Decizia nr. 3494/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)*
DECIZIA CIVILĂ NR. 3494/R/2012
Ședința publică din data de 5 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. S. împotriva sentinței civile nr. 2096/(...), pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...)*, privind și pe reclamanta intimată G. A., având ca obiect obligație de a face.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se constată lipsa părților. Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 iulie
2012, s-a depus la dosarul cauzei din partea reclamantei intimate întâmpinare.
Constatând că întâmpinarea a fost depusă în termenul procedural, Curtea apreciază că nu se impune comunicarea acesteia cu pârâta recurentă.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare, având în vedere că prin cererea de recurs s-a solicitat judecarea în lipsă.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2096 din 26martie 2012 pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosarul nr. (...), s-au respins excepțiile lipsei calității procesuale pasive si excepția tardivității invocată de pârâta A. J. pentru P. și I. S. S..
S-a admis acțiunea formulată de reclamanta G. A. împotriva pârâtei A. J.
PENTRU P. ȘI I. S. S., pe care a obligat-o să elibereze la cererea reclamantei, toate documentele pe care le deține și care atestă vechimea in muncă a reclamantei inclusiv sporurile salariale de care a beneficiat ca angajată a SC F. de B. SA.
Pentru a pronunța această soluție instanța deliberând cu prioritate asupra excepțiilor a reținut următoarele considerente:
Reclamanta a solicitat antecesoarei pârâtei eliberarea de copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotizare în sistemul public de pensii, pentru perioada în care a lucrat la F. de B. Z. R. pârâtei, raportat la comunicarea căruia a invocat excepția tardivității a fost acela că solicitarea nu face obiectul activității și atribuțiilor sale, depozitarul documentelor, din perspectiva art. 18 din L. nr. 1. trebuind să fie Arhivele N..
Poziția astfel exprimată, menținută în întregime și în cursul procesului, arată fără putință de tăgadă că pârâta nu dorește să onoreze solicitarea reclamantei.
Față de acest refuz explicit, și în egală măsură, actual, acțiunea reclamantei nu poate fi paralizată prin faptul că aceasta nu ar fi urmat procedura prealabilă prev. de art. 7 din L. nr. 5. ori pentru că acțiunea a fost introdusă după trecerea termenului de 6 luni sau 1 an, statornicit în L. nr. 5..
Litigiul nu se circumscrie dispozițiilor L. nr. 5., reclamanta neavând calitatea de persoană vătămată în sensul art. 2 alin. 1 lit. a din L. nr. 5., în condițiile în care refuzul de a emite o adeverință cu mențiunile solicitate nu poate fi asimilat cu un act administrativ vătămător, așa cum este acesta definit de art. 2 alin. 1 lit. c.
Pârâta este depozitara documentelor solicitate de către reclamanți, prin urmare nu poate susține că nu ar avea calitate procesuală pasivă, deoarece reclamanta nu ar putea solicita documente de la o instituție a statului care nu le deține.
Asupra fondului cauzei, instanța a reținut că la data de 8 ianuarie 2004
D.D.F.S.S. S. (a cărei succesoare este D.M.P.S. S.) a procedat la recepția actelor care generează relații de pensii din cadrul S.C. F. S. Z., sens în care s-a încheiat un proces-verbal de recepție, aflat la fila 419 în dos. nr. (...), vol.I acvirat pe cale scurtă).
După această preluare, D.M.P.S. S. a inițiat o corespondență oficială cu diverse instituții ale statului, cu scopul declarat ca acestea să preia arhiva S.C. F. de B. S.
A., D.M.P.S. S. s-a adresat cu memorii M.ui M., Familiei și Egalității de Ș., D. J. S. a A. N., C. N. de P. și A. D. de A. S. precum și C. J. de P. S. (f. 393 - 427, dos. (...), vol. I acvirat pe cale scurtă).
