Decizia nr. 3224/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ Nr.3224/R/2012
Ședința publică din data de 26 iunie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE : I. T.
JUDECĂTOR : D. C. G.
JUDECĂTOR : G.-L. T.
GREFIER : N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții P. M. T. și C. LOCAL AL M. T. împotriva sentinței civile nr. 2778 din 26 iunie 2012 pronunțate de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. S. D. Î. T., precum și pe pârâții C. T. T. și I. Ș. AL J. C., având ca obiect calcul drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursul este declarat și motivat în termen legal, a fost comunicat intimaților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei după care se constată că reclamantul intimat S.
S. din Î. T. a formulat note scrise, transmise atât prin fax la dosar, cât și prin serviciul poștal, la data de 25 iunie 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea părților de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2778 din 26 iunie 2012 pronunțată de Tribunalul
Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului I. Ș. J. C.
S-a admis acțiunea formulată de reclamantul S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat G. A. și D. M. D. în contradictoriu cu pârâții C. T. T., C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. și în consecință:
A obligat pârâtul C. T. T. în calitate de angajator pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant, la calcularea și la plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței Guvernului nr. 1., începând cu 01 octombrie 2008 și până la data de (...), dată la cere a intrat în vigoare L. nr. 330/2009, sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
A obligat pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că reclamantul a promovat prezenta acțiune în calitatea sa de reprezentant al cadrelor didactice, fapt care rezultă din adeverințele eliberate de către pârâta unitatea școlară.
Referitor la acțiunea reclamantului, instanța a reținut că anterior Curtea Constituțională a României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 1. este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr.
136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin
OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiilor art. 1, pct.2 și 3 din OUG nr. 1. pentru modificarea si completarea O. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Curtea Constituțională a folosit aceleași argumente care au stat la baza constatării neconstituționalității O.U.G. nr. 136/2008 și a statuat că adoptarea ordonanțelor de urgență numai în scopul contracarării unei măsuri de politică legislativă în domeniul salarizării personalului din învățământ adoptată de P. încalcă prevederile art. 1, alin.4, art. 61 alin. l și art.115 alin. 4 din legea fundamentală și este contrară dispozițiilor art. 115 alin. 6 coroborate cu cele ale art. 41 și art. 47 alin. 7 din Constituția Românei.
Atât prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 1/2009 cât și prin dispozițiile art. 2 și art. 3 din O.U.G. nr. 31/2009 și art. 2 din O.U.G. nr.
41/2009 se aduc modificări ale unor prevederi introduse prin art. 1, pct. 2 și 3 din O.U.G. nr. 1. ce au fost declarate neconstituționale.
Apoi conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor Curții Constituționale nr. 12., nr. 842/(...) și nr.
989/(...),obligatorie pentru instanță, prevederile O. nr. 1., așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat si salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă.
Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile si în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoria este scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor și documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. In cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din versiunea nemodificată a Codului muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadență a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că cei reprezentați de reclamant nu și-a primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O. nr. 1. privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 si 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis cererea acestuia, în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 268 lit. c și art. 269 din Codul muncii și a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru membrii de sindicat reprezentați de reclamant.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive ale C.ui Local și ale P.ui, a reținut că atât C. Local cât și P. au calitate procesuală pasivă, conform art. 19 din L. nr. 273/2006, art. 13 alin. 1 din O.U.G. nr. 32/2001, art. 16 din Normele aprobate prin H. nr. 2. și art. 167 alin. 3 din L. nr. 84/1995. Astfel pârâtul C. Local asigură aprobarea și alocarea în bugetul local a sumelor necesare pății drepturilor bănești solicitate prin acțiune, iar P. are, de asemenea, calitate procesuală pasivă, conform art. 63 alin. 1 lit. c și alin. 4 din L. nr. 2. și art. 20 alin. 1 și alin. 4 din L. nr. 500/2002, întrucât acesta îndeplinește funcția de ordonator de credite în privința sumelor solicitate prin acțiune.
Cu privire la excepția lipsei calității procesuale pasive a I.UI Ș. J. C. instanța a admis, reținând că acesta nu a avut și nu are raporturi de muncă cu cei reprezentați de reclamant și nici atribuții privind plata diferențelor de drepturi salariale solicitate de reclamant.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T., solicitând admiterea recursului cu respingerea acțiunii față de acești pârâți.
