Decizia nr. 3611/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă
| Comentarii |
|
R O M Â N I A
CURTEA DE APEL CLUJ SECȚIA I CIVILĂ
Dosar nr. (...)
DECIZIA CIVILĂ NR. 3611/R/2012
Ședința publică din data de 12 septembrie 2012
Instanța constituită din: PREȘEDINTE: S.-C. B.
JUDECĂTORI: I.-R. M.
C. M. GREFIER: G. C.
S-a luat în examinare recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. SA împotriva sentinței civile nr. 4423 din 26 aprilie 2012, pronunțată de Tribunalul Cluj în dosar nr. (...), privind și pe reclamanta intimată M. L., având ca obiect contestație decizie de concediere.
La apelul nominal făcut în ședință publică, se prezintă reprezentantul pârâtei recurente, consilier juridic J. C. și reprezentanta reclamantei intimate, av.
L. L., lipsă fiind reclamanta intimată.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
Recursul a fost declarat și motivat în termenul legal, a fost comunicat și este scutit de plata taxei judiciare de timbru și a timbrului judiciar.
S-a făcut referatul cauzei, după care se constată că la data de 5 iulie 2012, prin serviciul de registratură al instanței, s-a depus la dosar din partea reclamantei intimate întâmpinare.
Se comunică un exemplar reprezentantului pârâtei recurente, care arată că nu are alte cereri de formulat.
Nefiind alte cereri prealabile de formulat sau excepții de invocat, Curtea declară închisă faza probatorie și acordă cuvântul asupra recursului.
Reprezentantul pârâtei recurente solicită admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și rejudecând cauza, respingerea contestației pentru motivele expuse în memoriul de recurs, pe care le susține și oral.
Reprezentanta reclamantei intimate solicită respingerea recursului ca nefondat și păstrarea ca legală și temeinică a sentinței atacate pentru motivele arătate în întâmpinarea formulată, pe care le susține și oral. Precizează că va solicita cheltuieli de judecată pe cale separată în recurs.
Cauza fiind în stare de judecată rămâne în pronunțare.
C U R T E A
Asupra recursului civil de față:
Prin cererea înregistrată sub nr. 5558/117/(...) pe rolul T. C., reclamanta
M. L. a chemat în judecată pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C. M." S. solicitând ca, prin hotărârea care se va pronunța, să se dispună anularea deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...), prin care s-a dispus încetarea contractului său individual de muncă în mod nelegal; obligarea pârâtei la reîncadrarea reclamantei pe postul de magaziner tranzit sau oferirea unui alt post conform pregătirii sale; obligarea pârâtei la plata de despăgubiri echivalente cu salariile actualizate și indexate, dela data concedierii sale ilegale până la reîncadrarea pe post; obligarea pârâtei la plata dobânzii legale calculate la sumele de bani pe care le datorează reclamantei, de la data când aceste sume trebuiau să îi fie plătite și până la data plății efective; obligarea pârâtei la plata tuturor cheltuielilor de judecată.
În motivarea acțiunii, reclamanta a arătat următoarele:
În cadrul C. a lucrat din 1987, ocupând din anul 2001 postul de magaziner tranzit, ca urmare a acceptării de a încheia un act adițional modificator al contractului de muncă, anterior ocupând postul de operator programator.
La data de (...), pârâta a emis decizia nr. 3A(...) prin care s-a dispus încetarea contractului individual de muncă pentru motive care nu țin de persoana angajatului, ca urmare a concedierii colective.
În art. 4 al acestei decizii se arată că luarea măsurii concedierii colective s- a, făcut cu respectarea art. 69 al. 2, lit. d și art. 76, lit. c, din Codul muncii, coroborate cu art. 60 (6) din CCM în vigoare la C. M., respectiv prin aplicarea unor criterii de prioritate, care sunt enumerate.
În art. 5 se precizează că: „au fost desființate o parte din posturile de natura celui ocupat" de reclamantă în cadrul subunității în care a lucrat și în urma aplicării criteriilor de prioritate, a fost concediată ca urmare a incidenței criteriului II h, respectiv: II h - salariații care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă.
În art. 6 se arată că angajatorul nu dispune de nici un fel de posturi vacante corespunzătoare pregătirii sale profesionale.
