Decizia nr. 3589/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
DOSAR NR. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3589/R/2012
Ședința publică din data de 11 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: C. M. JUDECĂTORI: S.-C. B.
I.-R. M.
G.: G. C.
S-a luat în examinare, în vederea pronunțării, recursul declarat de reclamanta G. ANA împotriva sentinței civile nr. 460 din 16 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Maramureș în dosar nr. (...), privind și pe pârâtul intimat C. T. T. B. M., având ca obiect contestație decizie de sancționare.
Mersul dezbaterilor și susținerile părților prezente au fost consemnate în încheierea de ședință din data de 5 septembrie 2012, încheiere care face parte din prezenta decizie.
Pentru termenul de astăzi pentru când s-a amânat pronunțarea, reclamanta recurentă a depus la dosarul cauzei concluzii scrise.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin acțiunea civilă înregistrată sub nr.9741/100/(...), reclamanta G. ANA D. a chemat în judecată pe pârâtul C. M., director al COLEGIULUI T. T. B. M., solicitând în contradictoriu cu acesta anularea dispoziției 207/(...) emisă de pârât prin care s-a stabilit un salariu de încadrare de 745 lei, corespunzător nivelului minim din grilă în conformitate cu Legea nr.
63/2011, obligarea pârâtului la reîncadrarea sa la nivelul maxim din grila respectivă cu un salariu de 1.466 lei și la plata de daune morale în cuantum de 20.000 lei, cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a susținut că, la data de (...), pârâtul a sancționat-o prin retragerea indemnizației de conducere și a sporului pen- tru viza de control financiar preventiv, în mod nelegal și abuziv. Instanța de judecată a anulat această decizii de sancționare. Pe toată perioada care a urmat datei de (...) până la zi, pârâtul a sancționat-o mereu pe reclamantă, sancțiuni care în instanță au fost anulate.
Reclamanta a mai arătat că, începând cu luna ianuarie 2011, în mod tacit i-au fost luate toate sarcinile de serviciu, nerespectându-se hotărârile judecătorești prin care angajatorul era obligat să o reîncadreze.
Reclamanta susține că și-a îndeplinit sarcinile de serviciu, nu a avut nicio sancțiune în afară de cele anulate în instanță, astfel că nu se justifică modalitatea de încadrare a acesteia prin prisma dispozițiilor Legii nr.
63/2011.
Se mai arată că, prin adresa nr. 2349/(...), reclamanta a contestat modalitatea de stabilire a salariului, dar până la data formulării acțiunii în instanță, nu a primit niciun răspuns de la pârât.
Reclamanta mai precizează că, pentru abuzurile săvârșite la adresa sa, a înțeles să formuleze și plângere penală împotriva pârâtului.
Prin înscrisul depus la termenul de judecată din (...), reclamanta precizează că înțelege să se judece în prezenta cauză în contradictoriu cu pârâtul C. T. T. B. M., reprezentat legal de directorul instituției Cărăușan M..
Prin întâmpinarea depusă, pârâtul a invocat excepțiile inadmisibilității acțiunii, ca urmare a nerespectării de către reclamantă a procedurii prealabile prevăzută de art. 30 din Legea nr. 284/2010, a netimbrăriii acțiunii, raportat la dispozițiile art. 20 din Legea nr. 146/1997, iar în ceea ce privește fondul cauzei a solicitat respingerea acțiunii, pentru următoarele motive:
Prin dispoziția atacată în prezenta cauză se stabilește că, începând cu data de (...), reclamanta va îndeplini funcția de administrator financiar I - S cu un salariu de bază de încadrare de 745 lei, dispoziția fiind emisă în conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2010.
Reclamanta are calitatea de angajată a unității de învățământ pârâte, în baza contractului individual de muncă nr. 711/(...), încheiat pe durată nedeterminată, fiind încadrată în funcția de contabil I A, având stabilit la momentul încheierii contractului un salariu de 3.656.000 lei, un spor de control de 25% și un spor de conducere de 30%.
Potrivit modificărilor operate în contractul individual de muncă, la data de (...), reclamantei nu i-a mai fost plătită indemnizația de conducere și i s-a suspendat sporul pentru control financiar, iar la data de (...) i s-a schimbat încadrarea în administrator financiar cu studii superioare, respectiv administrator financiar I-S, în acest sens fiind aprobată și fișa postului de către C. de A. al unității școlare pârâte.
Pârâtul a susținut că, potrivit acestei încadrări, în temeiul Legii nr.63/2011 i-a fost stabilit salariul reclamantei, încadrarea în grilă fiind corectă.
În ceea ce privește daunele morale, pârâtul a arătat că se impune ca această cerere să fie respinsă, în cauză nefiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, respectiv nu există un prejudiciu, nu se poate reține nicio culpă în sarcina pârâtului și cu atât mai mult, vreo legătură de cauzalitate între prejudiciu și fapta culpabilă a pârâtului.
