Decizia nr. 3587/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ
SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ nr. 3587/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din:
PREȘEDINTE: G.-L. T. JUDECĂTOR: I. T. JUDECĂTOR: D. C. G. GREFIER: N. N.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA C. N. împotriva sentinței civile nr.
4616 din 3 mai 2012 pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind
și pe reclamanții intimați C. R., T. L., A. C., T. A., N. E., G. P., B. A., N. E.-E., P. D. D., R. A., B. I., M. E., R. M., N. E., M. S., M. V., K. N., G. A. și D. M., precum și pe pârâta intimată S. „. M. SA - S. T. C., având ca obiect drepturi bănești.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente s-au consemnat în încheierea ședinței publice din data de 4 septembrie 2012, când s-a amânat pronunțarea, încheiere care face parte integrantă din prezenta decizie.
C U R T E A
Asupra recursului de față;
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sentința civilă nr. 4616/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj în dosarnr. (...), s-a admis acțiunea formulată de către reclamanții C. R., T. L., A. C., T. A., N. E., G. P., B. A., N. L. E., P. D. D., R. A., B. I., M. E., R. M., N. E., M. S., M. V., K. N., G. A. și D. M., în contradictoriu cu pârâții S. N. de T. F. de M. C. M. SA și S. N. de T. F. de M. C. M. SA - S. T. și în consecință:
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților salariul suplimentar pentru anul 2009, Prima de P. pentru anul 2009 și Prima aferentă Zilei F. pentru anul 2009.
Au fost obligați pârâții să plătească reclamanților suma de 2850 lei reprezentând cheltuieli de judecată cu titlu de onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut că reclamanții au fost angajați ai pârâtei si raporturile de muncă au încetat la următoarele date: (...) pentru C. R. (f.10), (...) pentru T. L. (f.31), (...) pentru A. C. (f.41), (...) pentru T. A. (f.47), (...) pentru N. E. (f.50), (...) pentru B. A. (f.84), (...) pentru N. E. (f.108), (...) pentru P. D. D. f.112), (...) pentru B. I. (f.167), (...) pentru M. E. (f.175), (...) pentru N. E. (f.192), (...) pentru M. S. (f.
212), (...) pentru M. V. (f.221), (...) pentru K. N. (f.226), (...) pentru D. M.
(f.272).
Potrivit art. 32 alin.1 din contractul colectiv de muncă (CCM) încheiat la nivelul pârâtei de rd.1 si valabil inclusiv în anii 2007-2009, „pentru munca desfășurată în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia,personalul societății va primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de bază de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Potrivit art. 67 din Contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul pârâtei, cu ocazia sărbătorilor de P. se acordă salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare, iar de ajutorul respectiv nu vor beneficia salariații care în cursul anului respectiv au lipsit nemotivat de la serviciu sau au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice, precum si salariații care la data acordării ajutorului se află în concediu fără plată cu o durată de l an.
În privința anului 2009, este aplicabil contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006 - 2008, prelungit și pentru anul 2009 prin actul adițional, prin extinderea valabilității sale pe o durată de 4 ani. A., potrivit art. 71 pct. 1 și 2 din acest contract, salariații unităților cărora li se aplică contractul beneficiază de un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei I de salarizare cu ocazia sărbătorilor de P. și C., precum și de o astfel de sumă la nivelul clasei I de salarizare, cu prilejul Zilei F.. Acest contract este aplicabil pârâților.
Potrivit art. 33 alin.1 din C.C.M., criteriile care condiționează acordarea salariului suplimentar sunt cele din anexa nr. 6, respectiv neaplicarea sancțiunii retrogradării în funcție, desfacerii disciplinare a contractului individual de muncă, trecerii în altă muncă, inexistenta unor absente nemotivate mai mult de o zi, respectiv o tură, neaplicarea repetată sau cumulată a sancțiunilor, neaplicarea reducerii salariului de bază si sau a indemnizației de conducere, neaplicarea reducerii salariului de bază pe o durată de 1-3 luni.