Reclamanta a considerat că decizia de concediere este nelegală pentru următoarele motive:
-deși au fost desființate doar o parte din posturile de operator din cadrul subunității în care a lucrat, pârâta nu a aplicat nici un fel de criterii de performanță pentru a stabili care dintre angajații care ocupă posturi similare urmează a fi concediați;
-criteriul II h nu este aplicabil pentru o departajare între reclamantă și ceilalți angajați care ocupau posturi de magaziner tranzit în cadrul subunității în care a lucrat, astfel încât să stabilească ordinea concedierilor, pentru că reclamanta are încă 8 calificări;
-decizia de concediere nu cuprinde motivele de fapt care au determinat desființarea unora dintre posturile de operator din cadrul subunității în care a lucrat;
-decizia de concediere nu poartă ștampila pârâtei, ci pe cea a S. T., și nici nu are atașată dovada contractului de mandat încheiat între pârâtă și doamna
P.a L. S. care a semnat această decizie.
Reclamanta a mai învederat că decizia de concediere a fost emisă cu încălcarea prevederilor art. 69 al. (3) din Codul muncii si ale art. 60 al. (5) si al. (6) din C. colectiv de muncă valabil în 2011, privind evaluarea performanțelor profesionale.
Conform prevederilor art. 69 al. (3) din Codul muncii, criteriile avute în vedere, potrivit legii și/sau contractelor colective de muncă, pentru stabilirea ordinii de prioritate la concediere, se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performantă.
Potrivit prevederilor art. 60 al. (5) din C. colectiv de muncă al C. M. valabil pentru anul 2011, angajatorul are obligația de a stabili criterii de apreciere a competenței profesionale și a disciplinei pentru ierarhizarea în funcție de acestea a salariaților din formațiile de lucru care își vor reduce activitatea. Conform al. (6) din același articol, criteriile enumerate în decizia atacată (denumite „. prioritare" și „. minimale") se aplică numai pentru departajarea angajaților cu competențe egale.
S-a mai arătat că pârâta nu a făcut nicio o evaluare a performanțelor profesionale ale magazinerilor tranzit pentru a-i departaja, anterior aplicării altor criterii de prioritate la concediere.
Consideră că pârâta a încălcat prevederile imperative ale art. 69 al. (3) din Codul muncii și ale art. 60 al. (5) și al. (6) din C. colectiv de muncă al C. M. valabil pentru anul 2011. Decizia de concediere emisă cu nerespectarea acestora este nulă absolut.
În dovedirea acțiunii, s-au depus la dosar înscrisuri.
P., prin întâmpinare a solicitat respingerea contestației împotriva deciziei de concediere, pentru următoarele motive:
Evoluția C. M. în perioada 2009-2010, arată că societatea se confruntă, în continuare, cu mari dezechilibre financiare care-i afectează abilitatea.
La sfârșitul anului 2010 pierderile financiare înregistrate de către C. M. se ridicau la suma de 354 mil. lei, astfel încât s-au respectat prevederile art.65 alin.2 din Codul Muncii, în sensul în care desființarea locului de muncă să aibă o cauza reală și serioasă.
Având în vedere concluziile și recomandările trimise M.ui T.urilor și Infrastructurii de către B. M., consultanții firmei A. O. UK S., IBM R. și FMI privind eficientizarea companiilor publice și limitarea pierderilor companiilor monitorizate, C. M. a luat o serie de masuri concretizate în P. de reorganizare și restructurare aprobat prin H. AGA nr.8/(...).
S-a mai arătat că, potrivit art. 246 alin. 1 din Codul muncii, regulamentul intern trebuie adoptat în 60 de zile de la intrare în vigoare a codului.
În speță, pârâta a precizat că din 18 posturi de magaziner tranzit au rămas doar 14 posturi, iar motivele concedierii sunt cuprinse în P. de restructurare și reorganizare.
S-a mai arătat că directorul S. T. avea împuternicirea să semneze decizia de concediere.