În motivare a arătat că pârâții ca și autoritate deliberativă și respectiv executivă a administrației publice locale nu au și nu avut raporturi de muncă sau raporturi de serviciu cu reclamanții. R. de munca ale acestora se desfășoară cu unitatea angajatoare care in acest caz este" C. T. T.";.
Mai mult, sursele de finanțare ale drepturilor salariale ale personalului din învățământ nu sunt alocate de la bugetul local al unităților administrative teritoriale ci de la bugetul de stat.
Obligativitatea alocării sumelor revine M.ui Educației, Cercetării,
Tineretului si Sportului iar nu autorităților locale .
Deși se fac, ample referiri la actele normative prin care au fost adoptate creșteri salariale pentru personalul din învățământ, inclusiv la O. 1. modificataulterior, se omit a se invoca si prevederile art 6 din O. 1. așa cum au fost acestea modificate de OUG 1..
Astfel, la art.6 al O. 1. modificat prin OUG 1. se prevede" La instituțiile publice si unitățile bugetare la care cheltuielile de personal se asigura din venituri proprii si subvenții acordate de la bugetul se stat sau bugetele locale ori integral din venituri proprii , constituite potrivit legii, creșterile salariale stabilite potrivit prevederilor art 1 si 1 indice 1 se pot acorda in limita sumelor stabilite si la date ulterioare, corelat cu realizarea resurselor necesare pentru acoperirea creșterilor, cu avizul ordonatorului principal de credite bugetare ."
Atâta vreme, cat in prezent se încearcă reducerea cheltuielilor bugetare, situația fiind de notorietate la nivelul S. Roman, iar pe de alta parte atât bugetele locale cat si cel național sunt caracterizate printr-o diminuare sub aspectul sumelor de bani pe care le conțin apreciază ca acțiunea reclamanților ar fi trebuit respinsa.
Finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ se asigura prin bugetele unităților administrativ teritoriale si nu din acestea. In acest sens, sumele de bani necesare pentru finanțarea cheltuielilor de personal ale unităților de învățământ , cheltuieli care cuprind si sumele de bani care fac obiectul prezentului litigiu sunt virate de la bugetul de stat , prin intermediul bugetului local către unitățile de învățământ destinatare .
Bugetul unității administrativ teritoriale trebuie sa cuprindă sumele de bani necesare pentru finanțarea complementara a unităților de învățământ, finanțare care cuprinde cheltuieli legate de consolidări, investiții și reparații capitale, subvenții pentru internatele și cantinele școlare. Sumele de bani care sunt destinate finanțării de baza sunt acordate de la bugetul de stat si nu de la bugetul local.
Potrivit prevederilor Legii 500/2002 privind finanțele publice, in cazul in speța, P. M. T. ca reprezentant al autorității publice locale si al C.ui Local in baza prerogativelor conferite de L. 2. a administrației publice locale nu poate face altceva decât sa repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii. In concret atâta vreme cat cheltuielile de personal ale unităților de învățământ (finanțare de baza) sunt acordate PRIN bugetul local, conducătorul autorității administrației publice locale nu poate face altceva decât sa repartizeze mai departe instituțiilor publice subordonate (in acest caz unitățile de învățămant) creditele bugetare aprobate. Ori de vreme ce sumele respective sunt prevăzute si alocate din bugetul de stat, P. nu poate pune in aplicare o hotărâre judecătoreasca in lipsa sumelor necesare.
S. S. D. I. T. prin note scrise a solicitat respingerea recursului și menținerea sentinței ca temeinică și legală.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. reține următoarele:
1 .Cu privire la recursul declarat de C. Local al M. T.
Singurele motive de recurs invocate de acest pârât vizează lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive.
Raportat la prima dintre acestea, Curtea reține că, deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea C.ui local al municipiului T. s-a făcut tocmai în considerarea calității acestuia de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadreledidactice or, potrivit dispozițiilor art.1 din HG nr.538/2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul.
Ca urmare, este evident că ceea ce urmărește reclamantul este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.4 din L. nr.2. C. Local este cel care aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamant pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are într-adevăr, primarul) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
2. Cu privire la recursul declarat de P. M. T.
P. M. T. este de ordonator principal de credite al bugetului municipiului, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 2. și, în mod evident, are calitatea de reprezentant al unității administrativ teritoriale, respectiv T. De altfel, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care este obligat acest pârât la „. sumelor";, iar nu și la plata lor, Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestuia.
Constată că recurentul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă justificând legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat și recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 2778 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 26 iunie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
I. T. D. C. G. G. L. T.
N. N.
GREFIER
Red.DCG/07 iulie 2012
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 824/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 1129/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
