Decizia nr. 3471/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr.(...)
D. CIVILĂ N.3471/R/2012
Ședința publică din data de 4 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘED.TE: G.-L.T.
JUDECĂTOR: I. T.
JUDECĂTOR: D. C. G.
G. : N. N.
S-au luat în examinare recursurile declarate de pârâții I. P. O. Ș. M., C. LOCAL Ș. M., C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și Ș. CU C. I - V. P. D. B. M. împotriva sentinței civile nr. 291 din 21 februarie 2012 pronunțate de Tribunalul
Maramureș în dosar nr. (...) privind și pe reclamantul intimat S. L. D. Î. M., precum și pe pârâții Ș. CU C. I - V. N. B. S., L. T. „. B. Ș. M., Ș. CU C. I - V. R. C., Ș. DE A. ȘI M. B., C. LOCAL B. S., P. O. B. S., C. LOCAL R. C., P. C. R. C., C. LOCAL B., P. C. B. și MINISTERUL FINANȚELOR PUBLICE prin D. M., având ca obiect calcul drepturi salariale.
La apelul nominal făcut în ședință publică se constată lipsa părților de la dezbateri.
Procedura de citare este realizată.
Recursurile sunt declarate și motivate în termen legal, au fost comunicate intimaților și sunt scutite de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că reclamantul intimat a formulat în cauză întâmpinare, înregistrată la dosar la data de 22 august 2012.
Curtea apreciază că prezenta cauză se află în stare de judecată și, având în vedere și solicitarea recurenților precum și a reclamantului intimat de judecată în lipsă, o reține în pronunțare în baza actelor aflate la dosar.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 291 din (...) pronunțată de Tribunalul Maramureș s- a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P., invocată de acesta prin întâmpinare.
S-a respins acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Finanțelor Publice, prin D. F. P. M., cu sediul în B. M., ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă.
S-au respins excepțiile lipsei capacității și calității procesuale pasive invocate de C. local B. M. și P. municipiului B. M. prin întâmpinare.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de C. local
Ș. M. prin întâmpinare.
S-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive invocate de C. local
B. S. și P. orașului B. S. prin întâmpinare.
S-a admis în parte acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Învățământ M. în contradictoriu cu pârâții Ș. cu clasele I-V. nr. 1 B. S., L. T. „I. B. Ș. M., Ș. cu clasele I-V. „Petre D."; B. M., Ș. cu clasele I-V. R. C., Ș. de A. și M. B., C. local B. S., P. orașului B. S., C. local Ș. M., P. orașului Ș. M., C. local B. M., P. municipiului B. M., C. local R. C., P. comunei R. C., C. local B., P. comunei B., și, în consecință:
Au fost obligate pârâtele Ș. cu clasele I-V. nr. 1 B. S., L. T. „I. B. Ș. M., Ș. cu clasele I-V. „Petre D."; B. M., Ș. cu clasele I-V. R. C., Ș. de A. și M. B. să calculeze drepturile salariale ale membrilor de sindicat A. D., s.a, , corespunzătoare perioadei în care aceștia au fost angajații pârâtei, utilizând coeficientul de multiplicare 1,000 cu valoarea de 400,00 lei, în conformitate cu prevederile Legii 330/2009 și ale O. 1/2010, coroborate cu prevederile Legii 2. de aprobare cu modificări a O.G. 1., începând de la data de (...) și până la (...) și de a le plăti diferențele de drepturi salariale neacordate, reprezentând diferența dintre drepturile salariale cuvenite potrivit acestor dispoziții și cele efectiv încasate, actualizate în funcție de coeficientul de inflație până la data efectivă a plății, iar pentru membrele de sindicat BOB A. N. și C. B., drepturile salariale mai sus menționate se vor acorda de la data angajării, respectiv data de (...) până la (...), pentru membrul de sindicat S. A. drepturile salariale mai sus menționate se vor acorda de la data angajării, respectiv data de (...) până la (...) și pentru membra de sindicat T. M. E. drepturile salariale mai sus menționate se vor acorda de la data angajării, respectiv data de (...) până la (...).
