Decizia nr. 3416/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
D. CIVILĂ NR. 3416/R/2012
Ședința publică din data de 4 iulie 2012
Instanța constituită din: PREȘED.TE: I.-R. M. JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B. GREFIER: G. C.
S-au luat în examinare recursurile declarate de reclamantul S. S. D. Î. T. și de pârâții C. LOCAL AL M. T. și P. M. T. împotriva sentinței civile nr. 3883 din 12 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe pârâta intimată G. „. I. R. T., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâților recurenți, consilier juridic B. A., lipsă fiind reprezentantul celorlalte părți.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursurile au fost declarate și motivate în termenul legal, au fost comunicate părților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 27 iunie
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-au depus la dosar din partea reclamantului intimat note scrise privind recursul formulat de pârâți, prin care solicită respingerea acestuia și judecarea în lipsă.
Se comunică un exemplar din notele scrise reprezentantei pârâților recurenți, care depune la dosar delegație de reprezentare și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâților recurenți solicită admiterea recursului formulat de pârâți, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii excepției lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local T. și P. municipiului T. motivat pe faptul că nu există nici un raport de muncă încheiat între părți. Cu privire la recursul reclamantei solicită respingerea acestuia. Față de motivul de recurs invocat de reclamant privind faptul că instanța de fond s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s- a cerut, lasă la aprecierea instanței.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin S. civilă nr. 3883 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților C. Local al M. T. și P. M. T.
A fost admisă acțiunea formulată de către reclamantul S. S. D. Î. T. în numele membrilor de sindicat R. C. M., M. M. S., C. A. M., F. M. I., V. I., S. M., M. M. O., L. S., M. I. A., C. A. V., M. A. D., P. M. C., B. M. A., Bia M. M., J. A. și C. S. în contradictoriu cu pârâții G. „. I. R. T., C. Local al M. T. și P. M. T. și în consecință:
A fost obligată pârâta G. „. I. R. T. în calitate de angajator la calcularea și la plata către membrii de sindicat reclamanți, a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcție de coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății.
Au fost obligați Pârâții C. Local al M. T. și P. M. T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze.
Au fost respinse celelalte capete de cerere. F. cheltuieli de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Reclamantul a promovat prezenta acțiune având în vedere calitatea membrilor de sindicat de cadru didactic, fapt care rezultă din adeverințele eliberate de angajator.
Referitor la acțiunea reclamantului, anterior Curtea Constituțională a României prin D. nr. 93/(...) a constatat că L. 2. privind aprobarea OG 15/2008 este constituțională însă Guvernul României a emis OUG nr. 136/2008 care limitează efectele creșterilor salariale dispuse prin L. nr. 2. și prin OUG nr. 1. ceea ce face inaplicabilă respectiva lege.
Împotriva acestor două ordonanțe a fost invocată excepția de neconstituționalitate privind prevederile art. 1, 2 și 4 din OUG nr. 136/2008 și prevederile art. 1, pct. 2 și 3 din OUG nr. 1..
Prin D. nr. 843/(...) și D. nr. 989/(...) Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate și a constatat că dispozițiile art. 1, pct.2 și 3 din
OUG nr. 1. pentru modificarea și completarea O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ și art.2 și art.3 din O.U.G. nr.1/2009 sunt neconstituționale.
Apoi conform Deciziei nr. 3/(...) a Î.C.C.J. privind recursul în interesul legii asupra efectelor Deciziilor C. C. nr. 12., nr. 842/(...) și nr. 989/(...), obligatorie pentru instanță, prevederile O.G. nr. 15/2008, așa cum au fost aprobate și modificate prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru plata diferențelor dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice stabilite de către acest act normativ și drepturile salariale efectiv încasate.
Se cunoaște că elementele principale ale contractului individual de muncă sunt prestarea muncii și salarizarea acesteia de către angajator. Fiind un contract cu titlu oneros plata salariului constituie un element al său.
Salariul reprezintă remunerația în bani a muncii prestate în baza contractului individual de muncă, echivalentul muncii prestate de către angajat. Prin corelația dintre prestarea muncii de către salariat și salarizarea muncii de către angajator se respectă principiul echivalenței prestațiilor în contractele sinalagmatice - do ut des - respectiv poți pretinde numai în măsura în care dai.
Salariul constituie obiect dar și cauza contractului individual de muncă.
Este obiect deoarece el constituie contraprestația pentru munca efectuată de către salariat, este cauză pentru că în vederea obținerii lui persoana fizică s-a încadrat în muncă.
