Decizia nr. 3221/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
Dosar nr. (...)
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
D. CIVILĂ Nr.3221/R/2012
Ședința publică din data de 26 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. JUDECĂTOR: G.-L. T. G.: N. N.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta S. Î. M. I. SA împotriva sentinței civile nr. 14 din 3 ianuarie 2012 pronunțate de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe intimata C. L. D., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
La apelul nominal făcut în ședință publică se prezintă intimata personal și asistată de avocat A. R. C. din cadrul Baroului M., lipsind pârâta și reprezentantul reclamantei recurente.
Procedura de citare este realizată.
S-a făcut referatul cauzei după care reprezentantul intimatei arată că nu are cereri de formulat în probațiune, depune la dosar concluzii scrise și solicită cuvântul pe fond.
Nefiind formulate cereri în probațiune, Curtea declară închise dezbaterile și acordă cuvântul asupra recursului formulat.
Reprezentantul pârâtei intimate susține întâmpinarea formulată în scris, concluziile scrise formulate și solicită respingerea recursului ca nefondat, menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță, aceasta fiind temeinică și legală, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererea înregistrată la data de (...) pe rolul T. M. reclamanta S. Î. M. I. S. a chemat în judecată pe pârâta C. L. D., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună obligarea pârâtei la plata sumei totale de
1200 E., echivalent lei la cursul BNR din ziua plății, ce reprezintă prejudiciul suportat de unitate.
În motivarea cererii reclamanta a arătat că potrivit contractului individual de muncă nr. 190 din (...) pârâta a fost angajata ei în perioada
(...)-(...) în funcția de director economic; că în perioada (...)-(...) reclamanta a organizat, pe cheltuiala sa, cursuri de formare profesională , respectiv „. proiect"; și „Controlling și calculația costurilor";, fiecare în sumă de 300 E., la care a participat și pârâta.
Conform actelor adiționale semnate de pârâtă, angajatul care beneficiază de cele două cursuri organizate și finanțate în întregime de către angajator nu poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă
și se obligă să nu determine prin conduita sa concedierea pe o perioadă de minimum 2 ani după terminarea cursurilor.
Nerespectarea acestor dispoziții conduce la suportarea de către angajat a contravalorii cursurilor, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită în actul adițional.
Având în vedere că pârâta a denunțat unilateral contractul său de muncă prin demisie, prin decizia nr. 1335 din (...) a încetat contractul de muncă al acesteia.
Pentru recuperarea prejudiciului pe cale amiabilă pârâta a fost notificată, dar demersurile au rămas fără rezultat.
În drept s-au invocat prevederile art. 269-270 Codul muncii.
Pârâta, prin întâmpinare, a solicitat respingerea cererii ca nefondată învederând instanței că reclamanta nu a făcut dovada participării ei la cursurile despre care pretinde că au avut loc în perioada (...)-(...), adică 10 zile din care 2 nelucrătoare, nu a dovedit costurile efective ale celor două cursuri pe care le-a suportat, numărul de participanți la aceste cursuri și nici un document care să ateste împrejurarea că pârâta a absolvit cursurile respective.
Prin răspunsul la întâmpinare reclamanta a învederat că cele două cursuri de formare profesională au fost organizate în conformitate cu prevederile art. 192-193 Codul muncii cu ajutorul unor furnizori de servicii de formare profesională din țară.
Pârâta a fost pontată ca prezentă la locul de muncă în perioada cursurilor, dar ea a fost scoasă total din producție în acest interval de timp.
Prin sentința civilă nr. 14/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș îndosar nr. (...), s-a respins cererea formulată de reclamanta S. I. M. I. S.,împotriva pârâtei C. L. D., ca neîntemeiată.
A fost obligată reclamanta să-i plătească pârâtei suma de 500 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această hotărâre tribunalul a reținut următoarele:
Potrivit contractului individual de muncă nr. 190 din (...), pârâta C. L.
D. a fost angajată de pârâta S. IMI S. în funcția de director economic, pe durată nedeterminată, începând din data de (...).
La data de (...) între părți s-a încheiat actul adițional la contractul de muncă susmenționat, prin care s-a stipulat că angajatorul organizează și suportă în întregime cursurile de „. P. în valoare de 600 E., iar angajatul care beneficiază de acest curs nu poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă și se obligă să nu determine, prin conduita sa, concedierea pe o perioadă de minim 2 ani după terminarea cursurilor (art. 1)
.