P. a depus la dosar documentația avută în vedere la emiterea deciziei de concediere.
Prin sentința civilă nr. 4423/(...), pronunțată de Tribunalul Cluj, s-a admisacțiunea formulată de către reclamanta M. L., în contradictoriu cu pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S., s-a dispus anularea deciziei de concediere nr. 3A(...) din (...) emisă de către pârâtă, reîncadrarea reclamantei în postul deținut anterior emiterii deciziei, cu obligarea pârâtei la plata despăgubirilor egale cu drepturile salariale indexate, majorate și reactualizate de care ar fi beneficiat reclamanta începând cu data emiterii deciziei și până la reîncadrarea efectivă, cu dobânda legală calculată de la data scadenței până la data plății efective, precum și a sumei de 1.000 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut următoarele:
Prin decizia nr. 3A(...)/(...), ca urmare a concedierilor colective operate in cadrul pârâtei conform P.ui de restructurare și reorganizare a acesteia, s-a dispus concedierea reclamantei de pe postul de magaziner comercial, începând cu data de (...) reținându-se ca motiv al concedierii situația economico financiară a societății menționată în P. de restructurare și reorganizare, la art. 4 fiind indicate criteriile prioritare pentru stabilirea ordinii persoanelor concediate și anume: cumulul de funcții, respectiv cumulul pensiei cu salariul, calitatea de asociat la alte societăți comerciale, îndeplinirea condițiilor de vârstă, standard și stagiu de cotizare pentru pensionare, îndeplinirea condițiilor de pensionare la cerere. C. minimale aplicabile după cele prioritate au fost indicate ca fiind următoarele: aplicarea unor sancțiuni pentru consum de băuturi alcoolice, pentru abateri de la regulile de siguranță a circulației, pentru abateri care au cauzat prejudiciisocietății, respectiv pentru absențe nemotivate, absențele nemotivate, sancționarea pentru alte abateri disciplinare, rezultatele slabe la verificarea profesională periodică, lipsa unei alte forme de calificare sau pregătire profesională, suplimentarea celei necesare postului ocupat, luarea în considerare a situației familiale respectiv existenta a doi soți angajați, a copiilor în întreținere, respectiv existența a 3 ani până la pensionarea la cerere ( fila 6-8).
Instanța de fond a constatat că decizia de concediere este în mod corect ștampilată și semnată de D. S. S. C. M. SA, având în vedere că acesta este definitivat în funcție și i s-a delegat competența pentru întocmirea și semnarea documentelor privind concedierea colectivă, prin dispoziția nr. 30/(...) a D.ui general al pârâtei.
T. a apreciat că decizia de concediere este motivată, fiind indicată situația economico-financiară precară a societății, indicatorii economici fiind menționați în programul de restructurare și reorganizare a pârâtei la care decizia face trimitere.
Potrivit art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, criteriile avute în vedere la stabilirea ordinii de prioritate în vederea concedierii colective, prevăzută de lege sau în contractele colective de muncă se aplică numai după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Conform art. 76 din Codul Muncii, decizia de concediere trebuie să conțină în mod obligatoriu criteriile de stabilire a ordinii de prioritate menționate în art. 69 alin. 2 lit. d din Codul Muncii.
Prin urmare, s-a reținut că criteriile prev. de art. 69 alin. 2 lit. d Codul
Muncii se aplică numai subsecvent aplicării criteriului competenței profesionale, stabilit ca urmare a evaluării obiectivelor de performanță.
Prima instanță a stabilit că este lipsită de relevanță împrejurarea că pârâta nu a stabilit prin C. C. de M. procedura realizării evaluării obiectivelor de performanță, de altfel în art. 61 alin. 5 din CCM aplicabil la nivelul pârâtei rezultă asumarea de către aceasta a obligației de a stabili criteriile de apreciere a competenței profesionale în vederea concedierii colective. P. nu își poate invoca propria culpă în acest sens deoarece art. 69 alin. 3 din Codul Muncii stabilește un drept al salariatului de a fi în primul rând evaluat profesional atunci când se pune problema concedierii colective, scopul acestei prevederi legale fiind înlăturarea arbitrariului și prin urmare, protecția drepturilor salariatului.
Astfel, s-a constatat că luarea în considerare a criteriilor indicate în art. 4 din decizia de concediere poate avea loc și poate constitui temei al stabilirii ordinii de prioritate la concediere numai după ce salariații au fost ierarhizați din punct de vedere al competenței profesionale, respectiv al atingerii performanțelor aferente postului ocupat.
În cazul concedierii reclamantului s-a reținut că nu a operat nicio evaluare a competenței sale profesionale și nicio comparație între competența sa profesională și cea a celorlalți operatori, având în vedere că din cele 8 posturi de operator II au fost desființate 4 posturi.
