Decizia nr. 3203/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I C.
Dosar nr. (...)
DECIZIA C. NR. 3203/R/2012
Ședința iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC O. P. SA împotriva sentinței civile nr. 5. din 26 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată P. ANA, având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente SC O. P. SA, avocat M. N. și reprezentanta reclamantei intimate P. Ana, avocat D. O. A., în substituirea domnului avocat M. A. I., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 22 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, reclamanta intimată a depus la dosar întâmpinare, un exemplar înmânându-se reprezentantei pârâtei recurente.
Reprezentanta pârâtei recurente arată că nu solicită lăsarea cauzei la a doua strigare în vederea studierii întâmpinării.
Reprezentanta reclamantei intimate depune la dosar delegație de substituire.
Atât reprezentanta pârâtei recurente cât și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul în susținerea recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii promovate de reclamantă ca nefondată, susținând pe larg motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar. S. obligarea reclamantei intimate la plata cheltuielilor de judecată atât la fond cât și în recurs și depune la dosar dovada cheltuielilor de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca netemeinic și nelegal, susținând concis motivele expuse în scris prin întâmpinarea depusă la dosar.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 504 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr.
(...), au fost respinse ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale, anulității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesual active a reclamantei/. și a prescripției dreptului la acțiune.
A fost admisă, în parte, acțiunea civilă formulată de reclamanta/ul P. Ana împotriva pârâtei SC O. P. SA B., și în consecință:
- a fost obligat pârâta să plătească reclamantei/. contravaloarea ajutorului de 4.000 mc de gaze naturale pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 20 aprilie 2007 în cuantum de 3.943 lei brut (2.786 lei net), sumă actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței - 20 aprilie 2007 și până la data plății efective.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 1190 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu de avocat .
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Excepția necompetenței teritoriale a tribunalului nu este întemeiată întrucât potrivit art. 284 alin. 2 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței, competența teritorială de soluționare a conflictelor de muncă revine tribunalului în a cărei rază teritorială reclamantul își are domiciliul sau reședința, ori după caz, sediul. Ca atare, raportat la aceste dispoziții legale, tribunalul constată că este competent din punct de vedere teritorial să judece în primă instanță acțiunea dedusă judecății, domiciliul reclamantei/. fiind în județul B.-N.. Contrar aserțiunilor pârâtei, în speță nu sunt aplicabile prevederile art. 72 din Legea nr. 168/1999, în vigoare la momentul sesizării instanței, întrucât aceste dispoziții legale au fost abrogate implicit prin dispozițiile art. 298 alin. 2 din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, conform cărora orice alte dispoziții contrare se abrogă.
Excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei/. nu este întemeiată, atât timp cât aceasta a avut calitatea de salariat al societății pârâte și în această calitate pretinde drepturi. Dreptul de a pretinde contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale în temeiul prevederilor art. 176 din C. colectiv de muncă la nivel de unitate și art. 187 din C. colectiv de muncă la nivel de ramură aparține salariaților și nicidecum sindicatului, astfel că reclamanta, în calitate de titular al dreptului pretins justifică legitimare procesuală activă în cauză.
Excepția nulității cererii de chemare în judecată nu a putut fi reținută. Chiardacă reclamanta/ul nu a indicat valoarea obiectului acțiunii dedusă judecății, obiectul este suficient determinat și permite pronunțarea unei hotărâri în cauză, atât timp cât se arată că se solicită obligarea pârâtei la plata ajutorului material reprezentând contravaloarea 4.000 mc gaze naturale pentru anii (...), cuantumul sumei, perioada pentru care se datorează urmând a fi stabilită pe bază de probe, în cadrul examinării fondului dreptului dedus judecății.
Excepția prescripției dreptului la acțiune a fost respinsă reținându-seincidența în cauză a prevederilor art. 283 alin. 1 lit. c din Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării instanței. Referitor la fondul cauzei s-a reținut că între reclamant/ă și pârâtă s-au derulat raporturi de muncă, aspect necontestat, conform mențiunilor din carnetul de muncă și deciziei de încetare a raporturilor de muncă depuse la dosar, până la data de (...).