Obligația principală a angajatorului este cea de plata salariului, orice reținere din salariu putând fi operată doar în cazurile și în condițiile prevăzute de lege. R. din salariu, cu titlu de daune, se pot face doar în cazul în care datoriaeste scadentă, lichidă și exigibilă, constatată printr-o hotărâre judecătorească, definitivă și irevocabilă.
Toți angajatorii, indiferent de forma de proprietate sunt obligați să depună la bancă, odată cu documentele pentru plata salariilor și documentația pentru plata contribuției datorate bugetului asigurărilor sociale de stat. În cazul neachitării, Casele teritoriale de pensii vor putea aplica măsuri de executare silită pentru încasarea sumelor cuvenite conform prevederilor legale privind executarea creanțelor bugetare.
În cazul lichidării administrative sau falimentului angajatorului, sumele datorate bugetului de stat se recuperează conform proceduri legale în această materie.
Potrivit dispozițiilor art. 156 și art. 163 din versiunea nemodificată a Codului muncii, în vigoare la data nașterii drepturilor salariale solicitate, salariile se plătesc înaintea oricărei obligații bănești ale angajatorului iar plata acestora se dovedește prin semnarea statelor de plată, precum și prin orice alte documente justificative care demonstrează efectuarea plății către salariatul îndreptățit.
Conform prevederilor art.169 alin.1 din Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul principiilor răspunderii civile contractuale, să-l despăgubească pe salariat în situația în care a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii atribuțiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Pe de altă parte, neplata de către angajator la scadență a drepturilor salariale cuvenite dă naștere, în plus față de achitarea salariului restant și obligației de plată a daunelor-interese sub forma dobânzii legale aferente sumei solicitate.
Față de cele ce preced, având în vedere că reclamanții nu și-au primit toate drepturile salariale stabilite și recunoscute prin actele normative anterior arătate ca și faptul că prevederile O.G. nr. 15/2008 privind creșterile salariale ce urmau a se acorda în cursul anilor 2008 și 2009 personalului din învățământ au fost în vigoare până în data de (...), în condițiile în care aceste prevederi au fost aprobate prin L. nr. 2., tribunalul a admis cererea reclamanților în conformitate cu prevederile art. 208 și urm. din L. nr. 62/2011, coroborate cu prevederile art. 268 lit. c și art. 269 din Codul muncii și i-a obligat pe pârâți să calculeze, să aloce și să plătească sumele necesare drepturilor solicitate și cuvenite pentru aceștia.
Cu privire respingerea celorlalte capete de cerere trebuie remarcat că, potrivit Deciziei nr.3/(...) a Î.C.C.J., aplicarea dispozițiilor Legii nr.2. se referă la perioada cuprinsă între 01.10-(...) astfel încât reîncadrarea personalului didactic din învățământ, la data de (...), urma să se facă pe baza coeficienților și salariului avut în plată la data de (...), calculat în conformitate cu acest act normativ.
Potrivit art.30 alin.5 din L. nr.3.,în anul 2010 , personalul aflat în funcție la
(...) își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din anul 2009, astfel încât salariul de bază,solda funcției de bază sau,după caz indemnizația lunară de încadrare, va fi cel/cea corespunzătoare funcțiilor din luna decembrie 2009, la care se adaugă sporurile care se introduc în acesta/aceasta potrivit anexelor la lege. S. noțiunii de „. în anul 2009"; nu poate fi decât acela de drepturi efectiv încasate,potrivit interpretării gramaticale și sistematice a normei juridice, însă nu trebuie interpretată în sensul executării efective a obligației debitorului, de a plăti ca mod de stingere a obligației,ci în sensul existenței acestui drept.
Prevederile dispozițiilor art. 5 alin. 6 din O.U.G. nr. 1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar
și stabilirea salariilor acestora au fost abrogate prin dispozițiile art.39 lit. x din L. cadru nr. 284/2010 și ca atare nu mai produc efecte juridice..
În atare situație, ca urmare a constatării, prin decizii succesive, de către Curtea Constituțională a neconstituționalității modificărilor aduse de G. O.,așa cum a fost aprobată prin L. nr.2., prevederile O. trebuie aplicată până la intrarea în vigoare a Legii nr. 3., conform Deciziei nr. 1591/(...) a acestei instanțe de contencios constituțional.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâții C. Local al M. T. și P. M.
T., solicitând modificarea sentinței atacate, cu respingerea acțiunii față de aceștia.
