Decizia nr. 3466/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3466/R/2012
Ședința din 03 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE : S. D. JUDECĂTOR : D. G. JUDECĂTOR : L. D. GREFIER : C. M.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții F. C. G., M. M., R. M. L., B. I. L., G. T., P. M. C., P. I., C. L. P., A. A. I., C. S., F. D. R., A. M. F., M. G. M., I. C., B. A., B. V., V. N. M., S. A. împotriva sentinței civile nr. sentinței civile nr. 4614 din 03 mai 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr. (...), privind și pe pârâții intimați M. J., CURTEA DE APEL CLUJ, ,TRIBUNALUL CLUJ, ,S. R. PRIN M. F. P. - D. G. A F. P. C., având ca obiect drepturi salariale ale personalului din justiție.
La apelul nominal făcut în ședință publică, la prima și la a doua strigare a cauzei, se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat pârâților intimați și este scutit de la plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că prin motivele de recurs reclamanții recurenți au solicitat judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
De asemenea, se constată că la data de 14 iunie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâta intimată C. de A. C. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului și menținerea hotărârii instanței de fond ca legală și temeinică.
Totodată, se constată că la data de 21 august 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Justiției a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea cererii de recurs ca fiind neîntemeiată și menținerea hotărârii pronunțate de prima instanță ca fiind temeinică și legală.
Se mai constată că la data de 29 august 2012, prin serviciul de registratură al instanței, pârâtul intimat Ministerul Finanțelor Publice - D. G. a F. P. a județului C. a depus la dosar întâmpinare prin care solicită respingerea recursului, precum și judecarea cauzei și în lipsă, în conformitate cu prevederile art. 242 alin. 2 C.pr.civ.
C. constată recursul în stare de judecată și reține cauza în pronunțare în baza actelor de la dosar.
C U R T E A
Deliberând, constată următoarele:
Prin sentința civilă nr.4614 din (...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarul nr.(...), a fost respinsă acțiunea formulată de către reclamanții F. C. - G., M. M., R. M.- L., B. I. - L., G. T., P. M. - C., P. I., C. L. - P., A. A. - I., C. S., F. D. - R., A. M. - F., M.
G. - M., I. C., B. A., B. V., V. N. - M. și S. A., în contradictoriu cu pârâții MINISTERUL JUSTIȚIEI, CURTEA DE APEL CLUJ și TRIBUNALUL CLUJ.
A fost respinsă acțiunea formulată în contradictoriu cu pârâtul S. R. prin
MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE, ca fiind formulată în contradictoriu cu o persoană lipsită de calitate procesuală.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut că reclamanții își desfășoară activitatea în cadrul Judecătoriei G. ca personal auxiliar de specialitate si personal conex.
Premiul anual a fost reglementat de dispozițiile art. 25 din Legea nr. 330/2009 în vigoare din data de (...), care au avut următorul cuprins:
„(1) Pentru activitatea desfășurată, personalul beneficiază de un premiu anual egalcu media salariilor de bază sau a indemnizațiilor de încadrare, după caz, realizate înanul pentru care se face premierea.
(2) Pentru personalul care nu a lucrat tot timpul anului, premiul anual se acordă proporțional cu perioada în care a lucrat, luându-se în calcul media salariilor de bază brute lunare realizate în perioada în care a desfășurat activitate.
(3) Premiile anuale pot fi reduse sau nu se acordă în cazul persoanelor care în cursul anului au desfășurat activități profesionale nesatisfăcătoare ori au săvârșit abateri pentru care au fost sancționate disciplinar. Aceste drepturi nu se acordă în cazul persoanelor care au fost suspendate sau înlăturate din funcție pentru fapte imputabile lor.
(4) Plata premiului anual se va face pentru întregul personal salarizat potrivit prezentei legi, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul.";
Legea nr. 330/2009 a fost abrogată de dispozițiile 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, publicată în Monitorul Oficial al R.iei nr. 877/(...), în vigoare din data de
1 ianuarie 2011.