În art. 3 al actului adițional părțile au prevăzut că nerespectarea de către salariat a dispoziției cuprinse în art. 1 determină obligarea acestuia la suportarea contravalorii cursurilor, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită în actul adițional.
Ulterior, la data de (...) între reclamanta - angajator și pârâta -. s-a mai încheiat un act adițional cu conținut similar celui din (...), cu privire la cursul „. ȘI C. C., tot în valoare de 600 euro.
Pârâta a demisionat la data de (...), contractul individual de muncă nr.
190 din (...) încetând în baza art. 79 al. 7 Codul muncii prin D. nr. 1335 din
(...), așa cum ambele părți au recunoscut .
Reclamanta, pretinzând că pârâta nu și-a îndeplinit obligația asumată prin cele două acte adiționale, respectiv de a nu iniția încetarea contractului individual de muncă timp de minim 2 ani de la finalizarea cursurilor, asolicitat obligarea fostei salariate la plata contravalorii acestora, în baza art. 3 din fiecare act adițional.
În conformitate cu dispozițiile art. 254 din Codul muncii, salariații răspund patrimonial, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, pentru pagubele materiale produse angajatorului din vina și în legătură cu munca lor.
Din textul de lege evocat rezultă că pentru a fi antrenată răspunderea patrimonială este necesar să fie îndeplinite cumulativ următoarele condiții de fond: calitatea de salariat la angajatorul păgubit a celui ce a produs paguba, fapta ilicită și personală a salariatului săvârșită în legătură cu munca sa, prejudiciul cauzat patrimoniului angajatorului, raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, precum și vinovăția salariatului.
În speță, reclamanta nu a probat întrunirea acestor condiții, cu toate că sarcina probei îi incumbă potrivit art. 272 din Codul muncii.
Pârâta nu a contestat încheierea celor două acte adiționale, dar a susținut că nu a participat niciodată la acele cursuri și nu s-a dovedit costul acestora, respectiv paguba ce i-a fost cauzată reclamantei angajatoare.
Instanța a reținut că actele adiționale evocate instituie obligația de a nu iniția încetarea contractului de muncă și de a nu determina, prin conduita sa, concedierea pe o perioadă de minim 2 ani după terminarea cursurilor, în sarcina angajatului care a beneficiat de cursurile de formare profesională organizate de angajator .
În aceste condiții, pentru a antrena răspunderea contractuală a pârâtei, reclamantei îi revenea obligația de a dovedi în prealabil că aceasta a beneficiat efectiv de cele două cursuri: „. P. și „. ȘI C. C..
Cum această probă nu s-a făcut, în temeiul art. 254 alin. 1 și art. 272 din Codul muncii, instanța a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată.
În baza art. 274 alin. 1 C.pr.civ., reținând culpa procesuală a reclamantei, instanța a obligat-o să-i plătească pârâtei cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta S. Î. M. I. S., solicitând modificarea în tot a sentinței atacate, în sensul admiterii acțiunii formulate.
În motivarea recursului recurenta a arătat că potrivit principiului înțelegerii părților și raportat la dispozițiile art. 196 - art. 198 Codul Muncii angajatorul și salariata pârâtă au convenit să încheie și să semneze cele două acte adiționale la contractul individual de muncă a salariatei C. L. D., ambele din data de (...), prin care, în raport cu dispozițiile art.198 din Codul Muncii părțile au stabilit obligația salariatei de a presta munca în favoarea angajatorului un interval determinat de 2 ani și sancțiunea nerespectării acestei obligații, respectiv obligația de plată a sumei de 600 E. în cazul fiecărui act adițional neexecutat corespunzător.
După aproximativ o lună de la data încheierii contractului individual de muncă și a celor două acte adiționale, salariatul pârât a încălcat și nesocotit obligațiile asumate prin cele două acte adiționale, întrucât intimata a denunțat unilateral contractul individual de muncă prin instituția demisiei, astfel că încetarea în drept a raportului de muncă s-a realizat în temeiul actualului art. 81 alin. 7 din Codul Muncii, fapt constatat și confirmat prin D. nr. 1335 din (...), împrejurare recunoscută și de către intimata C. L. D.
