Decizia nr. 3218/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3218/R/2012
Ședința 25 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : D. G. JUDECĂTOR : L. D. JUDECĂTOR : S. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 3421 din 02 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. ANA, și pe pârâtele intimate Ș. "A. I." și Ș. "T. M." T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâților recurenți C. Local al M. T. și P. M. T., consilier juridic B. A. I. și reprezentanta reclamantei intimate C. Ana, avocat G. P., lipsă fiind celelalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat reclamantei intimate și pârâtelor intimate și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care reprezentanta pârâților recurenți depune la dosar delegație și cu titlu de practică judiciară un extras de pe portalul instanțelor de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate C. Ana depune la dosar împuternicire avocațială și arată că domiciliul acesteia este cel trecut în acțiunea introductivă de instanță, fiind luat din Cartea de I. a reclamantei intimate.
Atât reprezentanta pârâților recurenți cât și reprezentanta reclamantei intimate arată că nu mai au alte cereri de formulat sau excepții de invocat.
Nemaifiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza cercetării judecătorești și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat, modificarea sentinței civile atacate, în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților recurenți, susținând concis motivele expuse în scris prin memoriul de recurs depus la dosar, fără cheltuieli de judecată.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului și menținerea ca temeinică și legală a sentinței civile atacate, susținând că unitățile de învățământ au calitatea de angajatori, iar pârâții recurenți au calitatea de ordonatori de credite potrivit art. 167 din L. nr. 84/1995 menținut prin dispozițiile art. 104 din L. nr. 1/2011 intrată în vigoare la (...), astfel că unitățile administrativ teritoriale Consiliile Locale și P. au calitate procesual pasivă în virtutea calității lor de ordonatori principali de credite, fără cheltuieli de judecată.
Curtea reține cauza în pronunțare.
C U R T E A
În urma deliberării, reține că la data de (...), prin sentința civilă nr. 3., pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), s-a admis acțiunea formulată decătre reclamanta C. ANA în contradictoriu cu pârâții Ș. „. I. T., Ș. „. M. T., C.
LOCAL AL M. T. și P. M. T. și în consecință:
A fost obligată pârâta Ș. „. I. T., în calitate de angajator la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...).
A fost obligată pârâta Ș. „. M. la calcularea și la plata către reclamantă a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr.
2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea O. G. nr.
15/2008, începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze. Fără cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța soluția menționată T. a reținut că după cum reiese din adeverința nr. 1275 din (...) depusă la dosar (fila 4), reclamanta a fost angajata pârâtei Ș. „. M. în perioada (...)-(...), iar din adeverința nr. 1407 din (...) depusă la dosar (fila 5), reclamanta a fost angajata pârâtei Ș. „. I. în perioada (...)-(...)
Prin dispozițiile art. 1 alin. 1 lit. b și c din O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ale personalului din învățământ pe anul 2008 s-a stabilit o evaluare a coeficientului de multiplicare 1,000, astfel încât, în anumite intervale de timp, se asigura o creștere a drepturilor salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar pentru anul 2008 cu 16% mai mult față de nivelul din 31 decembrie
2007.
Acest act normativ a fost aprobat cu modificări de către Parlamentul României prin L. nr. 2., principala modificare constând în majorarea coeficientului de multiplicare de la 1,000 la 400,00 lei pentru perioada 1 octombrie -31 decembrie 2008 și care reprezenta valoarea de referință pentru creșterile salariale ulterioare, ceea ce asigura creșteri salariale ale personalului didactic și didactic auxiliar de aproximativ 50% față de 31 decembrie 2007. Guvernul României, prin O. nr. 1. privind stabilirea unor măsuri pentru salarizarea personalului din învățământ în anul 2008, a modificat unele prevederi ale O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., reducând majorările salariale stabilite de P.
Actul normativ a fost însă declarat neconstituțional de către Curtea
Constituțională, prin D. nr. 1221/(...), publicată în M.O. nr. 804/(...), partea I.
