Decizia nr. 3052/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3052/R/2012
Ședința 21 iunie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : L. D. JUDECĂTOR : D. G.
JUDECĂTOR : S. D.
GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare - în vederea pronunțării - recursul declarat de pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr. 2. din 27 februarie 2012, pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr. (...), privind și pe reclamanta intimată C. L. - PRIN P., având ca obiect acțiune în răspundere patrimonială.
Se constată că la data de 21 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul recurent a depus la dosar concluzii scrise la care a anexat copia chitanței care atestă plata cheltuielilor de judecată.
Mersul dezbaterilor a fost consemnat în încheierea ședinței publice din 11 iunie 2012, când s-a dispus amânarea pronunțării recursului pentru data de 18 iunie 2012, și apoi pentru data de azi, încheieri care fac parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.269/(...), pronunțată de Tribunalul Bistrița Năsăud în dosarul nr.(...) a fost respinsă, ca neîntemeiată, excepția prescripției dreptului la acțiune invocată de pârâta/ul R. V.
A fost admisă, ca fiind întemeiată, acțiunea civilă formulată de reclamanta C. L., prin P., împotriva pârâtei/. R. V. și în consecință a fost obligat pârâta/ul să restituie reclamantei suma de 12861 lei reprezentând drepturi salariale necuvenite.
A fost obligat pârâta/ul să plătească reclamantei suma de 250 lei cheltuieli de judecată
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că obligația pretinsă de reclamanta creditoare de la pârâta/ul debitor constă în plata unor drepturi salariale pretins necuvenite, iar dreptul la acțiune având un obiect patrimonial este prescriptibil extinctiv, conform art. 1 din Decretul nr. 167/1958. Potrivit art. 3 din același act normativ termenul general de prescripție este de 3 ani, același termen fiind instituit și de art. 283 din Codul muncii, devenit 268 în prezent. Obligația de restituire instituită de art. 272 alin 1 din Codul muncii, devenit art. 256 în prezent, își are izvorul în instituția juridică a plății lucrului nedatorat / îmbogățirea fără justă cauză, salariatul având obligația de a restitui sumele încasate necuvenit independent de culpa sa în producerea prejudiciului. Procedura de recuperare a prejudiciului declanșată de angajator este, în lipsa unor derogări exprese prevăzute de lege, similară celei ce guvernează instituția răspunderii patrimoniale, referindu-se fie la restituirea voluntară de către salariatul semnatar al unui angajament de plată, fie la restituirea provocată prin obținerea unei hotărâri judecătorești irevocabile. Nu face obiect de dispută duratatermenului de prescripție, ci momentul de la care acesta curge. Contrar tezei invocate în apărare, tribunalul conchide că data nașterii dreptului la acțiunea în restituirea drepturilor salariale necuvenite nu corespunde momentului plății lor, ci cu data la care s-a cunoscut paguba și persoana răspunzătoare, ce coincide în prezenta cauză cu aceea la care prin hotărâre judecătorească irevocabilă s-a statuat asupra legalității și temeiniciei deciziei C. de C. a județului B.-N. nr.
8/2009 prin care s-a constatat nelegalitatea acordării suplimentelor salariale în discuție, respectiv (...). Astfel, rolul sancționator al prescripției extinctive nu poate fi antrenat, creditorul acționând în termen legal pentru realizarea dreptului său.
Cercetând pe fond pretenția reclamantei, tribunalul a constatat că suma acărei restituire se pretinde în cauza pendinte a fost nelegal acordată și încasată .