Prin urmare, încălcându-se prev. art. 69 alin. 3 din Codul Muncii, decizia de concediere este lovită de nulitate absolută. Conform art. 78 din Codul Muncii, concedierea dispusă cu nerespectarea procedurii prevăzute de lege este lovită de nulitate absolută.
În subsidiar, instanța a constatat că în privința aplicării criteriului I. pentru departajarea reclamantei în cadrul procedurii concedierii colective, constatarea incidenței criteriului în speță este lipsită de orice temei, deoarece criteriul îi vizează pe acei salariați care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă, or, reclamanta a făcut dovada că deține astfel de calificări, depunând la dosar copiilecertificatelor de absolvire a cursurilor de specializare. P. nu a verificat existenta acestor calificări suplimentare în cazul celorlalți operatori II pentru a stabili ordinea de prioritate în mod legal.
Pentru aceste considerente, în baza art. 65, 66, 69, 76, 78-80 din Codul
Muncii, prima instanță a admis acțiunea reclamantei.
În baza art. 274 alin. 2 Cod procedură civilă, instanța a obligat pârâta, aflată în culpă procesuală, la plata către reclamantă a sumei de 1.000 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M.
S. B., considerând-o ca fiind nelegală și netemeinică, pentru următoarele motive:
În mod greșit prima instanță a reținut că recurenta nu a respectat dispozițiile prevăzute de art.69 alin.3 Codul muncii.
Astfel, se arată că, deși instanța a constatat că decizia de concediere a fost emisă ca urmare a măsurii concedierii colective și că, din probatorul administrat reiese că a avut loc o desființare efectivă a locului de muncă ocupat de către contestatoare, în mod surprinzător a apreciat că acțiunea acesteia este întemeiată, întrucât societatea nu a realizat o așa-numită departajare în baza realizării obiectivelor de performanță.
Se arată că modificările aduse prin L. nr. 4., la L. nr. 5., nu se aplicau prezentei proceduri de concediere colectivă, întrucât aceasta a fost inițiată în luna aprilie 2011, iar L. nr. 40/2011 a intrat în vigoare la data de (...). În consecință, pârâta consideră că procedura concedierii colective este supusă condițiilor de fond și formă dispuse legal la momentul declanșării acesteia.
Recurenta reiterează că, pentru a putea produce efecte juridice, atât prevederile C. colectiv de muncă referitor la aplicarea criteriilor de competență, cât și cele ale Codului muncii, conform art.242 lit. j Codul muncii, trebuiau să fie prevăzute în Regulamentul intern.
Conform art.243 alin.1 „Regulamentul intern se aduce la cunoștința salariaților prin grija angajatorului și își produce efectele față de salariați din momentul încunoștințării acestora";.
Art. 246 din Codul muncii prevede că regulamentul intern la nivelul fiecărui angajator se întocmește în termen de 60 de zile de la data intrării în vigoare a codului, adică la data de (...), când procedura de concediere colectivă era în curs, aceasta fiind finalizată la data de (...).
S-a mai arătat că rațiunea pentru care legiuitorul a fixat acest termen este acela de a da timp angajatorului de a implementa aceste prevederi, astfel încât aprecierea instanței cu privire la aplicarea acestui articol este forțat.
În ceea ce privește aplicarea criteriilor de departajare prevăzute de art. 60 alin. 6 din C. colectiv de muncă, pct. I., recurenta arată că instanța de fond a reținut că recurenta nu ar fi verificat existența calificărilor suplimentare pe care le are contestatoarea față de cea necesară postului, ori, aceste calificări sunt necesare unor funcții care nu se află în statele de funcții ale societății.
Prin întâmpinarea formulată, intimata M. L. a solicitat respingerea recursului ca fiind nefondat.
În recurs nu s-au administrat probe noi.
Analizând recursul formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. B., în temeiul disp.art.3041Cod.proc.civilă, prin prisma motivelor de recurs invocate încauză și a dispozițiilor legale și convenționale aplicabile, se reține că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
În mod corec t pr ima ins tanț ă a cons tatat c ă dec iz ia de conce d iere nr. 3A(...)din (...) e mis ă de recuren tă, es te lov ită d e nul itate absolu tă, po tr iv it d isp. ar t.78 ș i
76 din Codul muncii republicat, pentru nerespectarea procedurii prevăzute delegile în vigoare la data emiterii acesteia.