Aceste demersuri au rămas însă fără rezultat astfel că și în prezent documentele care atestă stagiile de cotizare ale angajaților fostei S.C. F. de B. S. Z. (pentru care s-a dispus lichidarea judiciară) se află în păstrarea pârâtei A. J. pentru P. și I. S. S..
Prin urmare, refuzul pârâtei de a elibera copii ale actelor necesare reclamantei pentru reglementarea raporturilor lor cu Casa J. de P. S. este nejustificat.
Abilitarea legală a pârâtei A. J. pentru P. și I. S. S. ori a unei alte instituții a statului de a depozita documentele relative la stagiile de cotizare ale reclamanților se constituie într-o dispută care nu are legătură cu solicitarea reclamanților și care nu poate să lezeze interesele legitime ale acestora.
Pentru cele ce preced, în baza art. 159 alin. (1) din L. nr. 263/2010 și art. 125, 126 din HG nr.257/2011 instanța a admis acțiunea reclamantei.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs A. J. PENTRU P. ȘI I. S. S.solicitând admiterea recursului și desființarea sentinței ca nelegală și netemeinică.
În motivarea recursului a arătat că instanța a acordat mai mult decât s-a cerut precum și ceea ce nu s-a cerut.
Obligația instituită în sarcina AJPIS S. este imposibil de îndeplinit datorită faptului că recurenta nu este creatoarea statelor de plată, nu este succesoare în drepturi a fostei unități desființate și nu deține documente și date din care să rezulte contribuțiile achitate statului de fosta societate comercială desființată.
Potrivit Ordinului MMFES nr.590/2008 pentru aprobarea procedurii privind modul de întocmire și eliberare a adeverințelor pentru grupele I și II de muncă, L. nr.19/2000 prevede că pentru perioada lucrată după data de 18 martie 1969 până la data de 1 aprilie 2001 încadrarea în grupe superioare de muncă s-a făcut conform ordinului MMPS nr.50/1990, ordin ce a înlocuit ordinele M.ui muncii și M.ui Sănătății nr.59/(...) și 210/1977.
S-a invocat necompetența completului de litigii de muncă deoarece soluționarea cauzei intră sub incidența L. nr. 554/2000 a contenciosului administrativ.
Reclamanta nu a fost salariata instituției și nici D./A. S. nu este succesoarea în drepturi a fostei SC F. de B. Z., societate desființată în anul 2001.
De asemenea, cererea reclamantei nu a intrat nici sub incidența L. nr. 19/2000 și nici a L. nr. 263/2010 privind sistemul de pensii. În consecință, solicitareareclamantei se încadrează în prevederile art. 1 din L. nr. 5., motiv pentru care solicită admiterea recursului formulat.
La pronunțarea sentinței instanța de judecată a încălcat în mod evident prevederile L. nr. 5.. Cererea de chemare în judecată a vizat refuzul unei instituții publice, a fostei Direcții de M., respectiv a A. J. pentru P. S. S., ca succesoare în drepturi a acesteia ( Direcția de M. a fost desființată în luna decembrie 2009, iar patrimoniul și o parte din atribuțiile acesteia au fost preluate de A. S.) de a elibera copii după statele de plată și alte asemenea documente din care să reiasă sporurile de care a beneficiat în această unitate.
Cererea de chemare în judecată a fost tardiv formulată, așa cum reiese chiar din conținutul acestei, respectiv că s-a adresat D. S. în anul 2008, iar răspunsul i-a fost comunicat prin adresa nr. 492/FS/(...), iar acțiunea a fost înregistrată în data de (...).
Față de prevederile L. nr. 5., și având în vedere faptul că adresa D. S. a fost comunicată reclamantei sub nr. 553/(...), iar acțiunea a fost înregistrată în data de (...), cererea reclamantei a depășit chiar și termenul de decădere de un an prevăzut de L. nr. 5., în consecință, cererea reclamantei trebuia respinsă ca fiind tardiv introdusă pentru depășirea termenelor avute în vedere de L. nr. 5..
