Decizia nr. 3669/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3669/R/2012
Ședința publică din data de 19 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: I.-R. M.
JUDECĂTORI: C. M.
S.-C. B.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanta M. M.-V. împotriva sentinței civile nr. 2423 din 9 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamantei recurente, av. Bârla N. P., în substituirea av. Maxim A., lipsă fiind reclamanta și reprezentanții pârâtelor intimate.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 20 august
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea pârâtei intimate S. C. M. SA B., întâmpinare.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamantei recurente, care depune la dosar delegație de substituire și face precizarea că în motivele de recurs s-a strecurat o eroare materială, în sensul că s-a solicitat trimiterea cauzei instanței competente, în loc de reținerea cauzei spre rejudecare, arătând că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită admiterea recursului, modificarea sentinței atacate în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată, pentru motivele arătate în memoriul de recurs, arătând în esență reclamanta fiind concediată din motive ce nu țin de persoana ei, beneficiază cumulativ atât de compensațiile prevăzute de lege și suportate din bugetul asigurărilor de șomaj, cât și de compensații bănești individuale din partea angajatorului, din resursele financiare ale acestuia, astfel de compensații fiind prevăzute în CCM. Fără cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin sentința civilă nr. 2423 din 9 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul
Sălaj în dosarul nr. (...) s-a respins excepția prescripției dreptului la acțiune.
S-a respins ca nefondată acțiunea reclamantei M. M. V. împotriva pârâtei S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA - S. T., pentru obligarea acestora la plata sumelor reprezentând 6 salarii de baza brute ca urmare a concedierii.
Referitor la excepția prescripției dreptului la acțiune tribunalul a reținut că dreptul la măsurile de protecție socială este prevăzut de lege, respectiv de art. 67 din Codul muncii, și în consecință în speță este aplicabil termenul general de prescripție de 3 ani.
În privința fondului instanța, în esență, a reținut că reclamanta a fost angajată paratelor până la data de (...), când prin decizia de concediere nr. 1257 din data de (...), i-a fost desfăcut contractul individual de muncă în temeiul art. 55 lit. c coroborat cu art. 65 alin. 1 din Legea nr. 53/2003.
Conform art. 7 din decizia de concediere reclamanta a beneficiat de măsuri de protecție socială prevăzute de O. nr. 9 din (...).
Reclamanta considera că aceste măsuri trebuia cumulate cu cele prevăzute în Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi, respectiv cu prevederile art.80 alin.1 din acest contract conform căruia cu ocazia concedierii salariaților beneficiază de o plată compensatorie în valoare de minimum 6 salarii de bază brute negociate.
A. interpretare nu a fost primită de instanță deoarece potrivit art.1 din O. nr. 9. ,, Prevederile prezenței ordonanțe reglementează măsurile de protecție socială de care beneficiază persoanele disponibilizate prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din sectorul feroviar și a filialelor acestora, denumite în continuare societăți";.
Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură are caracter obligatoriu pentru părți atâta timp cât nu încalcă prevederile legale în materie.
După cum se arată în considerentele Deciziei nr.1280 din (...) a Curții
Constituționale: "încheierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea legii. Aceste convenții sunt izvor de drept, dar forța lor juridică nu poate fi superioară legii. În consecință, convențiile colective sunt garantate în măsura în care nu încalcă prevederile legale în materie"; în caz contrar "s-ar încălca un principiu fundamental al statului de drept, și anume primordialitatea legii în reglementarea relațiilor sociale". În consecință, negocierea convențiilor colective nu se poate face decât cu respectarea dispozițiilor legale existente.
Astfel, dacă la un moment dat legiuitorul a prevăzut plata unei prime de stabilitate și acest drept cu caracter salarial a fost inclus în actele de reglementare secundară sau în convențiile colective, retragerea acestui drept cu caracter salarial printr-un act de reglementare primară are drept efect încetarea plății acestuia, indiferent dacă acesta mai este prevăzut în actul de reglementare secundară sau în convenția colectivă de muncă - accesorium sequitur principale.
Măsurile de protecție sociale cuvenite personalului disponibilizat prin concedieri colective efectuate ca urmare a restructurării și reorganizării paratei sunt prevăzute de O. nr.9., fără a mai fi aplicabile prevederile art. de art. 80 alin.