Potrivit art. 187 din C. colectiv de muncă la nivelul ramurii energie electrică, termică, petrol și gaze, pentru anul 2005, salariații agenților economici din industria petrolieră nominalizați în anexa nr. 1, în care este prevăzută și societatea pârâtă, vor primi anual un ajutor material egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale, în cazul în care acesta nu a fost compensat prin majorarea salariului de bază.
Cuantumul și condițiile de acordare a acestui ajutor material vor fi stabilite prin contractele colective de muncă la nivel inferior.
Aceste dispoziții au fost reiterate și în contractele colective de muncă la nivel de ramură pentru anii 2006 și 2007.
În art. 176 alin. 1 din C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte, se prevedea inițial că fiecare salariat are dreptul la acordarea unui ajutor anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, iar modalitatea concretă de calcul urmează a face obiectul unui act adițional.
Însă ulterior, prin C. colectiv de muncă la nivelul unității pârâte din 1997 s-a prevăzut că începând cu data de 01 iunie 1997 ajutorul material anual reprezentând contravaloarea a 4000 mc gaze naturale, ce se acordă fiecărui salariat va fi inclus în salariul de bază. Modalitatea concretă de calcul va face obiectul unui act adițional la contract.
În contractele colective de muncă la nivel de unitate pe anii 2006 și 2007 s- a prevăzut la art. 176 alin. 1 că ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin CCM 1997.
Pentru a se stabili dacă în cadrul salariului de bază a fost sau nu inclusă contravaloarea cotei de 4.000 mc de gaze naturale recunoscută în favoarea salariaților pârâtei, respectiv, în caz afirmativ, pentru a se cunoaște cuantumul sumei datorate reclamantei/. s-a administrat proba cu expertiza contabilă. Din cuprinsul lucrării de expertiză efectuată în cauză, care a avut la bază toate înscrisurile puse la dispoziție de societatea pârâtă și aflate la dosar respectiv: state de plată, înscrieri din carnetul de muncă, decizii ale conducătorului sucursalei B. care au stat la baza modificărilor salariale pe perioada supusă expertizei, contractele colective de muncă, adresele P. nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr. 1818/(...), rezultă cu certitudine că ulterior datei de 1 iunie 1997 ajutorul material constând în contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale anual nu s-a inclus în salariul de bază al reclamantei/. Așa cum rezultă din mențiunile cuprinse în carnetul de muncă, reașezarea salariului și majorarea lui s-a produs după anul 2000 și nu în temeiul art. 176 din acest contract.
Pârâta, susținând includerea ajutorului în cadrul salariului de bază, se prevalează de adresele IP nr. 1721/(...), nr. 1738/(...) și nr. 1818 din 4 august
1997, atașate întâmpinării formulate. Însă, deși adresa nr. 1721/1997 face referire la un protocol încheiat la 16 iunie 1997 prin care s-a convenit majorarea salariilor cu 1,27 în medie pe regie cu începere din 1 iulie 1997, coeficient de majorare aplicabil după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducerea regiei pentru fiecare sucursală (adresa IP nr. 1738/1997), la dosarul cauzei pârâta nu a depus nicio dovadă din care să rezulte că salariul reclamantei/. (sau al altui angajat al pârâtei la data de 1 iulie 1997) a fost majorat, nu a prezentat niciun document ce atestă fondul de salarii aprobat de conducerea regiei conform adresei nr. 1738/1997. Totodată adresa nr.
1818/1997 privește exclusiv S. P. Timișoara și nu poartă precizarea că ar viza și situația celorlalte sucursale din țară ale societății pârâte, S. B. nu i-a fost comunicată o asemenea adresă, care nu există în evidențele pârâtei, aspect constatat de expertul desemnat în cauză. Chiar dacă la dosarul cauzei pârâta a depus în apărare extrase din carnetele de muncă ale diferiților angajați ale diverselor sucursale din țară, din care rezultă că la data de 1 iulie 1997 s-a procedat la o indexare a salariului conform adreselor nr. 1738/1997 și nr.
