Decizia nr. 3406/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3406/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamantul G. H. împotriva sentinței civile nr. 4089 din 19 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată SC S. I. & C. T. S., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă av. Paven E. și reprezentanta pârâtei intimate av. G. S., lipsă fiind reclamantul recurent.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 iunie
2012, prin fax, pârâta intimată a depus întâmpinare, iar la data de 4 iulie 2012, reclamantul recurent s-a depus o cerere de judecare a cauzei și în lipsă.
Av. Paven E. arată că a solicitat cauza la amânări fără discuții, întrucât l-a reprezentat pe reclamant la instanța de fond, acesta fiind citat și în recurs la cabinetul său de avocat, însă nu are mandat de reprezentare în recurs deoarece reclamantul este plecat din țară și nu l-a putut contacta pentru a angaja cauza, motiv pentru care solicită acordarea unui nou termen în vederea citării reclamantului la adresa de domiciliu.
Reprezentanta pârâtei intimate arată că nu se opune admiterii cererii de amânare.
Instanța, deliberând, având în vedere că av. Paven E. nu are mandat de reprezentare în recurs, precum și faptul că reclamantul recurent a formulat o cerere de judecare în lipsă, urmează a respinge cererea de amânare.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei intimate solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca fiind legală și temeinică, pentru motivele expuse în întâmpinarea formulată, cu cheltuieli de judecată conform chitanțelor pe care le depune la dosar, constând în onorariu avocațial, cheltuieli de transport și cazare.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 4089 din 19 aprilie 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj s-a respins acțiunea formulată de reclamantul G. H. împotriva pârâtei SC S. I. & C. T. S., având ca obiect un litigiu de muncă.
Reclamantul a fost obligat la plata către pârâtă a sumei de 2000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale.
Pentru a pronunța această sentință s-a reținut că prin D. nr. 146/(...) reclamantului i s-a desfăcut contractul individual de muncă începând cu data de (...) în conformitate cu prevederile art. 79 al. 7 din Codul muncii.
Reclamantul a înregistrat la societatea pârâtă, în data de (...), o cerere prin care a solicitat a se lua act de demisia sa, contractul său de muncă urmând să înceteze în data de (...), la data expirării termenului de preaviz legal de 15 zile.
Potrivit art. 16 din Codul Muncii, contractul individual de muncă se încheie în baza consimțământului părților, iar încetarea acestuia urmează aceleași principii avute în vedere atunci când acesta a fost încheiat.
Desfacerea raporturilor de muncă, în temeiul prevederilor art.55 lit.b din Codul Muncii, trebuie materializată printr-o decizie emisă de către angajator și pentru a fi temeinică și legală trebuie să existe dovezi din care să rezulte fără echivoc intenția salariatului de a înceta raporturile de muncă. Această intenție poate rezulta dintr-o cerere sau notificare depuse anterior sau cel mai târziu concomitent încetării în fapt a acestor raporturi.
Așa cum rezultă din fișa de lichidare pe luna februarie 2011 și din copia
Ordinului de plată nr. 0000000137 din (...) reclamantului i s-au achitat toate drepturile salariale restante.
Pârâta a făcut această dovadă conform prevederilor art.272 din Codul
Muncii, care îi impune sarcina probei până la prima zi de înfățișare, iar reclamantul nu a negat că i s-au plătit sumele convenite.
Cu privire la daunele morale solicitate de către reclamant s-a arătat că, acestea au un caracter reparator și acordarea lor trebuie să se întemeieze pe dovedirea legăturii de cauzalitate între vătămarea pretinsă și fapta angajatorului de natură a produce pretinsa vătămare. În aceste situații sarcina probei îi revine chiar salariatului lezat, probă pe care în speța de față acesta nu a făcut-o.
Având în vedere că reclamantul și-a dat acordul pentru încetarea raporturilor de muncă, prin cererea înregistrată la data de (...), s-a respins acțiunea acestuia ca neîntemeiată.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamantul G. H. solicitânddesființarea hotărârii și trimiterea cauzei a instanța de fond în vederea administrării probatoriului.
În motivare, reclamantul a arătat că prin contestație a solicitat anularea deciziei cu consecința repunerii în toate drepturile avute anterior, deoarece a fost forțat să-și dea demisia. În probațiune a solicitat audierea martorilor care au fost de față, cu privire la care instanța nu s-a pronunțat. În aceste condiții, instanța nu era în măsură să aprecieze daca a acționat liber sau constrâns.
S-a mai arătat că în urma neaudierii martorilor nu a reușit să probeze că există o practică în societate potrivit căreia orele efectuate la sfârșit de săptămână se plăteau cu o sumă diferită față de cea prevăzută în contractul de muncă, iar societatea îi datora pentru orele lucrate suma solicitată.
Intimata pârâtă SC S. I. AND C. T. S. prin întâmpinare a solicitatrespingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea rețineurmătoarele:
Așa cum rezultă din cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul T.
C., reclamantul a solicitat anularea deciziei prin care pârâta a decis încetarea contractului individual de muncă ca urmare a demisiei, precum și obligarea pârâtei la plata drepturilor salariale neîncasate în cuantum de 20.000 lei.
Pentru primul termen de judecată în fața instanței de fond, reclamantul a depus o cerere în probațiune (f. 14) prin care a solicitat interogatoriul pârâtei, proba cu înscrisuri și audierea a doi martori care au asistat la discuția care a fost urmată de demisie, însă la următorul termen reclamantul prin reprezentant aarătat că din cererea în probațiune solicită doar încuviințarea interogatoriului, renunțând implicit la celelalte probe.
