Decizia nr. 1/2235, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. /2011
D. CIVILĂ NR.{ M. "DEC1" |2235}/R/2012
Ședința publică din data de 9 mai 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE:
T. D. - președintele Secției I-a civilă
JUDECĂTORI:
M.-C. V.
A.-T. N.
GREFIER:
M.-L. T.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul/a { M. "N." |M. K., împotriva sentinței civile nr. { M. "dec" | din 30 ianuarie 2012} pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. { M. "Dos1" |4893}/84/2011, privind și pe pârâții SC R. SRL B. și SC R. V. I. Z., având ca obiect acțiune în constatare.
Dezbaterea în fond a cauzei și concluziile părților au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 2 mai 2012, încheiere care face parte integrantă din prezenta hotărâre.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. { M. "dec" | din 30 ianuarie 2012} pronunțată de Tribunalul Sălaj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. R. S. și SC R. V. I. SRL Z.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul/a { M. "N." |M. K.,împotrivapârâtelor S. R. S. și S. R. V. I. S. având ca obiect încadrarea activității sale desfășurată în perioada (...)-(...) și (...)-(...) în grupa II de muncă și eliberarea unei adeverințe în acest sens, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
În temeiul art. 246 Cod proc.civ., s-a luat act de renunțare la judecata acțiunii împotriva ITM și a cererii privind efectuarea cuvenitelor mențiuni în carnentul de muncă.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut că potrivit mențiunilor de carnetul de muncă al reclamantului/ei, activitatea pentru care se solicită prin prezenta încadrarea în grupa a II-a de muncă, a fost prestată în favoarea angajatoarei S. S. Z.
Societatea menționată a intrat în procedura lichidării voluntare, astfel că la data de 2 noiembrie 2004, pârâta de rândul 2 a cumpărat, prin licitație publică de la S. S. Z. activul patrimonial denumit „ platforma industrială I. situat în loc. Z., B-dul M.V. nr. 58, jud. S., întabulat în C.F. nr. 8452 a localității Z.
Prin același contract de vânzare cumpărare, cumpărătorul și-a asumat obligația prevăzută de art. 4 lit. c de a prelua arhiva societății, în conformitate cu art. 18 din Legea nr. 16/1996.
Ulterior, prin sentința civilă nr. 475/(...) a T.ui S. s-a închis procedura falimentului și s-a dispus radierea S. S. din evidențele Registrului Comerțului.
Efectul esențial al dizolvării este lichidarea persoanei juridice. T., persoana juridică dizolvată încetează la data ultimului act de lichidare, iar practic acest lucru se concretizează prin radierea din evidențe a acesteia.
Prin urmare, la data promovării prezentei acțiuni, societatea angajatoare nu mai exista ca subiect de drept.
Pârâta de rândul 2, ca achizitoare a unuia din bunurile care a compus activul societății nu a devenit continuatoarea societății radiate, prin urmare, obligațiile care îi incumbau angajatoarei nu au fost transferate în temeiul regulilor succesiuni către aceasta.
Cu privire la petitul 1 de încadrare a activității desfășurate de reclamant/ă îngrupa a II de muncă, instanța a reținut următoarele:
O. nr. 5. precizează locurile de munca, activitățile și categoriile de personal care lucrează în condiții deosebite, ce se încadrează în grupele I și II de munca în vederea pensionării. Nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și II de muncă se face, conform art. 6, de către conducerea unităților împreună cu sindicatele libere din unități, ținându-se seama de condițiile deosebite de munca concrete în care își desfășoară activitatea persoanele respective (nivelul noxelor existente, condiții nefavorabile de microclimat, suprasolicitare fizica sau nervoasa, risc deosebit de explozie, iradiere sau infectare etc.).
Prin urmare, obligația de încadrare în grupe de muncă a activității reclamantului, incumba angajatorului care, împreună cu reprezentanții sindicatului trebuiau să nominalizeze persoanele care se încadrează în grupele I și II. Prin încetarea ființei societății angajatoare, obligațiile care îi incumbau au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului.