Art. 8 din Legea nr. 285/2010 privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, publicată în Monitorul Oficial al R.iei nr. 877/(...), în vigoare din data de 1 ianuarie 2011, prevede următoarele: „Sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 nu se mai acordă începând cu luna ianuarie 2011, acestea fiind avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, potrivit prevederilor prezentei legi.";
Dispozițiile menționate sunt în acord cu prevederile art. 162 alin. 2 din Codul muncii conform cărora sistemul de salarizare a personalului din autoritățile și instituțiile publice finanțate integral sau în majoritate de la bugetul de stat, bugetul asigurărilor sociale de stat, bugetele locale și bugetele fondurilor speciale se stabilește prin lege, cu consultarea organizațiilor sindicale reprezentative.
C. E. a Drepturilor Omului a tratat drepturile salariale ca fiind un bun însă numai în anumite condiții și reținând că trăsăturile esențiale ale acestuia sunt sensibil diferite de cele atribuie în sistemul C.i E. a Drepturilor Omului drepturilor reale și drepturilor de creanță cu caracter civil stricto sensu (drepturi născute în cadrul raporturilor juridice de drept civil). Astfel, specific drepturilor de creanță cu caracter economico-social (în speță, drepturi născute în cadrul raporturilor de muncă) este împrejurarea că nu există un drept la un salariu într-un anumit cuantum. Astfel,
CEDO a reținut, în cauza Eskelinen c. Finlandei că în C. nu este consacrat dreptul de a continua plata unui salariu într-un anumit cuantum.
Din jurisprudența CEDO trebuie reținut și că instanța europeană nu a validat argumentul statului referitor la lipsa fondurilor bugetare, însă această abordare a avut loc în cadrul unui litigiu în care legea care instituia dreptul salarial (spor pentru vechime în specialitate) era încă în vigoare, iar de facto, dreptul salarial nu se plătea (cauza Kechko c. Ucrainei). În cauza Lelas c. Croației, C. a statuat că pentru a fi în prezența noțiunii de „. este necesar un fundament legal (normativ) sau o jurisprudențăconstantă care să permită conturarea unei speranțe legitime, însă, totodată, a arătat că nu este consacrat de C. dreptul de a fi plătit în continuare cu un anumit cuantum al salariului, ci numai ceea ce s-a obținut, s-a câștigat, reprezintă un „. în sensul art. 1 din Protocolul nr. 1 al C.i pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale.
Prin urmare, instanța a reținut că pentru a se elimina premiul anual pentru anul
2010 s-a urmărit un scop legitim reprezentat de interesul public de a se asigura stabilitatea economică în condițiile crizei economice, interes care primează celui particular.
Un alt element care trebuie analizat este dacă s-a respectat principiul proporționalității măsurii, respectiv dacă statul a menținut un just echilibru între interesul general și imperativul protecției dreptului reclamanților, astfel încât, prin eliminarea premiului salarial, aceștia să nu fie puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de scopul legitim urmărit.
Instanța a reținut că prin măsura menționată, reclamanții nu au fost puși în situația de a suporta o sarcină excesivă și disproporționată față de interesul general care a impus măsura și față de dificultățile în care se află ceilalți cetățeni în perioada de criză economică, menținându-se salarii care permit asigurarea unui trai decent în R.ia. Sarcina excesivă este cea rezultă dintr-o reducere a veniturilor la un cuantum care să determine imposibilitatea de a avea un trai decent. Sarcina disproporționată este cea care depășește limitele determinate de un temei rezonabil, atunci când sarcina este comparată cu interesul general protejat. De asemenea, sarcina disproporționată, astfel cum a reținut CEDO în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei, este determinată de împrejurarea că numai o mică parte din persoanele aflate în aceeași situație trebuie să suporte acea sarcina (în cauza Kjartan Asmundsson c. Islandei numai 54 de persoane au fost lipsite de pensia de invaliditate, pe când alte 689 persoane au continuat să primească pensii de invaliditate). Or, sarcina impusă reclamanților a fost impusă tuturor categoriilor de salariați plătite din fonduri publice, în egală măsură.
În ceea ce privește aprecierea că premiul anual reprezintă un drept câștigat care nu mai poate fi desființat în mod retroactiv, instanța a reținut că nu s-a încălcat principiul neretroactivității legii întrucât raportul juridic privind plata premiului anual nu s-a epuizat la data de (...). Plata premiului anual avea loc, potrivit art. 25 alin. 4 din Legea nr. 330/2009, începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul. Așadar raportul juridic reglementat prin legile noi, respectiv prin art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010, era în curs de derulare la data de (...), data intrării în vigoare a acestora, astfel că nu se poate susține că aceste dispoziții legale retroactivează.