În probațiune, s-au depus la dosar înscrisuri.
Prin sentința civilă nr. 460/(...), pronunțată de Tribunalul Maramureș, s-a admis acțiunea civilă formulată de reclamanta G. ANA D. în contradictoriu cu pârâtul C. T. T., prin director C. M., și în consecință, a fost anulată dispoziția nr. 207 din (...) emisă de pârât, a fost obligat pârâtul să o încadreze pe reclamantă la nivelul maxim de salarizare din grila de salarizare conform Legii 63/2011, respectiv la nivelul salariului de încadrare de 1466 lei, la plata către reclamantă a sumei de 20.000 lei cu titlu de daune morale și a sumei de 40 lei cu titlu de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Examinând cu prioritate excepțiile invocate de pârât, instanța a reținut că acestea sunt nefondate, pentru următoarele motive:
Prin dispoziția nr. 207/(...) emisă de pârât, în temeiul Legii nr.
63/2011, s-a decis ca, începând cu data de (...), reclamanta să îndeplinească funcția de administrator financiar I-S, stabilindu-i-se un salariu de înca- drare de 745 lei corespunzător unei norme de 1., o indemnizație de condu- cere de 2%, gradație de merit de 25% și un spor de vechime în muncă de
25%.
Potrivit mențiunii făcută pe decizie depusă la fila 3 din dosar, această dispoziție a fost comunicată reclamantei la data de (...).
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 1 și 2 din legea 284/2010:
„(1) Soluționarea contestațiilor în legătură cu stabilirea salariilor de bază individuale, a sporurilor, a premiilor și a altor drepturi care se acordă potrivit prevederilor prezentei legi este de competența ordonatorilor de credite.
(2) Contestația poate fi depusă în termen de 15 zile lucrătoare de la data luării la cunoștință a actului administrativ de stabilire a drepturilor salariale, la sediul ordonatorului de credite.";
Prin adresa înregistrată la pârâtă sub nr. 2349/(...) - fila 4 dosar de fond, reclamanta s-a adresat directorului C. T. T. B. M. cu contestație privind salariul de încadrare de 745 lei.
În conformitate cu dispozițiile art. 30 alin. 3 din Legea nr. 248/2010:
„ (3) Ordonatorii de credite vor soluționa contestațiile în termen de 10 zile lucrătoare.";
Pârâta nu a răspuns acestei contestații nici în termenul legal de 10 zile, dar nici până la momentul pronunțării instanței de fond în cauză, as- pect confirmat de reprezentantul pârâtei, la termenul de judecată din (...).
Întrucât reclamanta s-a conformat dispozițiilor legale, în sensul că s-a adresat cu contestație ordonatorului de credite, care este pârâtul din prezenta cauză, faptul că acesta nu a respectat dispozițiile legale și nu a răspuns reclamantei nu poate conduce la admiterea excepției inadmisibilității acțiunii pentru lipsa procedurii prealabile.
În ceea ce privește excepția netimbrării acțiunii invocată de pârât, tribunalul s-a pronunțat prin încheierea de ședință de la termenul de judecată din (...), în sensul respingerii acesteia, raportat la dispozițiile art. 270 Codul muncii, potrivit căruia litigiile de muncă sunt scutite de plata taxelor judiciare de timbru.
Trecând la analizarea cauzei pe fond, tribunalul a reținut că acțiunea este întemeiată, pentru următoarele considerente:
Între părți au existat mai multe conflicte de muncă, soluționate prin hotărâri judecătorești irevocabile.
Astfel, prin sentința civilă nr. 248 din data de (...), pronunțată de
Tribunalul Maramureș în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă prin res- pingerea recursului, conform deciziei civile nr. 2. a C. de A. C., a fost respinsă ca nefondată acțiunea precizată formulată de reclamantul G. Ș. T. B. M., în contradictoriu cu pârâții M. E., C., T. și S. și G. Ana-D., prin care s- a solicitat anularea hotărârii nr. 14/2008 a C. central de disciplină.
Prin sentința civilă nr. 302 din data de (...), pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca fiind rămasă fără obiect acțiunea formulată de reclamanta G. Ana D., în contradictoriu cu pârâtul G. Ș. T. B.
M., prin care s-a solicitat anularea deciziilor de sancționare disciplinară nr.
1046/(...), nr. 1047/(...) și nr. 1048/(...), ca urmare a revocării acestora prin decizia nr. 56 din (...), emisă de către pârât ulterior înregistrării contestației pe rolul T. M..
Prin sentința civilă nr. 611 din data de (...), pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă contestația formulată de contestatoarea G. Ana D. împotriva deciziei nr.1 din (...) emisă de intimatul G. Ș. T. B. M., s-a constatat nulitatea absolută a acestei decizii și a fost obligat intimatul la plata diferenței de salariu ce a fost reținută, ca urmare a aplicării sancțiunii disciplinare, începând cu luna februarie 2009.
