Decizia nr. 1680/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 1680/R/2012
Ședința publică din data de 11 aprilie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I. T.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul I. G. împotriva sentinței civile nr. 2. din 22 decembrie 2011, pronunțată de T. B.-N. în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII, având ca obiect pretenții.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat
și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că în cauză a formulat cerere de abținere doamna judecător C. M., cerere care s-a soluționat în sensul respingerii.
Totodată, se constată că la data de 9 aprilie 2012, prin serviciul de registratură al instanței s-a depus la dosar din partea pârâtului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată inițial sub numărul (...) pe rolul T. A. și urmare a declinării competenței, prin sentința civilă nr.1036/2011, sub nr. (...) pe rolul T. B. N., reclamantul I. G. a chemat în judecată pe pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII B., prin reprezentant legal, solicitând obligarea acestuia la compensarea în totalitate a diferenței dintre chiria stabilită pentru o locuință de serviciu, potrivit legii și chiria plătită pe baza contractului de închiriere, încheiat în condițiile legii, începând cu data de (...).
În motivarea acțiunii, reclamantul I. G. a susținut că a fost detașat pentru o perioadă de 3 ani la Consiliul Superior al Magistraturii începând cu data de (...), prin H. C. nr.155 din data de (...) pentru Procurori și H. nr.313 pentru Judecători, desfășurându-si activitatea în cadrul I.i Judiciare de pe lângă P. C. S. al M.
În conformitate cu dispozițiile art. III alin.1, 2 din O.U.G. nr. 59 din
2009, acesta beneficia și de decontarea chiriei pentru locuința închiriată în municipiul B. pe perioada în care a fost detașat în cadrul C. S. al M.
Reclamantul a mai arătat că, deși a depus lunar dovada achitării chiriei către proprietar conform sumelor înscrise în contractul încheiat, pârâtul a decontat doar 75% din valoarea menționată pe chitanțele trimise de către acesta, invocându-se prevederile art.2 alin.1 lit. e din Legea nr.118/2010. Aesta consideră că pârâtul, în mod greșit, a virat în conturile reclamantului doar 75% din valoarea chiriei plătite întrucât, conform dispozițiilor legale aplicabile în materia decontării chiriei în cazul magistraților, aceste sume nu au caracterul juridic al unui drept de natură salarială, legea excluzând în mod expres din categoria drepturilor de natură salarială sumele achitate cu titlu de chirie.
S-a mai invopcat faptul că pârâtul nu a emis nici un act administrativ, subsecvent punerii în aplicare a prevederilor L. nr.118/2010, prin care să menționeze în mod expres că va reduce cu 25% compensarea diferenței dintre chiria stabilită pentru o locuință de serviciu, potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere, încheiat în condițiile legii.
Reclamantul a mai arătat că suma care i-a fost plătită nu reprezintă o compensare a chiriei, ci o decontare a chiriei, ori Legea nr.118/2010 privind stabilirea unor măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, respectiv reducerea cheltuielilor cu 25%, face trimitere la drepturi de natură salarială, de care beneficiază personalul din cadrul autorităților publice.
În final, s-a mai arătat că, la data de (...), P. C. S. al M. și-a însușit punctul de vedere exprimat de C. juridică a C. în conformitate cu care
"prevederile art.2 alin.1 lit. e din Lega nr.118/2010 nu sunt aplicabile judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților asistenți, întrucât compensația pentru chirie la care au dreptul aceștia nu are caracter salarial.
În drept, au fost invocate dispozițiile art.112 Cod procedură civilă, art.47, art.269 Codul muncii, art.58 din Legea nr. 303/2004, art.23 alin.1 din OUG nr. 27/2006, art. III alin.1, 2 din OUG nr. 59/2009.
Pârâtul Consiliul Superior al Magistraturii, legal citat, a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii formulată de reclamant.
Prin sentința civilă nr. 2./(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud, s-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul I. G. în contradictoriu cu pârâtul CONSILIUL SUPERIOR AL MAGISTRATURII și în consecință, a fost obligat pârâtul să plătească reclamantului diferența de
25% reținută din compensația pentru chirie în perioada 1 - 2 iulie 2010.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Reclamantul I. G. a fost detașat la Consiliul Superior al Magistraturii pentru o perioadă de 3 ani, începând cu data de (...), prin H. C. S. al M. nr.
155 din data de (...) pentru procurori. A. și-a desfășurat activitatea în cadrul
Serviciului de I. J. pentru procurori.