S-a invocat lipsa calității procesuale pasive a pârâtei.
Prin adoptarea L. nr. 329/2009, direcțiile de muncă și protecție socială au fost desființate, ca urmare a comasării prin absorbție de către A. N. pentru P. S.. Drept urmare, în data de 26 noiembrie 2009 a fost publicată HG nr. 1384 din 18 noiembrie 2009 pentru modificarea și completarea Statutului propriu de organizare și funcționare al A. N. pentru P. S., aprobat prin H. G. nr. (...), precum și pentru stabilirea unor măsuri cu caracter organizatoric. Potrivit art. II din HG nr. 1384/2009 "Începând cu data intrării în vigoare a prezentei hotărâri, direcțiile de muncă și protecție socială județene și a municipiului B., servicii publice deconcentrate ale M.ui M., Familiei și P. S. cu personalitate juridică, se desființează, activitatea acestora fiind preluată de către A. N. pentru P. S., prin agențiile județene de prestații sociale și a municipiului B."
A. S. preluând o parte din atribuțiile fostei D. S. nu are atribuții legate de eliberarea de adeverințe din care să reiasă sporurile de care a beneficiar în calitate de salariat a fostei SC F. de B. SA Z.
Preluarea acestei arhive s-a făcut în urma adresei nr. 53853 din (...) a M.ui
M. aflată în dosarul nr. 1354/2000 pentru declararea falimentului SC F. de B. SA
Z. A., în L. nr. 1.-L. A. N. în forma inițială a fost instituită obligația ca "în cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la M. M. și P. S. sau la direcțiile județene ale acestuia". Numai ulterior, prin L. nr. 3., L. A. N. a fost modificată în sensul că "în cazul desființării unui creator de documente, persoană juridică, fără ca activitatea acestuia să fie continuată de altul, documentele cu valoare practică, în baza cărora se eliberează copii, certificate și extrase privind drepturile referitoare la stagiile de cotiza re la asigurările sociale ale cetățenilor, vor fi preluate de către casele județene de pensii."
În perioada de la intrarea în vigoare a L. nr. 1. și până la apariția L. nr. 3., structura organizatorică a M.ui M. a suferit modificări esențiale, în sensul desprinderii din cadrul direcțiilor generale de muncă și protecție socială a caselor județene de pensii.
Prin adoptarea HG nr. 51/2003 privind procedura de predare-primire a documentelor creatorilor și/sau deținători de documente persoane juridice, care s-au desființat, casele de pensii aveau obligația de a prelua "documentele cu valoare practică, referitoare la stagiile de cotizare realizate de asigurați însistemul public de pensii ale creatorilor de documente, care în condițiile legii, se desființează, se preiau de casele teritoriale de pensii în raza cărora și-au avut sediul aceștia" « Documentele ce urmează a fi preluate de casele teritoriale de pensii sunt statele de plată a salariilor și centralizatoarele acestora, corespunzătoare întregii perioade de activitate a angajatorului, precum și documentele care atestă încadrarea locurilor de muncă în grupa I sau" de muncă, respectiv condiții speciale sau deosebite de muncă». La solicitarea D. S., Casa de P. S. cât și Casa N. de P. au refuzat preluarea acestei arhive motivând lipsa de spațiu și de personal, iar mai apoi că se așteaptă modificarea L. nr. 1., modificare ce s-a produs în anul 2006.
Extinderea aplicării L. nr. 1., respectiv obligarea A. S. la eliberarea unor astfel de adeverințe ar duce la blocaje în activitatea instituției, întrucât nu dispune de spațiu și nici de personal specializat (numărul total de salariați ai A. S. este de 20 de persoane). Activitatea prevăzută de L. A. N. presupune existența unui personal calificat în profesia de arhivar, întrucât documentele trebuie manipulate, arhivate și gestionate.