Pentru aceste considerente, în baza art. 8 din Legea nr. 285/2010 și art. 39 lit. w) din Legea nr.284/2010 precum și a deciziilor CEDO menționate, instanța a respins acțiunea ca neîntemeiată.
Împotriva acestei hotărâri, reclamanții au declarat recurs prin care au solicitat modificarea sentinței în sensul admiterii acțiunii.
În motivarea recursului , s-a reținut în esență că abrogarea art.25 din Legea nr.330/2009 prin art.39 lit. w din Legea nr.284/2010 încalcă principiul neretroactivității, înlăturând cu începere din (...) un drept care s-a născut cel mai târziu la data de (...).
Se susține de asemenea, că stingerea dreptului de a beneficia de premiul anual încalcă cerințele și exigențele art.1 din Protocolul nr.1 la C. E., invocându- se și aspectele reținute în soluția dată de C. de Justiție a U. europene în cauza C-
310/10.
Pârâții C. de A. C., Ministerul Justiției și L. C. și Ministerul Finanțelor Publiceau depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului, apreciind, înraport de jurisprudența constituțională și europeană că nu sunt încălcate principiile evocate de reclamanți.
Examinând hotărârea în raport de motivele invocate C. de A. va respingerecursul pentru următoarele considerente:
Prin decizia nr. 115/(...) a Curții Constituționale, publicată în Monitorul
Oficial nr. 230 din 5 aprilie 2012, a fost respinsă ca neîntemeiată excepția de neconstituționalitate a prevederilor art.8 din Legea nr.285/2010 invocată în cauză de către recurenți, reținându-se următoarele aspecte general obligatorii:
„….autorii excepției de neconstituționalitate consideră că sistarea acordării premiului anual corespunzător anului 2010 încalcă principiul neretroactivității legii, dreptul la muncă și la măsuri de protecție socială, dreptul de proprietate, precum și statutul specific funcției ocupate de aceștia și care derivă din prevederile constituționale referitoare la înfăptuirea justiției și statutul judecătorilor.
Articolul 8 din nr. 285/2010 dispune cu privire la sumele corespunzătoare premiului anual pentru anul 2010 în sensul că, pe de o parte, reglementează încetarea acordării lor începând cu luna ianuarie 2011, iar pe de altă parte prevede că aceste sume vor fi incluse în creșterile salariale ce se acordă în anul
2011 personalului din sectorul bugetar, în acord cu dispozițiile legii.
Cu privire la natura premiilor în bani acordate angajaților, conform legii, C. a constatat, prin nr. 1.615 din 20 decembrie 2011, că sporurile, premiile și alte stimulente acordate demnitarilor și altor salariați prin acte normative reprezintă drepturi salariale suplimentare, iar nu drepturi fundamentale, consacrate și garantate de C. Prin aceeași decizie, C. a mai reținut că legiuitorul este în drept, totodată, să instituie anumite sporuri la indemnizațiile și salariile de bază, premii periodice și alte stimulente, pe care le poate diferenția în funcție de categoriile de personal cărora li se acordă, le poate modifica în diferite perioade de timp, le poate suspenda sau chiar anula. Așadar, C. reține că nu se poate vorbi despre drepturi fundamentale atunci când se reclamă încetarea acordării unui astfel de stimulent sau drept salarial suplimentar cum este premiul anual, așa încât nu este incident art. 41 din Constituție, care garantează salariaților dreptul la salariu.