Astfel, prin această decizie s-a dispus încetarea contractului individual de muncă al reclamantei, începând cu data de (...), pentru motive care nu țin de persoana angajatului, ca urmare a concedierii colective, conform art.65 alin.1 din Codul muncii republicat.
La punctul 3 al deciziei contestate s-a arătat că motivele de fapt concedierii
colective sunt determinate de situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin P. de R. și R., a cărui aplicare are drept consecință desființarea postului salariatului.
La punctul 4 la deciziei se arată că la lu are a măsur ii conce d ier ii colec tiv ă,respectiv stabilirea ordinii de prioritate s-au respectat art. 69 al. 2 lit. d și art. 76 lit. c din Codul muncii, coroborate cu art. 60 alin.6 din CCM în vigoare la C. M., prin aplicarea următoarelor criterii:
I.Criterii prioritare:a) salariații care cumulează două sau mai multe funcții, precum și ale celor care cumulează pensia cu salariul sau salariații care sunt asociați la alte societăți comerciale cu capital privat sau mixt; b)salariații care îndeplinesc condițiile de vârstă standard și stagiu de cotizare, și nu s-a cerut pensionarea în condițiile legii; c) salariații care îndeplinesc condițiile de pensionare la cererea lor;
II. Criterii minimale: aplicabile numai în cazul în care după aplicarea criteriilor prioritare, mai mulți salariați afectați de reducerea numărului de posturi de aceeași natură se află în situații similare:a)Salariații care au fost sancționați pentru consum de băuturi alcoolice; b)Salariații care au fost sancționați pentru abateri de la regulile de siguranța circulației; c)Salariații care au fost sancționați pentru săvârșirea de abateri care au cauzat prejudicii societății; d)Salariații care au fost sancționați pentru absențe nemotivate; e)Salariații care au absențe nemotivate; f)Salariații care au fost sancționați pentru alte sancțiuni disciplinare; g)Salariații care au obținut rezultate slabe la verificarea profesională periodică; h)Salariații care nu au o altă formă de calificare sau pregătire profesională suplimentară celei necesare postului pe care îl ocupă; i)dacă măsura ar putea afecta doi soți care lucrează în aceeași unitate, se desface contractul de muncă al soțului ce are salariul cel mai mic, fără ca prin aceasta să se poată desface contractul individual de muncă unei persoane care ocupă un post nevizat de reducere; j)măsura să afecteze, mai întâi, persoanele care nu au copii în întreținere; k) măsura să afecteze numai în ultimul rând femeile care au în îngrijire copii, bărbați văduvi sau divorțați care au în îngrijire copii, pe întreținătorii unici de familie, precum și pe salariații, bărbați sau femei, care mai au cel mult 3 ani până la pensionare la cererea lor.
La punctul 5 din decizie se precizează că: „Au f ost desf iinț ate o p ar te d in posturile de natura celui ocupat de du mne avo as tr ă în c adrul subun ităț ii d in c are
f aceți p ar te, iar în ur ma apl ic ăr ii cr iter iilor prev ăzu te l a ar t.4, v ă înc adr aț i l a criteriul I..
Prin întâmpinarea formulată la judecarea fondului cauzei, recurenta arătat că în urma reorganizării societății, la S. Dej T., din 18 posturi de magaziner tranzit, au rămas 14 posturi, iar în ceea ce privește aplicarea criteriului I., funcțiile pentru care are calificări reclamanta (conductor tren bagaje, vagon de dormit, șef haltă, etc.) nu se regăsesc în statele de funcții ale societății.
Analizând conținutul articolelor 3, 4 și 5 din decizia ce a fost supusă verificării legalității și temeiniciei în prezenta cauză, Curtea nu poate decât să rețină, în primul rând, că acestea nu respectă exigențele art.76 alin.1 lit.a) și c) din Codul muncii republicat.
Se reține în acest sens că leg iu itorul nu a prev ăzu t obl ig ativ itate a menț ion ăr ii în decizia de concediere a criteriilor de prioritate avute în vedere de c ătre angajator la luarea măsurii încetării unui anumit contract individual de muncă, în cadrul unei concedieri colective, pur formal, nefiind suf ic ien tă pen tru leg al itate a
unu i ase mene a ac t un il ater al, o s impl ă cop iere a tu turor preveder ilor leg ale și contractuale referitoare la criterii de prioritate posibil de apl ic at de l a c az l a c az ș i o trimitere la criteriile I., în care s-ar încadra reclamanta.