S-a stabilit atunci de către Curte că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ, adoptată de P. încalcă articolul 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin.4 din Constituție.
Totodată, s-a arătat că o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 1 din L. fundamentală. În consecință, Curtea a constatat și încălcarea prevederilor constituționale ale art. 1 alin. 5, potrivit cărora „În România respectarea Constituției, a supremației sale și a legilor este obligatorie";.
Ulterior, G.ul a emis O. nr. 151/(...), publicată în M.O. nr.759/(...), partea I, prin care, după ce în art. 1 pct. 1 modifică denumirea O. nr.15/2008, prin art. I pct. 2 și 3, reduce în mod substanțial majorările salariale la care ar fi avut dreptul personalul din învățământ în temeiul Legii nr. 2. de aprobare a O. nr.15/2008.
Prin D. nr. 842/(...), publicată în M.O. nr. 464/(...), Partea I, Curtea
Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. I pct.
2 și 3 din O. nr. 151/2008 pentru modificarea și completarea O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ.
Pentru a pronunța aceasta decizie, Curtea Constituțională a folosit în esență aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O. nr.1., statuând că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă dispozițiile art. 1 alin. 4, art. 61 alin. 1 și art. 115 alin. 4 din Constituția R.. Totodată, o asemenea măsură este contrară dispozițiilor art. 115 alin.6 din Constituție, coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin.1 din legea fundamentală.
Este important de reținut faptul că prin D. nr. 989/(...) Curtea a constatat încă o dată neconstituționalitatea dispozițiilor art. I pct.2 și 3 din O. nr.151/2008, concomitent cu constatarea neconstituționalității art. 2 și 3 din O. nr.1/2009, privind unele măsuri în domeniul salarizării în sectorul bugetar.
Atât prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 1/2009, cât și prin dispozițiile art. 2 și 3 din O. nr. 3. și dispozițiile art. 2 din O. nr. 4. se reglementează modificări ale unor prevederi introduse prin art. I pct.2 și 3 din O. nr. 151/2008, prevederi constatate neconstituționale de către Curtea Constituțională.
Cum modificările aduse O. nr. 15/2008, prin dispozițiile art. I pct.2 și 3 din
O. nr. 151/2008 nu-și mai produc efecte, fiind suspendate de drept, potrivit art. 31 alin.3, fraza a II-a din L. nr. 47/1992, nici modificările aduse prin acte normative ulterioare unor prevederi legale suspendate de drept nu pot produce efecte.
În același timp, că G.ul, în loc să pună de acord prevederile neconstituționale cu Constituția, potrivit art. 31 alin. 3 din L. nr. 47/1992, a procedat la emiterea unor noi ordonanțe de urgență (nr. 3. și nr. 4.), cu efecte juridice asemănătoare anterioarelor ordonanțe declarate neconstituționale.
În atare situație, ca urmare a constatării prin decizii succesive de către
Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O. nr.15/2008, așa cum aceasta fusese aprobată prin L. nr. 2., tribunalul apreciază că în prezent O. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul
2008 și 2009 personalului din învățământ funcționează în condițiile în care aceasta a fost aprobată prin L. nr. 2..
A privi astfel lucrurile înseamnă a respecta considerentele Curții
Constituționale și a pune în aplicare voința P.ui cu privire la domeniul reglementat, afirmarea principiului separației și echilibrului puterilor în stat, precum și a principiului respectării Constituției, a supremației sale și a legilor.
Pe de altă parte, potrivit art. 169 alin. 1 din Codul muncii, angajatorul este obligat în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul.
Or, neplata salariului stabilit prin lege, potrivit art. 157 alin. 2 din Codul muncii, constituie o încălcare a contractului de muncă intervenit între angajator și salariat și care atrage răspunderea civilă contractuală a celui ce angajează.