Potrivit art. 69 lit. b din C.C.M., salariații pârâților primesc de Z. C. o premiere stabilită de C. de administrație cu consultarea delegaților aleși ai sindicatelor, cel puțin la nivelul clasei I de salarizare.
Conform art. 236 al. 1 C. muncii, forma în vigoare aplicabilă la data nașterii drepturilor care fac obiectul judecății, contractul colectiv de muncă obligatoriu. Conform art. 40 al. 2 lit. c) C. muncii, angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile care decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă.
Instanța a constatat că plata ajutorului acordat de ziua F. nu este condiționată de desfășurarea ori finalizarea vreunei negocieri, nefiind o obligația stipulată sub condiție suspensivă, fiind deci o obligație pură și simplă, neafectată de modalități. A., suma care trebuie acordată, fiind deci stabilită imperativ, se situează cel puțin la nivelul clasei I de salarizare. Prin urmare, în lipsa negocierii, suma se acordă în cuantumul său minim deoarece printr-o eventuală negociere nu s-a reușit creșterea cuantumul acestei sume peste nivelul minim obligatoriu stabilit de către părți.
Pârâții nu și-au îndeplinit obligația de a plăti aceste sume de bani angajaților iar dificultățile financiare nu îi exonerează de răspunderea care le revine pentru nerespectarea dispozițiilor obligatorii ale contractelor colective de muncă aplicabile.
Pentru aceste considerente, în baza art. 236 alin.4 și art. 243 din Codul Muncii (în forma în vigoare aplicabilă la data nașterii drepturilor care fac obiectul judecății) și a contractelor colective de muncă menționate, instanța a admis acțiunea conform dispozitivului sentinței.
În baza art. 274 al. 1 C.pr.civ., instanța a obligat pârâții, aflați în culpă procesuală, să plătească reclamanților suma de 2850 lei cu titlu de cheltuieli de judecată reprezentând onorariul avocațial.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M.
„. M. SA solicitând desființarea hotărârii atacate și rejudecând cauza,respingerea cererii intimaților.
În motivarea recursului recurenta critică soluția instanței de fond privind interpretarea Contractului colectiv de muncă pe anul 2., arătând că într-adevăr art.30 alin.1 din CCM prevede ca "pentru munca desfășurata in cursul unui an calendaristic personalul unității poate primi un salariu suplimentar echivalent cu salariu de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Recurenta susține însă că acest articol ridică doua probleme care, în opinia sa, probează eronata interpretare a instanței de fond, respectiv: - enunțul poate primi nu constituie o clauza cu caracter obligatoriu si nu instituie in sarcina angajatorului o obligație, aceasta fiind condiționata de îndeplinirea unor indici economici care sa permită acordarea acestor drepturi; - salariul suplimentar nu este un drept stabilit de părți in contractul individual de munca, nefiind actual și cert la data încetării contractului de muncă al intimaților.
Acest salariu se poate acorda si trimestrial, în condițiile obținerii de profit, dar numai în baza hotărârii C.ui de administrație, cu acordul delegaților aleși ai sindicatelor, ori nu exista nici o hotărâre în acest sens.
În ceea ce privește acordarea de către instanță a ajutorului de P. pe anul 2009 si prima de Z. F. pe 2009, recurenta precizează ca aceste drepturi au fost suspendate pe anul 2009, astfel cum rezulta din prevederile CCM la nivel de unitate pe anul 2009, anexat, prin acordul părților semnatare ale contractului de muncă, respectiv sindicatele si patronatul, aceleași părți care au semnat si Contractul Colectiv la nivel de G. de U. F., pe care instanța își motivează hotărârea.
Deși hotărârea este motivată în drept pe prevederile acestui contract, astfel cum se poate observa se fac trimiteri la niște articole care prevăd cu totul altceva.
Și interpretarea dată dreptului de a primi un ajutor de Z. F. este forțata, susținându-se ca acordarea acestuia este imperativa, nesupusa unor negocieri, ceea ce este eronat.