1818/1997, tribunalul nu poate reține că o asemenea indexare a avut loc și la nivelul salariilor angajaților sucursalei din B. a pârâtei, atât timp cât din evidențele pârâtei, analizate de expert, nu rezultă acest aspect, cât timp nu s-a depus la dosarul cauzei copia vreunui carnet de muncă al unui salariat al sucursalei din B. care să cuprindă mențiuni similare celor din carnetele de muncă ale salariaților din Craiova, Moinești, Videle (prezentate în cuprinsul opiniei expertului asistent). Din aceste considerente tribunalul nu poate reține ca pertinente nici concluziile expertului asistent, desemnat de pârâtă, ale căruiconcluzii pornesc tot de la adresele mai sus menționate, de la diferitele decizii de reașezare a salariului emise de alte sucursale decât cea din B.
Chiar dacă la data de 1 iulie 1997 reclamanta/ul nu era angajat/ă a societății pârâte, de la momentul angajării acesteia îi sunt incidente prevederile contractului colectiv de muncă existent la nivelul unității pârâte, la nivel de ramură, care cuprind referiri privitoare la dreptul salariaților la acordarea contravalorii a 4.000 mc de gaze naturale anual.
Atât timp cât la dosarul cauzei nu s-a depus decizia conducerii sucursalei
B. care să constituie suportul legal de majorare efectivă a salariului de bază al angajaților cu începere din 1 iulie 1997 prin includerea în acesta a ajutorului material egal cu contravaloarea a 4.000 mc de gaze naturale, cât o adresă similară celei cu nr. 1818/1997 nu a fost emisă și pentru sucursala B., cât în carnetele de muncă ale persoanelor angajate la data de 1 iulie 1997 în cadrul sucursalei B. nu apar mențiuni privitoare la reașezarea salariului la 1 iulie 1997, așa cum apar în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale, concluziile expertului asistent întemeiate pe adrese ce nu privesc sucursala B., pe înscrieri în carnetele de muncă ale angajaților altor sucursale nu pot fi luate în considerare.
Obiecțiunile formulate la raportul de expertiză și cererea de efectuare a unei contraexpertize s-au apreciat ca fiind neîntemeiate, neutile justei soluționări a cauzei, pentru considerentele arătate în încheierile de ședință din data de 20 februarie, respectiv 13 martie 2012.
Astfel, solicitarea de precizare, în mod clar, dacă SC Peco SA B. era sau nu sucursală a P. RA la data negocierii și încheierii contractului colectiv de muncă la nivel P. pe anul 1997 și la data de 1 iulie 1997, dacă reclamanta/ul era parte în contractul colectiv de muncă pe anul 1997, nu constituie un atribut al expertului, ci este o probă care revine pârâtei, dacă dorește să se prevaleze de ea.
S.rea de examinare profesională a documentelor puse la dispoziție de pârâtă nu reprezintă o obiecție concretă la expertiza efectuată și nici nu justifică efectuarea unei contraexpertize, atâta timp cât nu s-a contestat de pârâtă că nu s-ar fi avut în vedere de expert toate documentele prezentate, cât din compararea lucrării de expertiză întocmită cu opinia expertului asistent rezultă cu certitudine că ambii experți au avut în vedere aceleași documente aflate în posesia pârâtei, diferența constând doar în interpretarea documentelor. Cererea de verificare a încadrării salariului reclamantei/. în grila de salarizare a P. SA nu este concludentă atât timp cât pârâta nu a probat (cu înscrisuri justificative, mențiuni în carnetul de muncă) includerea efectivă a ajutorului material solicitat în salariul de bază al angajaților în funcție la data de 1 iulie 1997. Prin urmare, chiar dacă s-ar stabili că salariul reclamantei/. se încadrează în grila de salarizare la nivelul societății pârâte, aceasta nu înseamnă că ajutorul solicitat s- a inclus în salariu de bază cât timp nu s-a dovedit cert, cu documente justificative (ce privesc direct pârâta și angajații acesteia de la nivelul sucursalei
B.) o asemenea operațiune. Pe de altă parte, neincluderea ajutorului material constând în contravaloarea a 4.000 mc de gaze anual s-a reținut cu caracter irevocabil de Curtea de A. C. în privința altor salariați ai S. B. a societății pârâte