Recurenta critică sentința instanței de fond, susținând că lasă în urma culpei grave de care a dat dovadă intimata un prejudiciu nereparat asupra patrimoniului recurentei angajator, cu toate că asupra intimatei sunt pe deplin aplicabile formele cele mai severe de răspundere patrimonială, lăsândastfel o neîndeplinire culpabilă de către intimată a propriilor obligații legale și convenționale aplicabile și asumate să producă efecte sub forma ilicitului juridic, iar dreptul recurentei la a i se repara prejudiciul este înlăturat, prin invocarea unor cerințe probatorii care exced reglementărilor legale aplicabile, neregăsind în această manieră de abordare a instanței nici o echitate juridică și nici un temei legal.
În susținerea temeiniciei acțiunii formulate recurenta învederează că este în măsură să facă dovada organizării efective a cursurilor de care a beneficiat și intimata C. L. D. și inclusiv a costurilor efectiv suportate de către recurenta SC I. S. cu ocazia respectivelor cursuri.
Astfel, înțelege să depună contractul de prestări servicii și consultanță încheiat sub nr. 2539 din (...) între recurenta SC I. S. în calitate de client și SC S. ICG SRL B. în calitate de consultant, prin care se asigură cursurile și serviciile de training pentru CONTROLLING ȘI C. COSTURILOR în perioada
29 - 30 iunie 2011. În schimbul acestor servicii recurenta SC I. S. a plătit consultantului suma de 9.486 lei conform facturii fiscale SVC110103 din
(...), prin O. de P. nr. 938 din (...).
Pe de altă parte, depune contractul de formare profesională încheiat sub nr. 2589 din (...) între recurenta SC I. S. în calitate de beneficiar și SC I.
SRL B. în calitate de furnizor de formare profesională prin care se asigură cursurile și serviciile de formare și perfecționare profesională pentru MANAGER PROIECT. In schimbul acestor servicii recurenta SC I. S. a plătit furnizorului de formare profesională suma de 15.000 lei conform facturii fiscale INT nr. 2131 din (...), prin O. de P. nr. 677 din (...) suma de 7.500 lei
și prin O. de P. nr. 717 din (...) suma de 7.500 lei.
Din perspectiva dovedirii participării efective a intimatei C. L. D. la aceste cursuri și absolvirea de către aceasta a formării și perfecționării profesionale inițiată de către angajatorul SC I. S.A, învederează faptul că prestatorii de servicii de formare profesională SC I. SRL B. și SC SV ASTA ICG SRL B. dețin listele cu participanții și absolvenții acestor cursuri, tot aceste societăți fiind și cele care au emis sau emit exclusiv către salariații absolvenți diplomele sau certificatele doveditoare care atestă parcurgerea și absolvirea acestor cursuri. Raportat la aceste împrejurări, recurenta menționează că va solicita către SC I. SRL B. și SC S. ICG SRL B. să îi comunice în scris copii ale calificativelor obținute de către intimata C. L. D. în urma examenului de evaluare, precum și ale certificatelor de absolvire, spre a fi depuse în probațiune de către recurentă, în lumina prevederilor art. 305 Cod Procedură Civilă
Susține recurenta că pârâta intimată C. L. D. a prejudiciat material patrimoniul angajatorului, pe de o parte prin încălcarea, nesocotirea și neexecutarea obligațiilor asumate prin cele două acte adiționale semnate in data de (...), iar pe de altă parte denunțarea unilaterală a raportului juridic de muncă înainte de împlinirea termenului de 2 ani obligatoriu prevăzut a fi respectat prin actele adiționale semnate.
Consideră recurenta că este împotriva oricăror principii de logică și de echitate juridică de a se constata de către instanță neîndeplinirea de către intimată a obligației și sancțiunii corelative prevăzute de cele două acte adiționale semnate de părți, respectiv de a nu înceta unilateral sau de a nu determina prin conduita sa concedierea pe o perioadă de 2 ani după terminarea cursurilor, în condițiile în care nici intimata nu contestă că a participat la aceste cursuri și că i s-a emis dovada și certificatul de absolvire corespunzător celor două tipuri de cursuri, și cu toate acestea instanța de fond să înlăture răspunderea patrimonială a intimatei pe motivulinexistenței prejudiciului sau a dovezii că salariatul intimat a beneficiat de cursurile de formare profesională organizate de angajator.