Au fost obligați pârâții, C. local B. S., P. orașului B. S., C. local Ș. M., P. orașului Ș. M., C. local B. M., P. municipiului B. M., C. local R. C., P. comunei R.
C., C. local B., P. comunei B., să aloce unității de învățământ pârâte a cărei finanțare au obligația de a o susține sumele necesare pentru plata drepturilor salariale mai sus menționate.
S-a respins cererea reclamantului de completare carnetelor de muncă ale membrilor de sindicat.
Pentru a pronunța această sentință tribunalul a reținut următoarele:
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M.
F. P., s-a reținut că acesta nu are raporturi juridice de muncă cu reclamanții, astfel încât nu poate fi obligat în mod direct la plata drepturilor bănești solicitate.
În acest sens, s-a pronunțat și Înalta Curte de Casație și Justiție prin decizia nr. 1., într-un recurs în interesul legii.
Așa fiind, instanța va admite excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtului M. F. P. și va respinge acțiunea formulată de reclamantul S. L. din Î. M. în contradictoriu cu acesta, ca fiind introdusă împotriva unei persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.
În ceea ce privește excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâților P. municipiului B. M., C. local B. M., P. orașului B. S., C. local B. S. și C. local Ș. M., instanța a reținut că finanțarea unităților de învățământ preuniversitar de stat, respectiv finanțarea de bază ce interesează în speță, se asigură prin bugetele locale ale unităților administrativ-teritoriale de care aparțin unitățile de învățământ, din sumele defalcate din venituri ale bugetului de stat și din alte venituri ale bugetului local, instanța apreciază că legitimitatea procesuală pasivă a pârâților P. și C. local este conferită de art. 21 din L. nr. 273/2006 privind finanțele publice locale, art. 4 din OUG 22/2002 coroborate cu art. 167 din L. nr.
84/1995 și ca urmare respinge excepția invocată de acești pârâți.
Cu privire la excepția lipsei capacității procesuale pasive invocată de P. municipiului B. M. și C. local B. M. instanța a reținut că potrivit art. 41 alin. 1
Cod procedură civilă „. persoană care are folosința drepturilor civile poate să fie parte în judecată";, iar art. 42 Cod procedură civilă se dispune că „persoanele carenu au exercițiul drepturilor lor nu pot sta în judecată decât dacă sunt reprezentate…";. Capacitatea procesuală de folosință constă în aptitudinea de a avea drepturi și obligații, iar capacitatea de exercițiu constă în aptitudinea unei persoanei de a-și valorifica singură drepturile procedurale și de a-și îndeplini singură obligațiile procedurale. Persoana juridică își exercită drepturile și își îndeplinește obligațiile prin organele sale, actele făcute de aceste organe, în limitele puterilor ce le-au fost conferite, fiind actele persoanei juridice însăși. Potrivit art. 36 alin. 4 din L. nr. 215/2001 C. local aprobă la propunerea primarului bugetul local, virările de credite, iar potrivit art. 167 alin. 2 și 4 din L.
84/1995 finanțarea complementară se asigură din bugetele locale. Așadar C. local B. M. are capacitate procesuală pasivă, iar excepția a fost respinsă ca neîntemeiată.
Examinând actele și lucrările dosarului, tribunalul a reținut că membrii de sindicat reprezentați sunt angajați ai Școlii cu clasele I-V. nr. 1 B. S., L.ui T. „I. B. Ș. M., Școlii cu clasele I-V. „Petre D."; B. M., Școlii cu clasele I-V. R. C., Școlii de A. și M. B., potrivit adeverințelor de la filele 16-23 și nu au beneficiat, începând cu (...) de drepturile salariale în conformitate cu L. nr. 330/2009 coroborată cu L. nr. 2. de aprobare cu modificări a O. de G. nr. 1., respectiv înmulțirea cu coeficientul de multiplicare 1,000 la valoarea de 400,00 lei.
Prin D. nr. 3/2011 privind recursul în interesul legii publicată in M. O. nr.