În ceea ce privește susținerile autorilor excepției potrivit cărora neplata premiului anul aferent anului 2010 a condus la nașterea unui drept de creanță, creanță ce reprezintă un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la C. pentru apărarea drepturilor omului și a libertăților fundamentale, Curtea Constituțională reține că, într-adevăr, obligația de plată a unor sume de bani reglementată prin lege se constituie într-un drept de creanță al angajatului asupra angajatorului. În acest sens, C. E. a Drepturilor Omului a arătat, de pildă în H. din 8 noiembrie 2005, pronunțată în Cauza Kechko împotriva Ucrainei, paragraful 23, că ține de marja de apreciere a statului acordarea beneficiilor plătite din fonduri publice angajaților săi. S. poate introduce, suspenda sau înceta plata acestor beneficii, adoptând în acest sens modificările legislative corespunzătoare. Însă, în cazul în care o dispoziție legală în vigoare prevede acordarea unor asemenea beneficii, iar condițiile prevăzute de lege sunt îndeplinite, autoritățile statului nu pot refuza în mod deliberat plata acestora pe perioada cât prevederile legale sunt în vigoare.
C. constată că legiuitorul, prin aceleași dispoziții de lege criticate - art. 8 din Legea nr. 285/2010 -, a prevăzut ca sumele aferente premiului anual pentru anul 2010 să fie avute în vedere la stabilirea majorărilor salariale ce se acordă în anul 2011 personalului din sectorul bugetar, prin includerea acestora în salariul/solda/indemnizația de bază a angajatului, potrivit reglementărilor din aceeași lege. Așadar, beneficiul premiului anual pe 2010, care reprezintă ocreanță certă, lichidă și exigibilă a angajatului asupra angajatorului său, este astfel recunoscut de acesta din urmă, modificată fiind, în concret, numai modalitatea de acordare, și anume eșalonat și succesiv, respectiv prin creșterea, în mod corespunzător, a cuantumului salariului/soldei/indemnizației de bază.
De altfel, nici art. 25 alin. (4) teza finală din Legea-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice, publicată în
Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 762 din 9 noiembrie 2009, în prezent abrogată, care prevedea acordarea acestui premiu "începând cu luna ianuarie a anului următor perioadei pentru care se acordă premiul", nu impunea o modalitate de executare uno ictu a obligației de plată, astfel că legiuitorul poate să reglementeze o modalitate de plată eșalonată care să satisfacă și să mențină un echilibru rezonabil, pe de o parte, între interesele angajaților în cauză, și, pe de altă parte, interesul public sub aspectul gestionării resurselor bugetare în contextul actualei crizei economice (a se vedea, în acest sens, nr. 1.533 din 28 noiembrie 2011, publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 905 din 20 decembrie 2011 și, respectiv, nr. 1.414 din 4 noiembrie 2009, publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 796 din 23 noiembrie 2009).
Totodată, C. constată că, potrivit prevederilor Ordonanței de urgență a G. nr. 8. pentru completarea art. 11 din Ordonanța de urgență a G. nr. 3. privind reglementarea unor măsuri financiare în domeniul bugetar, precum și pentru instituirea altor măsuri financiare în domeniul bugetar, astfel cum a fost aprobată cu modificări și completări prin nr. 2., referitoare la instituirea pentru anul 2012 a unor măsuri financiare în domeniul bugetar, creșterea salarială din anul 2011, rezultată ca urmare a includerii premiului anual din 2010 în salariul/solda/indemnizația de bază, este acordată și în continuare, dovadă că de la 1 ianuarie 2012 a rămas în plată același nivel al retribuției, în condițiile în care legiuitorul a ales să nu acorde niciun premiu anual pe anul 2011.
În concluzie, C. constată că nu se p oate reține încălcar ea prevederilor
constituționale și convenționale referitoare la dreptul de proprietate privată .
Premiul anual pe anul 2010 reprezintă o creanță certă, lichidă și exigibilă, pe care angajatul o are asupra angajatorului public și constituie un "bun" în sensul art. 1 din Primul Protocol adițional la C., dar dispozițiile de lege criticate prevăd, în același timp, doar modalitatea prin care statul urmează să-și execute întru totul această obligație financiară, în forma arătată mai sus, fără a fi afectate în niciun fel cuantumul sau întinderea acestei creanțe.
Având în vedere cele expuse, nu se poat e reține nici încălcarea principiului
neretroactivității le gii civile, consacrat de art. 15 alin. (2) din C. Dispozițiile art. 8din Legea nr. 285/2010, prin conținutul lor normativ, nu vizează efectele juridice stinse ale unui raport juridic născut sub imperiul legii vechi, pentru a fi posibilă constatarea încălcării principiului neretroactivități legii. C. s-a pronunțat constant în acest sens, de pildă prin nr. 812 din 9 noiembrie 2006, publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 985 din 11 decembrie 2006 sau nr. 458 din 2 decembrie 2003, publicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 24 din
13 ianuarie 2004.
