Decizia nr. 3600/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3600/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B. JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de reclamanții M. L., G. I., M. A.,
M. I., A. F.-E., GAL R., N. A., F. E., C. V. împotriva sentinței civile nr. 1928 din
19 martie 2012, pronunțată de Tribunalul Sălaj, în dosar nr. (...), privind și pe pârâtele intimate S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA B., S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA C.-N. și S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA - S. T., având ca obiect drepturi bănești.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentanta reclamanților recurenți, av. Maxim A. și reprezentantul pârâtelor intimate, consilier juridic J. C.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat părților și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 23 august
2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar întâmpinare din partea pârâtei intimate S. CFR M. SA.
Se comunică un exemplar din întâmpinare reprezentantei reclamanților recurenți, care depune la dosar împuternicire avocațială și arată că nu are alte cereri de formulat.
Reprezentantul pârâtei intimate depune de asemenea împuternicire și arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentanta reclamanților recurenți solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și în consecință admiterea acțiunii și obligarea pârâtelor la plata către reclamanți a sumelor reprezentând 6 salarii a câte 670 lei net lunar, ca urmare a concedierii, într-o singură tranșă, pentru motivele invocate în memoriul de recurs, arătând că drepturile solicitate sunt drepturi bănești și nu drepturi salariale, astfel că acțiunea a fost înregistrată în termenul de 6 luni prevăzut de lege, data înregistrării fiind (...). Solicită cheltuieli de judecată doar la instanța de fond nu și în recurs.
Reprezentantulpârâtelor intimate solicită respingerea recursului pentru motivele formulate în întâmpinare, arătând că dacă drepturile solicitate se consideră a fi salariale, în temeiul art. 258 lit. c Codul muncii, termenul de prescripție este de 3 ani și se impozitează, iar dacă se consideră a fi drepturi bănești în temeiul art. 268 alin. 12 lit. e Codul muncii termenul de prescripție este de 6 luni. Față de data înregistrării acțiunii, respectiv (...), acțiunea reclamanților apare ca prescrisă. Cele 6 salarii compensatorii au fost achitate în baza contractului colectiv de muncă în 6 tranșe impozabile. Nu solicită cheltuieli de judecată.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Prin Sentința civilă nr. 1928 din (...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), a fost respinsă ca nefondată acțiunea formulată de reclamanții M. L., G. I., M. A., M. I., A. F.-E., Gal R., N. A., F. E. și C. V. având ca obiect obligarea pârâtelor S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." S., și S. N. DE T. F. DE M. "CFR M." S. - S. T. la plata sumelor reprezentând 6 salarii a câte 670 lei net lunar, într-o singură tranșă, sumă actualizată cu rata indicelui de inflație de la data scadenței, până la data plății efective.
A fost respinsă cererea reclamanților pentru obligarea pârâtelor la plata cheltuielilor de judecată.
Pentru a hotărî astfel, prima instanță a reținut următoarele:
Cererea reclamanților de acordare a celor 6 salarii datorate în urma concedierii se întemeiază atât pe prevederile C. M., cât și pe prevederile C. C. de M. al S. „. M. SA, valabil pe anii 2008-2009.
Faptul că reclamanții au fost angajați ai societății pârâte, precum și faptul concedierii lor, recunoscute de altfel și de pârâta de rândul 2, sunt dovedite cu înscrisuri.
Contractul C. de M. la nivel de R. T., înregistrat la M. M., F. și P. S. sub nr. 722/1008, invocat ca temei juridic al acțiunii de către reclamanți, a fost denunțat de C. N. a P. Român în data de 17 noiembrie 2010, denunțare care și-a produs efecte juridice începând cu data de 31 decembrie 2010.
Reclamanții au fost concediați în cursul anului 2011, prin urmare acest contract nu mai poate conferi drepturi reclamanților în legătură cu concedierea lor.