Din perspectiva răspunderii patrimoniale a intimatei C. L. D. pentru neîndeplinirea obligațiilor asumate prin cele două acte adiționale, recurenta arată că nerespectarea unor obligații principale, consemnate prin cele două acte adiționale semnate - durata muncii și condițiile de încetare a raportului de muncă dintre părți - atrage răspunderea juridică a salariatului intimat in condițiile reglementate de art. 198 alin. 3 Codul Muncii. Efectul cel mai important ce decurge din această împrejurare este că urmare a părăsirii intempestive a locului de muncă persoana în cauză poate fi obligată la plata de despăgubiri pentru repararea prejudiciului angajatorului, pe temeiul răspunderii juridice patrimoniale.
Recurenta afirmă îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiții de fond pentru a fi atrasă răspunderea patrimonială a pârâtei: - calitatea de salariat a intimatei, angajat al recurentei, dovedită în cauză; - fapta ilicită și personală a intimatei, săvârșită în legătură cu munca sa - fapta și manifestarea unilaterală de voință a intimatei fără a-și îndeplini propriile obligații ce îi reveneau potrivit celor două acte adiționale semnate; - prejudiciul cauzat patrimoniului recurentei - element dovedit prin contractele de prestări servicii și consultanță facturile fiscale și ordinele de plată menționate mai sus.
P. este cert și actual, întrucât plata sumelor a fost efectuată de către recurentă în favoarea prestatorilor, intimata beneficiind și participând efectiv la aceste cursuri, astfel că fără plata de către recurentă a prețului contractelor de formare profesională intimata nu ar fi fost beneficiara unor diplome sau certificate de competență și perfecționare profesională, care astfel i-au sporit portofoliul de pregătire profesională al intimatei. P. a fost cauzat direct recurentei de către intimată, întrucât s-a produs direct în patrimoniul recurentei ca urmare a faptelor ilicite ale intimatei.
- raportul de cauzalitate între fapta ilicită și prejudiciu, care rezultă direct din faptul că rezultatul păgubitor economic față de recurentă este generat de către intimată prin faptele sale, întrucât în urma achitării de către recurentă a contravalorii cursurilor de care a beneficiat și intimata, aceasta a beneficiat și a participat efectiv la aceste cursuri, astfel că fără plata de către recurentă a prețului contractelor de formare profesională intimata nu ar fi fost beneficiara și titulara unor diplome sau certificate de competență și perfecționare profesională.
- vinovăția (culpa) intimatei, în sensul că intimata nu a îndeplinit în mod intenționat și culpabil obligațiile stabilite în sarcina sa prin actele adiționale semnate și nici nu s-a supus sancțiunii pecuniare stabilite de părți pentru situația neîndeplinirii acestor obligații.
Concluzionând, recurenta susține că pârâta este obligată să răspundă patrimonial față de recurenta SC I. S., fiind datoare să repare prejudiciul suportat de către aceasta din urmă în cuantum de 1.200 E. în echivalent lei la cursul BNR din data efectuării plății, având la bază temeiul prevederilor art. 198 alin. 1) - 3 ), coroborat cu art. 254 din Codul muncii.
În drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 304 pct.
9 cod proc. civ.
Intimata pârâtă a depus la dosar întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului, arătând că nu a beneficiat de respectivele cursuri șică reclamanta nu a făcut dovada afirmaților sale în sensul că pârâta a participat la acele cursuri și că s-a emis dovada și certificatul de absolvire corespunzător.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile, Curtea constată că recursul este fondat, avândîn vedere următoarele considerente:
Astfel cum a reținut și instanța de fond pârâta C. L. D. a fost angajată de societatea reclamantă în funcția de director economic, pe durată nedeterminată, începând cu data de (...), în baza contractului individual de muncă nr. 190 din (...).
Este necontestat în cauză de către pârâtă faptul că părțile au încheiat cele două acte adiționale la contractul individual de muncă mai sus menționat, prin care au prevăzut clauza în sensul că salariatul care beneficiază de cursurile de „. P. și, respectiv, cursul „. ȘI C. C., organizate și suportate de angajator, nu poate avea inițiativa încetării contractului individual de muncă și se obligă să nu determine, prin conduita sa, concedierea pe o perioadă de minim 2 ani după terminarea cursurilor (art. 1)
.
În recurs recurenta reclamantă a depus la dosar C. de prestări servicii și consultanță nr. 2539 din (...) încheiat între recurenta SC I. S. în calitate de client și SC S. ICG SRL B. în calitate de consultant, având ca obiect prestarea de către consultant de servicii de training pentru CONTROLLING ȘI C. COSTURILOR în perioada 29 - 30 iunie 2011.