350 din (...), Înalta Curte de Casație și Justiție a stabilit că dispozițiile O. G. nr.
1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie 2008 și până la data de 31 decembrie 2009 ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 1., nr. 151/2008 și nr. 1/2009.
Potrivit art. 330^ 7 al. 4 din Codul de procedură civilă, dezlegarea dată de
Înalta Curte de Casație și Justiție, printr-o decizie în interesul legii, problemelor de drept judecate este obligatorie pentru instanțe de la data publicării în M. O..
În ce privește aplicarea dispozițiilor Legii 2. și în anul 2010, instanța reține următoarele:
Art. 7 alin. 2 din L. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice menționa că „realizarea trecerii de la actualul sistem de salarizare la noul sistem de salarizare se efectuează în mod etapizat, astfel încât în perioada de implementare a prezentei legi nici o persoană să nu înregistreze o diminuare a salariului brut de care beneficiază potrivit actualelor reglementări";, iar art. 12 alin. 3 din același act normativ precizează că „în anul 2010, salariile, soldele și indemnizațiile lunare de încadrare se stabilesc potrivit art. 30 alin. 5 fără a fi utilizați coeficienții de ierarhizare prevăzuți în anexele la prezenta lege."; Art. 30 alin. 5 din L. 330/2009 prevedea că „în anul 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își va păstra salariul avut, fără a fi afectat de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009.";
Însă, ținând seama de faptul că prevederile Legii-cadru nr. 330/2009 privind salarizarea unitară a personalului plătit din fonduri publice intraseră în vigoare la 1 ianuarie 2010, dar nici acest act normativ și nici L. nr. 329/2009 nu conțineau vreo reglementare expresă cu privire la modul de încadrare a personalului din aceste instituții și la modul de salarizare a acestuia după expirarea contractelor colective de muncă, Guvernul României a adoptat O. nr.
1/2010 privind unele măsuri de reîncadrare în funcții a unor categorii de personal din sectorul bugetar și stabilirea salariilor acestora, precum și alte măsuri în domeniul bugetar, publicată în M.O. nr. 62 din 27 ianuarie 2010.
Potrivit art. 5 al. 1 din O. nr. 1/2010, începând cu luna ianuarie 2010, personalul aflat în funcție la 31 decembrie 2009 își păstra salariul, solda sau, după caz, indemnizația lunară de încadrare brut/brută avute la această dată, fără a fi afectate de măsurile de reducere a cheltuielilor de personal din luna decembrie 2009 prevăzute la art. 10 din L. nr. 329/2009.
Pentru personalul didactic din învățământ art. 5 al. 6 din O. nr. 1/2010 prevedea că reîncadrarea la data de 1 ianuarie 2010 se face luând în calcul salariile de bază la data de 31 decembrie 2009, stabilite în conformitate cu prevederile O. de urgență a G. nr. 4. privind unele măsuri în domeniul salarizării personalului din sectorul bugetar pentru perioada mai - decembrie 2009, aprobată prin L. nr. 3..
Însă, cum prin D. nr. 3 din 4 aprilie 2011 Înalta Curte de Casație și
Justiție a admis recursul în interesul legii care viza aplicarea dispozițiilor Legii nr.
2. pentru aprobarea O. G. nr. 1. privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, stabilind că acestea se aplică pe toată perioada cuprinsă între 1 octombrie 2008 și 31 decembrie 2009, instanța apreciază că reîncadrarea personalului didactic din învățământ la data de 1 ianuarie 2010 nu se poate realiza altfel decât pe coeficienții și salariul avut în plată la 31 decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr. 2., și nu cu
Ordonanța de urgență a G. nr. 4..
O altă interpretare a prevederilor art. 5 al. 6 din O. 1/2010 ar conduce la nesocotirea deciziei susmenționate, dar și a considerentelor de principiu rezultate din deciziile Curții Constituționale pronunțate în materia salarizării cadrelor didactice .
Acest aspect l-a reținut și Curtea Constituțională în Deciziile nr. 877 din
28 iunie 2011 și 1376/18 octombrie 2011.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs pârâții I. P. O. Ș. M., C.