Prin sentința civilă nr. 92 din data de (...), pronunțată de T. M., în dosarul nr. (...), rămasă irevocabilă prin nerecurare, s-a admis contestația formulată de contestatoarea G. Ana D., în contradictoriu cu intimatul G. Ș.
T. B. M., s-a dispus anularea deciziei nr. 81 din (...), emisă de intimat, prin care i s-a aplicat contestatoarei sancțiunea disciplinară a diminuării salariului de bază pentru o perioadă de 3 luni, începând cu data de (...) și obligarea intimatului la plata drepturilor salariale reținute ca urmare a aplicării deciziei de sancționare.
Prin sentința civilă nr. 783 din data de (...), pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...), a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta G. Ana D. și a fost obligat pârâtul G. Ș. T. B. M. să îi plătească acesteia contravaloarea abonamentului pe mijloacele de transport în comun pe ruta B.-B. M. și retur.
Prin sentința civilă nr. 1458 din (...), pronunțată de T. M. în dosarul nr. (...)9, rămasă irevocabilă prin nerecurare, a fost admisă în parte contestația formulată de contestatoarea G. Ana D., în contradictoriu cu intimatul G. Ș. T. B. M., s-a dispus anularea deciziei nr. 253 din data de (...) de sancționare disciplinară a contestatoarei, a fost obligat intimatul la plata către aceasta a drepturilor salariale reprezentând diminuarea salariului de bază cu 10% pe o perioadă de 3 luni, începând cu data de 1 octombrie 2009, precum și la plata drepturilor salariale aferente zilelor de (...), (...) și (...).
Prin decizia civilă nr. 5. a C. de A. C., s-a dispus, la solicitarea reclamantei G. Ana D., anularea deciziei nr. 637 din (...), emisă de pârâtul G. Ș. T. B. M., care a fost obligat să plătească reclamantei sporul de 25% pentru exercitarea vizei de control financiar preventiv propriu începând cu data de (...) și până la pronunțarea hotărârii.
Prin decizia nr. 199/R/2011 a C. de A. C., s-a dispus anularea ca- lificativului „nesatisfăcător"; acordat reclamantei pentru activitatea desfășurată în anul 2009, în urma procedurii de evaluare a performanțelor profesionale individuale și a fost obligat pârâtul G. Ș. T. B. M. să efectueze evaluarea performanțelor profesionale individuale ale reclamantei pentru anul 2009, în raport de atribuțiile și sarcinile stabilite prin fișele postului din (...) și (...).
Prin sentința penală nr. 1730 din data de (...), pronunțată de J. B. M. în dosarul nr. (...), a fost admisă plângerea formulată de petenta G. Ana D. împotriva rezoluției din (...), pronunțată de procurorul de la P. de pe lângă
Judecătoria Baia Mare în dosarul nr. 2., menținută prin rezoluția prim- procurorului P. de pe lângă Judecătoria Baia Mare din (...), în dosar nr.
439/II/2/ 2011, care au fost desființate, iar cauza trimisă P.ui de pe lângă
J. B. M. în vederea redeschiderii urmăririi penale și continuarea cercetărilor.
Prima instanță a mai reținut că reclamanta a solicitat în repetate rânduri punerea în aplicare a acestor hotărâri judecătorești, cu toate acestea însă, ultima încadrare a acesteia anterior emiterii dispoziției 207/(...) a fost ca administrator financiar I-S
Potrivit Legii nr. 63 din 10 mai 2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ în ANEXA 3b privind salarii de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar, la poziția 203 este menționat administrator financiar (patrimoniu) grad I-S cu un salariu între 745 lei și 1.466 lei.
Potrivit notei de subsol I.) se face mențiunea că dispoziția de la poziția
203 se utilizează și pentru funcțiile: economist, inginer, referent, tehnician, merceolog, contabil, administrator și funcționar prevăzute în Hotărârea Guvernului nr. (...).
Având în vedere că reclamanta are o vechime în muncă de 25 de ani, din care, doar la unitatea școlară pârâtă, o vechime de 10 ani, că în dreptu- rile salariale i s-a inclus și gradația de merit de 25% și sporul de conducere de 2%, este evident că aceasta nu putea fi încadrată la nivelul minim de salarizare din grupa sa, ci dimpotrivă, la nivelul maxim, îndeplinind toate celelalte cerințe legale în acest sens, astfel că instanța de fond a apreciat că se impune anularea dispoziției 207/(...) și obligarea pârâtului la încadrarea reclamantei la nivelul maxim din grilă, respectiv cu un salariu de 1.466 lei, în loc de 745 lei și menținerea celorlalte drepturi salariale.