1 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pentru anii
2008 - 2010.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs reclamanta M. M. V. solicitândadmiterea acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului, reclamanta a arătat că în luna martie 2010 a fost disponibilizată ca urmare a unor măsuri de concediere colectivă determinate de situația economico-financiară a societății.
Chiar daca a beneficiat de masuri compensatorii din partea statului, prevăzute de OG 9., astfel de masuri compensații trebuie cumulate cu cele prevăzute de CCM, care se acorda din fondurile angajatorului.
Astfel art. 67 C.muncii instituie în favoarea salariaților concediați din motive care nu țin de persoana salariatului dreptul de a beneficia de masuri de combatere a șomajului si de compensații in condițiile prevăzute de lege si decontractul colectiv de munca, angajatorului revenindu-i obligația de a lua masuri de protecție fata de acești angajați, potrivit art. 69 lit. b) din C. muncii.
Așa fiind aceasta măsura de protecție este prevăzuta și în CCM, dar nu are caracterul unei clauze, rezultat al negocierii părților, întrucât obligația angajatorului este izvorâta din lege, părțile negociind doar condițiile și cuantumurile, scopul fundamental al acestor clauze fiind de a stipula drepturi la un nivel superior fata de cel prevăzut în normele legale, pentru a fi atenuate consecințele concedierilor colective pentru motive ce nu țin de persoana salariatului.
Instanța de fond în mod greșit a apreciat ca atâta vreme cât a beneficiat de masuri de protecție sociale în baza OG nr. 9. nu mai pot prevala de dispozițiile art. 80 alin. 1 din CCM la nivel de ramura a transporturilor.
Motivarea instanței are la baza considerente din Decizia nr. 1280 din (...) a
Curții Constituționale.
Nu se poate vorbi în cazul de față despre o abrogare a dispozițiilor din CCM referitoare la plata celor sase salarii compensatorii prin adoptarea O. nr. 9. prin care se dispune plata către salariații disponibilizați în urma programului de restructurare a 2 salarii compensatorii. A. deoarece O. nr. 9. instituie aceasta obligativitate în sarcina AJOFM, pe când în cazul CCM, angajatorul s-a obligat singur față de angajații săi ca, în cazul concedierii colective, la inițiativa angajatorului, sa achite cele 6 salarii compensatorii.
Intimata S. N. DE T. F. DE M. C. M. SA prin întâmpinare (f.11-14) a solicitatrespingerea recursului și menținerea sentinței ca legală și temeinică.
Analizând actele si lucrările dosarului, din perspectiva criticilor formulate încererea de recurs și prin prisma apărărilor din întâmpinare, Curtea reține următoarele:
În speță, tribunalul a reținut în mod corect că reclamanta a fost angajata societății pârâte până la data de 8 martie 2010, când contractul individual de muncă al acesteia a încetat din motive care nu țin de persoana salariatului, în temeiul art. 65 din Codul muncii, ca urmare a unei concedieri colective, ocazie cu care aceasta a beneficiat de drepturile conferite de OG nr. 9. privind măsuri pentru diminuarea consecințelor restructurării și reorganizării unor societăți naționale, companii naționale și societăți comerciale cu capital majoritar de stat din domeniul feroviar, respectiv de o sumă egală cu de două ori salariul mediu net pe economie din luna ianuarie a anului în care s-a efectuat concedierea.
Însă, în cuprinsul Contractului colectiv de muncă la unic nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2.-a stabilit la art. 80 alin. 1 că ";la desfacerea contractului individual de muncă, din inițiativa angajatorului, salariații să primească pe lângă celelalte drepturi la zi cuvenite pentru activitatea prestată, și de o plată compensatore în valoare de minim 6 salarii de bază brute negociate";, iar la alin. 2 lit. a s-a menționat că "prevederile alin. 1 sunt aplicabile atunci când desfacerea contractului individual de muncă a intervenit ca urmare a unor motive ce nu țin de persoana salariatului.";
În conformitate cu dispozițiile art. 241 alin. 1 lit. c din Codul muncii și ale art. 11 alin. 1 lit. c din Legea nr. 130/1996 (dispoziții în vigoare la data la care s- a născut dreptul pretins prin acțiune), clauzele contractelor colective de muncă produc efecte pentru toți salariații încadrați la toți angajatorii din ramura de activitate pentru care s-a încheiat contractul colectiv de munca la acest nivel.
