Decizia nr. 820/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 820/R/2012
Ședința publică din data de 22 februarie 2012
I. constituită din: PREȘEDINTE: C. M.
JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta A. N. A S. DIN R. - F. T. A S. C. împotriva sentinței civile nr. 4057 din 3 octombrie 2011, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamantul intimat B. G. D., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta pârâtei recurente, av. D. I., lipsă fiind reclamantul intimat.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei, după care
Reprezentanta pârâtei recurente depune la dosar precizări și înscrisurile solicitate de instanță la termenul anterior. Față de excepția inadmisibilității recursului ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală, invocată de reclamantul intimat prin întâmpinarea formulată, solicită respingerea acesteia, precizând că denumirea pârâtei a fost modificată printr-un act adițional autentic.
I., deliberând, respinge excepția inadmisibilității recursului invocată de reclamantul intimat, având în vedere că F. T. a S. C. a fost parte intimată la judecarea cauzei în primă instanță, a fost emitenta deciziei contestate în cauză, iar prin încheierea nr. 8. a J. C.-N. s-a admis cererea de modificare a denumirii în A. N. a S. din R., aceasta formulând recurs în cauză.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta pârâtei recurente solicită admiterea recursului, modificarea hotărârii atacate în sensul respingerii contestației. În motivare arată în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei de interes a reclamantului în promovarea acțiunii, întrucât nu justifică vreun drept, neavând calitate procesuală pasivă, nefiind angajatul pârâtei. D. emise de filială nu au efecte juridice, contractele de muncă fiind încheiate de A., nu mai prestează muncă de la momentul comunicării deciziilor contestate în cauză. Salariile sunt plătite de A. B. Din actele de la dosar rezultă că în contractul individual de muncă apare angajator A., acest contract nefiind modificat în nici un fel. Nu există nici un document înregistrat la ITM în legătură cu vreo decizie de desfacere a contractului de muncă. Solicită cheltuieli de judecată, conform chitanței pe care o depune la dosar.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea înregistrată sub nr.5529/117/14 iulie 2010, reclamantul B. G. D. a formulat contestație împotriva deciziei nr. 87/(...) emisă de F. T. A S. C. și a deciziei fără număr din (...), solicitând anularea acestora, reintegrarea sa pe postul de președinte al filiației, obligarea pârâtei să îi plătească toate drepturile de natură salarială de la data de (...) și până la reintegrarea efectivă pe post, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamantul a arătat următoarele:
Nu există nicio prevedere legală sau din S. F. Teritoriale a S. C.-N. în sensul că nevotarea raportului de activitate a conducerii filialei pe anul anterior conduce la demiterea de drept a președintelui. În aceste condiții, s-a considerat că deciziile emise de pârâtă prin care s-a dispus în mod unilateral desfacerea contractului de muncă al reclamantului sunt nelegale și neîntemeiate.
Mai mult decât atât, s-a mai arătat că decizia nr. 5/(...) pe care pârâta a înregistrat-o la I. T. M. C. în data de (...), a fost emisă in temeiul prevederilor art. 55 lit. b) din Codul muncii, deși reclamantul nu și-a dat niciodată consimțământul în sensul ca raporturile acestuia de muncă să înceteze.
De asemenea, s-a susținut că decizia nr. 87/(...), cât și decizia fără număr din (...) nu sunt motivate în fapt și în drept, ceea ce conduce la nulitatea acestor decizii.
Pârâta F. T. A S. C. a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind formulată de o persoană lipsită de interes, deoarece reclamantul nu este angajatul său.
Prin sentința civilă nr. 4057/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admis acțiunea formulată de reclamantul B. G. D. în contradictoriu cupârâta F. T. A S. C., s-a constatat nulitatea absolută a următoarelor decizii emise de către pârâtă: decizia fără număr emisă la data de 4 mai 2010, decizia nr. 87 emisă la data de 9 iunie 2010 și decizia nr. 5 din 22 iunie
2010.
Pârâta a fost obligată la reîncadrarea reclamantului pe postul și în funcția deținută anterior emiterii deciziilor a căror nulitate absolută s-a constatat și la plata către reclamant a unei despăgubiri egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate si cu celelalte drepturi de care acesta ar fi beneficiat începând cu data concedierii, (...) și până la data reîncadrării efective.