În ceea ce privește cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, instanța a reținut faptul că, potrivit art. 253 Codul muncii angajatorul este obligat, în temeiul normelor și principiilor răspunderii civile contractuale, să îl despăgubească pe salariat în situația în care acesta a suferit un prejudiciu material sau moral din culpa angajatorului în timpul îndeplinirii obligațiilor de serviciu sau în legătură cu serviciul. Daunele mo- rale constau în atingerea adusă valorilor care definesc personalitatea umană, valori care se referă la existența fizică a omului, la sănătatea și integritatea corporală, la cinste, demnitate, onoare, prestigiu profesional și alte valori similare (Î.C.C.J. Secția civilă și de proprietate intelectuală, decizia
3189/(...)).
În speță, s-a reținut de către instanță că reclamanta a făcut dovada prejudiciului moral suferit. Astfel, a fost luată în considerare întreaga procedură de sancționări repetate a reclamantei începând din anul 2008, sancțiuni care, deși au fost anulate de instanțele de judecată, nu au dus la restabilirea situației sale anterioare și faptul că, prin dispoziția contestată în cauză, reclamanta a fost umilită prin încadrarea ei la cel mai mic nivel de salarizare, ceea ce a cauzat reclamantei o stare de stres, o suferință evidentă.
S-a mai reținut de către prima instanță că atât contextul economic, cât și buna-credință a reclamantei, susținută de hotărârile judecătorești irevocabile pronunțate în favoarea sa, abuzul exercitat de pârât sunt de natură a crea o stare de stres, de neîncredere într-un raport normal de muncă, de neîncredere față de propria persoană, de neputință.
În consecință, față de toate probele administrate în cauză, instanța de fond a reținut că reclamanta a suferit un prejudiciu moral, prin alterarea imaginii construite în cadrul unității școlare pârâte, a vieții personale, prin încălcarea demnității, onoarei. Aceste angoase, neplăceri, incertitudini urmează a fi reparate, pe cât posibil, de către pârât prin plata unor daune morale (instanța având în vedere și cauza C. Străin și alții împotriva României, cererea nr. 57001/00, cauza Pini și Bertani și Manera și Artipaldi împotriva României publicată în Monitorul Oficial al României nr. 1245/(...), cauza Ernestina Zullo c. Italiei, cauza nr. 64897/01).
Cu privire la cuantificarea prejudiciului moral, s-a reținut că aceasta nu este supusă unor criterii legale de determinare. S. cuantumului acestora include o doză de aproximare avându-se în vedere consecințele negative suferite de reclamantă pe plan psihic, importanța valorilor lezate, măsura în care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost percepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În privința daunelor morale - a reținut ÎCCJ în decizia 4505/(...) a Secției civile și de proprietate intelectuală - nu se poate apela la probe materiale, judecătorul fiind singurul care, în raport de consecințele, pe orice plan, suferite de reclamant, trebuie să aprecieze o anumită sumă globală, care să compenseze prejudiciul moral cauzat, fără caprin aceasta să se încerce o reparare cu mult peste vătămarea produsă, determinând o îmbogățire fără justă cauză în persoana reclamantului. T., în cuantificarea prejudiciului moral, aceste criterii sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile, pe o bază echitabilă, corespunzătoare prejudiciului real și efectiv suferit.
Față de toate aceste aspecte, instanța a admis cererea reclamantei de obligare a pârâtului la plata de daune morale în sumă de 20.000 lei.
În temeiul art. 274 Cod procedură civilă, pârâtul a fost obligat la plata cheltuielilor de judecată, respectiv suma de 40 lei, reprezentând cheltuielile de transport ale reclamantei de la localitatea de domiciliu la instanță și retur, câte 10 lei pentru fiecare din cele 4 termene de judecată la care reclamanta a fost prezentă.
Reclamanta a mai solicitat câte 70 de lei pentru fiecare zi de prezență la instanță cu motivarea că pentru a se putea prezenta la termenele de judecată, i s-a solicitat să-și ia concediu de odihnă, nefiind învoită.
Prima instanță a reținut că această cerere este nefondată vând în vedere că concediul de odihnă se remunerează în bani, iar reclamanta nu a făcut dovada că între suma încasată cu titlu de concediu de odihnă și cea cuvenită pentru o zi normală de lucru ar exista vreo diferență.
Împotriva acestei sentințe au declarat recurs atât reclamanta G. ANA D., cât și pârâtul C. T. T. B. M., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică.
Prin recursul formulat, reclamanta G. ANA D. critică sentința instanței de fond în sensul că, în dispozitivul hotărârii nu s-a menționat data de la care s-a dispus încadrarea acesteia la nivelul maxim de salarizare în grila de salarizare conform Legii nr.63/2011, respectiv data de (...).
Recurentul C. T. "T." B. M. formulează următoarele motive de recurs:
În pronunțarea cauzei, instanța de fond a pornit de la premisa existentei unor vechi conflicte de munca intre părți, enunțând solutii pronunțate in aceste cauze, printre care și sentința penala nr.1730 din data de (...), pronunțata de J. B. M. in dosar nr.(...), motivare considerată de către recurent ca fiind o încălcare a prevederilor art. 6 paragraful 2 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului care precizează că: "Orice persoana acuzata de o infracțiune este prezumată nevinovată până ce vinovăția va fi legal stabilită.