In drept, recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 299,
301, 304 pct. 8, 9 C.pr.civ. si CCM la nivel de unitate pe anul 2..
Intimații reclamanți, prin concluziile formulate, au solicitat respingerearecursului ca nefondat.
Examinând cauza prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale incidente Curtea de A. constată că recursul este nefondat, având în vedere următoarele considerente:
- În ce privește motivul de recurs privitor la modul de formulare a dreptului la plata salariului suplimentar în contractul colectiv de muncă la nivel de unitate, ca drept condițional, Curtea constată că acesta nu poate fi avut în vedere pentru respingerea acțiunii în condițiile în care se invocă de către reclamanți și contractul colectiv de muncă la nivel de ramură transporturi și cel la nivel de grup de unități din transportul feroviar ca temei al acțiunii, CCM la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008 statuând prin prevederile art. 30 alin. 1 că „pentru munca ireproșabila desfășurata în cursul unui an calendaristic, după expirarea acestuia, salariații unităților feroviare vor primi un salariu suplimentar echivalent cu salariul de baza de încadrare din luna decembrie a anului respectiv";.
Contractul colectiv de munca la nivel de grup de unități din transportul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/(...), a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării, aplicabil și pârâtei, produce efecte juridice obligatorii față de aceasta datorită dispozițiilor imperative ale art.41 alin.5 din Constituție și art. 236 alin.4 din Codul muncii raportat la art. 11 alin. 1 lit. b) din Legea nr.130/1996 și art. 241 alin.1 lit. b) din Codul muncii.
Or, în cuprinsul acestui contract colectiv de muncă, pe care de asemenea se întemeiază reclamanții, dreptul la plata salariului suplimentar nu este condițională în sensul arătat de recurentă, ci prevăzut ca un drept neafectat de altă condiție decât aceea de a fi fost prestată o muncă ireproșabilă. Or, sub acest din urmă aspect nu au fost formulate apărări de către pârâta recurentă.
Critica recurentei potrivit căreia obligația de a achita drepturile pretinse era condiționată de îndeplinirea unor indici economici care să permită acordarea acestor drepturi este nefondată, deoarece în Contractul colectiv de muncă menționat părțile nu au inserat nici o clauză în care să limiteze sau condiționeze drepturile cuvenite de această împrejurare.
- Referitor la premiul de Z. F. și ajutorul material de P. pentru anul
2009 Curtea reține că în mod corect a constatat instanța de fond că reclamanții sunt îndreptățiți la acordarea acestor drepturi în baza art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din T.ul feroviar pe anii 2006-2008.
A., Curtea reține că reclamanții și-au întemeiat acțiunea și pe dispozițiile art. 71 din Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități din T.ul feroviar pe anii 2006-2008, înregistrat sub nr. 2836/(...), a cărui aplicare s-a prelungit prin actul adițional nr. 370/(...), fiind valabil astfel 48 de luni de la data înregistrării, aplicabil și pârâtelor.
Potrivit art. 71 din acest din urmă contract colectiv de muncă, cu ocazia sărbătorilor de P. se va acorda salariaților un ajutor material stabilit cel puțin la nivelul clasei 1 de salarizare, iar „pentru Z. feroviarului se va acorda o premiere al cărei cuantum va fi stabilit de C. de administrație la nivelul clasei 1 de salarizare";.
Art. 40 alin. 2 lit. c) din Codul muncii prevede că „angajatorul are obligația să acorde salariaților toate drepturile ce decurg din lege, din contractul colectiv de muncă aplicabil și din contractul individual de muncă";.
Pe de altă parte, conform art. 238 alin. 1 din Codul muncii, contractele colective de muncă nu pot conține clauze care să stabilească drepturi la un nivel inferior celui stabilit prin contractele colective de muncă încheiate la nivel superior.