LOCAL Ș. M., C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și Ș. CU C. I - V. P. D. B. M.
Pârâții P. O. S. M. și C. Local S. M., au solicitat admiterea recursului,deoarece C. local are competențe strict stabilite prin L. nr.215/2001 privind administrația publică locală iar P. are competențe executive în ce privește atribuțiile sale, astfel că nu pot fi obligați la plata unor sume ce reprezintă cheltuieli salariale atât vreme cât finanțarea acestora se realizează prin intermediul bugetului de stat, bugetul local fiind doar un purtător al acestor sume.
Conform art.21 ale Legii nr.215/2001 „ Unitățile administrativ-teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridica deplina si patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscala și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum si la unitățile bancare. Unitățile administrativ-teritoriale sunt titulare ale drepturilor si obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public si privat în care acestea sunt parte, precum si din raporturile cu alte persoane fizice sau juridice, in condițiile legii".
Un aspect ce trebuie avut in vedere referitor la considerarea ca si neîntemeiata a acțiunii promovate de S. L. din I., este acela referitor la faptul ca in condițiile prevăzute de L. bugetului de stat pe anii in curs, finanțarea cheltuielilor legate de salarizarea cadrelor didactice se realizează din bugetul de stat de către M. F. prin repartizarea sumelor respective la unitatea administrativ- teritorial". D. sumele repartizate, pe baza actelor justificative de retragere a sumelor si cu încadrarea in cheltuielile bugetare se efectuează plățile (cheltuieli de natura salariala) de către ordonatorul terțiar de credite, respectiv L. T. "I. B.".
L. bugetului de stat prevede ca: "finanțarea cheltuielilor de personal, burselor si obiectelor de inventar ale instituțiilor sau unităților de învățământ preuniversitar de stat" se realizează din sumele defalcate din taxa pe valoarea adăugata"
In condițiile reglementarilor anterior menționate, unitățile administrativ- teritoriale au obligația suportării cheltuielilor materiale legate de realizarea investițiilor si nicidecum de cheltuieli salariale.
Pârâții C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. au solicitat admiterea recursului,modificarea sentinței atacate, în sensul respingerii acțiunii intentate de S. L. din
I. M., pentru lipsa capacității și calității procesuale pasive a acestora.
În ceea ce privește prima excepție, arată ca, în conformitate cu art.41 coroborate cu prevederile art. 26 alin. 1 din Decretul 31/1954 și art. 21 din L.
215/2001, republicată, consiliul local nu are personalitate juridică și buget propriu, situație în care nu poate sta în judecată în nume propriu, într-un litigiu având ca obiect plata unor despăgubiri bănești.
În ce privește excepția capacității procesuale pasive și a calității procesuale pasive a P. potrivit art.77 din L. nr.215/2001 , primarul, viceprimarul și aparatul de specialitate al primarului constituie o structură funcțională cu activitate permanentă, care duce la îndeplinire hotărârile consiliului local și dispozițiile primarului.
Potrivit art. 21 din L. 215/2001, republicată "(1) unitățile administrativ teritoriale sunt persoane juridice de drept public, cu capacitate juridică deplină și patrimoniu propriu. Acestea sunt subiecte juridice de drept fiscal, titulare ale codului de înregistrare fiscală și ale conturilor deschise la unitățile teritoriale de trezorerie, precum și la unitățile bancare. Unitățile administrativ - teritoriale sunt titulare ale drepturilor și obligațiilor ce decurg din contractele privind administrarea bunurilor care aparțin domeniului public și privat în care acestea sunt parte, precum și din raporturile cu alte persoane juridice sau fizice, în condițiile legii.
C. Local este, potrivit art.23 din L. nr. 215/2001, republicată, autoritatea administrației publice locale, în speță a M. B. M., o autoritate cu caracter deliberativ (hotărăște, avizează, aprobă etc, cf. art. 36 din L. nr.215/200 1, republicată) în problemele de interes local, iar primarul este autoritatea administrației publice locale cu caracter de execuție.
