Decizia nr. 4323/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 4323/R/2012
Ședința publică din data de 17 octombrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta SC R. M. U. S. B. - F. N. O., împotriva sentinței civile nr. 877 din 15 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat R. R. S., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 10 octombrie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantului intimat întâmpinare, prin care solicită respingerea recursului și judecarea în lipsă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 877 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată și precizată de reclamantul R. R. S. împotriva pârâtei SC R. M. U. S. B., F. N.-O. și în consecință a fost obligată pârâta să plătească reclamantului drepturi salariale restante pe lunile septembrie 2011- ianuarie 2012, câte 1450 lei/lună salar brut și contribuțiile de asigurări sociale
(CAS, CASS, șomaj) pentru această perioadă.
A fost respinsă cererea de acordare a dobânzii legale aferente sumei reprezentând drepturi salariale restante și cererea de obligare a pârâtei la daune- interese.
A fost obligată pârâta să plătească reclamantului 500 lei cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Între părți au existat raporturi juridice de muncă potrivit contractului individual de muncă înregistrat sub nr. 663321/(...), pe o durată de 3 luni, reclamantul începând activitatea la (...) cu un salariu brut de 1450 lei/lună. La acest contract individual de muncă s-a încheiat actul adițional din (...) care stipulează prelungirea contractului individual de muncă pe durată nedeterminată, începând cu (...).
Reclamantul a depus statele de plată pe lunile septembrie-decembrie 2011, filele 23-30, din care rezultă un salariu brut lunar de 1450 lei, așa cum a fost stabilit în contractul individual de muncă.
Statele de plată nu sunt semnate de reclamant iar angajatorul nu a făcut dovada plății drepturilor salariale pe perioada solicitată. Potrivit art.168 alin.1 din Codul muncii modificat, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății.";
Așadar angajatorul a fost obligat la plata drepturilor salariale restante pe lunile septembrie 2011-ianuarie 2012 câte 1450 lei/lună salariu brut, precum și contribuțiile de asigurări sociale pentru această perioadă lucrată.
Cu privire la cererea de obligare la plata dobânzii legale aferente sumei reprezentând drepturi salariale restante cererea a fost neîntemeiată întrucât raporturile juridice de muncă sunt raporturi contractuale iar astfel de dobânzi nu au fost precizate în contract.
Potrivit art.166 alin.4 Codul muncii modificat „Întârzierea nejustificată a plății salariului sau neplata acestuia poate determina obligarea angajatorului la plata de daune interese pentru repararea prejudiciului produs salariatului";. Reclamantul solicită 800 lei daune interese reprezentând prejudiciul cauzat însă nu precizează în ce constă acest prejudiciu și nici nu probează, motiv pentru care cererea a fost respinsă.
În considerarea celor de mai sus acțiunea a fost admisă în parte potrivit dispozitivului.
Văzând și dispozițiile art. 276 Cod procedură civilă a fost obligată pârâta la
500 lei cheltuieli de judecată reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta SC R. M. U. S. B., F. N.-O.,solicitând modificarea sentinței atacate în sensul stabilirii exacte a sumei de plată.
În motivarea recursului pârâta a arătat că instanța a reținut corect starea de fapt care releva faptul ca reclamantul a fost salariatul ei.
Instanța nu a reținut însă faptul ca neplata salariului s-a datorat blocajului financiar în care se află și ca nu au existat și nu exista fonduri pentru plata acestora nici chiar daca s-ar lichida bunurile companiei, toate acestea fiind puse în garanție la bănci.
Cu toate acestea, instanța pronunța o sentința nelegala întrucât așa cum s-a constatat a dispus obligarea pârâtei la: "plata drepturilor salariale restante pe perioada septembrie 2011 - ianuarie 2012, cate 1450 lei/luna salar brut și contribuțiile de asigurări sociale (CAS, CASS, șomaj) pentru aceasta perioada."
În considerentele sentinței, instanța a reținut faptul ca reclamanta nu a făcut dovada sumelor de bani pe care le are de încasat cu titlu de salarii, și nici nu retine sumele recunoscute de noi ca restante la plata, iar în loc de a solicita, în virtutea rolului activ al instanței, în probațiune efectuarea unei expertize care sa determine cuantumul sumelor datorate, pronunța o sentința ce nu poate fi pusa în executare întrucât nu se cunoaște suma ce trebuie plătita pentru stingerea obligației.
În acord cu cele de mai sus, deși instanța retine corect în considerente faptul ca salariul brut era de 1450 de lei, o obligă să plătească aceasta suma ceea ce nu este legal, știut fiind faptul ca nu poate plăti conform legii decât salariul net. Salariul net aferent contractului de munca în cauza fiind de 1049 lei /luna.
Potrivit dispozițiilor legale, impozitele, taxele și contribuțiile (CAS, pensii etc.) se datorează de către angajator și se plătesc bugetelor statului și nu angajatului, prin urmare, instanța trebuia sa retina faptul ca pentru perioada septembrie 2011- ianuarie 2012, datorează fostului salariat suma totală de 2.921 lei reprezentând suma salariilor nete avute de acesta pentru perioada în cauză.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Prin acțiunea dedusă judecății în fața instanței de fond, reclamantul a solicitat obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale aferente lunilor septembrie
2011 - ianuarie 2012, potrivit contractului individual de muncă.
Raportat la probele administrate în cauză soluția instanței de fond este temeinică și legală.
Astfel, potrivit dispozițiilor art. 168 alin. 1 din C.muncii, plata salariului se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Textul legal menționat impune cerința probei scrise în ceea ce privește plata drepturilor salariale, ori în cauza dedusă judecății pârâta, în calitate de angajator, nu a probat acordarea drepturilor salariale aferente lunilor septembrie 2011 - ianuarie 2012, printr-un înscris, respectiv statul de plată semnat de reclamant sau alt înscris care să dovedească pe deplin plata acestor drepturi.
De altfel, prin recursul declarat, pârâta a recunoscut împrejurarea că nu a achitat reclamantului drepturile salariale aferente perioadei precizate, invocând dificultățile financiare în care se află.
O astfel de apărare nu poate fi reținută în cauză în condițiile în care salariul a fost negociat de părți potrivit contractului individual de muncă încheiat, în baza căruia reclamantul a prestat activitate în cadrul societății.
Pe de altă parte, în ceea ce privește cuantumul sumei la care a fost obligată pârâta recurentă cu titlu de salarii restante, Curtea constată că prin dispozitivul sentinței atacate se specifică în mod expres că pârâta datorează reclamantului un salariu lunar în cuantum de 1.450 lei brut, astfel că, în mod firesc, pârâta își va îndeplini obligația legală ca, din această sumă, să procedeze la efectuarea reținerilor corespunzătoare privind impozitele și contribuțiile ce vor fi virate către bugetul de stat și bugetul asigurărilor sociale de stat.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat cu consecința menținerii ca legală și temeinică a hotărârii atacate.
Cheltuieli de judecată nu au fost solicitate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta SC R. M. U. S. B., F. N.-O. împotriva Sentinței civile nr. 877 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 17 octombrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
Red.I.R.M/Dact.S.M/2 ex./(...)/Jud. fond: C. M.
G.
G. C.
| ← Decizia nr. 3203/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4022/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