(exemplificativ pot fi amintite dosarele din ședințele de judecată din 10, 13, 14 15 decembrie 2010, 31 ianuarie 2011), astfel că fiind vorba de același angajator, același drept pretins, de aceeași perioadă, de aceeași stare de fapt trebuie acordat tratament egal tuturor salariaților.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare anului 1997, încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestui adaos, obligativitateaacordării lui a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu a putut fi agreată interpretarea dată de intimata pârâtă acestor dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, ca instituind doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 alin. 1 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații (…) vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaz";. Potrivit art. 39 alin.1 lit. a Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, salariatul are dreptul la salarizare pentru munca depusă, iar conform art. 40 alin. 2 lit. c din același cod, angajatorului îi revine obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractele individuale de muncă. Salariul cuprinde salariul de bază, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adaosuri conform art. 155 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit art. 236 alin. 4 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă, încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților. E. contractului colectiv este obligatorie pentru părți potrivit art. 243 alin. 1, iar prevederile acestor contracte produc efecte față de toți salariații, indiferent de data angajării sau de afilierea lor la o organizație sindicală, conform art. 239 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării. Potrivit dispozițiilor art. 238 alin. 1 Codul muncii, în forma în vigoare la data sesizării, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Față de aceste dispoziții legale ce reglementează drepturile salariaților la salarizare, respectiv obligațiile corelative ale angajatorului, precum și caracterele și efectele contractelor colective de muncă legal încheiate, tribunalul a constatat că reclamanta/ul în calitate de salariat al pârâtei este îndreptățit/ă să primească un ajutor material reprezentând contravaloarea a câte 4.000 mc de gaze naturale pentru anul 2006 integral și pentru anul 2007 proporțional cu perioada efectiv lucrată, adică în intervalul (...) - (...), când au încetat raporturile de muncă. De altfel în acest sens sunt și pretențiile reclamantei, exprimate în acțiunea precizatoare, anterioară administrării probei tehnice, ce le-a avut în vedere în această formă.
Pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 20 aprilie 2007 reclamantei/. i se cuvine o sumă brută de 3.943 lei cu titlu de ajutor material, ceea ce înseamnă o sumă netă de 2.786 lei, rămasă după deducerea contribuțiilor datorate bugetului de stat, așa cum rezultă din expertiza efectuată în cauză (f. 165-167), reținându-se că pe perioada menționată prețul gazelor nu a suferit vreo modificare.
În baza considerentelor exprimate, reținându-se că pârâta nu a reușit să probeze că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației art. 176 alin. 1 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiză, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază, tribunalul în baza dispozițiilor legale mai sus amintite a respins ca neîntemeiate excepțiile necompetenței teritoriale, a nulității cererii de chemare în judecată, a lipsei calității procesual active a reclamantei/. și a prescripției dreptului la acțiune și a admis acțiunea precizată formulată de reclamant/ă și în consecință a obligat pârâta să plătească reclamantei/. contravaloarea ajutorului de 4.000 mc de gaze naturale pentru perioada 1 ianuarie 2006 - 20 aprilie 2007,data încetării raporturilor de muncă, în cuantum de 3.943 lei brut (2.786 lei net).
Pentru a se realiza o reparare integrală a prejudiciului suferit dereclamant/ă ca urmare a neachitării în anul 2006 și 2007 a ajutorului material cuvenit, suma acordată a fost actualizată cu indicele de inflație de la data scadenței, (...), data încetării raporturilor de muncă, și până la data plății efective.
În baza art. 274 Cod procedură civilă pârâta a fost obligată să-i plătească reclamantei/. a cărui pretenție a fost integral admisă cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat în sumă de 1190 lei, justificat cu delegația de reprezentare și factura fiscală depuse la dosar.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC O. P. S. B., solicitândmodificarea hotărârii recurate și respingerea acțiunii promovată de reclamantă ca nefondată, cu obligarea acesteia la plata cheltuielilor de judecată la fond și în recurs.
În motivare pârâta a arătat că aceasta hotărâre este netemeinică și data cu încălcarea esențială a legii.
Statuările instanței fondului în sensul ca pârâta nu i-ar fi acordat ajutorul material constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale prevăzut de art. 187 alin.1 din CCM la nivel de ramura pe anii 2006 - 2007 sunt nefondate.