În consecință, C. Local al M. B. M. și P. M. B. M. sunt autoritățile unității administrativ-teritoriale - Municipiul B. M., care nu au personalitate juridică proprie, nu au capacitate și nici patrimoniu.
Unitatea Școlară S. cu clasele I-V. „Petre D."; B. M. a solicitat modificareahotărârii în sensul respingerii acțiunii formulate de reclamant.
În motivare a arătat că prin O. nr. 1.., O. nr. 151/2008 și O. nr. 1/2009, au fost modificate prevederile O.G. 1., aprobată cu L. nr. 2., ordonanțe care au fost în vigoare și au produs efecte până la data pronunțării deciziei de neconstituționalitate, pronunțată de Curtea Constituțională.
Așa fiind, unitățile de învățământ au procedat în mod corect, punând în aplicare ordonanțele în cauză, ordonatorii de credite și angajatorii fiind obligați să respecte legile în vigoare.
În conformitate cu prevederile art. 15 alin. 2 din Constituția R. și ale art.1 din Codul Civil, legea dispune numai pentru viitor și nu are putere retroactivă, cu excepția legii penale sau contravenționale mai favorabile.
Conform prevederilor art. 78 din Constituția R., legea se publică în M. O. al R. și intră în vigoare la 3 (trei) zile de la data publicării sau la o dată ulterioară prevăzută în textul ei.
În baza prevederilor art. 11 din L. nr. 24/2000, privind normele de tehnică legislativă, legile și ordonanțele emise de G. în baza unei legi speciale de abilitare intră în vigoare la 3 zile de la data publicării în M. O. al R., Partea 1, sau la o dată ulterioară prevăzută în textul lor.
Conform acelorași prevederi, termenul de 3 zile se calculează pe zile calendaristice, începând cu data de publicare în M. O. al R. și expiră la ora 24 a celei de-a treia zi de la publicare.
De asemenea, conform prevederilor art. 11, lit. C, alin. 3 din L. nr.
47/1992, modificată și completată, "deciziile și hotărârile Curții Constituționale sunt general obligatorii și au putere numai pentru viitor".
Conform prevederilor art. 124 din Constituția R., justiția se înfăptuiește în numele legii, ea este unică, imparțială și egală pentru toți, iar judecătorii sunt in dependenți și se supun numai legii. Instanțele judecătorești nu pot decât să respecte și să aplice legea și nicidecum să o modifice, înlăturând dispoziții ale ei sau ignorând acte normative care sunt în vigoare.
A ignora dispoziții legale în vigoare ar Însemna încălcarea principiului separației puterilor în stat, consacrat de art. 1, alin. 4 și art. 61, alin. 1 din
Constituție.
Prin urmare, misiunea instanței este aceea de a realiza justiția, potrivit art. 126, alin. 1 din Constituție, adică de a soluționa, aplicând legea, litigiile dintre subiectele de drept cu privire la existența, întinderea și exercitarea drepturilor lor subiective.
Conform prevederilor Legii învățământului nr. 84/1995, modificată și completată, salarizarea personalului de învățământ se face de la bugetul de stat.
P. la această dată unitățile de învățământ nu au primit fondurile aferente creșterilor salariale solicitate de reclamantă.
În aceste condiții, consideră că în mod greșit instanța a dispus obligarea unității la plata drepturilor salariale corespunzătoare Legii nr. 2., în condițiile în care prin ordonanțele în cauză nu s-a făcut doar modificarea formei inițiale a O.G. 1. ci modificarea O.G. 1., așa cum a fost completată și aprobată de L. nr. 2..
Intimatul S. L. din Î. M. prin întâmpinare a solicitat respingerea recursurilor
și menținerea hotărârii pronunțată de tribunal.
Asupra recursurilor formulate, Curtea, deliberând, constată următoarele:
Cu privire la recurentul pârât C. Local al M. B. M. și respectiv recurentulpârât C. Local Ș. M.