Calitatea de deținător al arhivei nu duce la concluzia existenței unei identități între pârât și cel obligat în raportul juridic de încadrare în grupe de muncă a activității reclamantului.
Calitate procesuală pasivă ar fi avut fără dubiu S. I.. S. până la momentul încetării capacității sale procesuale de folosință, iar forțarea unei calități procesuale pasive a pârâtelor ar însemna nu doar ignorarea legii, dar și acceptarea ideii că pasivitatea culpabilă a reclamantului este ignorată, în paguba securității raporturilor juridice în general.
Cu privire la cererea de obligare a pârâtelor la eliberarea unei adeverințe cu mențiunile constate la petitul 1, instanța a apreciat că acest petit, are caracter accesoriu, urmând a avea soarta cererii principale care se referă la încadrarea în grupe de muncă.
Pentru considerentele de fapt și de drept arătate, instanța, a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtelor S. R. și S. R. V. I. S., respingând acțiunea, constatând lipsa calității procesuale pasive a pârâtelor.
Cu privire la invocarea jurisprudenței CEDO, respectiv a cauzei Beian împotriva României instanța a constatat că însăși instanța europeană a arătat în motivarea acestei hotărâri că divergențele de jurisprudență constituie, prin natură, consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu se instanțe de fond având autoritate asupra competenței lor teritoriale. A reținut însă, că rolul unei instanțe supreme este acela de a reglementa aceste contradicții ale jurisprudenței. Curtea Europeană a sancționat R. în cauza Beian, arătând că nu era vorba de simple divergențe de jurisprudență, care sunt consecința inerentă a oricărui sistem judiciar care se bazează pe un ansamblu se instanțe de fond, ci de o abatere a Înaltei Curți de C. și Justiție de la îndeplinirea rolului său de mediator al acestor conflicte.
În temeiul art. 246 Cod proc.civ., instanța a luat act de renunțarea reclamantei/. la judecată față de pârâtul I. T. de M. S.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul/a solicitând admiterea excepției nulității sentinței, admiterea recursului, casarea sentinței și trimiterea cauzei spre rejudecare aceluiași tribunal.
În motivarea recursului a arătat că hotărârea primei instanțe este nulă întrucât nu este consemnată opinia asistenților judiciari potrivit dispozițiilor art. 55 alin. 2 din Legea nr. 304/2004. Lipsa opiniei asistenților judiciari din hotărârea atacată poate însemna că aceștia nu au participat la deliberare, fapt ce atrage nulitatea hotărârii.
Instanța de fond în mod greșit a admis excepția lipsei calității procesuale pasive invocată de pârâte.
Din probele administrate în cauză, a rezultat că în urma lichidării voluntare a societății în anul 2004 platforma industrială a fost achiziționată de către firma R. SRL B., care a preluat și arhiva fostei I.. La data de (...) s-a încheiat contractul prin care SC R. SRL a cumpărat de la SC I. SA Z. activul patrimonial denumit "P. I. I." iar potrivit art. 4 pct. c din contract cumpărătorul s-a obligat "să preia arhiva societății, în conformitate cu art.18 din Legea 16/1996".
Prevederea legală care reglementează situația arhivelor persoanelor juridice dizolvate este art. 18 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor N..
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă, întrucât transferarea dreptului de proprietate asupra bunurilor mobile și imobile, date fiind clauzele contractului de vânzare- cumpărare menționat mai sus, echivalează cu un transfer al unei părți a societății.
În calitate de deținătoare a arhivei societății menționate anterior, intimata se substituie în obligația fostului angajator de a elibera toate documentele care atesta calitatea de salariat al reclamantului, respectiv drepturile salariale obținute de aceasta (conform art. 40 lit. h din Codul muncii si art. 160 alin. 7 din
Legea nr. 19/2000).
În opinia recurentului/ei, pârâtei îi revine obligația, ca în temeiul prevederilor art. 21 din Legea nr. 16/1996 și O. 5., să elibereze reclamantului un certificat, o adeverință referitoare la vechime a și condițiile muncă, salariile si sporurile, deoarece este în continuare deținătoarea documentelor cu valoare practica, referitoare la stagiile de cotizare pentru asigurări sociale, ale societății în cadrul căreia a fost salariat reclamantul.