S-a respins cererea privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Excepția lipsei de interes invocata de către pârâtă a fost respinsă prin încheierea de ședința din data de (...), constatându-se că cele trei decizii contestate au afectat raporturile de muncă dintre părți.
În ceea ce privește fondul cauzei, s-a reținut că între reclamantul B. G.
D. și A. N. A S. DIN R. a fost încheiat contractul individual de munca nr.
312/(...), în calitate de președinte al F. S. C. , pentru perioada nedeterminată. Conform contractului, reclamantul urma să iși desfășoare activitatea in cadrul F. C. a A..
Prin decizia nr. 287 din (...) emisa de C. N. al A. N. a S. s-a constatat ca reclamantul a fost reales in funcția de președinte al filialei A. C. Prinaceeași decizie a fost modificat salariul lunar al reclamantului, celelalte prevederi ale contractului de munca rămânând neschimbate.
Prin decizia fără număr emisa la data de 4 mai 2010, conducerea asociației N. a S. din R. - F. C. a dispus încetarea activității reclamantului in cadrul F., începând cu data de 25 mai 2010.
Ulterior, la data de 9 iunie 2010 F. N. A S. C.-N. a emis decizia nr. 87 prin care a dispus că începând cu data de 25 mai 2010 („după un preaviz de
30 de zile primit conform Codului muncii , începând cu data de 24 aprilie 2010
și până la data de 24 mai 2010 inclusiv";) încetează raporturile de muncadintre reclamant si F. T. a S. C.-N.
Prin decizia nr. 5 din data de 22 iunie 2010 F. C. a A. a emis o noua decizie prin care a constatat încetarea raporturilor de munca dintre filială și reclamant in temeiul art. 55 lit. b din Codul muncii, pe baza acordului părților.
Analizând sub aspectul legalității deciziile emise de pârâtă, instanța a reținut, in primul rând, faptul ca niciuna dintre acestea nu a fost emisă de angajator, ci de F. T. C. I. nu a validat susținerile paratei potrivit cărora atât timp cat deciziile de concediere nu au fost emise de angajator, acestea nu produc efecte asupra contractului individual de munca al reclamantului si, in consecința, o acțiune in anulare apare ca fiind lipsita de interes.
Pârâta, deși nu are calitatea de angajator in cadrul raporturilor de munca incheiate cu reclamantul, a înțeles sa dispună cu privire la încetarea acestor raporturi, cele trei decizii producand efecte concrete si directe asupra acestor raporturi în sensul ca reclamantului nu i s-a mai permis sa desfășoare activitate in cadrul filialei și nu a mai fost remunerat.
Pe de altă parte, instanța a observat ca S. adoptat in anul 2008 nu cuprinde reglementarea procedurii de alegere si revocare a președintelui filialei, spre deosebire de vechiul S. care cuprindea reglementari clare in acest sens.
În ceea ce priveste decizia emisă de pârâtă la data de 4 mai 2010, aceasta decizie nu cuprinde motivele care au determinat concedierea reclamantului, element prevăzut sub sancțiunea nulității absolute de art. 74 alin 1 lit. a din Codul muncii, forma in vigoare la data emiterii deciziei.
In ceea ce privește Decizia nr.87 din 9 iunie 2010 instanța de fond a constatat că aceasta decizie a fost emisă de o persoana care nu avea calitatea necesara pentru a decide cu privire la desfacerea contractului de munca al reclamantului, anume ";. desemnata a prelua interimatul conducerii filialei";. Mai mult, și aceasta decizie încalcă dispozițiile art. 74 alin 1 lit. a Codul muncii, mențiunea „dl președinte G. B. nu a primit votul de încredere in urma prezentării raportului de activitate"; nefiind în măsură să răspundă exigentelor textului de lege mai sus menționat in condițiile în care nu se poate stabili ce reprezintă „votul de încredere"; , în ce măsura exista o hotărâre a Adunării generale a F. in sensul de mai sus, precum și care este temeiul de drept pe care se sprijină decizia.
Cât privește decizia nr. 5 din 22 iunie 2010, instanța a constatat că aceasta a fost emisa in baza art.55 lit.b din Codul muncii, încetarea contractului având ca temei acordul părților.
Reclamantul a contestat existenta acordului la încetarea raportului de munca, iar pârâta nu a produs dovada contrara acestei susțineri, astfel că instanța a constatat nelegalitatea deciziei nr. 5/(...) ca urmare a inexistentei unui asemenea acord de voință.