Potrivit art. 4 din contract părțile au convenit un preț global al serviciilor de training prestate de consultant în sumă de 7700 lei, exclusiv TVA, iar recurenta SC I. S. a făcut dovada plății către societatea furnizoare a contravalorii acestor servicii, respectiv a sumei de 9.486 lei conform facturii fiscale SVC110103 din (...), prin O. de P. nr. 938 din (...) (filele 18, 19 din dosar).
Pe de altă parte, recurenta a depus la dosar C. de formare profesională nr. 2589 din (...) încheiat între SC I. S., în calitate de beneficiar și SC I. SRL B., în calitate de furnizor de formare profesională, avâd ca obiect furnizarea de către aceasta din urmă a unui pachet de servicii de formare și perfecționare profesională pentru cursul Manager Proiect.
Potrivit art. 3 din acest contract valoarea totală a contractului convenită de părți a fost de 15.000 lei, respectiv 1000 lei/cursant, pentru un număr de 15 cursanți.
Recurenta a făcut dovada în cauză a achitării contravalorii acestor servicii către SC I. SRL B., în sumă de 15.000 lei, conform facturii fiscale INT nr. 2131 din (...), prin O. de P. nr. 677 din (...)- suma de 7.500 lei și prin O. de P. nr. 717 din (...) - suma de 7.500 lei (filele 11,12).
Față de aceste înscrisuri Curtea reține că recurenta reclamantă a făcut dovada organizării celor două cursuri de formare și perfecționare profesională, precum și a suportării costurilor acestor cursuri.
Totodată, Curtea reține că prin înscisurile depuse în recurs recurenta a făcut dovada participării pârâtei la cele două cursuri.
Astfel, la dosar a fost depus Certificatul de absolvire seria F nr.
0089102 emis de SC I. SRL (fila 26) pe numele pârâtei C. G. L. D., prin care se atestă participarea acesteia în perioada 19.06 - (...) la programul de inițiere/perfecționare/specializare cu durata de 60 de ore, pentru ocupația
MANAGER PROIECT cod COR 2., organizat de SC I. SRL, precum și faptul că a promovat examenul de absolvire în data de (...) cu nota 10.
Pe de altă parte, prin adresa din data de (...) emisă de SC S. ICG (fostă
S. C.) se confirmă participarea pârâtei C. L. D. la întreg cursul cu tema calculația costurilor organizat de SC S. ICG și desfășurat în perioada 29-30 iunie 2011 la sediul SC I. SA.
Susținerile intimatei pârâte în sensul că a fost pontată prezentă la locul de muncă în perioada desfășurării cursului și seminarului menționate mai sus sunt confirmate prin pontajele depuse de recurentă la dosar, însă acest aspect nu este de natură a conduce la concluzia că pârâta nu a participat la cursurile respective, întrucât, așa cum a arătat și recurenta, în conformitate cu prevederile art. 197 alin. 2 și 3 din codul muncii republicat, pe perioada participării la cursurile sau stagiile de formare profesională organizate de angajator salariatul beneficiază, pe toată durata formării profesionale, de toate drepturile salariale deținute, benficiază de vechime la acel loc de muncă, iar perioadă este considerată stagiu de cotizare în sistemul asigurărilor sociale de stat.
În raport de aceste dispoziții legale angajatorul a înțeles să o ponteze prezentă la locul de muncă pe pârâtă, astfel încât nu se poate considera acest aspect ca fiind o dovadă a faptului că pârâta nu a fost prezentă la acele cursuri, ci și-a îndeplinit atribuțiile de serviciu pe durata programului de lucru.
De altfel, în ședința publică din data de 5 iunie 2012 pârâta a arătat că aceste cursuri au avut loc, însă prezența sa a fost sporadică, precizând că nu putea lipsi de la serviciu o perioadă atât de lungă, respectiv 19.06.-(...).
Curtea reține însă că înscrisurile menționate mai sus fac dovada participării pârâtei la aceste cursuri până la proba contrară, probă care nu a fost făcută însă de pârâtă în cauză.
Potrivit dispozițiilor art. 198 din Codul muncii republicat „(1) Salariații care au beneficiat de un curs sau un stagiu de formare profesională, în condițiile art. 197 alin. (1), nu pot avea inițiativa încetării contractului individual de muncă pentru o perioadă stabilită prin act adițional.