În realitate, pârâta nu numai că deține arhiva fostei I., dar a efectuat și acte de dispoziție cu privire la această arhivă, așa cum rezultă din adresa nr.634/2006 (anexată) emisă la solicitarea lichidatorului prin care este prevăzut expres următorul lucru: ,,Referitor la adresa nr.625/(...) prin care solicitați accesul în arhivă a d-nei Dragoș Reghina - reprezentantul, Dvs. în arhiva SC I. SA Z., vă informăm pe această cale următoarele: suntem de acord cu accesul d- nei Dragoș Reghina în arhiva societății .... "
În dispozițiile punctului 1 din Anexa la O. 5. este prevăzut expres faptul că cererile se depun la angajatori sau la deținătorii arhivelor acestora ori în cazul de față deținătorul arhivei fostei I. este SC R. SRL.
Cu privire la petitul 1 de încadrare a activității desfășurate în grupa II de muncă, instanța de fond a reținut printre altele faptul că "prin încetarea ființei societății angajatoare, obligațiile care îi incumbau au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului ".
Consideră recurentul/a că este inacceptabil ca sute de persoane, foști angajați ai SC I. Z. să nu-și poată valorifica drepturile salariale doar pentru faptul că fostul angajator nu mai există.
Stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă în vederea pensionării,se face pe baza înregistrărilor din carnetul de muncă sau pe baza scriptelor și actelor oficiale existente la angajator, care să ateste o situație lipsită de echivoc și care să privească întregul program de lucru al salariatului, reieșit din fișa postului și specificul meseriei și funcției în care a fost încadrat la angajare.
Faptul că unitatea nu a respectat procedura prevăzută de O. 5. nu poate fi imputat salariatului și nu poate duce la pierderea dreptului acestuia de a solicita să se constate că activitatea desfășurată de el într-o anumită perioadă se încadrează în grupa II de muncă, ținând seama de condițiile deosebite de muncă concrete în care și-a desfășurat activitatea respectivă.
Într-adevăr, O. 5. nu nominalizează activitățile sau locurile de muncă ci numai funcțiile/meseriile salariaților încadrați și, pentru a corecta încadrarea intr-o grupă sau alta în raport de nominalizările făcute de patronat și sindicat, reclamantul are dreptul să solicite constatarea existenței sau inexistenței dreptului la grupa de muncă fără. Prevederile acestui act normativ se aplică nu numai salariaților ce lucrează și în prezent, ci și foștilor salariați și pensionarilor ce au fost angajați ai unității respective.
Astfel, prin D. nr. 87/(...) a C. C., s-a admis excepția neconstituționalității dispoziției art. 2 alin 1 din D. 68/90 (O. 5. este dat în baza acestui Decret) pentru înlăturarea unor inechități și s-a recunoscut beneficiul și posibilitățile valorificării unor drepturi cuvenite și câștigate în perioada când toate aceste categorii de persoane au lucrat în aceleași condiții, aflându-se într-o situație identică, ceea ce impune și tratament juridic identic.
Nici critica referitoare la depășirea competențelor instanței de fond în raport de dispozițiile art. 6 din O. 5. nu poate fi reținută, art. 6 paragraful 1 al C. europene pentru apărarea drepturilor omului și libertăților fundamentale garantând fiecărei persoane dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile sale civile. Se consacră astfel dreptul la un tribunal, instanța română trebuind să aibă jurisdicție deplină, respectiv să analizeze toate aspectele de fapt și de drept ale cauzei. De asemenea, dreptul de acces liber la justiție este consacrat în art. 21 din Constituției, instanțele judecătorești fiind competente să soluționeze și conflictele de drepturi.
Pârâtele SC R. V. I. SRL și SC R. SRL prin întâmpinările formulate, au solicitat respingerea recursului și menținerea în totalitate a sentinței tribunalului.