Art.157 alin.2 Codul muncii, text aplicabil speței în forma sa în vigoare la momentul acordării drepturilor bănești a căror restituire se pretinde (actualmente art. 162 alin. 3 din codul republicat), stipulează că sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative. Acestei ipoteze legale se circumscrie și situația pendinte, pârâta/ul deținând calitatea de salariat-personal contractual la o autoritate publică locală finanțată de la bugetul local. Ca atare drepturile sale salariale sunt cele instituite expres prin lege, fiind exclusă de plano posibilitatea acordării suplimentare a altor drepturi bănești de natură salarială ,chiar prevăzute de contracte colective de muncă, la nivel de angajator. I. menționată este argumentată de prevederile art. 7 alin. 2 din L. nr. 130/1996 rep. și art.236 alin.4 din Codul muncii, în vigoare la data acordării sumelor de bani solicitate prin acțiune și în consecință aplicabile în cauză (actualmente art.229 alin.4 din codul republicat), care stipulează că doar contractele colective de muncă încheiate cu respectarea dispozițiilor legale constituie legea părților, potrivit art. 8 alin. 1 din lege clauzele contractelor colective de muncă putând fi stabilite numai în limitele și condițiile prevăzute de lege. În cuprinsul art. 12, în acord cu conținutul art.3 alin. 2 din Contractul colectiv de muncă unic la nivel național pe anii 2007-2010, legea 130/1996 rep. stabilește expres că în ceea ce-i privește pe salariații instituțiilor bugetare prin aceste contracte nu se pot negocia clauze referitoare la drepturile a căror acordare și cuantum sunt stabilite prin dispoziții legale. În situația particulară a acestui tip de salariați, potrivit art. 9 din contractul colectiv de muncă unic la nivel național , în scopul salarizării și acordării celorlalte drepturi prevăzute pentru personalul instituțiilor finanțate de la bugetul de stat, sindicatele și ministerele vor purta negocieri cu guvernul pentru stabilirea fondurilor aferente acestei categorii de personal și pentru constituirea surselor, înainte de adoptarea bugetului de stat, precum și în vederea modificării ulterioare a acestuia ; părțile contractante vor purta negocieri în vederea includerii drepturilor respective în actele normative prin care se reglementează astfel de drepturi, cu încadrarea în prevederile bugetare aprobate sau cu identificarea altor resurse pentru acoperirea cheltuielilor suplimentare ; numai pe baza fondurilor aprobate în condițiile enumerate părțile au posibilitatea de a negocia utilizarea acestora pentru stabilirea salariilor și a celorlalte drepturi de personal la instituțiile publice.
Concluzia ce se impune este aceea că este nelegală acordarea, către salariații instituțiilor publice, a unor drepturi bănești altele decât cele expres instituite prin acte normative de legiuitor, drepturile salariale ale salariaților instituțiilor publice fiind stabilite prin lege în limite precise, care nu pot constitui obiect al negocierilor și nu pot fi modificate prin convenții colective . Prin contracte colective de muncă la nivel de nu se pot încălca norme imperativ prevăzute delege, inclusiv în materia drepturilor salariale cuvenite angajaților, contractele colective de muncă încheiate pentru salariații instituțiilor publice având un regim juridic special, determinat de situația deosebită a părților acestor contracte.
Astfel, cheltuielile necesare pentru funcționarea instituțiilor publice, inclusiv drepturile salariale ale salariaților, sunt suportate de la bugetul de stat ori de la bugetele locale ale comunelor, ale orașelor și ale județelor.
Ca atare în ipoteza acordării și încasării de către personalul din sectorul bugetar a unor drepturi bănești altele decât cele expres instituite de legiuitor prin acte normative, se impune restituirea acestora . O soluție contrară are semnificația instituirii posibilității părților de a-și stabili propriul salariu, peste reglementarea legală existentă, prin crearea de către fiecare instituție bugetară a unei legi proprii de salarizare.