Pârâta de rândul 1 însă, a acordat reclamanților drepturile solicitate, în temeiul art. 60 pct. 8 alin.2 din Contractul colectiv de muncă la nivel de unitate pe anul 2011, coroborat cu prevederile H.G. nr. 1..
Suma de 670 lei lunar acordată reclamanților a fost achitată cu ordine de plată, angajatorul reținând corect la sursă, sumele datorate cu titlu de contribuții de sănătate, pensie, șomaj și impozit, conform art. 296/4 lit. K din
Codul Fiscal.
Prin urmare, apreciind că pârâtele și-au executat obligația prevăzută de legislația muncii în vigoare și contractele colective de muncă, instanța a respins ca nefondată acțiunea formulată de reclamanți.
Împotriva acestei hotărâri au declarat recurs reclamanții M. L., G. I., M. A., M. I., A. F.-E., Gal R., N. A., F. E., C. V., solicitând modificarea sentinței atacate,în sensul admiterii acțiunii așa cum a fost formulată.
În motivarea recursului reclamanții au arătat că au fost angajați ai societății pârâte pe baza unor contracte individuale de munca încheiate pe durata nedeterminata, până în cursul anului 2011, când au fost disponibilizați ca urmare a unor masuri de concediere colectiva, determinate de aplicarea P. de restructurare și reorganizare a societății angajatoare, data fiind situația economico-financiara a C.F.R. M. S.
În drept, acțiunea reclamanților este întemeiata pe prevederile art. 60 alin. 8 din CCM valabil pe anul 2011, iar drepturile la care fac referire suntdrepturi bănești, nu drepturi salariale, drept pentru care consideră justa plata acestora fără o impozitare prealabila. Chiar prevederile art. 55 din Codul fiscal susțin pretențiile acestora, alin. 1 reglementând faptul ca "sunt considerate venituri din salarii toate veniturile în bani și/sau în natura obținute de o persoana fizica ce desfășoară o activitate în baza unui contract individual de munca sau a unui statut special prevăzut de lege, indiferent de perioada la care se refera, de denumirea ori de forma sub care ele se acorda, incluziv indemnizațiile pentru incapacitate temporara de munca". În vederea impunerii, sunt asimilate salariilor, conform art. 55 alin. (2) lit. k) "orice sume sau avantaje de natura salariala ori asimilate salariilor".
Mai mult decât atât, daca se analizează cu atenție textele legale care fac referire la drepturile salariale, constatam ca însuși legiuitorul face distincția clara între conceptul de "salarizare" și "alte drepturi bănești ce decurg din raportul din munca".
Astfel, potrivit dispozițiilor cuprinse în titlul IV din Codul M., salariul constituie contra prestația muncii depuse de salariat în baza contractului individual de munca.
Art. 155 Codul M. enumera componentele salariului, și anume: "salariul de baza, indemnizațiile, sporurile, precum și alte adausuri".
Atâta timp cât termenul "salariu" este definit ca atare in textile din Codul muncii, fiind enumerate elementele acestuia, rezulta ca in stabilirea semnificației "salariu" trebuie avut in vedere sensul juridic al acestei noțiuni, astfel cum acesta este definit de art. 155 din Codul muncii, text ce face parte din Titlul IV al acestui act normativ, denumit "S.". Dispozițiile din Codul muncii permit acordarea către angajat si a altor drepturi, fie bănești, fie de alta natura, dar care nu fac parte din salariu si nu pot fi asimilate drepturilor salariale.
Chiar in cuprinsul art. 229 din Codul muncii este prevăzut obiectul contractelor colective de munca, prin asemenea contracte putându-se stabili clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum și alte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca.
Ținând cont de toate cele anterior precizate, consideră ca drepturile pe care le solicită nu constituie drepturi salariale ci compensații bănești care li se cuvin în urma concedierii colective ca urmare a procesului de restructurare si reorganizare a S. "CFR M." S., drepturi bănești ce nu sunt supuse impozitării.