Având în vedere lipsa unui act normativ în vigoare, prin care A. S. să fie obligată la eliberarea de acte referitoare la stagiile de cotizare a foștilor salariați ai SC F. de B. SA Z., precum și lipsa de personal specializat în a elibera asemenea documente, solicită respingerea acțiunii pe motivul lipsei calității procesuale pasive a recurentei.
Reclamanta G. A. prin întâmpinare (f.12) a solicitat respingerea recursului.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate în cererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
Excepția nelegalei compuneri a completului de judecată este nefondată, deoarece prin cererea de chemare în judecată nu s-a solicitat anularea unui act administrativ, care să se circumscrie prevederilor L. nr. 5..
Este adevărat că potrivit art. 2 lit. c) din L. nr. 5., actul administrativ este
„actul unilateral cu caracter individual sau normativ emis de o autoritate publică, în regim de putere publică, în vederea organizării executării legii sau a executării în concret a legii, care dă naștere, modifică sau stinge raporturi juridice";, însă nu se poate reține că adresa nr. 492/ FS/(...) emisă de fosta D. S., prin care s-a respins cererea reclamantei de eliberare a actelor necesare determinării stagiului în vederea stabilirii pensiei, este un act administrativ în sensul dispoziției legale evocate, în contextul în care, emitentul actului nu a acționat în calitate de autoritate publică, ci în calitate de deținător al arhivei în sensul L. nr. 1., ca urmare a desființării societății a cărei angajat a fost reclamanta.
Potrivit art. 8 alin. 1 din L. nr. 5., competența aparține instanței de contencios administrativ și în cazul litigiile care apar ca urmare a refuzului nejustificat de soluționare a unei cereri de către o autoritate publică. Așadar pentru a fi în prezența unui litigiu de contencios administrativ de natură să atragă competența instanței de contencios administrativ, refuzul nejustificat de soluționare a unei cereri trebuie să vină din partea unei autorități publice, în sensul prevăzut de dispozițiile art. 2 lit. b din L. nr. 5., care acționează în regim de putere publică.
În condițiile în care reclamanta s-a adresat instituției pârâte cu solicitarea de a elibera copii de pe statele de plată în calitatea acesteia de depozitară a arhivei SC F. B. SA Z., societate desființată, temeiul cererii reclamantei fiind tocmai dispozițiile art. 40 alin. 2 Codul muncii, care obligă angajatorii să elibereze, la cerere, toate documentele care atestă calitatea de salariat a solicitantului, se constată că pârâta nu s-a comportat ca o autoritate publică, în sensul celor reținute anterior, respectiv nu a acționat în regim de putere publică.
Prin urmare, recurenta neacționând în regim de putere publică, ci având doar calitatea de depozitară temporară a arhivei fostului angajator al reclamantei, refuzul acesteia de a elibera documentele solicitate nu poate fi considerat un refuz nejustificat de a soluționa o cerere, refuz care să vină din partea unei autorități publice, în sensul dispozițiilor art. 2 din L. nr. 5., astfel încât nu se poate atrage, în speță, competența instanței de contencios administrativ.
Față de aceste considerente, Curtea constată că în mod legal cauza a fost judecată în prima instanță de către completul specializat în soluționarea conflictelor de muncă și asigurări sociale.
De asemenea, Curtea apreciază că în mod corect prima instanță a respins excepția tardivității invocate de pârâta recurentă prin raportare la dispozițiile L. nr. 5., deoarece așa cum s-a reținut mai sus, acest act normativ nu-și găsește aplicabilitate în speță, motiv pentru care sunt nefondate și criticile din recurs formulate în acest sens.
Prin demersul său judiciar reclamanta a solicitat în contradictoriu cu pârâta A. J. de P. S. S., obligarea acesteia la eliberarea unor adeverințe sau copii de pe statele de plată (spor de grupă, toxicitate, ore de noapte, etc.) care atestă vechimea sa în muncă, inclusiv sporurile aferente, în vederea calculării pensiei, iar în condițiile în care instanța de fond a dispus obligarea pârâtei tocmai la eliberarea acestor documente, se constată că prin hotărârea atacată nu s-a acordat ceea ce nu s-a cerut sau mai mult decât s-a cerut, astfel încât este exclusă incidența motivului de recurs prevăzut de art. 304 pct. 6 C.proc.civ.