Salarizarea personalului contractul din sectorul bugetar era reglementată în anii 2007 și 2008 de OUG nr. 2. în prezent abrogată prin L. nr. 3. (aplicabilă din 1 ianuarie 2010, act normativ care a abrogat expres dispozițiile privitoare la salarizare cuprinse în L. nr. 154/2008), de O. nr. 1. și de H. nr. 2.. Din examinarea coroborată a acestor acte normative se conchide că nu există nici o dispoziție legală care să reglementeze dreptul personalului bugetar la plata sporului de fidelitate, mobilitate, pentru lucru sistematic cu publicul și calculator sau la plata vreunei indemnizații pentru ținută decentă sau pentru hrană ori la premierea pentru sărbătoarea Paștelui și Crăciunului. Împrejurarea constatată justifică întrutotul concluzia identică la care a ajuns organul de control financiar cu ocazia auditării instituției și a verificării auditului, cât și instanța de contencios administrativ prin hotărârea judecătorească irevocabilă înainte evocată.
Dat fiind faptul că legile de salarizare aplicabile pârâtei/. nu prevedeau sporul de fidelitate, mobilitate, pentru lucru sistematic cu publicul și calculator sau indemnizația pentru ținută decentă ori pentru hrană sau premierea pentru sărbătoarea Paștelui și Crăciunului, asemenea drepturi nu pot fi acordate și nici legal stabilite printr-un contract colectiv de muncă întrucât încalcă dispozițiile legilor de salarizare ale personalului din sistemul bugetar, contravenind prevederilor Legii nr. 130/1996, republicată, și ale legilor de salarizare a personalului bugetar. Ca atare prevederile contractului colectiv de muncă nu pot constitui legea părților, cu atât mai mult cu cât acesta nici nu a fost înregistrat la D. (f.13-32), și nu pot fi impuse instanței de judecată.
Întrucât pretenția dedusă judecății presupune examinarea caracterului
(ne)datorat al drepturilor salariale a căror restituire se pretinde, deci inclusiv stabilirea caracterului legal al remunerării întemeiată pe prevederile contractului colectiv de muncă la nivel de angajator, nu poate fi reținută apărarea pârâtei/. potrivit căreia o atare acțiune ar fi condiționată de epuizarea unui litigiu distinct și prealabil vizând anularea clauzelor contractului colectiv contrare legii, verificarea neconformității cu legea fiind posibilă a fi realizată pe cale incidentală în chiar cauza pendinte.
Codul muncii, stipulează în cuprinsul art. 272 alin.1, în forma sa în vigoare la momentul acordării drepturilor bănești litigioase, că salariatul care a încasatde la angajator o sumă nedatorată este obligat să o restituie.
Dând cuvenita eficiență acestui text legal și având în vedere considerentele de fapt și drept expuse, constatând că pârâta/ul a beneficiat de drepturi salariale acordate prin eludarea cadrului legal, ca atare caracterizate ca nedatorate de angajator și necuvenite angajatului , tribunalul a admis acțiunea promovată, pârâta/ul și a fost obligat/ă să restituie suma încasată necuvenit de 10.009 lei.
În temeiul art. 274 Cod proc. Civ. pârâta/ul a fost obligat/ă să plătească reclamantei suma de 250 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorar avocat justificat cu factura fiscală.
Împotriva acestei hotărâri, pârâta/ul R. V. a declarat recurs prin care asolicitat modificarea sentinței în sensul respingerii acțiunii ca nefondate.
În motivarea recursului s-a susținut că termenul de prescripție curge de la data acordării drepturilor salariale a căror restituire este solicitată prin acțiune.
S-a arătat că drepturile salariale au fost acordate în mod legal, cu respectarea dispozițiilor art.12 alin.1 din L. nr.130/1996, nefiind drepturi a căror cuantum să fie stabilit prin alte acte normative, în același sens fiind invocarea art.17 din OG nr.10/2007.
Reclamanta C. L. și-a expus poziția procesuală prin solicitarea de amânare acauzei în vederea publicării în Monitorul Oficial al actului normativ privind exonerarea de la plată pentru sumele de natură salarială prin care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de conturi a unor prejudicii.