Din ansamblul probațiunii administrate în cauza rezultă în mod cert că ajutorul constând în contravaloarea unei cote de gaze naturale a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Prin art. 176 din CCM la nivel de unitate P. se prevede că ajutorul social constând în plata contravalorii cotei de gaze naturale a fost compensat prin contractul colectiv de muncă pe anul 1997. Această împrejurare a fost adusă la cunoștința sucursalelor P. prin adresa nr. IP nr.1721/(...) prin care S. P. au fost înștiințate cu privire la majorarea veniturilor salariale cu un coeficient mediu de
1,27, iar prin adresa IP nr.1738/(...) s-a revenit cu precizarea că respectivul coeficient de 1,27 se va aplica la salariile de bază ale personalului după primirea fondurilor de salarii defalcate și aprobate de conducere.
Prin adresa nr. 1818/(...) alin. 2 semnata de reprezentantul P. SA și reprezentantul F.S.L.I. P. se comunica S. P. următoarele: „calculul fondului de salarii repartizat s-a făcut pe baza coeficientului de majorare mediu pe P. SA, care cuprinde și prevederile art.176(1) din contractul colectiv de munca în vigoare";.
Din aceasta probațiune rezulta în mod evident faptul ca începând cu data de (...) de comun acord cu sindicatul, salariile de baza individuale ale angajaților P. au fost renegociate sau reașezate, după caz, în limita fondului disponibil, incluzând contravaloarea ajutorului reprezentând cota de gaze. P. semnatare ale contractului colectiv de munca au agreat majorarea salariilor brute de baza individuale cu un coeficient de 1,27 în medie, creșterea având ca și componenta contravaloarea cotei de gaze. La nivelul anilor 1998 și următorii, suma aferenta ajutorului privind cota de gaze a fost majorata implicit ori de câte ori au fost majorate salariile S. P. S..
Pe de alta parte este de precizat ca aceasta împrejurare rezulta în mod expres din conținutul art.176 alin. 1 din CCM la nivel de P. în care s-a stipulat ca ajutorul material reprezentând contravaloarea unei cantități de gaze naturale a fost compensat prin C., aspect reținut și de instanța de fond A. formulare a art.176 se regăsește și în CCM la nivel de P. pentru anii 2006, 2007, iar în anul
2008 alin. 1 al art.176 se completează cu precizarea expresa ca „. cu anul 1997 prezentul articol a rămas fără obiect, având în vedere ca acest ajutor nu se mai acorda salariaților, fiind inclus în salariul salariaților și va rămâne așa până când P. FSLJ vor conveni altfel";. Mențiunile din at1.176 alin.1 din CCM la nivel de P.din anul 2008, reprezintă voința părților și ele vin sa lămurească situația de fapt invocata, respectiv includerea în salariul de baza a primei de aprovizionare începând cu (...). Deoarece prin reglementarea din acest articol părțile au înțeles sa lămurească o situație de fapt, respectiv includerea în salariul de baza a ajutorului material reprezentând contravaloarea cotei de gaze naturale ea nu retroactivează, ci doar explica conținutul unei clauze din CCM din anii anteriori.
Împrejurarea ca după anul 1997 nu au mai existat negocieri între P. și sindicat cu privire la acordarea separata a acestui ajutor, demonstrează cu prisosință faptul că acesta a fost inclus în salariul de baza al salariaților.
Statuările instanței fondului în sensul ca parata nu a făcut dovada ca a inclus în salariul de baza acest ajutor sunt nefondate și ele sunt contrazise de probele administrate în cauza.
Din adresele depuse la dosarul de fond rezulta ca toți salariații P. au beneficiat de majorări salariale. Aceste majorări salariale au fost posibile ca urmare a includerii în salariul de baza a ajutorului reprezentând c/valoarea a
4.000 m.c. gaze naturale. Prin adresa nr. 1818/(...) S. P. S. a precizat în mod expres ca fondul de salarii cuprinde și prevederile art.176(1) din CCM pe unitate.
Deși instanța de fond retine faptul ca reclamanta nu era angajata a SNP P. la data de 1 iulie 1997 și nu era parte a CCM, ca au avut loc majorări salariale potrivit carnetului de munca depus la dosarul cauzei, totuși, apreciază ca nu s-a făcut dovada includerii acestui ajutor, câtă vreme S. B. nu i-a fost comunicata o adresa identica cu adresa nr. 1818/1997 și nu exista mențiuni în carnetul de munca al reclamantei în luna iulie 1997 cu privire la aceasta includere.