În motivarea recursului pârâții au arătat că critica pe care o aduce sentinței pronunțate de către instanța se refera la dispozițiilor art. 3042 pct.8 și 9 și art. 304 indice 1 C.. C. Local al M. T. și P. M. T., ca și autoritate deliberativa și respectiv executiva a administrației publice locale nu au și nu au avut raporturi de munca sau raporturi de serviciu cu reclamanții. R. de munca ale acestora se desfășoară cu unitatea angajatoare care în acest caz este „G. Dr. I. R. T."; . Mai mult, sursele de finanțare ale drepturilor salariale ale personalului din învățământ nu sunt alocate de la bugetul local al unităților administrative teritoriale ci de la bugetul de stat. Obligativitatea alocării sumelor revine M.ui Educației, Cercetării, Tineretului și Sportului iar nu autorităților locale. Atâta vreme, cât în prezent se încearcă reducerea cheltuielilor bugetare, situația fiind de notorietate la nivelul S. Roman, iar pe de alta parte atât bugetele locale cat și cel național sunt caracterizate printr-o diminuare sub aspectul sumelor de bani pe care le conțin apreciază ca acțiunea reclamanților ar fi trebuit respinsa. Totodată recurenții înțeleg să facă trimitere la prevederile art. 101 și art. 104 din L. nr. 1/2011 - L. Î.ului. Potrivit prevederilor Legii 500/2002 privind finanțele publice, în cazul în speță, P. Mun. T. ca reprezentant al autorității publice locale și al C.ui Local în baza prerogativelor conferite de L. 2. a administrației publice locale nu poate face altceva decât sa repartizeze creditele bugetare aprobate, pentru bugetul propriu și pentru bugetele instituțiilor publice subordonate, potrivit legii. În concret atâta vreme cât cheltuielile de personal ale unităților de învățământ (finanțare de baza) sunt acordate prin bugetul local, conducătorul autorității administrației publice locale nu poate face altceva decât sa repartizeze mai departe instituțiilor publice subordonate (în acest caz unitățile de învățământ) creditele bugetare aprobate. Ori de vreme ce sumele respective sunt prevăzute și alocate din bugetul de stat, P. nu poate pune în aplicare o hotărâre judecătoreasca în lipsa sumelor necesare. Având în vedere aceste aspecte solicită admiterea recursului așa cum a fost formulat și în consecința rejudecând cauza, respingerea acțiunii față de C. Local al M. T. și față de P. M. T. Împotriva aceleiași hotărâri a declarat recurs și reclamantul S. S. D. Î. T.,solicitând modificarea sentinței atacate cu admiterea acțiunii așa cum a fost formulată la instanța de fond. În motivarea recursului reclamanta apreciază că sentința pronunțată este netemeinică și nelegală, fiind pronunțată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, iar instanța de fond a acordat ceea ce nu s-a cerut și nu și-a exercitat rolul activ prevăzut de art. 129 C.. În raport de prevederile art. 304 pct. 6 C., solicită să se observe că judecătorul fondului a acordat ceea ce nu s-a cerut, în condițiile în care a obligat unitatea de învățământ la plata drepturilor cuvenite pe perioada (...) - (...), deși nu a solicitat așa ceva prin acțiunea introductivă. Drepturile aferente perioadei 1 octombrie 2008 - (...) au fost câștigate de organizație prin sentințele nr. 3722/(...), nr.3092/ (...), nr. 3232/(...), nr. 3241/(...), nr. 5735/(...) pronunțate de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), nr.(...), nr.(...), nr.(...), nr. (...), irevocabile, astfel că nu puteau face si nici nu au făcut obiectul acțiunii introductive de instanță. În consecință, apreciază că sentința este în mod evident nelegală, în condițiile în care s-a acordat ceea ce nu s-a cerut. Cu privire la motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 9 C., arată că, sub aspectul respingerii pretențiilor ulterioare datei de 1 ianuarie 2010, sentința recurată este în mod evident pronunțată cu încălcarea si aplicarea greșită a legii, în condițiile în care judecătorul fondului a ignorat atât cadrul legal intern, cât si dispozițiilor art. 20 alin. l din Constituția României și documentele internaționale ratificate de R. sau la care R. este parte - în speță art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului, dar si practica Înaltei Curți de C. și Justiție și a C. C. (D. nr. 877 din 28 iunie 2011, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea 1, nr. 706/06.X.20 11). Prin „cadru legal intern"; înțelege atât ansamblul actelor normative care reglementează salarizarea personalului didactic, inclusiv cele privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice - respectiv L. nr. 3. (în vigoare de la 1 ianuarie 2010), O.U.G. nr. 1/2010, L. nr. 284/2010 si L. nr. 285/2010 (ultimele două în vigoare de la data de 1 ianuarie 2011), cât și practica C. C.. Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține următoarele: Prin acțiunea dedusă judecății în fața instanței de fond, S. S. din Î. T. a solicitat, în numele membrilor de sindicat, în contradictoriu cu pârâții G. „. I. R. T., C. Local al M. T. și P. M. T., obligarea acestora la: 1. reîncadrarea personalului didactic (cadre didactice și personal didactic auxiliar), cu începere de la 1 ianuarie 2010 potrivit Legii-cadru nr. 3., privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de L. nr. 2., pentru aprobarea OG nr. 15/2008 privind creșterile salariile ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ; 2. reîncadrarea personalului didactic (cadre didactice și personal didactic auxiliar), cu începere de la 1 ianuarie 2011 potrivit Legii-cadru nr. 284/2010, privind salarizarea unitară a personalului plătit din fondurile publice și Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fondurile publice, luând în considerare dispozițiile în materia salarizării prevăzute de L. nr. 2. 3. calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. și a Legii-cadru nr. 3., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, pentru perioada 1 ianuarie-31 decembrie 2010; 4. calculul și plata diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2. și a Legii-cadru nr. 284/2010 și a Legii nr. 285/2010, reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile acestor acte normative, începând cu data de 1 ianuarie 2011 și până la zi, actualizate în funcție de coeficientul de inflație, la data plății efective. Prima instanță prin S. civilă nr. 3., atacată cu prezentul recurs, a admis în întregime acțiunea reclamanților și a obligat pârâta G. „. I. R. T. în calitate de angajator la calcularea și la plata către membrii de sindicat reclamanți, a diferențelor de drepturi salariale neacordate, rezultate din neaplicarea Legii nr. 2., reprezentând diferența dintre drepturile salariale efectiv încasate și cele cuvenite în conformitate cu prevederile Legii nr. 2. pentru aprobarea Ordonanței G.ului nr. 15/2008, începând cu (...) și până la (...), sume actualizate în funcțiede coeficientul de inflație, până la data efectivă a plății și, de asemenea, a obligat pârâții C. Local al M. T. și P. M. T. la alocarea fondurilor necesare plății drepturilor salariale obiect al prezentei cauze. Se constată astfel că instanța de fond a acordat prin sentința atacată drepturile salariale rezultate din aplicarea Legii nr. 2., pentru perioada (...)-(...), cu toate că prin niciunul din cele 4 petite ale acțiunii reclamanții nu au formulat o astfel de pretenție, dimpotrivă, au precizat prin motivele de recurs că astfel de pretenții au fost formulate în alte dosare în care au obținut hotărâri judecătorești irevocabile prin care le-au fost admise acțiunile. Procedând în acest fel, instanța s-a pronunțat asupra a ceea ce nu s-a cerut, fiind incident astfel motivul de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 c.pr.civ.. Este adevărat că în dispozitivul hotărârii apare mențiunea potrivit căreia sunt respinse celelalte capete de cerere, iar în considerentele acesteia se atinge tangențial problema acordării drepturilor salariale prevăzute de L. nr. 2. după data de 1 ianuarie 2010, instanța concluzionând că acestea se cuvin reclamanților doar până la data de (...), însă, în condițiile în care instanța a admis un capăt de cerere ce nu format obiectul acțiunii, nu a precizat ce capete de cerere respinge iar din considerente nu rezultă o analiză pe fond a pretențiilor deduse judecății astfel cum acestea au fost formulate prin cele 4 petite ale acțiunii, nu se poate considera că instanța avut în vedere cererea de chemare în judecată astfel cum aceasta a fost formulată în prezentul dosar. Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, reținând faptul că instanța de fond a pronunțat o hotărâre fără a cerceta fondul cauzei, pronunțându-se asupra unor pretenții ce nu au format obiectul cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1-3 Curtea va admite recursurile declarate, va casa hotărârea atacată cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare la aceeași instanță. Cu ocazia rejudecării instanța va proceda la analizarea pretențiilor deduse judecății ținând seama de cadrul procesual în care a fost investită, sub aspectul obiectului acțiunii și al părților, urmând a ține seama de celelalte critici de nelegalitate formulate prin recursul declarat de S. și totodată de criticile formulate de către pârâți prin propriul recurs, care, dată fiind soluția de casare cu trimitere, pentru motivele anterior menționate, nu au mai fost analizate. PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII D E C I D E Admite recursurile declarate de către C. LOCAL AL M. T. și P. M. T., precum și cel formulat de reclamanți, prin S. S. D. Î. T., împotriva Sentinței civile nr. 3883 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o casează în tot, în sensul că: Trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe. D. este irevocabilă. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 iulie 2012. PREȘED.TE JUDECATORI I.-R. M. C. M. S.-C. B. GREFIER G. C. Red.I.R.M/Dact.S.M 2 ex./(...) Jud. fond: E. B.
| ← Decizia nr. 3494/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 4015/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