Pârâtul R. V. a depus concluzii scrise prin care a invocat dispozițiile Legiinr.84/2012, intrată în vigoare la data de (...).
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate Curtea de A. admite înparte recursul pentru următoarele considerente:
Drepturile de natură salarială în cuantum de 12.861 lei care constituie obiectul acțiunii în restituire formulată de angajator împotriva salariatului, au fost acordate în temeiul contractului colectiv de muncă aprobat prin HCL L. nr.34/(...)
Prin art. 1 și 2 din L. 84 din 14 iunie 2012 privind unele măsuri referitoare la veniturile de natură salarială ale personalului plătit din fonduri publice s-a stabilit că:
Art. 1.
„Prezenta lege se aplică personalului din sectorul bugetar plătit din bugetul general consolidat al statului ale cărui venituri de natură salarială au fost stabilite până la intrarea în vigoare a Legii-cadru nr. 284/2010 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, cu modificările ulterioare, în baza: a) contractelor sau acordurilor colective de muncă încheiate, înregistrate la
M. M., F. și P. S. sau, după caz, la inspectoratele teritoriale de muncă și necontestate la instanțele judecătorești competente; b) hotărârilor consiliilor locale și județene; c) contractelor de muncă/convențiilor civile încheiate în cadrul proiectelor finanțate din fonduri europene, conform Ghidului de finanțare, în care M. Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului sau unitățile și instituțiile aflate în subordine/coordonare au calitatea de beneficiar/partener.
Art.2.
(1) Se aprobă exonerarea de la plată pentru sumele reprezentând venituri de natură salarială stabilite în condițiile art. 1 pe care personalul din sectorul bugetar trebuie să le restituie ca urmare a deciziilor de impunere emise de angajatori drept consecință a constatării de către Curtea de C. a unor prejudicii.
(2) Sumele recuperate până la data intrării în vigoare a prezentei legi, ca urmare a deciziilor prevăzute la alin. (1), nu se restituie.";
În speță sunt întrunite condițiile exonerării de la plată enunțate de normele legale citate având în vedere că sumele imputate de angajator salariatului au fost acordate în baza unui contract colectiv de muncă, aprobat prin hotărâre deconsiliu local, precum și că obligația de restituire a acestor sume a fost stabilită prin D. nr.8/2009 a C. de C. a J. B.-N.
Având în vedere incidența în speță a actului normativ citat Curtea de A. consideră că este superfluă examinarea motivului de recurs privind momentul de la care curge termenul de prescripție, astfel încât nu va reforma hotărârea atacată sub acest aspect ce va fi menținut ca atare.
Pentru considerentele expuse anterior , Curtea de apel, în temeiul art.312 alin.3 raportat la art.304 pct.9 C.pr.civ., va admite în parte recursul declarat de pârâta/ul R. V. împotriva sentinței civile nr. 269 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o va modifica în parte în sensul că va respinge ca nefondată acțiunea reclamantei C. L. împotriva pârâtului R. V. și va obliga reclamanta să plătească pârâtului suma de 300 de lei, cheltuieli de judecată la fond.
Va fi menținută dispoziția de respingere a excepției prescripției.
În baza art.274 Cpr.civ. reclamanta va fi obligată să plătească pârâtului cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat în sumă de 300 lei la fond
și de 100 lei în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Admite în parte recursul declarat de pârâtul R. V. împotriva sentinței civile nr. 269 din (...) a T.ui B. N. pronunțată în dosar nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că respinge ca nefondată acțiunea reclamantei C. L. împotriva pârâtului R. V.
Obligă reclamanta să plătească pârâtului suma de 300 de lei, cheltuieli de judecată la fond.
Menține dispoziția de respingere a excepției prescripției.
Obligă pe intimata C. L. să plătească recurentului suma de 100 lei, cheltuieli de judecată în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
L. D. D. G. S. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...)
Jud.fond.C. Născuțiu
| ← Decizia nr. 3735/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1862/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