Analizând recursul prin prisma motivelor invocate, curtea constată că acestanu este fondat, urmând a fi respins pentru următoarele considerente:
În ce privește excepția nulității hotărârii atacate, invocată pentru că ar fi fost încălcate prevederile art. 55 alin. 1 și alin. 2 din Legea nr. 304/2004, care prevăd că opinia asistenților judiciari se consemnează în hotărâre iar opinia separată se motivează, Curtea reține că din dispozițiile art. 261 alin. 1 pct. 8 Cod procedură civilă rezultă că hotărârea trebuie semnată de judecători și grefieri, iar din dispozițiile art. art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004 rezultă că în constituirea completului intră și doi asistenți judiciari, prin urmare și aceștia trebuie să semneze hotărârea.
Așa cum rezultă din conținutul hotărârii primei instanțe, aceasta este semnată de președinte, cei doi asistenți judiciari și grefier.
Contrar celor afirmate de recurent/ă, cerința art. 55 alin. 2 teza a II-a din
Legea nr. 304/2004 este pe deplin îndeplinită. Hotărârea fiind semnată de asistenții judiciari, reiese că aceștia împărtășesc opinia în privința modului de soluționare a cauzei - de respingere a acțiunii - însușindu-și totodată, considerentele. Interpretarea textului legal invocat, potrivit căruia opinia asistenților judiciari se consemnează în hotărâre, este în sensul că în situația în care opinia acestora (a unuia sau a amândurora) coincide cu cea ajudecătorului, această unanimitate de păreri se reflectă prin faptul că asistenții judiciari semnează hotărârea, fără a mai fi necesară consemnarea separată a opiniei lor, în situația în care aceasta coincide cu cea a judecătorului. Numai în situația în care asistenții judiciari - fie unul dintre ei, fie ambii - susțin o altă opinie decât cea a judecătorului, aceasta se impune a se consemna separat.
În ce privește greșita reținere a lipsei calității procesule pasive a pârâtelor, curtea reține:
În cursul lichidării I. Z. la data de (...) activul patrimonial denumit "P. I. I." a fost achiziționat de către SC R. SRL B., care a preluat și arhiva fostei SC I. SA
Z., potrivit art. 4 pct. c din contract, în conformitate cu art.18 din Legea
16/1996.
Într-adevăr, prevederea legală care reglementează situația arhivelor persoanelor juridice dizolvate este art. 18 din Legea nr. 16/1996 a Arhivelor N., dar aceasta se referă doar la preluarea arhivei, de către A. N. sau de direcțiile județene ale Arhivelor N., iar nu și la preluarea altor obligații.
Reclamanții sunt îndreptățiți să beneficieze de protecția drepturilor lor decurgând din muncă, dar transferarea dreptului de proprietate asupra unui bun
- platformă industrială - din activul patrimonial al I. Z., nu echivalează cu transferul tuturor drepturilor și obligațiilor acestei persoane juridice, cât timp acest transfer se poate face doar în una dintre formele prevăzute de D. nr. 3.. Nici una dintre aceste forme nu a fost utilizată în cauză, ci doar s-a vândut un singur activ și s-a predat temporar și arhiva.
Chiar dacă s-a predat și arhiva, aceasta nu schimbă caracterul transferului, care se referă doar la patrimoniu, iar nu și la persoana juridică.
Pârâta SC R. SRL, în anul 2004, a cumpărat de la I. Z. doar un bun, iar transmiterea fiind cu titlu particular, poate fi însoțită doar de pretenții în legătură cu acel bun, iar nu de pretenții în legătură cu alte obligații ale societății, aceasta fiind de altfel dizolvată, ceea ce nimeni nu contestă.
Calitatea de deținătoare a arhivei societății dizolvate transmite doar obligația de a elibera documente care se regăsesc în arhiva care a fost preluată de la I. Z., conținând atestări făcute de acea societate , care în prezent nu mai funcționează și numai cu privire la aspectele ce reies din documentele deținute în arhivă (ex. - calitatea de angajat/ă a unei persoane care și-a desfășurat activitatea în cadrul I. Z., perioada în care a fost angajat/ă, veniturile, sporurile obținute pe perioada angajării, eventuale perioade de întrerupere a activității, etc).