In temeiul art. 78 din Codul muncii, prima instanță a obligat pârâta să procedeze la reîncadrarea reclamantului pe postul și în funcția deținute anterior emiterii deciziilor a căror nulitate absolută s-a constatat.
De asemenea, pârâta a fost obligată să plătească reclamantului o despăgubire egală cu salariile indexate, majorate si reactualizate și cu celelalte drepturi de care ar fi beneficiat reclamantul începând cu data concedierii, (...), și până la data reîncadrării efective.
Prima instanță a respins cererea reclamantului privind obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată în condițiile in care acesta nu a dovedit existența și întinderea cheltuielilor efectuate.
Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâta A. N. a S. din R.-F. T.a S. C., criticând-o ca fiind nelegală și netemeinică pentru următoarelemotive:
I. de fond a constatat, în mod corect, faptul că reclamantul B. G. D. a avut un contract individual de muncă încheiat cu A. N. a S. din R., respectiv contractul nr. 312 din (...).
Având în vedere faptul că deciziile contestate în cauză nu au fost emise de către angajator, nu se poate reține că prin emiterea acestora contractul de muncă al intimatului-reclamant a încetat.
De asemenea, s-a mai arătat că nu se poate reține nici faptul că, urmare a emiterii deciziilor, reclamantului nu i s-ar mai fi permis să presteze muncă.
S-a mai arătat că acțiunea reclamantului se impunea a fi respinsă ca fiind o acțiune formulată împotriva unei persoane lipsită de calitate procesual pasivă.
De asemenea, se susține că în mod greșit prima instanță a respins excepția lipsei interesului reclamantului în promovarea acțiunii.
Recurenta mai invocă faptul că din procesul-verbal al Adunării
Generale a F. S. din R. încheiat la data de 24 aprilie 2010 rezultă că la adunare au participat delegați din partea A.N.S.R., inclusiv domnul Grecu Mihail, președinte al asociației, că ordinea de zi a cuprins și prezentarea raportului de activitate pe anul 2009, raport prezentat de către reclamant, iar parte dintre participanți au exprimat nemulțumiri la adresa activității depusă de către reclamant.
Din același proces-verbal rezultă că, în urma votului, s-a decis demiterea conducerii filialei și preluarea interimatului de către vicepreședinte.
Se mai susține că, neavând calitatea de angajator, recurenta nu poate fi obligată la reintegrarea reclamantului în muncă și nici la plata de despăgubiri conform legislației muncii.
Analizând recursul formulat de pârâta A. N. A S. DIN R. - F. T. A S. C., în temeiul disp.art.3041 Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recursinvocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta estedoar în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Conform contractului individual de muncă înregistrat sub nr.312 din (...) în registrul general de evidență a salariaților, reclamantul este salariatul A. N. A S. DIN R. , în calitate de președinte al F. S. C., începând cu data de (...).
De altfel, acesta nici nu putea fi la acea dată salariatul recurentei, întrucât F. S. C. (actuala F. T. a S. C., după modificarea denumirii acesteia), a dobândit personalitate juridică abia în anul 2005, prin încheierea nr.
4177/CC/(...) a J. C.
Chiar dacă din adresa A.N.S.R. nr.223/(...) rezultă că din acest moment toate documentele de personal „au intrat în administrarea conducerii F. C.";, contractul individual de muncă al reclamantului a rămas încheiat cu asociația, neexistând nicio modificare legală a acestuia în acest sens.
De altfel, și prin decizia nr.287/2008, tot C. N. al A. N. a S. din R. a constatat că reclamantul a fost reales în funcția de președinte de filială și a stabilit salariul brut al acestuia.
Prin urmare, având în vedere faptul că deciziile de concediere a reclamantului din datele de (...), (...) și (...) au fost emise de F. C. a A. N. a S. din R., se reține că în mod corect prima instanță a constatat nulitatea acestora.
Astfel, o manifestare unilaterală de încetare a contractului individual de muncă nu poate fi valabil exprimată decât de către părțile contractului, astfel încât, în speță, doar angajatorul, deci A. N. a S. din R. era îndreptățită de a emite un act de concediere a reclamantului, cu respectarea tuturor cerințelor legii în acest sens.