Și, întrucât în cauză se aplică principiile răspunderii civile contractuale, cel vinovat trebuie să asigure repararea integrală a prejudiciului produs, iar atunci când este vorba despre plata unei sume de bani cuantumul prejudiciului se compune atât din această sumă cât și din corecția ei cu indicele de inflație.
Prin urmare, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile contractuale, pârâta, unitate de învățământ ce funcționează potrivit art.145 din L. nr. 84/1995 a învățământului, în calitate de angajator, a fost obligată la calcularea și plata diferențelor salariale neacordate potrivit O. nr. 15/2008 către reclamanții membri de sindicat.
Procedând astfel, se respectă și dispozițiile art. 1 din Protocolul nr. 1 la C.
E. a D. O., care prevede că „Orice persoană fizică sau juridică are dreptul la respectarea bunurilor sale. Nimeni nu poate fi lipsit de proprietatea sa, decât pentru cauză de utilitate publică și în condițiile prevăzute de lege și de principiile generale ale dreptului internațional";.
În practica C.E.D.O. s-a statuat că noțiunea de „., în sensul art. 1 citat cuprinde atât „bunuri actuale";, cât și valorile patrimoniale, inclusiv creanțe, dacă titularul acestora demonstrează că acestea au o bază suficiență în dreptul intern și în virtutea cărora reclamantul poate pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; în exercitarea efectivă a dreptului său (în acest sens, cauza Draon c. Franței, par.
65).
Or, membrii de sindicat sunt beneficiarii dispozițiilor O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2., astfel că pot pretinde cel puțin o „speranță legitimă"; cu privire la realizarea drepturilor lor referitor la creșterile salariale.
De altfel, această „speranță legitimă"; își găsește justificarea și în numeroasele modificări legislative prin intervenția G., care prin ordonanțe succesive a căutat să contracareze măsurile legislative dispuse de P. cu privire la creșterile salariale ale personalului din învățământ (în acest sens, cauza Străin și alții c. R., par. 56, cauza Păduraru c. R., par. 98-99, cauza Porțeanu c. R., par 34, cauza R. c. R., par. 34).
Pe de altă parte, nu s-a dovedit că ingerința în dreptul membrilor de sindicat de respectare a drepturilor salariale s-a făcut cu respectarea limitărilor reglementate de art. 1 din Protocolul adițional la C. A., potrivit art. 1 din Protocol, privarea de un bun în sensul Convenției se poate realiza doar dacă aceasta este prevăzută de lege, adică de normele interne aplicabile și dacă este impusă de o cauză de utilitate publică.
Pentru ca o ingerință să fie „legală";, aceasta trebuie pe de o parte să fie prevăzută de lege, asigurându-se astfel principiul supremației legii, principiu fundamental într-o societate democratică, iar pe de altă parte să păstreze un just echilibru între cerințele interesului general al comunității și imperativele apărării dreptului la respectarea bunurilor reclamanților (cauza Viașu contra R.).
În cauză, se constată că însăși Curtea Constituțională a considerat că normele emise de G. și care reprezintă o ingerință în dreptul la un salariu mărit al reclamanților încalcă legea și că aceste norme nu fac altceva decât să contracareze unele măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptate de P.
Cât privește prejudiciul suferit de reclamanți, practica C.E.D.O. a stabilit cu privire la aplicarea art. 41 din Convenție că reparația trebuie să fie echitabilă și să acopere daunele materiale suferite ca urmare a ingerinței produse (cauza Tarik c. R., cauza Șerbănescu c. R.).
În conformitate cu această practică, se impune ca reclamanților să li se restituie diferența drepturilor salariale de care aceștia ar fi trebuit să beneficieze potrivit dispozițiilor O. nr. 15/2008, așa cum a fost aprobată prin L. nr. 2..
Prin urmare, tribunalul a apreciat că demersurile legislative ale G. în domeniul salarizării din învățământ sunt în contradicție cu dispozițiile Convenției Europene ale D. O., iar conform art. 20 alin. 2 din Constituția R., în caz de neconcordanțe între tratatele privitoare la drepturile fundamentale ale omului și legile interne, prevalează reglementările internaționale.