Este evident ca din moment ce Peco B. nu era parte a SNP P. și reclamanta nu era angajata a paratei, nu puteau exista asemenea mențiuni în carnetul de munca al acesteia în iulie 1997. Tot pentru aceste motive nu s-au putut depune carnete de munca ale altor angajați Peco B. care să conțină asemenea mențiuni.
Apreciază că nelegala înlăturarea concluziilor expertului asistent Geta
Teodorescu. Instanța de fond a considerat ca nu poate retine ca pertinente aceste concluzii deoarece experta face referire la alte sucursale și nu la S. B.
În opinia recurentului, este relevanta referirea la alte sucursale care erau membre SNP P. la acea data, aceste mențiuni făcând dovada faptului ca salariații
P. de la acea data au beneficiat de o majorare a salariului de baza datorita includerii a 4000 mc gaze naturale și datorita aplicării prevederilor art. 176 CCM.
Prin soluția de admitere a acțiunii reclamantei instanța a modificat în mod implicit și dispoziția de încetare a contractului de munca a acestuia în partea privitoare la despăgubirile acordate. O asemenea soluție este profund nelegala.
Pârâta își susține și celelalte motive invocate prin întâmpinarea depusa la instanța de fond, evident cu privire la motivele de nelegalitate invocate.
Nelegala este și obligarea pârâtei la achitarea în întregime a cheltuielilor de judecata în favoarea reclamantei. C. vreme instanța de fond a admis doar în parte acțiunea precizata formulata de reclamanta, și cheltuielile de judecata trebuiau admise doar în parte. Subliniem în acest sens faptul ca reclamanta prin precizarea de acțiune, nu a înțeles sa mai solicite drepturile bănești pentru anul
2005, menținând acțiunea doar pentru anii 2006 și 2007. Din moment ce acțiunea a fost admisa doar parțial pentru anul 2007, este evident ca nici cheltuielile de judecata nu puteau fi acordate în întregime.
Acestea sunt considerentele pentru care hotărârea instanței de fond este nelegala și netemeinica, impunându-se admiterea recursului așa cum a fost el formulat și obligarea reclamantei intimate și la plata cheltuielilor de judecata la fond și în recurs, reprezentând onorarii de avocat.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 22 iunie 2012 reclamanta O. I. A.,a solicitat respingerea recursului declarat de SC O. P. SA ca netemeinic și nelegal.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține, cu opinie majoritară, că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin C. Colectiv de muncă la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze valabil pe anii 2006, 2007, la art. 187 se prevede că salariații agenților economici nominalizați în Anexa nr.1, vor primi anual un ajutor material, egal cu contravaloarea unei cote de gaze naturale.
Potrivit art. 241 alin. 1 din Codul muncii și art. 11 din Legea nr. 130/1996 privind C. colectiv de muncă, clauzele contractelor colective produc efecte pentru toți salariații angajatorului, pentru toți salariații din grupul de angajatori, pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul.
Chiar dacă la nivel de S. ". S. există un contract colectiv de muncă, legal încheiat între partenerii sociali P. SA și FSLI P., aplicabil, care nu cuprinde clauzele de natura celor solicitate de reclamant, în speță, sunt aplicabile dispozițiile art. 176 din CCM la nivel de ramură energie electrică, termică, petrol și gaze, deoarece potrivit articolului 8 alin. 2 din Legea nr. 130/1996, contractul colectiv de muncă nu poate conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin C. colective de muncă încheiate la nivel superior, respectiv la nivel de ramură (în speță).
În consecință, reclamanta este îndreptățită să primească drepturile bănești solicitate.
Recurenta nu a contestat existența dreptului solicitat, ci chiar îl recunoaște, însă susține că ar fi fost inclus în salariul de bază începând cu anul
1997. Pârâta nu a făcut dovada achitării dreptului cuvenit pentru perioada 2006-
2007.
Pârâta nu a probat nici faptul că începând cu anul 1997 suplimentările solicitate ar fi fost incluse în salariu de bază, conform art. 176 din C. colectiv de muncă încheiat la nivelul unității "P.";, întrucât nu a depus la dosar un act adițional în acest sens. Mai mult decât atât susținerile sale sunt contrazise și prin concluziile raportului de expertiză contabilă întocmit în cauză, iar cererea recurentei de a se acorda preferință opiniei exprimată de expertul asistent, în condițiile în care această opinie nu se coroborează cu nicio proba aflata la dosarul cauzei, nu poate fi primită.