Prin urmare, temeiul acordării acestor drepturi pretinse prin acțiune se regăsește în contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități menționat, căruia nu i se poate opune contractul colectiv de muncă încheiat la nivelul unității pârâte pentru anul 2009-2010 și înregistrat la D. B. sub nr.2584 din (...) (astfel cum rezultă din înscrisurile depuse în recurs), deoarece evenimentele care ocazionează acordarea drepturilor respective au avut loc înaintea înregistrării acestui contract colectiv.
A., conform art. 25 alin.3 din Legea nr.130/1996 „contractele colective de muncă se aplică de la data înregistrării";, ceea ce ilustrează principiul neretroactivității normei civile. Cum ambele evenimente au avut loc anterior datei de (...), respectiv, P. la (...), iar Z. F. la data de (...), contractul colectiv de muncă încheiat la nivel de unitate nu poate aduce atingere dreptuluisalariaților de a beneficia de ajutorul material și de premiul menționate, deoarece în caz contrar, ar avea consecința încălcării principiului edictat de art.38 și art.164 Codul muncii, care enunță interdicția renunțării salariatului la drepturile ce-i sunt recunoscute.
Este irelevant faptul că contractul colectiv de muncă la nivel de unitate
2009-2010 a fost semnat de aceleași părți - sindicate și patronat - care au semnat Contractul colectiv de muncă la nivel de grup de unități feroviare, deoarece mandatul acordat organizațiilor sindicale nu îngăduie renunțarea la un drept, fiind de esența activității sindicale apărarea drepturilor membrilor de sindicat inconciliabilă cu acte de renunțare care nu sunt permise nici la nivel personal (art. 38 Codul muncii).
Pe de altă parte, Curtea reține că suspendarea acordării unor drepturi nu poate avea semnificația dată de recurentă, în sensul că aceste drepturi nu vor mai fi acordate.
Contractul colectiv de muncă ce constituie temeiul acordării dreptului reprezentând premiul de Z. F. nu cuprinde nici o mențiune de natură să conducă la concluzia că acordarea acestuia ar fi una condiționată sau supusă unor negocieri, stipulând în mod expres îndreptățirea salariaților de a beneficia de această premiere la nivelul clasei 1 de salarizare.
Este adevărat că textul amintit face referire la stabilirea de către C. de A. a cuantumului acestei prime la nivelul clasei 1 de salarizare, însă această prevedere contractuală instituie o obligație în sarcina recurentei și nicidecum o simplă facultate a acesteia. Intenția co-contractanților în acest sens este indubitabilă și tocmai pentru a preveni posibile abuzuri ale angajatorilor părțile au inserat cuantumul acestei prime.
Ca atare, C. de administrație nu putea decide în contra unor prevederi contractuale exprese nici neacordarea primei, nici acordarea acesteia la un cuantum inferior celui stabilit de părți.
Cu atât mai mult, recurenta nu își poate invoca propria culpă - lipsa unei hotărâri a consiliului de administrație - pentru a obține exonerarea sa în întregime de o obligație pe care și-a asumat-o prin contractul colectiv de muncă.
Prin concluziile scrise depuse la dosar la data de (...) recurenta pârâtă a formulat și alte critici decât cele expuse în memoriul de recurs, însă, având în vedere că aceste noi motive de recurs au fost formulate după împlinirea termenului prevăzut de lege pentru motivarea recursului, acestea nu vor fi analizate de instanța de recurs, fiind tardiv formulate.
Pentru considerentele expuse, Curtea constată că recursul declarat de pârâta S. N. de T. F. de M. C. M. SA este nefondat, astfel că, în baza dispozițiilor art. 312 alin. 1 cod proc. civ., urmează să îl respingă.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâții S. N. DE T. F. DE M.
„. M. SA C.-N. împotriva sentinței civile nr. 4616 din (...) a T.ui C. pronunțată în dosar nr. (...) pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
G.-L. T. I. T. D. C. G.
GREFIER
N. N.
Red.GLT/dact.MS
2 ex./(...)
Jud.fond: I.P.
| ← Decizia nr. 3071/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 820/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