După administrarea probei cu interogatoriul pârâtei, în ședința publică din data de 24 noiembrie 2011, reclamantul prin reprezentant a solicitat audierea unor martori, doar cu privire la capătul de cerere având ca obiect drepturile salariale restante, cerere care a fost respinsă de către instanță ca nefiind utilă.
Deși la aceeași dată, instanța a pus în vedere reclamantului să-și precizeze în scris petitul 2 al acțiunii, în sensul de a indica perioada, cuantumul și temeiul de drept al drepturilor solicitate, acesta nu s-a prezentat la următorul termen acordat în acest sens și nici nu s-a conformat dispoziției instanței, cauza fiind amânată doar ca urmare a cererii de amânare formulată de pârâtă.
La ultimul termen de judecată, reprezentanta reclamantului a arătat că nu mai are alte cereri de formulat în probațiune și a solicitat acordarea cuvântului în fond, fără a face alte precizări verbale sau scrise ale cererii de chemare în judecată.
În aceste condiții, în considerentele hotărârii atacate, instanța de fond a analizat toate pretențiile reclamantului prin raportare la probele încuviințate în cauză, motiv pentru care Curtea constată că hotărârea atacată este legală, deoarece prima instanță s-a pronunțat asupra a ceea ce s-a cerut și nu a lăsat nesoluționat fondul litigiului dedus judecății, astfel încât nu se impune casarea hotărârii.
În speță, prin decizia nr. 146/(...) emisă de societatea pârâtă a fost confirmat faptul că în data de 17 februarie 2011 încetează contractul individual de muncă al reclamantului, conform prevederilor art. 79 din Codul muncii, intimatul angajator dovedind cu decizia respectivă, coroborat cu demisia formulată de angajat, că a existat o manifestare de voință valabilă a acestuia în sensul încetării raporturilor de muncă.
Legalitatea măsurii angajatorul pârât care a procedat la emiterea deciziei de încetare a contractului în baza art. 55 lit. c din Codul muncii, rezidă din faptul că decizia a cărei anulare s-a solicitat a fost emisă ca urmare a demisiei formulată în scris (f. 11 dosar fond), fiind semnată de către angajat, din care rezultă intenția clară a salariatului reclamant de a părăsi societatea.
În aceste împrejurări, se năștea obligația recurentului contestator de a dovedi contrariul celor probate de angajator, conform art. 1169 Cod civil.
Or, reclamantul nu a făcut proba contară în sensul dovedirii susținerilor referitoare la faptul că a fost viciat consimțământul său, întrucât, așa cum s-a arătat mai sus, deși a indicat un număr de 2 martori în cererea în probațiune, ulterior nu a mai solicitat audierea acestora.
Așadar, în ceea ce privește soluționarea petitului privitor la anularea deciziei de încetare a contractului individual de muncă, se constată a fi nefondate criticile aduse hotărârii atacate sub aspectul probatoriului, astfel încât în mod just au fost găsite ca nefondate de către instanța de fond susținerile reclamantului, câtă vreme din probe, a rezultat că reclamantul și-a manifestat intenția de a părăsi societatea la care era angajat.
În ceea ce privește soluția pronunțată cu privire petitul 2 al acțiunii, privitor la obligarea societății pârâte la plata drepturilor salariale în cuantum de
20.000 lei, Curtea constată că reclamantul nu a precizat natura drepturilor pretinse, perioada pentru care se solicită aceste drepturi, precum și temeiul de drept, astfel încât în mod corect tribunalul a apreciat ca nefiind utilă și pertinentă proba testimonială solicitată de reclamant la termenul de judecată din
24 noiembrie 2011.
Astfel, soluționând cauza prin luarea în considerare a probatoriului propus de societatea pârâtă - state de plată, ordine de plată și extrase de cont, fără audierea unor martori, acest fapt nu a condus la încălcarea dreptului la apărare, această probă dovedindu-se a nu fi utilă, în condițiile în care reclamantul aînțeles să solicite cu caracter generic drepturi salariale restante în cuantum de
20.000 lei utilă, fără a indica în cererea de chemare în judecată sau prin precizări ulteriore, care este temeiul acestor pretenții.
Reclamantul a invocat pentru prima dată în recurs faptul că societatea îi datora suma pentru orele lucrate la sfârșit de săptămână, însă această împrejurare nu este de natură a atrage nelegalitatea soluției recurate.
Pentru aceste considerente, Curtea constată că în mod judicios prima instanță a concluzionat în sensul netemeiniciei pretențiilor reclamantului privind acordarea drepturilor salariale.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de recurent, în cauză nefiind incident motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C.proc.civ.
În temeiul art. 274 C.proc.civ., va obliga recurentul să plătească intimatei suma de 1.983,2 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs, din care 313,2 lei cu titlu de transport, 170 lei cu titlu de cazare, iar 1.500 lei reprezintă o parte din onorariul avocațial, sume ce au fost justificate prin actele depuse la dosar.
Față de dispozițiile cuprinse în art. 274 alin. 3 C.proc.civ., care permit instanței să mărească sau să micșoreze onorariile avocaților ori de câte ori constată că sunt nepotrivit de mici sau de mari față de valoarea pricinii sau de munca îndeplinită de avocat, Curtea a procedat la micșorarea onorariului de avocat solicitat de la 4.689,87 lei la 1.500 lei, acesta reprezentând un cuantum echitabil la care urmează a fi obligat reclamantul, fiind expresia unei corecte evaluări a muncii prestată de avocat, față de complexitatea cauzei.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamantul G. H. împotriva sentinței civile nr. 4089 din (...) a T. C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Obligă recurentul să plătească intimatei SC S. I. & C. T. S. suma de
1.983,2 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: E. B.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 2274/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 735/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