Un număr de sporuri și adaosuri la salariul de bază al angajaților pârâtei au fost prevăzute în contractele colective de muncă, P. formulând constant apărări prin care invocă includerea acestor drepturi în salariul de bază, instanțele fiind confruntate cu un mare număr de diverse astfel de litigii, astfel încât, dată fiind deja notorietatea acestei apărări a pârâtei, nu se poate accepta fără o mai clară verificare simpla sa afirmație că a inclus în salariul de bază dreptul solicitat prin prezenta acțiune.
Aceasta, cu atât mai mult cu cât reclamanta invocă faptul că aceste creșteri salariale au corespuns unor majorări, indexări făcute conform indicelui de inflație în baza unor acte normative cu aplicabilitate generală. Față de inflația, ce a caracterizat economia în acea perioadă, și de constantele creșteri salariale prin care s-a încercat menținerea semnificației economice a salariului, susținerile reclamantei apar ca pertinente, fiind deci în sarcina angajatorului să probeze dincolo de orice dubiu că invocatele creșteri salariale au fost efectuate în executarea stipulației 176 din contractul colectiv de muncă, și aceasta nu doar printr-o adresă internă, a cărei punere în practică nu a fost dovedită, ci prin evidențierea prin mijloace specifice (expertiza, înscrieri neechivoce în carnetul de muncă, acte adiționale la contractul colectiv de muncă) a efectuării acestei includeri în salariul de bază.
Ca atare, nefiind probată includerea adaosului în salariul de bază, chiar în ipoteza în care contractele colective de muncă ulterioare încheiate la nivel de unitate, nu au mai prevăzut acordarea acestei suplimentări, obligativitatea acordării ei a subzistat față de dispozițiile din contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură.
Nu poate fi agreată interpretarea potrivit căreia aceste dispoziții ale contractului colectiv de muncă încheiat la nivel de ramură, instituie doar o invitație la negociere în cadrul demersurilor pentru încheierea contractelor colective de muncă la nivel inferior, iar nu un drept în sine. Textul art. 187 din contract colectiv de muncă la nivelul ramurii prevede imperativ că „salariații vor primi anual un ajutor material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale";, astfel că argumentele referitoare la negociere nu reprezintă o condiție de care să depindă nașterea dreptului, ci o contextualizare a modalității în care se va pune în executare obligația.
Având în vedere dispozițiile art. 272 din Codul Muncii, care prevăd că, sarcina probei în conflictele de muncă revine angajatorului, faptul că pârâta nu a făcut dovada achitării drepturilor salariale suplimentare reprezentând ajutorul material, egal cu c/v unei cote de gaze naturale solicitate de reclamantă, în calitate de angajat și la data promovării acțiunii, Curtea constată că reclamanta este îndreptățită să beneficieze de drepturile suplimentare salariale solicitate.
În ceea ce privește motivul de recurs referitor la cheltuielile de judecată, la care pârâta recurentă a fost obligată la fondul cauzei, Curtea constată că prima instanță a procedat în cauză la o corectă aplicare a prevederilor art. 274 C.pr.civ., pârâta fiind partea căzută în întregime în pretenții (așa cum se menționează în minuta hotărârii, mențiunea din dispozitiv referitoare la admiterea acțiunii în parte fiind o eroare materială), iar în ceea ce privește cuantumul acestora, instanța a avut în vedere onorariul de avocat suportat de reclamantă, pentru reprezentare pe parcursul soluționării cauzei, cuantumul acestuia fiind unul rezonabil.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE, ÎN NUMELE LEGII,
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC O. P. SA B. împotriva sentinței civile nr. 504 din (...) a T.ui B. N., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Respinge cererea de obligare a recurentei să plătească intimatei P. Ana cheltuielile de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 25 iunie 2012.
PREȘEDINTE, JUDECĂTORI,
D. G. L. D. PT.S. D.
În C.O. semnează
VICEPREȘEDINTELE INSTANȚEI
D.-L. B.
GREFIER, C. M.
Red.L.D./Dact.S.M.
2 ex./ (...) Jud.fond: N. C.
| ← Decizia nr. 3815/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4323/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