În ceea ce privește invocarea prevederilor art. 124 și 125 din Constituție, cu trimitere la afectarea statutului profesional al autorilor excepției ca urmare a încetării acordării premiului anual corespunzător anului 2010, Curtea
Constituțională observă că aceste norme nu au incidență în cauză, de vreme ce autorii excepției fac parte din categoria socio-profesională a personalului auxiliar de specialitate și a personalului conex din cadrul instanțelor judecătorești, precum și a funcționarilor publici, și nu din cea a magistraților. Oricum, dispozițiile de lege criticate se aplică în egală măsură întregului personal din sectorul bugetar.
În sfârșit, autorii excepției invocă prevederile Directivei 2000/78/CE a Consiliului din 27 noiembrie 2000 de creare a unui cadru general în favoarea egalității de tratament în ceea ce privește încadrarea în muncă și ocuparea forței de muncă, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților E., seria L, nr. 303 din 2 decembrie 2000, precum și H. Curții de Justiție a U. E. pronunțată în cauza C-
310/10. Față de aceste argumente, C. observă, mai întâi, că în cauza de față nu se pune problema generării unei stări de discriminare sub aspectul încadrării în muncă și al ocupării forței de muncă, astfel că Directiva Consiliului 2000/78/CE nu are incidență în cauză. În plus, această directivă este transpusă în planul legislației interne prin G. nr. 1. privind prevenirea și sancționarea tuturor formelor de discriminare, republicată în Monitorul Oficial al R.iei, Partea I, nr. 99 din 8 februarie 2007, autorii excepției având posibilitatea invocării acestui act normativ în fața instanței de judecată învestite cu soluționarea cauzei.
În ce privește jurisprudența europeană invocată de autorii excepției în motivarea acesteia, Curtea Constituțională constată că în H. din 7 iulie 2011
Ministerul Justiției și L. C. împotriva Ș. Agafiței și alții, pronunțată în cauza C-
310/10, C. de Justiție a U. E. a soluționat o cerere de pronunțare a unei hotărâri preliminare, formulată de C. de A. B., aceasta fiind respinsă ca inadmisibilă. C. de la L. a subliniat, cu acel prilej, că nici art. 15 din Directiva 2000/43 și nici art. 17 din Directiva 2000/78 - texte pe care C. a fost solicitată a le interpreta - nu conțin drept criteriu de discriminare, și deci de aplicare a unor sancțiuni de către statul membru, criteriul categoriei socio-profesionale; totodată, cu privire la relația dintre instanța națională și Curtea Constituțională abordată sub aspectul efectelor deciziilor Curții Constituționale, instanța europeană, contrar celor susținute de autorii excepției, a afirmat, în realitate, că "...nu este posibil (...), fără a fi încălcată repartizarea competențelor între Uniune și statele sale membre, să se confere supremație normei respective a D. U. în raport cu normele interne de rang superior, care ar impune, într-o astfel de situație, înlăturarea aplicării respectivei norme de drept național sau a interpretării date acesteia [de către instanța de contencios constituțional - n.n.]" (paragraful 47).";
În raport de argumentele evocate de această decizie a Curții
Constituționale, cu caracter general obligatoriu, sunt înlăturate criticile contrare ale reclamanților privind încălcarea principiului neretroactivității și al dreptului la proprietate.
Pentru considerentele expuse anterior, C. de A., în temeiul art. 312 alin. 1
C.pr.civ., va respinge ca nefondat recursul reclamanților.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții F. C. G., M. M., R. M. L., B. I. L., G. T., P. M. C., P. I., C. L. P., A. A. I., C. S., F. D. R., A. M. F., M. G. M., I. C., B. A., B. V., V. N. M., S. A. împotriva sentinței civile nr. 4614 din (...) a T.ui C., pronunțată în dosar nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din (...).
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S. D. D. G. L. D.
GREFIER C. M.
Red.S.D./S.M.D.
2 ex./(...). Jud.fond. I. P.
| ← Decizia nr. 3821/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2676/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