(2) Durata obligației salariatului de a presta muncă în favoarea angajatorului care a suportat cheltuielile ocazionate de formarea profesională, precum și orice alte aspecte în legătură cu obligațiile salariatului, ulterioare formării profesionale, se stabilesc prin act adițional la contractul individual de muncă.
(3) Nerespectarea de către salariat a dispoziției prevăzute la alin. (1) determină obligarea acestuia la suportarea tuturor cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actului adițional la contractul individual de muncă.";
Prin actele adiționale din data de (...) și, respectiv, (...), părțile au prevăzut obligația pârâtei de a nu avea inițiativa încetării contractului individual de muncă și să nu determine, prin conduita sa, concedierea pe o perioadă de minim 2 ani după terminarea cursurilor.
Curtea constată că pârâta nu și-a respectat această obligație, întrucât la data de (...) aceasta a demisionat, contractul individual de muncă nr. 190 din (...) încetând în consecință din inițiativa sa, în baza art. 79 al. 7 Codul muncii, conform Deciziei nr. 1335 din (...).
În raport de aceste aspecte Curtea constată că devin incidente dispozițiile art. 198 alin. 3 din Codul muncii republicat, în temeiul cărora se impune obligarea pârâtei să plătească recurentei despăgubiri constând în contravaloarea cheltuielilor ocazionate de pregătirea sa profesională, proporțional cu perioada nelucrată din perioada stabilită conform actelor adiționale la contractul individual de muncă.
Având în vedere că pârâta a mai continuat raporturile de muncă cu societatea reclamantă doar câteva zile după terminarea cursurilor, Curteareține că acesteia îi revine obligația de a suporta integral cheltuielile ocazionate de pregătirea sa profesională.
Sub aspectul cuantumului acestor cheltuieli Curtea reține că potrivit
C.ui de formare profesională nr. 2589 din (...) încheiat între SC I. S. și SC I.
SRL B., contravaloarea cursului respectiv a fost de 1000 lei/cursant.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cursul „Controlling Costuri";, din tabelul cu participanții la acest curs, depus de recurentă la dosar (fila 52 dosar recurs) și afirmațiile recurentei, se reține că la acest curs au participat
11 salariați ai reclamantei, astfel că, în raport de prețul total achitat de reclamantă pentru acest curs, în sumă de 9.486 lei, Curtea reține că cheltuielile ocazionate de pregătirea profesională a pârâtei prin organizarea acestui curs sunt în sumă de 862 lei.
Deși în actele adiționale la contractul individual de muncă al pârâtei s-a menționat o valoare de 600 euro a fiecăruia dintre cele două cursuri, Curtea nu poate avea în vedere aceste sume, câtă vreme din probele administrate rezultă că angajatorul a achitat sumele menționate mai sus cu titlu de contravaloare a cursurilor respective pentru un participant.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 cod procedură civilă, raportat la art. 3041 cod procedură civilă, Curtea va admite recursul declarat de reclamantă și va modifica în parte sentința T. M., în sensul că va admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. Î. M. I. S. în contradictoriu cu pârâta C. L. D., pârâta urmând a fi obligată la plata sumei de 1862 lei către reclamantă cu titlu de despăgubiri. Având în vedere că reclamanta nu a făcut dovada unor cheltuieli de judecată în primă instanță, se va respinge cererea acesteia privind acordarea cheltuielilor de judecată. Se vor menține dispozițiile sentinței atacate privind respingerea celorlalte pretenții ale reclamantei. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursul declarat de reclamanta S. Î. M. I. S. împotriva sentinței civile nr. 14 din (...) a T. M. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o modifică în parte în sensul că admite în parte acțiunea formulată de reclamanta S. Î. M. I. S. în contradictoriu cu pârâta C. L. D. și în consecință: Obligă pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1862 lei cu titlu de despăgubiri. Respinge cererea privind acordarea cheltuielilor de judecată. Menține restul dispozițiilor sentinței atacate care nu contravin prezentei decizii. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2012. PREȘEDINTE JUDECĂTORI I. T. D. C. G. A. în concediu de odihnă G.-L. T. A. în concediu de odihnă Semnează vicepreședintele Semnează vicepreședinteleinstanței instanței G. N. N. red.GLT/dact.MS 2 ex./(...) Jud.fond: B.G.
| ← Decizia nr. 1058/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4279/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