Curtea constată în acest sens că doar în cursul cercetării judecătorești angajatorul a reușit să-și precizeze raționamentului avut în vedere la data luăriimăsurii concedierii reclamantei, dintre cele 18 persoane ce ocupau funcția de magaziner tranzit în cadrul Stației Dej T., motive pe care nu le-a menț ion at îns ă în decizia contes tată, pen tru a as igur a atât informare a co rec tă a s al ar iatulu i ,
an ter ior f or mul ăr i i ac ț iun ii în ins tanț ă, c ât ș i exerc itare a de c ătre acesta a dreptului
l a ap ăr are ș i a celu i l a un proces ech itab il .
D in perspec tiv a ins tanțe i de judec ată, mo tiv are a es te dec is iv ă pen tru a f ace
de marc aț ia d in tre ac tul adop tat cu respec tare a preveder ilor le g a le ș i convenț ion ale în vigoare ș i cel adop tat în mod arbitrar, subiectiv, discriminatoriu.
Practic, în cazul concedierilor colective, această menț iun e tr ebu ie pr iv ită în
s tr âns ă leg ătur ă cu mo tivele c are au de ter m inat concedierea, respectiv cu art.76alin.1 lit.a) din Codul muncii.
În această perioadă de criză economică, se constată o anumită lipsă de preocupare a angajatorilor în ceea ce privește motivarea și probarea unor asemenea măsuri unilaterale de încetare a contractelor de muncă, luate în cadrul unor proceduri de concediere colectivă, considerându-se probabil că, o asemenea justificare a contextului în care au fost emise asemenea acte, face de prisos orice altă motivare în concret a raționamentului urmat pentru a fi concediat un anumit salariat al societății, precum și orice dovadă a imposibilității obiective a continuării raporturilor de muncă cu acesta.
O asemenea decizie de încetare a contractului individual de muncă întemeiul disp.art.65 din Codul muncii, având în vedere gravitatea unei asemenea măsuri pentru angajat, care nu se întemeiază pe nicio culpă a celui căruia îi sunt afectate în mod esențial drepturile, trebuie întotdeauna minuțios
fundamentată și motivată , cuprinzând chiar în cuprinsul actului întreg
raționamentul urmat de către fac torul de cident pentru a ajun ge la concluzia că se impune concedierea salariatului, precu m și toate elementel e de fapt și de drep t
avute în vedere în la momentul luării deciziei, pe care acesta și -a întemeiat actul,
oferind atât particularului ale cărui dre pturi sunt suprimate, cât și instanței
elemente clare din care să rezulte că a luat o măsură cu caracter real și serios.
Cu atât mai mult în cazul unei concedieri colective, măsură mult mai gravă, prin implicațiile acesteia asupra drepturilor unui număr mare de salariați,
implicând și selecția acestora , decizia trebuie să cuprindă referiri cu privire l a
respectarea procedurilor prevăzute de legile în vigoare și, m ai ales, să expliciteze
în chiar cuprinsul său în mod clar, fără trimiteri la alte acte necomun icate
angajatului, argumentele care au format convingerea angajatorului că, dintre toți
salariații săi , se impune chiar concedierea celui vizat, că această măsură a fost
luată pe baza unor criterii ce respectă dispozițiile legale în vigoare, discutate cu reprezentanții sindicatelor, transparente , și că acestea au
fost aplicate în mod nediscriminatoriu, cu luarea în con siderare a situației
tuturor angajaților.
Aceasta cu atât mai mult cu cât, potrivit art.79 din Codul muncii republicat, în caz de conflicte de muncă, angajatorul nu poate invoca în fața
instanței alte motive de fapt sau de drept decât cele precizate în decizia de concediere.
Curtea mai reține că, la punctul 3 al deciziei contestate s-au arătat doarmotivele de fapt ale concedierii colective, respectiv situația economico-financiară a societății care impune măsuri de echilibrare a cheltuielilor în raport cu nivelul prestațiilor și a veniturilor, măsuri concretizate prin P. de R. și R., fără a se arăta în concret și motivele de fapt ale concedierii reclamantului,
deși, astfel cum s-a precizat anterior, selecția pentru cele 14 posturi demagaziner tranzit la S. Dej T.- a fost de fapt elementul determinant pentru concedierea intimatei, astfel încât actul unilateral trebuia să cuprindă, cu respectarea dreptului la informare și apărare al salariatului, toate motivele ce au condus la formarea convingerii angajatorului că se impune chiar încetarea contractului de muncă al acestei angajate.