Potrivit articolului 22 din Ordonanța de U. a G. nr.27 din 2006 privind salarizarea și alte drepturi ale judecătorilor, procurorilor și altor categorii de personal din sistemul justiției, procurorii au dreptul la atribuirea unei locuințe de serviciu dacă, "; în localitatea unde își desfășoară activitatea, aceștia, soțul/. sau copiii aflați în întreținerea lor nu beneficiază de locuință proprietate personală ori nu li s-a atribuit locuință de către autoritățile administrației publice locale.";
Articolul 23 al aceluiași act normativ stipulează la alin. 1 că procurorii cărora nu li s-au acordat locuință de serviciu au dreptul, în condițiile art. 22
, la „. diferenței dintre chiria ce s-ar stabili pentru o locuință de serviciu,potrivit legii, și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii.";, iar la alin.3 că : " Au dreptul la locuință de serviciu potrivit art.22 sau, după caz, la compensarea chiriei în condițiile alin.1 și 2 și cei delegați,detașați sau transferați în altă localitate decât cea de domiciliu, dacă ei,soțul-soția sau copiii aflați în întreținerea lor nu au în proprietate o locuință în localitatea în care sunt delegați,detașați sau transferați. În acest caz, personalul delegat sau detașat nu mai beneficiază de dreptul prevăzut de art.13 alin.1 lit. b";.
În baza actului normativ evocat mai sus, precum și potrivit art. III alin.2 din O.U.G. nr. 59 din 2009, pentru modificarea L. nr.303 din 2004 privind Statutul judecătorilor și pentru modificarea L. nr.317 din 2004 privind Consiliul Superior al Magistraturii care prevede că ";pe perioada mandatului, inspectorii judiciari care, înainte de numirea în funcție, au funcționat la alte instanțe sau parchete decât cele din municipiul B. beneficiază, pe lângă drepturile salariale, de decontarea chiriei.";, reclamantul a beneficiat de decontarea chiriei în totalitate până la data de
0(...).
Ulterior acestei date, conform adresei depusă de către pârât la dosar la filele 21, 28 și fila 36 dosar de fond, compensarea nu s-a mai făcut în procent de 1., ci începând cu această data s-a aplicat o reducere de 25%.
Legea nr. 118 din 2010 privind unele măsuri necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar enumeră expres în cuprinsul art.2 care anume drepturi acordate personalului bugetar din cadrul autorităților si instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare, se reduc cu 25 %, referindu-se enunțiativ în lit. e) la compensația lunară pentru chirie.
Potrivit art. 1 al.1 al legii: "; Cuantumul brut al salariilor/ soldelor/ indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută, stabilite în conformitate cu prevederile L.-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice și ale Ordonanței de urgență a G. nr. 1. privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, se diminuează cu 25%."; Astfel din dispozițiile articolului evocat, se reține în mod cert intenția legiuitorului de a diminua cu 25 % atât salariile, atât alte drepturi salariale, precum si
„alte drepturi în lei sau valută"; de care beneficiază angajații în virtutea raporturilor de muncă. Apartenența reclamantului la categoria destinatari ai legii nu a este contestată.
S-a mai constatat de către prima instanță că distincția pe care reclamantul o face între noțiunea de ". lunară a chiriei"; ( menționată în cuprinsul L. nr.118/2010) și cea de ". lunară a diferenței dintre chiria ce s- ar stabili pentru o locuință de serviciu potrivit legii și chiria plătită pe baza unui contract de închiriere încheiat în condițiile legii"; (la care se referă OUG nr.27/2006) nu poate fi reținută, fiind una strict formalistă și nu de conținut și nici nu poate antrena consecința urmărită prin demersul juridic promovat, aceea a excluderii incidenței L. nr.118/2010. Atâta timp cât compensația în discuție este în strânsă conexiune cu raporturile de muncă și se acordă în considerarea calității de angajat, cum scopul legii a fost acela de instituire a măsurilor necesare în vederea restabilirii echilibrului bugetar, nu se poate conchide că cea de-a doua noțiune nu s-ar subsuma primei, respectiv că nu s-ar circumscrie măsurilor de austeritate instituite de lege.
Pe de altă parte, s-a reținut că împrejurarea invocată în sensul că P.
C. a exprimat la data de (...) Punctul de vedere potrivit căruia dreptul litigiosare alte caracteristici ("; compensația pentru chirie (…) nu are caracter salarial ";), nu are nici o relevanță în lipsa emiterii unui act normativ, cu aceeași forță ca legea, care să le instituie în mod legal.