De aceea, tribunalul a constatat că ultimele două ordonanțe de urgență, nr.
3. și nr. 4. sunt lipsite de efect juridic, chiar dacă instanța de contencios constituțional a fost pusă în imposibilitatea de a se pronunța asupra neconstituționalității lor, dată fiind abrogarea acestora, potrivit art. 48 pct. 16 din Capitolul VI al Legii cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară (a se vedea deciziile Curții Constituționale nr.105 și 106/4 februarie 2010).
Pentru toate aceste considerente, tribunalul a admis acțiunea, conform dispozitivului.
În temeiul art. 274 alin. 1 C.pr.civ., s-a luat act că nu s-au solicitat cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. Local al M. T. și P. M.
T., solicitând, în baza dispozițiilor art. 304 pct. 8 și 9 C.pr.civ., admiterea recursului cu consecința respingerii acțiunii formulate.
Recurenții învederează că nu au avut raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu reclamanții. S. de finanțare ale drepturilor salariale din învățământ nu sunt alocate de la bugetul local al unităților administrativ teritoriale, ci de la bugetul de stat. O. alocării sumelor revine MECTS.
Prima instanță a omis să facă trimiteri la art. 6 din OG nr. 15/2008 așa cum acestea au fost modificate prin OUG nr. 1..
Din interpretarea dispozițiilor art. 101 și art. 104 al. 1,5 din legea nr.
1/2011 rezultă că finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigură prin bugetele unităților administrative și nu din acestea.
De asemenea, fac trimiteri la dispozițiile din legea nr. 500/2002.
Intimatul reclamant nu a depus la dosar întâmpinare pentru a-și precizapoziția procesuală.
Recursul este nefondat.
Prin D. nr. 3 din (...), referitoare la recursul în interesul legii, privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, publicată în M. O., Partea I, nr.
350 din (...), s-au stabilit cu caracter obligatoriu, conform art. 330^7 alin. 4 din
Codul de procedură civilă, următoarele: „Ca efect al deciziilor Curții
Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 1., nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile O. G. nr. 15/2008, astfel cum a fost aprobată și modificată prin nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009.";
În raport de caracterul obligatoriu al dezlegărilor date de instanța supremă acestei probleme de drept, Curtea de A. constată că instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor legale.
Pe de altă parte, Curtea apreciază ca fiind nefondate criticile recurenților referitoare la dispoziția instanței de fond de obligare a acestora la alocarea sumelor necesare plății drepturilor salariale cuvenite reclamanților.
Cum pretențiile deduse judecății se referă la perioada anterioară datei de
(...), L. 1/2011, care este în vigoare începând cu data de (...) (30 de zile de la publicarea în M. O. din (...)) nu este incidentă în cauză, raporturile dintre părți fiind guvernate de L. învățământului nr. 84/1995.
A. potrivit dispozițiilor art. 167 din L. nr. 84/1995 (act normativ în vigoare în perioada pentru care se solicită drepturile bănești) finanțarea de bază a unităților de învățământ de stat (care include și cheltuielile de personal) este asigurată prin bugetul local al unității administrativ-teritoriale pe a cărui rază își desfășoară activitatea, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetelor locale.
În cauză este justificată calitatea procesuală pasivă a recurentului pârât C. Local al municipiului T., având în vedere că potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (4) lit. a) din L. nr. 215/2001, acesta este cel care aprobă, la propunerea primarului, bugetul local și asigură și cadrul necesar privind furnizarea serviciilor publice de interes local privind educația.
De asemenea, în ceea privește recurentul P. municipiului T., Curtea constată că acesta a fost chemat în judecată în calitate de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. nr.