Recurentul mai arată că prezumția de nevinovătie consacrată de art 6 paragraful 2, impune ca niciun reprezentant al statului să nu declare că o persoană este vinovată înainte ca vinovăția să fi fost stabilită de o instanță de judecată (Allenet de R. c. F.), considerent pentru care în niciun litigiu avut cu intimata, nu a facut vorbire despre plangerea penala formulata impotriva acesteia pentru savarsirea infractiunilor de fals material in inscrisuri oficiale, prevazuta si pedepsita de dispozitiile an. 288 alin. 2 Cod penal si uz de fals, prevazuta si pedepsita de dispozițiile art. 291 Cod Penal si înregistrata sub dosar nr.9S9 /P /2012 al P.ui de pe lângă Judecătoria Baia Mare.
Se mai arată că nerespectarea prevederilor legale, de către C. T. T. B. M., in redactarea dispoziției atacate, critici formulate de către intimata si admise de către instanța de fond, nu pot fi primite, deoarece acestea nu se bazează pe argumente menite sa aibă ca finalitate anularea dispoziției.
Din motivele acțiunii formulate de către reclamantă recurentul retine ca aceasta este nemulțumita de modalitățile in care a fost sancționata si evaluata de către angajator, apreciind că pe fondul "situației conflictuale" existente cu conducerea unității de învățământ a fost emisa dispoziția nr.207/(...), prin care i-a fost diminuat salariul de încadrare.
Se mai arată că motivarea instanței de fond, ca "întreaga procedura de sancționări repetate a reclamantei începând din anul 2008, sancțiuni care deși au fost anulate de instanțele de judecata nu au dus la restabilirea situației salariale anterioare ci dimpotrivă ... " nu se susține, întrucât, prin dispoziția nr.207/(...) emisa de unitatea de învățământ, se stabilește ca, începând cu data de (...), intimata să îndeplinească funcția de administrator financiar I-S, cu un salariu de baza de încadrare de 745 lei.
Recurentul consideră că dispoziția a cărei anulare se solicita a fost emisa în temeiul dispozițiilor Legii nr.63/2011 privind încadrarea și salarizarea în anul 2011 a personalului didactic și didactic auxiliar din învățământ, care precizează "ca începând cu data intrării in vigoare a legi și până la 31 decembrie 2011 personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficia de drepturile de natură salarială stabilite in conformitate cu anexele la prezenta lege," și nu in baza fisei de evaluare a performantelor profesionale individuale.
Recurentul a reluat prin motivele de recurs și susținerile formulate prin întâmpinare în sensul că intimata are calitatea de angajata a unității de învățământ in baza contractului individual de munca nr. 711/(...) pe o durata nedeterminata, fiind încadrata in funcția de contabil 1 A, având stabilit la momentul încheierii contractului un salariu de 3.656.000 lei, un spor de control de 25% si indemnizație de conducere de 30%. Potrivit modificărilor operate in contractul individual de munca la data de (...), reclamantei i-a încetat indemnizația de conducere si i s-a suspendat sporul de control financiar, iar ia data de (...) i s-a schimbat încadrarea in administrator financiar cu studii superioare, respectiv administrator financiar I-S, in acest sens fiind aprobata de C. de administrație a subscrisei parate si fisa postului, la data de (...).
Așadar, recurentul susține că, prin dispoziția atacata, s-a menținut încadrarea intimatei pe postul avut anterior, iar pentru această funcție, drepturile salariale de încadrare au fost stabilite in conformitate cu prevederile Legii nr. 63/2011, astfel încât dispoziția emisa este legala si nu poate fi considerată ca o modificare unilaterală a contractului individual de muncă. Prin contractele colective de munca sau acordurile colective de munca si contractele individuale de munca nu pot fi negociate salarii ori alte drepturi bănești sau în natura care excedează prevederilor noii legi.
Cu privire la capătul de cerere privind obligarea recurentului la plata de daune morale, cu raportare la prevederile art.1349 cod civil privind răspunderea delictuala, analizând starea de fapt prezentata, se apreciază ca nu sunt întrunite condițiile generale pentru angajarea răspunderii sale.
Se mai arată că, doar într-o singură frază și cu referire la aspecte asupra cărora s-au pronunțat alte instanțe prin alte hotărâri judecătorești definitive și irevocabile, Tribunalul Maramureș a acordat intimatei suma de
20.000 lei, cu titlu de daune morale, fără să precizeze vreun motiv sau criteriu care a stat la baza aprecierii cuantumului daunelor.
Recurentul mai arată că pretinsa neexecutare a obligațiilor dispuse prin hotărâri judecătorești, o tergiversare a executării propriilor obligații precum și împiedicarea intimatei să aibă o viață normală, sunt aspecte ce nu au fost dovedite în prezenta cauză.