Astfel, motivarea de la punctul 3 al deciziei ar putea fi suficientă doar pentru luarea măsurii desființării a patru posturi de magaziner tranzit la S. Dej T., nu însă și pentru motivarea concedierii reclamantei, dintre cei 18 salariați care ocupau posturi similare în cadrul stației.
Urmărind însă și pr ocedura de concediere din prezenta cauză, Curtea mai reține că selecția personalului în cadrul unei restructurări a întreprinderii
este de competența angajatorului , însă, pe de o parte, astfel cum a reținut și
prima instanță, aceasta trebuie să respecte dispozițiile legale în vigoare, ce
garantează drepturi ale salariaților cu caracter minimal , iar, pe de altă
parte, odată adoptată o procedură de urmat în cadrul acestui proces, se
impune atât respectarea acesteia de către persoanele cu responsabilități în acest sens, cât și probarea înaintea instanței investite cu cenzurarea
legalității și temeiniciei măsurii, că acea procedură de selecție a fost un a
transparentă, stab ilită de la bun început în toate deta liile, împreună cu
sindicatele sau rep rezentanții salariaților ș i că aceasta a avut un caracter
real și nediscriminatoriu , cu atât mai mult cu cât reclamanta-intimată invocăîn cauză faptul că nu s-a respectat principiul egalității în drepturi în cadrul acestei proceduri, față de persoane în raport cu care se afla într-o situație comparabilă.
Astfel, în primul rând, se constată că, în cadrul selecției ce s-a efectuat,în speță, în vederea concedierii, nu s-au respectat dispozițiile noi ale 69alin.3 din Codul muncii republicat, potrivit cărora, criteriile prevăzute la alin.2 lit.d) al aceluiași articol se aplică pentru departajarea salariaților după evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Se invocă de către recurentă faptul că aceste dispoziții legale introduse prin L. nr.40/2011 nu erau aplicabile în cauză, Curtea reține însă, în primul rând, că aceste prevederi fac parte din procedura de concediere ce trebuie respectată în totalitate în cazul concedierilor colective, conform art.78 din Codul muncii republicat, sub sancțiunea nulității și în al doilea rând, că notificările prevăzute de art.72 din Codul muncii republicat (fost art.711 din Codul muncii) au fost emise și comunicate inspectoratului teritorial de muncă, agenției teritoriale de ocupare a forței de muncă și sindicatelor la data de (...), după data intrării în vigoare a acestor noi dispoziții, la data de (...), conform art.IV din L. nr.40/2011.
În consecință, în mod corect prima instanță a constatat că în cauză angajatorul a trecut la aplicarea criteriilor pentru departajarea salariaților, fără a proceda anterior la evaluarea realizării obiectivelor de performanță.
Recurenta mai invocă prin motivele de recurs că nu a fost posibilă respectarea acestor dispoziții legale întrucât nu a existat timpul necesar pentru modificarea regulamentului intern al unității în vederea cuprinderii în acesta a criteriilor și procedurilor de evaluare a realizării obiectivelor de performanță, având în vedere termenul prevăzut de art.246 alin.1 din Codul muncii republicat, Curtea reține însă că, având în vedere mai ales importanța acestei proceduri în cazul concedierii dispuse în speță, pentru motivele menționate anterior, angajatorul, în această situație, era obligat să nuefectueze concedierile în lipsa unor criterii și proceduri de evaluare a realizării obiectivelor de performanță cerute în mod imperativ de lege, care trebuiau să fie întocmite, conform art.241 din Codul muncii republicat, cu consultarea sindicatului sau a reprezentanților sindicatului și să fie aduse la cunoștința salariaților, potrivit prevederilor art.243 din Codul muncii republicat, astfel încât să se asigure previzibilitatea modului de desfășurare, transparența, caracterul real, obiectiv și nediscriminatoriu al procedurilor de evaluare a realizării de către salariați a obiectivelor decompetență profesională.
Desigur, având în vedere importanța pe care aceste prevederi din regulamentul intern o vor avea asupra situației salariaților care pot ajunge în situația de a le fi aplicabile dispozițiile art.69 alin.3 din Codul muncii republicat, în cazul unei concedieri colective, instanțele judecătorești pot fi investite de către persoanele interesate, conform art.245 din Codul muncii republicat, cu cenzurarea legalității acestora.