Pentru considerentele de fapt si de drept expuse, având în vedere că diminuarea compensației chiriei cu 25 % a fost aplicată începând cu data de 0(...), în contradicție cu prevederile L. nr. 118/2010, întrucât aplicabilitatea sa are ca moment de debut data de (...), prima instanță a admis în parte acțiunea și a obligat pârâtul să plătească reclamantului diferența de 25% reținută din compensația pentru chirie în perioada 1-2 iulie 2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul I. G., considerând-o ca nelegală și netemeinică pentru următoarele motive:
H. judecătoreasca atacata cu recurs este netemeinica si nelegala.
Recurentul arată că nu a pretins compensația de 100 % doar pentru doua zile, ci decontarea integrala a chiriei pe perioada lunilor iul - dec 2010 (peste 2.500 lei RON).
S-a susținut că, potrivit art. 112 C.pr.civ., art. 47, art. 269 Codul muncii, art. 58 din Legea nr. 3020/2004, art. 23 alin. 1 din O.U.G. nr.
27/2006, art. 111 al. 1, 2 din O.U.G. nr. 59/2009, pretenția este întemeiata si în mod greșit instanța de judecata a admis-o doar pentru zilele de 1 si 2 iulie 2010.
A fost depusă la dosarul cauzei si sentința T. A. prin care parte din cererile formulate în același sens au fost soluționate in mod favorabil.
Recurentul mai consideră că în mod greșit instanța de judecata nu a luat în considerare poziția exprimată de P. C. S. al M. la data de (...), în problema aplicării dispozițiilor L. nr.118/2010 art.2 alin.1 lit.e) judecătorilor și procurorilor.
Analizând recursul formulat de reclamantul I. G., prin prisma motivelorde recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține căacesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Începând cu data numirii în funcția de inspector în cadrul Serviciului de inspecție judiciară pentru procurori, respectiv (...), și până la data de (...), recurentul a beneficiat de compensația lunară a chiriei astfel cum acest drept a fost prevăzut de art.23 din O.U.G. nr.27/2006 și art.III alin.2 din O.U.G. nr.59/2009.
Începând cu data de (...), în temeiul dispozițiilor art. 2 alin.1 lit. e din
Legea nr. 118/2010, care prevedeau că se reduc cu 25% drepturile de natură salarială de care beneficiază personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, indiferent de modul de finanțare al acestora, printre care figura și compensația lunară pentru chirie, reclamatului i-a fost redusă cu 25% suma ce i s-a decontat în contul chiriei plătite pentru locuința închiriată.
Recurentul consideră că aceste dispoziții legale nu-i sunt aplicabile întrucât compensația lunară pentru chirie nu constituie un drept salarial care să fie afectat de prevederile L. nr.118/2010, însă în mod corect prima instanță a coroborat aceste dispoziții cu cele ale art.1 alin.1 din aceeași lege, care prevede că este supus reducerii cuantumului brut al
"salariilor/soldelor/indemnizațiilor lunare de încadrare, inclusiv sporuri, indemnizații și alte drepturi salariale, precum și alte drepturi în lei sau în valută";.
În ceea ce privește poziția exprimată de P. C. S. al M. la data de (...), astfel cum aceasta rezultă din Ordinea de zi din acea dată comunicată instanței de fond, în sensul că: „prevederile art.2 alin.1 lit.e) din L.nr.118/2010 nu sunt aplicabile judecătorilor, procurorilor, personalului asimilat acestora și magistraților-asistenți, întrucât compensația pentru chirie la care au dreptul aceștia nu are caracter salarial";, punct de vedere important având în vedere emitentul acestuia, Curtea reține că, întrucât în situația recurentului Consiliul Superior al Magistraturii avea și calitatea de ordonator principal de credite, acesta avea posibilitatea de a și pune în practică această soluție pe care a considerat necesar să o adopte în cadrul
„lucrării"; sale nr.(...), respectiv de a nu mai reduce cu 25% contravaloarea chiriei ce trebuia decontată reclamantului.
Având în vedere că tocmai intimatul-pârât nu a aplicat, în calitatea sa de ordonator de credite, soluția la care a ajuns P. său, cu atât mai mult instanța de judecată, pentru care un asemenea punct de vedere nu este obligatoriu, nu avea posibilitatea de a pronunța o hotărâre în întregime favorabilă reclamantului doar în temeiul acestei poziții exprimate, în condițiile în care Legea nr. 118/2010 prevede, în art. 2 alin.1 lit.e, reducerea compensațiilor lunare de chirie la care era îndreptățit personalul din cadrul autorităților și instituțiilor publice, categorie din care face parte și reclamantul.
Pentru aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.1 Cod.proc. civilă, se va respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. G. și se va menține sentința primei instanțe.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul I. G. împotriva sentinței civile nr. 2. din 22 decembrie 2011 a T. B.-N., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 aprilie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I. T. C. M.
GREFIER G. C.
Red.CM/dact.CM
2 ex./(...) Jud.fond: C.N.
| ← Decizia nr. 3757/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3815/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