Se mai arată că, în cazul concret, cuantumul daunelor morale acordate trebuie să aibă efecte compensatorii și nu să constituie venituri nejustificate acordate intimatei, întrucât potrivit art.1349 alin.1 C.civ., „orice persoană are îndatorirea să respecte regulile de conduită pe care legea sauobiceiul locului le impune și să nu aducă atingere prin acțiunile ori inacțiunile sale, drepturilor ori intereselor legitime ale altor persoane";.
În acest sens recurentul arată că intimata nu a făcut dovada existenței vreunui prejudiciu nepatrimonial, nefiind probată producerea unei suferințe morale acesteia, iar prin simpla emitere a unei decizii de salarizare, nu se poate face dovada existenței unui asemenea prejudiciu.
Daunele morale se stabilesc în raport cu consecințele negative suferite de intimata, importanța valorilor lezate, măsura in care au fost lezate aceste valori, intensitatea cu care au fost concepute consecințele vătămării, măsura în care i-a fost afectată situația familială, profesională și socială. În cuantificarea prejudiciului moral, aceste condiții sunt subordonate condiției aprecierii rezonabile pe o bază echitabilă corespunzătoare prejudiciului real și efectiv produs intimatei, astfel încât să nu se ajungă la o îmbogățire fără justă cauză a celui care pretinde daune morale.
Criteriul general evocat de C. constă în aceea că despăgubirile trebuie să prezinte un raport rezonabil de proporționalitate cu atingerea adusă reputației, având în vedere gradul de lezare a valorilor sociale ocrotite, intensitatea și gravitatea atingerii adusă acestora.
În situația daunelor morale, datorită naturii lor nepatrimoniale, o evaluare exactă a acestora în bani nu este posibilă, întinderea despăgubirilor realizându-se prin aprecierea raportată la elementele de fapt.
Recurentul consideră însă că pentru acordarea daunelor morale trebuie dovedite prin orice mijloc de probă pretențiile salariatului, prejudiciul moral suferit si legătura de cauzalitate dintre măsura dispusă de unitate și impactul negativ atât în plan personal, în plan profesional asupra salariatului, cât și dificultățile in plan familial si în raporturile cu celelalte persoane. Or, în prezenta speță, se apreciază că nu s-a făcut dovada acestor elemente, nefiind probată nici culpa pârâtei, nici legătura de cauzalitate dintre fapta invocată de către intimată și presupusul prejudiciu suferit de către aceasta.
În plus, se arată că suma solicitată de intimata cu acest titlu este excesivă, iar răspunderea civilă delictuală este menită să acopere o pagubă, nu să asigure un câștig.
Recurentul consideră că trebuie avut în vedere și faptul ca intimata, pe parcursul executării raporturilor de muncă cu unitatea școlară, a cauzat la rândul său un grav prejudiciu de imagine acesteia, prin numeroasele acțiuni promovate în justiție, care ulterior s-au dovedit a fi nefondate și nelegale, astfel încât a fost în mod greșit cuantificat cuantumul daunelor morale, intimata primind o despăgubire excesivă în raport de situația de fapt reținută.
În drept, se invocă dispozițiile art. 304 pct. 9 Cod.poc.civilă.
Prin întâmpinarea formulată, intimata-recurentă G. Ana D. solicită respingerea recursului formulat de către recurentul C. T. T. B. M.
În recurs, părțile depun la dosarul cauzei înscrisuri.
Analizând recursul formulat de către pârâtul C. T. T. B. M., în temeiuldisp.art.3041 Cod.poc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate și a dispozițiilor legale aplicabile în cauză, se reține că acesta este în parte fondat, pentru următoarele considerente:
Deși în mod corect prima instanță a anulat, ca fiind nelegală, dispoziția nr.207/(...) emisă de pârâtul C. T. T. B. M., Curtea constată că în mod eronat a fost obligat pârâtul să o încadreze pe reclamantă la nivelul maxim de salarizare din grila de salarizare conform Legii 63/2011, respectiv la nivelul salariului de încadrare de 1466 lei.
Astfel, conform art.1 alin.1 din Legea nr.63/2011, începând cu data intrării în vigoare a legii și până la 31 decembrie 2011, personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ beneficiază de drepturile de natură salarială stabilite în conformitate cu anexele la prezenta lege.
Alineatul 2 al aceluiași articol prevede că, în ceea ce privește cuantumul brut al salariilor de încadrare pentru personalul didactic și didactic auxiliar din învățământ, acesta este cel prevăzut în anexele nr. 1, 2,
3a și 3b, după caz.
Potrivit pct.203 din Anexa 3b la aceeași lege, intitulată "Salarii de încadrare pentru personalul didactic auxiliar din învățământul preuniversitar";, pentru funcția de administrator financiar (patrimoniu) grad I S, nivelul minim de salarizare a fost stabilit la suma de 745 lei, iar cel maxim la suma de 1.466 lei.