215/2001 și, în mod evident, în calitate de reprezentant al unității administrativ teritoriale, art. 62 alin. 1 din L. administrației publice locale prevăzând expres că
„primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
În conformitate cu dispozițiile art. 16 din HG nr. 2192/2004 pentru aprobarea Normelor metodologice privind finanțarea și administrarea unităților de învățământ preuniversitar de stat „. privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat se asigură din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale în a cărora rază acesta își desfășoară activitatea, cu excepția cheltuielilor suportate de la bugetul de stat";.
Conform prevederilor art. 33 din H.G. nr. 2192/2004, în procesul de fundamentare a deciziilor cu privire la volumul fondurilor alocate învățământului, în subordinea M.ui Educației și Cercetării și a consiliilor locale funcționează organisme consultative de specialitate cu atribuții în acest domeniu.
Conform lit. c) a aceluiași articol, la nivelul fiecărei localități funcționează o comisie locală de finanțare a învățământului preuniversitar constituită prin hotărâre a consiliului local, iar pe baza propunerilor comisiei locale de finanțare, consiliile locale ale comunelor, orașelor, municipiilor și sectoarelor municipiului B. aprobă și comunică unităților de învățământ de pe raza lor teritorială nivelul costurilor pe preșcolar/elev pentru finanțarea acestora și solicită fiecărei unități de învățământ proiectele de buget pentru anul financiar următor.
În raport de prevederile legale menționate mai sus se constată că recurentul are atribuții chiar în procesul de stabilire a fondurilor ce se impun a fi alocate învățământului, astfel că nu se poate reține că nu are calitate procesuală pasivă în cererea reclamantului de obligare la alocarea sumelor de bani necesare plății drepturilor salariale solicitate prin prezenta acțiune.
Unitatea de învățământ pârâtă, în calitate de angajator al cadrelor didactice reprezentate în cauză, are obligația de a efectua plata drepturilor de natură salarială, însă îndeplinirea acestei obligații este dependentă de asigurarea finanțării corespunzătoare de la bugetul de stat și de la bugetele unităților administrativ-teritoriale, or, pentru aceasta sunt prevăzute, prin dispoziții legale speciale, atribuții specifice în sarcina altor instituții, printre care și consiliile locale ale unităților administrativ teritoriale.
Este de menționat că tribunalul nu a obligat pârâții recurenți la plata drepturilor salariale solicitate din veniturile proprii ale unității administrativ teritoriale, ci la alocarea fondurilor necesare din bugetul local, fondurile din care se constituie bugetul local, respectiv destinația acestor fonduri, fiind cea prevăzută de lege.
Pe de altă parte, salariații sunt îndreptățiți la acordarea tuturor drepturilor conferite de lege. F. că angajatorul nu a solicitat plata sumelor necesare plății drepturilor salariale solicitate prin acțiune în cadrul demersurilor administrative ce premerg plata drepturilor salariale, nu poate fi imputat cadrelor didactice reprezentate de către sindicat și nici nu se poate constitui într-un motiv temeinic de respingere a acțiunii față de pârâții recurenți, întrucât sursa din care trebuieplătite drepturile bănești acordate prin sentință rămâne tot bugetul local al unității administrativ-teritoriale de care aparține unitatea de învățământ, din sumele defalcate din unele venituri ale bugetului de stat, fiind în sarcina pârâților să facă demersurile pentru a obține alocarea sumelor necesare de la bugetul de stat.
Pentru aceste considerente, apreciind că motivele de recurs invocate nu sunt fondate, Curtea urmează ca, în temeiul dispozițiilor legale menționate anterior și ale art. 312 alin. 1 C.proc.civ., să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâții P. M. T. și C. Local al M. T.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții C. LOCAL AL M. T. ȘI P.
M. T. împotriva sentinței civile nr. 3421 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr.
(...), pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE
JUDECĂTORI
GREFIER
D. G. L. D.
S. D.
C. M.
Red.DG/dact.MS
2 ex./(...) Jud.fond: M.F. B.
| ← Decizia nr. 1862/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4899/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