De asemenea, se mai reține că, potrivit art. 13 alin.2 din O.G. nr.26/2000, filialele pot încheia acte juridice de dispoziție, în numele și pe seama asociației, numai pe baza hotărârii prealabile a consiliului director al asociației, ori în cauză nu s-a probat că ar fi fost îndeplinită această cerință.
Se mai reține astfel că în mod corect a fost respinsă de către prima instanță excepția lipsei de interes a reclamantului în introducerea prezentei acțiuni, excepție invocată de către recurentă, având în vedere faptul că reclamantul a fost nevoit să se adreseze instanței pentru proteguirea drepturilor pe care le avea în calitate de salariat, cu atât mai mult cu cât s-a intenționat afectarea acestora de către o persoană care nu avea nici calitatea de angajator al acestuia, prin decizii comunicate atât angajatului, cât și Inspectoratului Teritorial de M., tocmai în scopul de a produce efecte juridice.
De altfel, Curtea reține că, invocând această excepție și reiterând-o prin motivele de recurs, recurenta și-a invocat în cauză propria culpă.
Se mai constată că, în lipsa unor decizii valabile de încetare a contractului individual de muncă nr.312 din (...), acesta este în ființă și în prezent.
De altfel, A. N. a S. din R. a comunicat instanței, prin adresa nr.223/(...), că: „De sediul central al A. nu s-a emis nicio decizie de desfacere a contractului de muncă a domnului B. G. D., deoarece la data de
25 mai 2010 documentele erau în responsabilitatea filialei.";
Pentru aceste motive, în mod greșit prima instanță a obligat F. C. a A.N.S.R. la reintegrarea reclamantului, în temeiul disp.art.78 din Codul muncii, pe funcția deținută anterior emiterii deciziilor contestate în cauză, fără a lua în considerare faptul că acesta a rămas în continuare salariatul A. N. a S. din R., care trebuie să asigure acestuia toate garanțiile oferite de legislația muncii.
Având în vedere cele expuse anterior, se reține că anularea deciziilor filialei nu poate atrage, în prezentul cadru procesual stabilit de către reclamant, potrivit principiului disponibilității părților în procesul civil, și obligarea filialei recurente la plata despăgubirilor prevăzute de art.78 din
Codul muncii, ce sunt datorate în cazul unei decizii de concediere nelegale emise de către angajator.
În situația în care intimatului, în perioada scursă de la data emiterii deciziilor contestate în cauză, i-a fost afectat dreptul la muncă și la salariu,
și în condițiile în care acesta nu va fi despăgubit de către angajator, va putea acționa în judecată asociația în cadrul unei acțiuni în răspundere patrimonială, în temeiul art.253 din Codul muncii.
În cazul în care reclamantul consideră că a fost prejudiciat în drepturile sale de către filiala recurentă, în urma emiterii deciziilor contestate în cauză, acesta are posibilitatea de a formula împotriva acesteia o acțiune în daune potrivit dreptului comun.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 Cod.proc. civilă, se va admite în parte recursul declarat de pârâta A. N. A S. DIN R. T. A S. C. și se va modifica în parte sentința primei instanțe, în sensul de a se respinge cererile formulate de reclamantul B. G. D. în contradictoriu cu pârâta F. S. C. A A. N. A S. DIN R., având ca obiect reîncadrarea în muncă și plata despăgubirilor salariale.
Se vor menține restul dispozițiilor din sentință.
În temeiul disp.art.274 și 276 Cod.proc.civilă, intimatul B. G. D. va fi obligat să plătească recurentei suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs, în raport cu pretențiile care au fost încuviințate acestuia în cauză.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâta A. N. A S. DIN R. - F. T. A S. C. împotriva sentinței civile nr. 4057 din 3 octombrie 2011 a T.ui C., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte, în sensul că respinge cererile formulate de reclamantul B. G. D. în contradictoriu cu pârâta F. S. C. a A. N. A S. DIN R., având ca obiect reîncadrarea în muncă și plata despăgubirilor salariale.
Menține restul dispozițiilor din sentință.
Obligă pe intimatul B. G. D. să plătească recurentei suma de 100 lei cheltuieli de judecată în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 22 februarie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
GREFIER
G. C.
Red./dact. : C.M.;
3 ex./(...)
Jud.fond: Tribunalul Cluj: M.F.B.
| ← Decizia nr. 3587/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2515/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