Or, în speță, reclamantul/a solicită să se constate că activitatea desfășurată la I. Z. se încadrează în grupa a II- a de muncă, solicitare care nu poate fi soluționată favorabil, întrucât potrivit art. 6 din O. nr. 5. nominalizarea persoanelor care se încadrează în grupele I și Ii de muncă se face de către conducerea unităților, împreună cu sindicatele. În absența unei atestări contemporane perioadei în care reclamantul/a și-a desfășurat activitatea, făcută în conformitate cu prevederile O.ui nr. 5., în prezent, după încetarea activității I. Z., o atare constatare nu poate fi făcută, nici de către instanța judecătorească, nici de către pârâte.
Art. 40 lit. h din Codul muncii se referă la obligațiile angajatorului, dar pârâta nu are această calitate și nu i-a fost transmisă.
Potrivit art. 160 alin. 7 din Legea nr. 19/2000, sunt scutite de orice fel de taxe si comisioane cererile făcute in scris privitoare la orice acte prevăzute de lege pentru a face dovada vechimii in munca, a timpului util la pensie pentru agricultori si a stagiului de cotizare, necesare in vederea stabilirii sau completării dosarului de pensionare.
Prin urmare, invocarea acestui text legal de către recurent/ă nu are legătură cu prezentul litigiu, acele cereri adresându-se CNPAS, iar, în speță, solicitarea este adresată unei societăți cu privire la care recurentul/a, în mod eronat, apreciază că este continuatorul fostei angajatoare SC I. SA Z.
Obligația prevăzută de art. 21 din Legea nr. 16/1996 se referă la simpla eliberare, la cererea persoanelor fizice și a persoanelor juridice, a unor copii șiextrase de pe documentele pe care le creează și le dețin creatorii și deținătorii de documente, iar nu la calificarea juridică a unei încadrări sau efectuarea unei proceduri de încadrare într-o grupă de muncă. În ipoteza în care arhiva ar fi fost transmisă către A. N., obligația de eliberare a copiilor și extraselor de pe documente s-ar fi transmis către această instituție, or, nimeni nu pretinde căobligațiile angajatorului de încadrare într-o grupă de muncă se transmit către A.
N..
O. nr. 5. se referă la eliberarea unei adeverințe referitoare la încadrarea în grupa de muncă pe baza unor documente deja existente, dar numai dacă aceste documente există și au fost întocmite anterior, de către angajator. Eliberarea acestor adeverințe este o procedură diferită de procedura încadrării în grupa de muncă, procedură care trebuia efectuată de angajator (SC I. SA Z.), iar nu de cel căruia i s-a transmis doar arhiva, iar nu și obligațiile angajatorului.
În mod corect a reținut instanța de fond că prin încetarea ființei societății angajatoare, obligațiile care îi incumbau au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului. De altfel, potrivit Directivei 2008/94/CE din 22 octombrie 2008, privind protecția lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului, s-au instituit dispoziții pentru protejarea lucrătorilor salariați în cazul insolvenței angajatorului și pentru a le asigura un grad minim de protecție, în special pentru a garanta plata creanț elor lor salariale neachitate, nu pentru a asigura pârghii de recunoaștere a unor situații legate de statutul de fost angajat.
În dreptul intern, această directivă a fost transpusă prin adoptarea L. nr.
2., privind constituirea și utilizarea Fondului de garantare pentru plata creanțelorsalariale.
Chiar dacă pârâta deține arhiva fostei I. și a permis, la solicitarea lichidatorului, accesul unei persoane pentru eliberarea unor adeverințe, aceasta nu atribuie calitatea de continuatoare în obligații cu privire la calitatea de angajator.
În mod corect a reținut instanța de fond că prin încetarea ființei societății angajatoare, obligațiile care îi incumbau au încetat să mai existe, prin stingerea pasivului.
Numărul de persoane, foști angajați ai SC I. Z., nu schimbă soluția, pentru că, dacă este vorba de o persoană sau mai multe, procedura este aceeași.
Stabilirea perioadei de activitate desfășurate în locurile de muncă și a activităților ce se încadrează în grupa I și a II-a de muncă, se face în baza procedurii prevăzute de O. nr. 5., iar nerespectarea acestei proceduri conferă un drept la acțiune, dar numai față de angajator sau față de cel căruia i s-au transmis obligațiile angajatorului.