În ceea ce privește fondul cauzei, Curtea reține că în temeiul dispozițiilor cuprinse în art. 40 alin. 2 lit. h din C.muncii, intimata reclamanta este îndreptățită să obțină de la fostul angajator toate documentele care atestă calitatea sa de salariat. D. cu conținut similar se regăsesc și în art. 12 din L. nr.
1. a A. N., potrivit cărora persoanei juridice angajatoare îi revine obligația de a păstra documentele create sau deținute, în categoria cărora întră statele de plată la care se referă acțiunea reclamantei.
Așadar, obligațiile stabilite în sarcina angajatorului îi revenea și fostului angajator al reclamantei, respectiv SC F. de B. SA, însă ca urmare a desființării acestei societăți ca persoană juridică în anul 2001, obligația păstrării documentelor create cu valoare practică s-a transmis în temeiul art. 18 din L. nr.
1. M.ui M. și P. S. sau direcțiilor județene ale acestuia, potrivit căruia „În cazul desființării, în condițiile legii, a unui creator de documente, persoana juridică, fără ca activitatea acestuia sa fie continuată de un altul, documentele (…)cu valoare practica, în baza cărora se eliberează copii certificate și extrase privind drepturile individuale ale cetățenilor vor fi depuse la M. M. și P. S. sau la direcțiile județene ale acestuia";.
Este real că prevederile L. nr. 1. au fost modificate în timp prin instituirea obligației de păstrare a documentelor cu valoare practică în sarcina C. J. de P., iar ulterior D. J. S. a A. N., însă se constată că nici în prezent nu a operat în concret transmisiunea acestei obligații.
A., chiar și prin cererea de recurs pârâta în calitate de continuatoare a fostei Agenții J. de P. S. S. - înființată în anul 2009 prin reorganizarea fostei Direcții J. de M. și P. S. S. - a recunoscut preluarea în anul 2001 a arhivei fostului angajator al reclamantei, precum și faptul că deține și în prezent respectiva arhivă. În consecință, în mod just s-a apreciat de către tribunal că pârâtei recurente îi revine obligația eliberării actelor solicitate de reclamantă în calitate de succesor legal al fostului angajator în obligația de păstrare a documentelor cu valoare practică, precum și de deținător faptic al acestei arhive.
Pentru aceste motive, se constată că în mod corect a fost respinsă ca neîntemeiată și excepția lipsa calității procesuale pasive a pârâtei recurente, deoarece chiar dacă printre atribuțiile ce i-au fost conferite în cuprinsul HG nr.
1285/2008, ulterior prin OUG nr. 1., nu se regăsește și cea de eliberare a datelor solicitate de reclamantă, această obligație a fost stabilită în mod expres în cuprinsul L. nr. 1..
Curtea apreciază că sunt lipsite de relevanță și nu sunt de natură a modifica soluția adoptată de tribunal, criticile privitoare la dificultățile de ordin material invocate de pârâtă sau neînțelegerile apărute între instituțiile cărora de- a lungul timpului le-a revenit obligația preluării arhivelor de la foștii deținători.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este legală și temeinică, astfel ca o va menține ca atare, urmând ca în temeiul dispozițiilor art. 312 alin. 1 C.proc.civ. să respingă ca nefondat recursul declarat de pârâta recurentă, în cauză nefiind incidente motivele de recurs invocate.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE L.
D E C I D E:
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta A. J. PENTRU P. ȘI I. S. S. împotriva sentinței civile nr. 2096 din (...) a T.ui S. pronunțată în dosarul nr. (...)*, pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 5 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud. fond: P. A.R.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 1096/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3416/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
