspendării contractului individual de muncă, se suspendă toate termenele care au legătură cu încheierea, modificarea, executarea sau încetarea contractului individual de muncă, cu excepția situațiilor în care contractul individual de muncă încetează de drept.
Unitatea intimată, ulterior deciziei de suspendare nr. 66 din (...) emis decizia prin care contestatorului i s-a suspendat contractul individual de muncă în baza art. 52 alin. 1 lit. a din C. Muncii, a emis decizia nr. 2131/(...) în temeiul art. 52 alin. 1 lit. c din Legea nr. 53/2003, fără a înceta suspendarea ulterioară, ci din contră, fiind menținută suspendarea intervenită anterior.
Ambele forme de suspendare, atât conform deciziei nr. 66 din (...) cât și a deciziei nr. 2131/(...) sunt forme de suspendare din inițiativa angajatorului.
Astfel, emiterea unei noi decizii, în speță decizia nr. 2131/(...), nu produce efecte asupra contractului individual de muncă, având în vedere că acesta este deja suspendat.
Având în vedere cele mai sus analizate, instanța a admis cererea contestatorului.
În temeiul art. 274 C.pr.civ., a fost obligată intimata să-i plătească contestatorului suma de 1.550 lei reprezentând cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta S. C. S. a declarat recurs prin care asolicitat, în principal, casarea sentinței civile nr. 1. cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la Tribunalul Sălaj, iar în subsidiar, modificarea în tot a sentinței civile nr. 1252/(...), în sensul respingerii ca nefondată a cererii de chemare în judecată având ca obiect contestație decizie suspendare formulată de către reclamantul B. I.
În sprijinul soluției de casare, pârâta a susținut că hotărârea atacată nu cuprinde raționamentul juridic care a stat la baza adoptării sale, nefiind indicat dispoziție legală care interzice angajatorul să dispună suspendarea contractului de muncă a doua oară, după ce a luat aceeași măsură în baza unui alt temei juridic.
În acest sens, se arată că instanța de fond nu a analizat condițiile necesare pentru suspendarea prevăzută de art. 52 alin. 1 lit. b C. muncii și nici nu a menționat motivele pentru care a înlăturat apărările formulate.
În sprijinul soluției de modificare a hotărârii pârâta susține că decizia nr.
2131/(...) respectă exigențele legale edictate de art. 52 alin. 1 lit. b din C. muncii, dispunând suspendarea contractului de muncă al reclamantului ca urmare a plângerii penale formulate împotriva sa la data de (...).
Se critică reținerea de către prima instanță a lipsei de obiect a acestei decizii în raport de decizia anterioară de suspendare pe durata cercetării prealabile, arătându-se că nu există o normă legală care să interzică cumulul acestor măsuri, care au temeiuri juridice diferite.
În fine, sunt analizate condițiile de suspendare prevăzute de art. 52 alin. 1 lit. b din C. muncii cu trimiteri concrete la starea de fapt ce a generat prezentullitigiu, făcându-se aprecieri asupra naturii penale a faptelor imputate reclamantului.
Reclamantul B. I. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerearecursului ca nefondat, arătând următoarele aspecte:
Instanța de fond a apreciat întemeiată contestația reclamantului împotriva celei de a doua decizii de suspendare, întrucât aceasta nu putea să producă niciun efect asupra contractului său de muncă, câtă vreme la data de (...) acesta era suspendat începând cu data de (...), mai mult decât atât, prin cea de a doua decizie de suspendare, angajatorul menține în continuare prima decizie de suspendare.
În mod corect, instanța de fond apreciază potrivit art. 49 alin. 2 din C. muncii C.pen. suspendarea unui contract individual de muncă are ca efect suspendarea muncii prestate de către salariat și a plății drepturilor salariale, ori dacă aceste drepturi și obligații erau suspendate în momentul emiterii celei de a doua decizii de suspendare, această nouă suspendare nu mai produce niciun efect asupra contractului individual de muncă fiind nelegală și netemeinică, fără niciun obiect.
În fine, se formulează apărări cu privire la condițiile de suspendare reglementate de art. 52 alin. 1 lit. b din C. muncii, arătându-se că reclamantul nu a avut calitatea de administrator la care face referire plângerea penală.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate, Curtea de A. va admiterecursul pentru următoarele considerente:
Judecarea cauzei pe fondul său, ca urmare a raționamentului judiciar adoptat prin reținerea incidenței art. 49 și art. 251 C. muncii în sensul inadmisibilității cumulului a două măsuri de suspendare a contractului de muncă, având temeiuri juridice diferite, nu atrage incidența soluției de casare propusă de pârâtă, deoarece corijarea eventualelor erori ale silogismului juridic, substituirea unor concluzii ale primei instanțe, explicitarea răspunsurilor date unor apărări concrete se poate realiza de către instanța de recurs prin evocarea fondului.
În acest sens, Curtea de A. reține prin decizia nr. 66/(...) (fila 6 dosar fond), pârâta a dispus suspendarea contractului individual de muncă al reclamantului pe durata efectuării cercetării disciplinare, conform art. 52 alin. 1 lit. a C. muncii.
Prin decizia nr. 2131/(...) (fila 4 dosar fond), pârâta a dispus, în temeiul art. 52 alin. 1 lit. b C. muncii, suspendarea aceluiași contract ca urmare a formulării la data de (...) a unei plângeri penale împotriva reclamantului, fiind reținută măsura suspendării luate prin decizia nr. 66/(...).
În acest context, Curtea de A. constată că cele două cereri de suspendare a contractului individual de muncă din inițiativa angajatorului au temeiuri și rațiuni diferite.