Singurele motive de recurs invocate de acești pârâți vizează lipsa capacității juridice și a calității procesuale pasive.
Raportat la prima dintre acestea, Curtea reține că, deși C. local nu are personalitate juridică și buget propriu, el reprezintă autoritatea deliberativă a unității administrativ teritoriale, aceasta din urmă având atât personalitate juridică cât și patrimoniu propriu.
Este evident că împrocesuarea C.ui local al municipiului B. M. și respectiv al orașului Ș. M. s-a făcut tocmai în considerarea calității acestora de organ deliberativ al unității administrativ teritoriale, deci în reprezentarea unității administrativ teritoriale, aspect care reiese în mod neîndoielnic din modul de formulare a cererii introductive de instanță. Astfel, prin acțiune se solicită drepturi salariale de către cadrele didactice or, potrivit dispozițiilor art.1 din HG nr.538/2001 cheltuielile privind finanțarea instituțiilor de învățământ preuniversitar de stat sunt plătite din bugetele locale ale unităților administrativ teritoriale unde își au sediul.
Ca urmare, este evident că ceea ce urmăresc reclamanții este obținerea unor surse financiare din cadrul bugetului local.
Pe de altă parte, potrivit art.36 alin.4 din L. nr.215/2001 C. Local este cel care aproba, la propunerea primarului, bugetul local, virările de credite, modul de utilizare a rezervei bugetare și contul de încheiere a exercițiului bugetar.
Aceste atribuții au fost avute în vedere de către reclamanți pentru a solicita în contradictoriu cu acest pârât admiterea acțiunii.
Raportat la excepția lipsei calității procesuale pasive, Curtea reține că admiterea acțiunii față de acest pârât se datorează nu calității sale de ordonator de credite (calitate pe care o are într-adevăr, primarul) ci, așa cum s-a arătat mai sus, calității de organ deliberativ în măsură să aprobe bugetul local și care astfel, în reprezentarea unității administrativ teritoriale, are abilitatea de a asigura sumele necesare plății drepturilor salariale ale cadrelor didactice.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat recursurile acestor pârâți, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
Cu privire la pârâtul recurent P. M. B. M. și respectiv la recurentul pârât P.orașului Ș. M.
P. M. B. M. și P. O. Ș. M. sunt ordonatori principali de credite, conform art. 63 alin. (4) lit. a) din L. 215/2001 și, în mod evident, au calitatea de reprezentanți ai unităților administrativ teritoriale, respectiv B. M. și Ș. M. De altfel, art. 62 alin. (1) din L. administrației publice locale prevede expres că „primarul reprezintă unitatea administrativ-teritorială în relațiile cu alte autorități publice, cu persoanele fizice sau juridice române ori străine, precum și în justiție";, cele două atribuții neputând fi disociate.
Având în vedere normele legale evocate și raportându-se la dispozitivul deciziei prin care este obligat acest pârât la „. sumelor";, iar nu și la plata lor,
Curtea reține că atribuțiile legale amintite mai sus justifică calitatea procesuală pasivă a acestora.
Constată că recurentul face o confuzie între calitatea de angajator și cea de ordonator de credite (finanțator), doar aceasta din urmă justificând legitimarea procesuală a recurenților în cadrul unui litigiu al cărui obiect îl reprezenta obligarea acestora la alocarea fondurilor necesare achitării drepturilor salariale datorate de angajator.
Față de considerentele ce preced, Curtea urmează a respinge ca nefondat și recursul acestui pârât, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
În ceea ce privește criticile formulate de pârâta recurentă Unitatea Școlară S.cu clasele I-V. „Petre D."; B. M.