Potrivit prevederilor art. 243 alin. 1 din C. muncii „executarea contractului colectiv de muncă este obligatorie pentru părți";, iar conform alin. 2
„neîndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul colectiv de muncă atrage răspunderea părților care se fac vinovate de aceasta";, principiul forței obligatorii al contractului colectiv fiind prevăzut și de dispozițiile art. 30 din Legea nr.
130/1996, privind contractul colectiv de muncă (dispoziții legale în vigoare la data concedierii reclamantei).
Or, față de cele arătate Curtea constată că în mod nelegal nu s-a reținut aplicabilitatea Contractului colectiv de muncă la nivelul ramurii transporturi pe anii 2008 - 2010, în condițiile în care acesta era în vigoare la data la care reclamanta a fost concediată.
Deși, reclamanta a beneficiat de măsurile de protecție socială prevăzute de OG nr. 9., inclusiv de plățile compensatorii achitate de la bugetul asigurărilor pentru șomaj, potrivit mențiunilor din decizia de concediere depusă la dosar, această împrejurare nu este de natură să exonereze societatea pârâtă de a executa obligațiile impuse de contractul colectiv de muncă aplicabil.
A. concluzie este în deplină concordanță și cu prevederile art. 67 din C.muncii, potrivit cărora „Salariații concediați pentru motive care nu țin de persoana lor beneficiază de măsuri active de combatere a șomajului și pot beneficia de compensații în condițiile prevăzute de lege și de contractul colectiv de muncă aplicabil";, aceste dispoziții legale permițând așadar cumularea compensațiilor acordate în temeiul OG. nr. 9. cu cele plătite de angajator în temeiul Contractului colectiv de muncă unic la nivel ramură transporturi.
Cum prin OG nr. 9. sau alt act normativ special aplicabil nu s-a prevăzut un regim derogatoriu de la dispozițiile art. 67 din C.muncii, Curtea reține că societățile pârâte aveau obligația să plătească reclamantei, din fondurile proprii compensațiile bănești individuale astfel cum au fost negociate în Contractul colectiv de muncă unic la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010.
Din cuprinsul prevederilor art. 31 alin. 1 din Legea nr. 130/1996, privind contractul colectiv de muncă (în vigoare la data concedierii reclamantei), reiese că pe parcursul executării contractului colectiv de muncă, clauzele lui pot fi modificate doar când părțile semnatare convin acest lucru, or față de aceste prevederi se constată a fi nelegală statuarea instanței de fond în sensul că instituirea măsurilor de protecție prin OG nr. 9. ar fi făcut inaplicabile dispozițiile din Contractul colectiv de muncă ce a fost încheiat anterior intrării în vigoare a acestui act normativ.
Ținând seama de aceste considerente, Curtea apreciază ca hotărârea fondului este în parte nelegală, astfel că în temeiul art. 312 alin. 1 și art. 304 pct.
9 C.proc.civ. urmează să admită recursul declarat de recurentă și să dispună modificarea în parte a sentinței în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată.
Vor fi menținute restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E :
Admite recursul declarat de reclamanta M. M. V. împotriva sentinței civile nr. 2423 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că:
Admite acțiunea formulată de reclamanta M. M. V. în contradictoriu cu pârâții S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T.
Obligă pârâtele să plătească reclamantei plata compensatorie în valoare de
6 salarii de bază brute ca urmare a concedierii, în temeiul art. 80 din Contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi pe anii 2008-2010, ce va fi actualizată cu indicele de inflație la data plății.
Menține restul dispozițiilor sentinței recurate care nu contravin prezentei decizii.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 19 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
I.-R. M. C. M. S.-C. B.
Red.SCB Dact.SzM/2ex. (...)
Jud.fond: C. N.C.
G. C.
GREFIER
| ← Decizia nr. 3471/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 3899/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