Astfel, suspendarea pe durata cercetării prealabile (art. 52 alin. 1 lit. a C. muncii) este determinată de posibilitatea ca poziția salariatului în cadrul unității să pericliteze desfășurarea normală a activității și să influențeze derularea cercetării disciplinare, a cărui scop este stabilirea în condiții de obiectivitate și corectitudine a faptei imputate salariatului.
Suspendarea în cazul formulării de către angajator a unei plângeri penale împotriva salariatului (art. 52 alin. 1 lit. a C. muncii) este dictată, după cum s-a reținut și de către Curtea Constituțională prin deciziile nr. 3. și nr. 2., privind dispozițiile similare din Legea nr. 10/1972 (vechiul Cod al muncii) de necesitatea protejării unității împotriva pericolului continuării activității ilicite și al extinderii consecințelor periculoase ale unei fapte penale.
Același for constituțional a reținut, prin deciziile nr. 2., nr. 5., nr. 6. și nr.
2. (privind norma similară a vechiului cod al muncii), că în situația în care faptapentru care s-a formulat plângere penală nu va atrage răspunderea penală, aceasta poate constitui abatere disciplinară care poate determina concedierea salariatului.
Prin urmare, cele două cazuri de suspendare au ipoteze și scopuri diferite, bazate fiecare pe o premisă distinctă, între care există totuși o legătură, în sensul că starea de fapt cercetată de organele de urmărire penală, în situația în care salariatul nu a fost tras la răspundere penală, poate antrena răspunderea disciplinară prin măsura aplicată de angajator în baza aspectelor reținute în cadrul anchetei penale.
În atare situația, luând în considerare și aspectele concrete ale cauzei deduse judecății, Curtea de A. consideră că suspendarea contractului individual de muncă pentru formularea de către angajator a unei plângeri penale împotriva salariatului nu poate fi împiedicată de luarea aceleiași măsuri în trecut pe durata cercetării prealabile, fiind relevantă finalitatea diferită a acestor demersuri: antrenarea răspunderii disciplinare în condiții de corectitudine și legalitate, respectiv verificarea încadrării faptei salariatului în sfera ilicitului penal.
În acest context, Curtea constată că normele legale reținute de prima instanță (art. 251 privind obligativitatea cercetării prealabile și art. 49 privind aspectele generale ale suspendării) nu reglementează concluzia inadmisibilității unui concurs între cauze diferite de suspendare a contractului de muncă.
Apărarea principală formulată de reclamant a fost imposibilitatea incidenței simultane a două situații de suspendare, neîmpărtășită însă de instanța de recurs, iar în subsidiar, s-a criticat dispoziția de menținere a măsurii de suspendare luate prin decizia nr. 66/(...) (art. 1 alin. 2) și s-a contestat incidența condițiilor de suspendare reglementate de art. 52 alin. 1 lit. b din C. muncii.
Curtea constată că dispoziția de menținere a suspendării anterioare nu are relevanță, practic, deoarece decizia nr. 66/(...) își produce efectele prin sine însăși, nefiind necesară o confirmare a sa prin alte acte ulterioare, cu atât mai mult cu cât a fost contestată în instanță, iar o eventuală anulare a sa ar determina inexistența cumulului invocat ca motiv de nulitate a deciziei nr.
2131/(...).
De asemenea, cerințele edictate de art. 52 alin. 1 lit. b C. muncii, pentru suspendarea contractului de muncă sunt formularea de către angajator a unei plângeri penale împotriva salariatului și incompatibilitatea acestei fapte cu funcția deținută, ceea ce poate rezulta din decizia de suspendare și/sau din plângerea penală formulată, în raport de neprevederea de către C. muncii a unor mențiuni obligatorii a deciziei de suspendare.
În speță, pârâta a formulată la data de (...) (fila 11 dosar fond) plângere penală împotriva reclamantului pentru săvârșirea infracțiunilor de gestiune frauduloasă în formă agravată prevăzută de art. 214 pct. 2 C.pen., delapidare prevăzută de art. 2151 Cod penal; prezentare de date neadevărate privind societatea sau ascunderea acestora, prevăzută de art. 271 pct. 2 din Legea nr. 31/1990; abuzul de bunurile sau creditul societății, prevăzută de art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 și de încălcarea, de către administrator sau asociat a unor obligații legale speciale prevăzută de art. 275 pct. 1 din Legea 31/1990, în legătură atât cu calitatea sa de administrator, cât și de cea de salariat (director comercial) contra apărărilor reclamantului privind limitarea plângerii penale strict la calitatea sa de administrator. Cum faptele imputate reclamantului, astfel cum au fost reclamante de pârâtă prin plângerea penală, privesc eventualul mod de desfășurare al activității sale în cadrul unității pârâte, cu pretinse consecințe patrimoniale, Curtea de A. reține că este întrunită cerința incompatibilității funcției deținute cu fapta imputată. Pentru considerentele expuse anterior, Curtea de A., în temeiul art. 312 alin. 3 raportat art. 304 pct. 9 C.pr.civ., va admite recursul pârâtei, va modifica în tot hotărârea în sensul că va respinge acțiunea reclamantului B. I. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de pârâta S. C. S. împotriva sentinței civile nr. 1252 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în întregime în sensul că respinge acțiunea reclamantului B. I. în contradictoriu cu pârâta S. C. S. Decizia este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din (...). PREȘEDINTE JUDECĂTORI GREFIER S. D. D. G. L. D. C. M. Red.SD /dact.SMD 3 ex./(...) Jud.fond: R.M.P.
| ← Decizia nr. 3013/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2708/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