Prin dispoziția nr. 207/(...) emisă d e pârât , în temeiul Legii nr.
63/2011, s-a stabilit că, începând cu data de (...), reclamanta, îndeplinind funcția de administrator financiar I-S, va avea un salariu de încadrare de
745 lei, respectiv nivelul minim de salarizare prevăzut pentru această funcție în grila de salarizare.
Reclamanta, prin acțiunea formulată, se consideră vătămată în ceea ce
privește modul de stabilire de către a ngajator, prin această decizie, a
drepturilor sale salariale, respectiv a salariului său de încadrare, considerându-se îndreptățită la acordarea salariului maxim din grila
menționată anterior, respectiv cel de 1466 lei.
Prima instanță reține, prin sentința recurată, că reclamanta „. o
vechime în muncă de 25 de ani, din car e, doar la unitatea școlară pârâtă, o vechime de 10 ani, că în drep turile salariale i s-a inclus și g radația de merit
de 25% și sporul d e conducere de 2% ,…"; astfel încât „… este evident că
aceasta nu putea fi î ncadrată la nivelul minim de salarizare din grupa sa, ci
dimpotrivă, la nivel ul maxim, îndeplini nd toa te celelalte c erințe le gale în
acest sens,…";.
Curtea reține că, c eea ce prima insta nță nu a analizat î n cauză și angajatorul recurent nu a avut în vedere în emiterea deciziei de
încadrare/salarizare contestate, este faptul că salariul de încadrare al reclamantei stabilit conform dispozițiilor Legii nr.63/2011 tr ebuia stabilit nu numai cu respectarea pct.203 din Anexa 3b la lege, ci și a articolului 2 din
acest act normativ, care prevede, la alin.1, că încadrarea personalului
prevăzut la art.1 se face pot rivit prevederilor acestei legi, iar la alin.2 că:
"Persoanele care au salariul de încadrare între limita minimă și max imă
a tranșei de vec hime pentru funcțiile didactice din învățământul universitar, respectiv a gradului profesional sau a treptei profesionale
pentru funcțiile didactice aux iliare își păstrează încadrarea avută dacă
se situează între limitele prevăzute în anex ele la prezenta lege.";
După cum rezultă din dispoziția nr.86/(...) emisă de către recurent și
fișa de încadrare a intimatei, pe func ția de administrator financiar I S, începând cu data de (...)-filele nr.70, 71 dosar de fond-acesteia i s-a stabilit
un "salariu de bază nou"; de 1150 lei, a stfel încât intimata este obligată, în
temeiul art.2 alin.2 din Legea nr.63/2011, să păstreze aceast ă încadrare
avută de către salariată, al cărei salariu de încadrare era între limita
minimă și maximă a gradului profesio nal sau a treptei pr ofesionale pentru
respectiva funcție.
Constatând că încadrarea salarială a reclamantei, începând cu data de (...), trebuia să respecte dispozițiile art.2 alin.2 din Legea nr.63/2011, Curtea constată ca fiind nefondată cererea acesteia de obligare a pârâtului lareîncadrarea sa la nivelul maxim de salarizare prevăzut în grilă, respectiv cel de 1466 lei.
Curtea mai reține că în mod eronat prima instanță a obligat recurentul
C. T. T. B. M. la plat a de daune morale către reclamanta G. Ana D.
Astfel, se reține că, prin cel de-al treilea petit al acțiunii formulate în cauză, aceasta a solicitat:";obligarea pârâtului la plata daunelor morale în cuantum de 20000 lei, prejudiciul moral suferit fiind cauzat de frustrările provocate de retribuția minimă, de comportamentul abuziv al pârâtului prin care mi-a fost profund afectată onoarea și demnitatea";.
De asemenea, în finalul precizărilor formulate la data de (...), fila 50 dosar de fond, reclamanta arată că: „Prin încadrarea la limita minimă și fără nici o justificare pertinentă, mi s-a cauzat un grav prejudiciu material și moral, mi-au fost afectate profund prestigiul, onoarea, demnitatea, imaginea publică, reputația profesională.";
În consecință, atât din motivarea acțiunii formulate, cât din precizările formulate ulterior, Curtea reține că daunele morale au fost solicitate de către reclamantă în prezenta acțiune doar pentru fapte ilicite săvârșite de către angajator prin emiterea dispoziției nr.207/(...), ori în speță, salariata nu a reușit să probeze în nici un mod că ar fi suferit un prejudiciu nepatrimonial prin acest act unilateral.
De altfel, Curtea a constatat, potrivit considerentelor menționate anterior, că intimata-recurentă nu a fost încadrată potrivit disp.art.2 alin.2 din Legea nr. 63/2011, începând cu data de (...), dar, tocmai aplicarea acestor prevederi legale, are drept consecință și imposibilitatea obligării angajatorului la stabilirea salariului maxim de încadrare prevăzut în grila prevăzută la pct.203 din Anexa 3b, la care reclamanta se consideră îndreptățită prin acțiunea formulată.