Instanța de fond a respins acțiunea recurenților pe motiv ca drepturile solicitate au fost achitate de către pârâta, dar ceea ce s-a achitat efectiv reprezintă cele 6 salarii la nivelul de 670 lei/lunar impozabil. Or, fata de cele solicitate, având în vedere argumentele pe care își întemeiază pretențiile, li se pare injust. Așadar, solicită acordarea acestor drepturi integral, fără vreo impozitare prealabila, dat fiind faptul ca este vorba de o categorie aparte de drepturi bănești, cu privire la care nu exista niciun text legal care sa permită impozitarea acestora.
Prin întâmpinarea înregistrată la data de 23 august 2012 pârâta S. N. DE
T. F. DE M. „. M. S. a solicitat respingerea recursului formulat de reclamanți cafiind nefondat și menținerea sentinței atacate ca fiind temeinică și legală.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente, Curtea reține că recursul este nefondat, având în vedere considerentele ce vor fi expuse în continuare:
Conform art. 1 alin. 1 din Legea nr. 130/1996 prin contractul colectiv de muncă „se stabilesc clauze privind condițiile de munca, salarizarea, precum șialte drepturi și obligații ce decurg din raporturile de munca";, dispoziții similare conținând și art. 229 alin. 1 din C.muncii.
Reclamanții recurenți și-au întemeiat pretențiile pe prevederile art. 60 alin. 8 din CCM la nivel de unitate, valabil pentru anul 2011, potrivit cărora „la desfacerea contractului individual de munca ca urmare a aplicării masurilor de concediere colectiva, salariaților C.F.R. M. li se vor acorda sume de bani în conformitate cu art. 80 alin. 2 a lit. a) din Contractul C. de M. U. la N. de R. T., dar fără a depăși lunar suma prevăzuta în art. 1 din HG nr. 1.";.
Se constată astfel că pentru stabilirea compensațiilor bănești cuvenite fiecărui salariat concediat, dispozițiile art. 60 alin. 8 din CCM la nivel de unitate fac trimitere la HG nr. 1. pentru stabilirea salariului de baza minim brut pe tara garantat in plata, care pentru anul 2011, a prevăzut un salariu de bază minim brut pe țară garantat în plată in sumă de 670 lei lunar, pentru un program complet de lucru de 170 de ore în medie pe lună.
Este firesc să fie așa întrucât compensațiile bănești acordate la concediere reprezintă o măsură de protecție sociala a salariatului care, datorită încetării raportului individual de muncă, este lipsit pentru perioada imediat următoare încetării contractului individual de muncă, de salariul lunar obținut ca urmare a prestării activității, fiind lipsit astfel de resursele financiare necesare asigurării mijloacelor de subzistență.
Prin urmare, reținând faptul că sumele cuvenite reclamanților, în temeiul art. 60 alin. 8 din CCM la nivel de unitate, au natura unor drepturi salariale, asimilate acestora, fără a fi condiționate de prestarea muncii conform art. 159
C.muncii, Curtea constată că acestea sunt supuse impozitării, iar pârâta în mod corect a procedat la plata acestora în tranșe lunare, neexistând o obligație instituită în sarcina ei, prin dispozițiile contractului colectiv de muncă sau prin dispozițiile legale incidente, privind acordarea lor într-o singură tranșă.
Așa fiind, având în vedere considerentele expuse, nefiind incident nici unul din motivele de recurs prevăzute de art. 304 c.pr.civ., în temeiul art. 312 alin.1 c.pr.civ., Curtea va respinge ca nefondat recursul declarat, urmând a fi menținută ca legală și temeinică hotărârea atacată.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de reclamanții M. L., G. I., M. A., M. I., A. F.-E., GAL R., N. A., F. E., C. V. împotriva Sentinței civile nr. 1928 din
(...) a T.ui S., pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECATORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
GREFIER
G. C.
Red.I.R.M/Dact.S.M
2 ex./(...)
Jud. fond: P. A. R.
| ← Decizia nr. 2379/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 358/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