Referitor la fondul cauzei, Curtea reține că prin D. nr. 3 din (...), publicată în
M. O., Partea I, nr. 350 din (...), pronunțată în Dosarul nr. 2/2011 de S. U. ale
Înaltei Curți de C. și Justiție în soluționarea recursului în interesul legii declarat de procurorul general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și
Justiție, în interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor Legii nr. 2. de aprobare a O. G. nr. 1., privind creșterile salariale ce se vor acorda în anul 2008 personalului din învățământ, s-a stabilit că, ca efect al deciziilor Curții Constituționale prin care au fost declarate neconstituționale ordonanțele de urgență ale G. nr. 1., nr. 151/2008 și nr. 1/2009, dispozițiile O. G. nr. 1., astfel cum a fost aprobată și modificată prin L. nr. 2., constituie temei legal pentru diferența dintre drepturile salariale cuvenite funcțiilor didactice potrivit acestui act normativ și drepturile salariale efectiv încasate, cu începere de la 1 octombrie
2008 și până la data de 31 decembrie 2009.
Dezlegarea data problemelor de drept judecate în cadrul recursului în interesul legii este obligatorie pentru instanțe, potrivit art. 329 alin. 3 teza II Cod procedură civilă, așa cum de altfel în mod corect a reținut și instanța de fond.
În raport de recursul în interesul legii, referitor la salarizarea personaluluidin învățământ, Curtea Constituțională a reținut prin decizia nr. 877/(...)publicată în M. O. nr. 706/(...) că reîncadrarea personalului didactic dinînvățământ la data de (...) se va face pe coeficienții și salariul avut în plată la (...),stabilit în conformitate cu L. nr. 2..
Reținând și dispozițiile art. 7 al. 2 și art. 30 al. 5 din legea nr. 330/2009, precum și prevederile evocate, Curtea apreciază că pentru anul 2010, membrii de sindicat reprezentați de reclamant sunt îndreptățiți să beneficieze de salariul corespunzător funcției din luna decembrie 2009, stabilit în conformitate cu L. nr.
2..
Contrar așadar celor susținute de către recurenta pârâtă, Curtea constată că prin demersul dedus judecății reclamanții nu a urmărit aplicarea unui act normativ abrogat, în speță L. nr. 2., ci acesta a dorit să valorifice majorările salariale care au fost acordate prin această lege, în condițiile în care salarizarea în anul 2010 a fost stabilită prin prisma drepturilor salariale din luna decembrie
2009, când L. nr. 221/2009 producea încă efecte, conform dezlegărilor obligatorii date în interpretarea legii de către Înalta Curte de Casație și Justiție și respectiv Curtea Constituțională.
Prin intrarea în vigoare la data de (...) a Legii nr. 285/2010, privind salarizarea în anul 2011 a personalului plătit din fonduri publice, L. nr.
330/2009 a fost abrogată.
Conform art. 1 al. 1 din legea nr. 285/2010, cuantumul brut al salariilor de bază/soldelor funcției de bază/salariilor funcției de bază/indemnizațiilor de încadrare, astfel cum au fost acordate personalului plătit din fonduri publice pentru luna octombrie 2010, a fost majorat cu 15%.
Începând cu data de (...) a intrat în vigoare L. nr. 63/2011, prin care au fost individualizate noile criterii privind încadrarea si salarizarea în anul 2011 a personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ.
Prin urmare, în intervalul (...) - (...) salarizarea personalului didactic si didactic auxiliar din învățământ trebuia să se facă în raport de veniturile cu acest titlu din octombrie 2010, lună în care, așa cum s-a arătat anterior, majorarea salarială stabilită prin L. nr. 2. producea efecte.
Ținând seama de considerentele expuse, Curtea urmează a respinge ca nefondat și recursul acestei pârâte, potrivit dispozițiilor art.312 alin.1 C.pr.civ.
PENTRU ACESTE MOTIVE IN NUMELE LEGII DECIDE
Respinge ca nefondate recursurile declarate de pârâții I. P. O. Ș. M., C. LOCAL Ș. M., C. LOCAL AL M. B. M., P. M. B. M. și Ș. CU C. I - V. P. D. B. M. împotriva sentinței civile nr. 291 din (...) a T.ui MM pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
D. este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2012. Dată și pronunțată în ședința publică din 4 septembrie 2012.
PREȘED.TE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
G.
N. N.
Red.DCG/4 octombrie 2012
Dact.SzM/2ex.
| ← Decizia nr. 3127/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3669/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