Av ând în vedere con s tatare a înc ălc ăr ii d e c ătre ang ajator a unor preveder i imperativ prev ăzu te de lege, Curte a reț in e c ă dec iz ia de conced iere con tes tată în
c auz ă es te lov ită de nul itate absolu tă, co nf or m d isp. ar t.76 ș i 78 d in Codul mu nc ii, astfel încât analizarea celorlalte motive de recurs invocate privind respectarea criteriilor prevăzu te l a punc tul 4. I. d in de c iz ia con tes tată, apare ca fiind de prisos,
deș i, as tf el cu m am me nț ion at an ter ior, apl ic are a aces tor a nu a f ost concre tiz ată în
dec iz ie ș i n ic i nu a f os t prob ată în c auz ă în n ic iun mod, c i do ar a f ost susț inu tă d e
c ătre ang aja tor.
Potrivit disp.art.6 alin.2 din Codul muncii, tuturor salariaților care
prestează o muncă l e este recunoscut d reptul la protecție împotriva concedierilor nelegale.
Potrivit art.24 lit.a din Carta socială europeană revizuită , pentruconcedierea salariaților trebuie să existe în mod necesar un motiv întemeiat, legat
de aptitudinea sau conduita acestora ori de cerințele de funcționare a
întreprinderii, instituției sau serviciului.
De asemenea, Organizația Internațională a Muncii a statuat că
lucrătorul nu va fi concediat fără să existe un motiv valabil de concediere, legat
de aptitudinea sau conduita acestuia sau bazat pe necesitățile de funcționare a întreprinderii.
Art.6 pct. 1 din Pactul internațional cu privire la drepturile
economice, sociale și cultu rale prevede că: „Statele părți la prezentul pact
recunosc dreptul la muncă ce cuprinde dreptul ce îl are orice persoană de a
obține posibilitatea să -și câștige existența printr -o muncă liber aleasă sau
acceptată și vor lua măsurile potrivite pentru garan tarea acestui drept";
Î n consecință, ceea ce atât legislația națională, cât și cea internațională
garantează salariaților, în cazul concedierii, este ca această măsură să fie luată
doar în condițiile în care cauza invocată ca temei al încetării contractului de
muncă are un carac ter obiectiv, aceasta să poată fi constat ată în mod real și s ă
prezinte o asemenea însemnătate, încât să facă imp osibilă continuarea
raporturilor de muncă dintre părți.
Astfel, pentru încetarea legală a unui raport juridic de muncă, mai ales în situația în care aceasta este dispusă pentru motive ce nu țin de persoana salariatului, angajatorul trebuie să probeze întotdeauna, înaintea instanței investite cu cenzurarea legalității și temeiniciei acestei măsuri, dată fiind gravitatea consecințelor acestei decizii asupra drepturilor angajaților, că a existat o imposibilitate reală, obiectivă, de continuare a acestuia.
Pentru toate aceste considerente, reținând că angajatorul nu a reușit să probeze în cauză respectarea unei proceduri legale, transparente, obiective și nediscriminatorii de concediere, astfel încât nu a dovedit existența unei imposibilități reale de continuare a raporturilor de muncă dintre părți, se impune, în temeiul disp.art.312 alin.1 din Codul muncii, respingerea ca nefondat a recursului formulat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. „. M. S. și menținerea sentinței pronunțate de către prima instanță.
PENTRU ACESTE MOTIVE ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge ca nefondat recursul declarat de pârâta S. N. DE T. F. DE M. "C." M. S. împotriva sentinței civile nr. 4423 din (...) a Tribunalul Cluj pronunțată în dosarul nr. (...), pe care o menține.
Decizia este irevocabilă.
Dată și pronunțată în ședința publică din 12 septembrie 2012.
PREȘEDINTE JUDECĂTORI
S.-C. B. I.-R. M. C. M.
G. C.
GREFIER
Red.:C.M.;
Tehnored.: C.M./M.S.;
2 ex./(...)
Jud.fond: Tribunalul Cluj: I.P.
| ← Decizia nr. 162/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă | Decizia nr. 2166/2012, Curtea de Apel Cluj - Litigii de muncă → |
|---|