Curtea constată astfel ca fiind fondate motivele de recurs formulate de către recurentul C. T. T. B. M. privind faptele ilicite ale angajatorului pe care prima instanță le-a reținut ca fiind cauzatoare de prejudicii nepatrimoniale pentru reclamantă.
Mai mult, se reține că ansamblul litigiilor dintre părți, unele aflate încă în curs de judecată, nu putea sta la baza stabilirii răspunderii angajatorului pentru daunele morale cauzate reclamantei în prezentul conflict de muncă, având în vedere și faptul că, în multe dintre cauzele menționate în considerentele sentinței, aceasta a solicitat și acordarea de daune morale
(dosarele nr.(...), nr.(...), nr.(...)), astfel încât, pentru acțiunile sau inacțiunile angajatorului ce făceau obiectul acelor pricini, instanțele s-au pronunțat deja cu autoritate de lucru judecat, sau urmează să se pronunțe, în rejudecare, asupra acestor cereri.
Pentru toate aceste considerente, se constată ca fiind în parte fondat recursul formulat de către unitatea școlară pârâtă.
Analizând recursul formulat de către reclamanta G. ANA D., se reține căacesta este nefondat, pentru următoarele motive:
Chiar dacă prin dispoziția primei instanțe pârâtul a fost obligat să o încadreze pe reclamantă la un alt nivel de salarizare din grila de salarizare conform Legii 63/2011, fără a preciza și data de la care se impunea efectuarea acestei încadrări, stabilirea unui alt salariu de încadrare pentru
reclamantă a fost în mod evident di spusă ca o consec ință a anulării
dispoziției nr.207/(...) emisă de pârâtul C. T. T. B. M., care stabileadrepturile salariale cuvenite angajatei începând cu data de (...), astfel încât Curtea constată că nu poate înrăutăți situația reclamantei în propria cale de atac, dispunând încadrarea acesteia, potrivit dispozițiilor acestui actnormativ, doar începând cu data de (...), astfel cum aceasta a solicitat prin recursul formulat.
Pentru toate aceste considerente, în temeiul disp.art.312 alin.2 Cod. proc.civilă, se va respinge recursul declarat de reclamanta G. Ana D., se va admite în parte recursul declarat de pârâtul C. T. T. B. M., se va modifica în parte sentința recurată în sensul obligării pârâtului să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei în temeiul Legii nr. 63/2011, cu un salariu de încadrare de 1.150 lei, începând cu data de (...) și înlăturării dispoziției de obligare a pârâtului la plata daunelor morale, menținându-se restul dispozițiilor sentinței atacate.
În temeiul disp.art.274 și 276 Cod.proc.civilă, recurentul C. T. T. B.
M., aflat în culpă procesuală în pricină în ceea ce privește încadrarea salarială a intimatei, va fi obligat să plătească acesteia suma de 270 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată parțiale în recurs, reprezentând cheltuieli de transport suportate de către aceasta pentru a se prezenta la termenele de judecată din recurs, justificate cu bonurile fiscale nr.225/(...) și nr.320/(...) emise de S. R. S..
Curtea reține ca fiind nefondată solicitarea intimatei-recurente de obligare a unității școlare la plata cheltuielilor de judecată reprezentând, conform concluziilor scrise depuse la dosar, „. 100 lei pentru fiecare zi pierdută la Curtea de A., respectiv plata ce i s-ar fi cuvenit pentru două zile de muncă în care aceasta s-a prezentat la termenele de judecată din recurs, având în vedere faptul că aceasta nu a probat în cauză că, pentru aceste zile, respectiv (...) și (...), angajatorul nu ar fi plătit acesteia drepturi bănești.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Admite în parte recursul declarat de pârâtul C. T. T. B. M. împotriva sentinței civile nr. 460 din (...) a T.ui M., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o modifică în parte în sensul că obligă pârâtul să emită o nouă decizie de încadrare a reclamantei în temeiul Legii nr. 63/2011, cu un salariu de încadrare de 1.150 lei, începând cu data de (...).
Înlătură dispoziția de obligare a pârâtului la plata daunelor morale.
Menține restul dispozițiilor sentinței atacate.
Respinge recursul declarat de reclamanta G. ANA D.
Obligă recurentul C. T. T. B. M. să plătească intimatei G. ANA D. suma de 270 lei cheltuieli de judecată parțiale în recurs.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 11 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
C. M. S.-C. B. I.-R. M.
G.
G. C.
Red.:C.M.; Tehnored.:C.M./M.S.;
3 ex./(...);
Jud.fond: Tribunalul Maramureș: V.C.
| ← Decizia nr. 751/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2623/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