În speță, obligațiile angajatorului nu au fost transmise, ba mai mult persoana juridică a încetat să mai existe, prin dizolvare, încetare care a făcut să se stingă orice drepturi sau obligații față de angajator, deoarece aceste obligații nu au fost transmise.
Rămâne greu de explicat pasivitatea reclamantului/ei, deoarece în perioada în care raportul de muncă la SC I. SA era în curs de derulare, știa dacă era încadrat/ă într-o grupă de muncă sau nu și, prin urmare, putea să acționeze într-un interval rezonabil de timp, perioadă în care și raporturile de drept procesual ar fi putut fi regulat stabilite cu angajatorul, care, la acea epocă, exista.
Dreptul ca o instanță să soluționeze orice contestație privitoare la drepturile și obligațiile civile și dreptul de acces liber la justiție nu înlătură obligația reclamantului/ei de a se judeca cu persoana care, în raport de obiectul litigiului, are calitate procesuală pasivă, și în procedura stabilită de lege.
Referirile recurentului/ei la cele stabilite prin decizia nr. 8. a C. C. nu își găsesc aplicabilitatea în speță, deoarece prin aceasta s-a admis excepția de neconstituționalitate referitoare la dispozițiile art.2 alin.1 din D.-lege nr.68/1990 pentru înlăturarea unor inechități în salarizarea personalului: "Personalul de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969 și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă beneficiază de acest drept pe întreaga perioadă cât au lucrat la locurile de muncă și activitățile respective";.
S-a stabilit că această prevedere este neconstituțională, în măsura în care se aplică numai persoanelor de la locurile de muncă și activitățile care, potrivit reglementărilor existente până în anul 1969, și după aceea, erau prevăzute să fie încadrate în grupele I și II de muncă, nu și celor care au fost încadrate în asemenea locuri de muncă sau activități anterior intrării în vigoare a actului normativ respectiv.
În speță, reclamantul/a solicită a se constata, respectiv a-i fi eliberatăadeverință, care să ateste că a desfășurat activitate în grupa II de muncă într-o perioadă ulterioară anului 1969, astfel că cele stabilite cu titlu obligatoriu prin decizia nr. 8. a C. C. nu își găsesc aplicabilitatea în speță, obiectul pricinii fiind străin de statuările C. C.
În ce privește libertatea accesului la o instanță reglementată de art. 6 al C. E. a D. O., invocată de recurent/ă, de asemenea nu se poate aprecia că i-a fost încălcată prin hotărârea pronunțată. Accesul la instanță este un drept recunoscut atât prin normele internaționale la care R. este parte, cât și în dreptul intern, însă, exercițiul său presupune asumarea de către persoana care se adresează unei instanțe și a obligațiilor care îi incumbă, în ipoteza promovării unui litigiu. Una dintre aceste obligații este aceea de stabilire a cadrului procesual adecvat, din perspectiva participanților la acel litigiu. În speță, reclamantul/a a chemat în judecată o persoană care raportat la obiectul pretenției sale, nu are calitate procesuală pasivă în litigiul dedus judecății: nefiind angajator care în baza procedurii instituite de O. nr. 5. să-l încadreze pe reclamant/ă în grupa a II-a de muncă, nu putea fi obligat să emită adeverință care să ateste o atare încadrare.
În temeiul prevederilor art. 312 alin. 1 și art. 299 și urm. Cod procedură civilă, curtea urmează să respingă ca nefondat recursul, nefiind incidente nici unul din motivele de casare sau modificare prevăzute art. 304 Cod procedură civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L. DECIDE :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul M. K. împotriva sentinței civile nr. { M. "dec" | din 30 ianuarie 2012} pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. { M. "Dos1" |4893}/84/2011, pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 9 mai 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
T. D. M.-C. V. A.-T. N.
GREFIER M.-L. T.
Red. T.A.N. dact. GC
2 ex/(...)
Jud.primă instanță: P. R.M.
| ← Decizia nr. 675/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3184/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
